Nu dispera când greul vieţii te-apasă,
Nu plânge pentru-al tău destin
Căci după chin viaţa-i mai frumoasă,
Cum după ploaie, ceru-i mai senin.
Nu plânge pentru-al tău destin
Căci după chin viaţa-i mai frumoasă,
Cum după ploaie, ceru-i mai senin.
Bunătatea lui Dumnezeu e ca răsăritul soarelui, se revarsă pe pământ fără a privi la merite!
Ce-i viata ta? E o penita
Cu care scrii mereu pe-un drum. Si-apoi la ultima portita Tot ce-ai scris, ca pe-o tablita, Nu se mai sterge nicidecum.
Si vorbe-n vant si fapte rele
Raman pe veci ca-ntr-un album. Pazit e scrisul tau de stele. De-ai pune mari intregi sa-l spele, Nu se mai sterge nicidecum.
In ceasul greu de judecata
Iti vei citi intregul drum. Vei izbucni in plans deodata. Dar nici o slova-n lacrimata Nu se mai sterge nicidecum.
N-o poate sterge decat sange,
Dar sange sfant si nu oricum. Ce inger trupul sau va frange? Si-astfel, ce-ai scris, oricat ai plange, Nu se mai sterge nicidecum.
Isus cel drag veni din zare
Ca tu sa scapi din foc si fum! Prin El trecutul tau dispare. Dar daca azi nu-I ceri iertare, Nu se mai sterge nicidecum.
Isus pe lemn rabda arsita.
Isus e pretul tau acum. Prin El esti alb ca lamaita. Si tot ce-a scris candva penita Nu se mai sterge nicidecum… |