Daca cititi alaturi de mine cartea lui Solomon, Eclesiastul, in cap. 4 pe care l-am citit azi, vom vedea ca inca din anul 935 inainte de Hristos, an in care Solomon a scris aceasta carte, exista asuprire in lume, la fel cum si astazi exista. Vers. 1 spune:
M-am uitat apoi la
toate asupririle care se fac sub soare; şi iată că cei apăsaţi varsă
lacrimi, şi nu este nimeni să-i mângâie!
Un popor asuprit si fara mangaiere ! Puteau fi mangaiati doar daca Il chemau pe Dumnezeu si daca ne uitam in Vechiul Testament vedem ca Dumnezeu i-a mangaiat atunci cand ei si-au ridicat glasul si L-au chemat.
In ciuda batjocurilor, in ciuda asupririlor prin care adeseori poporul lui Dumnezeu trebuie sa treaca, noi avem astazi un Mangaietor! Cand Isus s-a inaltat la cer, a promis ca ne va trimite un Mangaietor, Duhul Sfant.
Dumnezeul nostru este Dumnezeul oricarei mangaieri !
Am mai văzut că orice muncă şi orice iscusinţă la lucru îşi are temeiul numai în pizma unuia asupra altuia.
Nebunul îşi încrucişează mâinile şi îşi mănâncă însăşi carnea lui.
Si atunci cum e bine....poate ne intrebam?
Cred ca o viata moderata din toate punctele de vedere suntem indemnati sa avem. Munca e buna, dar echilibrata.
Chiar azi discutam cu colegii despre un colaborator de al nostru, si auzeam exact ceea ce citeam eu de dimineata in Eclesiastul.
Nu are copii, si totusi amandoi( sot, sotie), muncesc de dimineata de la 7 sunt in firma si pleaca seara la 22, si ma intrebam pentru ce....atata truda?
Iata ca Solomon avea dreptate !!!
Dumnezeu sa ne dea intelepciune si chibzuinta in toate lucrurile!
