Hrana ta zilnica !

5 Iulie

2 Impăraţi 2.1-14

În timp ce înălţarea la cer a lui Enoh este rezumată în Scriptură în numai două versete (Geneza 5.24; Evrei 11.5), Dumnezeu ne permite (atât nouă, cât şi lui Elisei) să o urmărim în detaliu pe cea a lui Ilie. Acest eveniment glorios ne reaminteşte de altele două: unul trecut, celălalt încă viitor. Scena trecută este ridicarea Domnului la cer. Asemenea lui Ilie, Isus a parcurs drumul poporului Său Israel, ale cărui etape le avem înfăţişate aici: Ghilgal, Betel, Ierihon şi, în final, Iordanul. După cum Elisei a refuzat să se despartă de Ilie, tot aşa ucenicii au fost ataşaţi de Domnul Isus. „La cine să ne ducem?", I-a spus Petru (Ioan 6.68; de citit şi Ioan 11.16). De asemenea, ei vor fi şi martorii ridicării Sale la cer (Fapte 1.9). Apoi, conform promisiunii pe care le-o făcuse, Duhul Sfânt coboară peste ei cu putere, fapt ce ne vorbeşte de duhul lui Ilie venind să se odihnească peste Elisei după înălţarea stăpânului său la cer.

Acest capitol ne poartă gândul şi spre o scenă viitoare: Răpirea tuturor celor răscumpăraţi „în nori, ... pentru a-L întâmpina pe Domnul în văzduh" (1 Tesaloniceni 4.17). 

Asemenea lui Ilie, suntem în călătorie, fiindu-ne cunoscut ce se va întâmpla cu noi. Este aceasta o speranţă care ne bucură inima?

Eu simt ca vine Domnul !

AMIN !

VINO DOAMNE ISUSE!

                    

TRUDA SI GOANA DUPA VANT!

Daca cititi alaturi de mine cartea lui Solomon, Eclesiastul, in cap. 4 pe care l-am citit azi, vom vedea ca inca din anul 935 inainte de Hristos, an in care Solomon a scris aceasta carte, exista asuprire in lume, la fel cum si astazi exista. Vers. 1 spune:

M-am uitat apoi la toate asupririle care se fac sub soare; şi iată că cei apăsaţi varsă lacrimi, şi nu este nimeni să-i mângâie! 

Un popor asuprit si fara mangaiere !  Puteau fi mangaiati doar daca Il chemau pe Dumnezeu si daca ne uitam in Vechiul Testament vedem ca Dumnezeu i-a mangaiat atunci cand ei si-au ridicat glasul si L-au chemat.

In ciuda batjocurilor, in ciuda asupririlor prin care adeseori poporul lui Dumnezeu trebuie sa treaca, noi avem astazi un Mangaietor! Cand Isus s-a inaltat la cer, a promis ca ne va trimite un Mangaietor, Duhul Sfant. 

Dumnezeul nostru este Dumnezeul oricarei mangaieri !

Am mai văzut că orice muncă şi orice iscusinţă la lucru îşi are temeiul numai în pizma unuia asupra altuia.

  Nebunul îşi încrucişează mâinile şi îşi mănâncă însăşi carnea lui.

Si atunci cum e bine....poate ne intrebam?

Cred ca o viata moderata din toate punctele de vedere suntem indemnati sa avem. Munca e buna, dar echilibrata.

Chiar azi discutam cu colegii despre un colaborator de al nostru, si auzeam exact ceea ce citeam eu de dimineata in Eclesiastul.

Nu are copii, si totusi amandoi( sot, sotie), muncesc de dimineata de la 7 sunt in firma si pleaca seara la 22, si ma intrebam pentru ce....atata truda?

Iata ca Solomon avea dreptate !!!

Dumnezeu sa ne dea intelepciune si chibzuinta  in toate lucrurile!

Nu uita....fiecare rasarit!

Fiecare rasarit de soare imi  aduce un zambet pe buze!

Fiecare rasarit imi aminteste de dragostea lui Dumnezeu!

Fiecare rasarit de soare imi da ocazia sa imi indrept pasii pe carare!

Fiecare rasarit imi da sansa sa fac mai multe fapte bune!

Fiecare rasarit de soare imi aduce bucuria de a trai!

Fiecare rasarit ma invata sa iubesc mai mult!

Fiecare rasarit e un dar de la Dumnezeu si asta ma face sa ma gandesc iarasi, 

ce pretuiata sunt in ochii LUI!

Fiecare rasarit imi da ocazia sa Ii pot multumi iarasi!

Dragul meu, nu uita ca acelasi soare rasare si peste tine. 

Aminteste-ti si tu, ca ai primit acelasi dar de la Dumnezeu.Nu uita sa Ii multumesti, nu uita sa te bucuri, nu uita sa iubesti, nu uita sa fii mai bun.....

Nu uita....DUMNEZEU TE IUBESTE ! 

Hrana ta zilnica!

4 Iulie

2 Impăraţi 1.11-18

În îndărătnicia lui, Ahazia a trimis o a doua căpetenie peste cincizeci ca să-1 aducă pe Ilie. Somaţia lui este mai obraznică: „Grăbeşte-te să cobori!" Ea primeşte acelaşi răspuns cutremurător.

La Carmel, focul n-a căzut din cer asupra celor care asistau, ci asupra jertfei - imagine a judecăţii divine căzând asupra lui Hristos, în vederea aducerii inimii poporului Său înapoi la Dumnezeu. Dar acum, pe acest alt munte, focul trebuie să coboare ca judecată asupra oamenilor răzvrătiţi.

Isus, Jertfa sfântă, a rămas singur să cunoască intensitatea mâniei divine. La sfârşitul harului, cei care nu vor fi crezut vor trebui ei înşişi să se supună acestei judecăţi neschimbabile, şi aceasta pentru eternitate

 (Romani 1.18).

Această zi a judecăţii n-a sosit încă. Din acest motiv, când ucenicii Iacov şi Ioan, referindu-se la această scenă, îi propun Domnului să coboare foc din cer peste un sat al samaritenilor, El trebuie să îi mustre aspru (Luca 9.54,55).

Căpetenia peste a treia ceată de cincizeci este probabil unul dintre cei şapte mii despre care Domnul îi vorbise profetului. El vorbeşte cu respect, cu umilinţă şi cu afecţiune pentru soldaţii săi.

 Ilie va merge cu el la împărat, dar numai pentru a-şi repeta cuvânt cu cuvânt mesajul iniţial, care se va împlini curând prin moartea lui Ahazia.

Eu simt că vine Domnul !

Nu pot sa nu postez aceste frumoase versuri pe care un frate drag in Domnul le-a trimis ca raspuns la postarea de mai jos..."Se intampla ceva".

Domnul sa ne ajute sa ne pastram haina  curata pana la capat si sa avem parte de rapirea minunata pe care Domnul ne-a pregatit-o.

 

Eu simt că vine Domnul
Curând că să ne ia
Şi mult aici în lume
Noi fraţi nu vom mai sta
Nimic nu ne mai lege
De lutul blestemat
Eu simt că vine Domnul
Popor răscumpărat.

Spre seară, la noapte
Sau mâine-n zori de zi
Se-aude strigarea:
"Veniţi ai mei copii!"
Eu simt că vine Domnul
Voi oare nu simţiţi
Căci vine răpirea
O fraţii mei iubiţi ?

Eu simt că vine Domnul
Şi-s bucuros mereu
Mă duc curând acasă
În cer la Tatăl meu.
Nimic nu am în lume
Decât ai mei iubiţi
Şi vreau ISUS de Tine
Să fim cu toţi răpiţi.

Nu mai goniţi prin vale
Să căutaţi comori
Vă spun: "căutaţi pe Domnul
Ce stă mai sus de nori."
Eu simt că vine Domnul
Şi vreau să îmi păstrez
Curată a mea haină
Cu El să mă întâlnesc.

Toate isi au vremea lor...!

Una din promisiunile pe care le-am facut impreuna cu sotul, atunci cand am ales sa ducem o viata impreuna cat mai aproape de Domnul, a fost citirea Scripturii cu regularitate.Ne-am propus  citirea zilnica a Bibliei, in fiecare dimineata la ora 6.30, inainte de a ne conecta la treburile pamantesti pe care vrem nu vrem...trebuie sa le acceptam. Ajungand acum la Noul Testament, ne-am propus sa citim si cate un capitol fie din Proverbe sau Eclesiastul, in fiecare zi, si cand se termina luna, continuam cu citirea, insa reluam Proverbe sau Eclesiastul, pentru ca sunt niste carti minunate si avem ce invata. Citind azi Eclesiastul 3, am sa subliniez cateva ganduri.

Viata in sine, are si bune si rele, si bucurii si necazuri, momente in care esti fericit, dar si momente in care versi lacrimi, insa pentru toate aceste...exista o vreme si un timp potrivit. Fiecare lucru se intampla la vremea hotarata de Domnul, pentru ca nimic nu se intampla fara stirea LUI, dar fiecare moment, la vremea potrivita EL il face sa aibe un farmec aparte.

Dumnezeu are un plan de implinit cu fiecare dintre noi, insa pentru A-si putea indeplini planul Sau, noi trebuie sa stam la dispozitia Sa. Viata noastra trebuie sa o punem in mainile Sale ca El sa poata lucra.

Viata insasi este un dar de la Dumnezeu pentru noi si atunci cand cineva  alege sa isi bata joc de acest dar pe care l-a primit, ar trebui sa se gandeasca de doua ori.

Cred ca viata  nu are doar necazuri si tristete, ea are bucurii si binecuvantari, insa de toate acestea avem parte doar daca suntem intr-o relatie buna cu Insasi Datatorul acestei vieti.

ISUS este calea, adevarul si VIATA, spune Scriptura!

Bucura-te de viata, fii fericit, dar traieste-o alaturi de Domnul !

Tema postului pentru iulie- biruinta!

Dupa ce luna trecuta tema postului a fost, VEGHEREA, luna aceasta avem un nou indemn pentru tema postului, BIRUINTA !

Daca vrei sa te alaturi si tu, poti sa o faci si Dumnezeu sa aduca biruinta in viata fiecaruia, care isi doreste acest lucru.