Intre doua avioane...

70,90,110...Doamne iarta-ma, iar am incalcat regulile impuse...macar de n-ar fi politie.

 Am scapat,ce bine! Ma uit la ceas sa vad daca nu a ajuns avionul.

Ce bine ca am reusit sa ajung la timp, pentru ca imi place sa fiu parolista.Surpriza... avionul ajunge cu intarziere, abia peste 40 de minute... se pare ca a fost o furtuna... Daca as fi stiut...n-as fi incalcat regulile sau daca imi citeam mesajele veneam si eu ca toti oamenii cu 50 km/ora....

 Dar e bine si asa, ca mai am timp sa meditez la ceea ce am facut azi. ...sa o iau cu inceputul...care inceput? Normal...cel de azi...cu ora 7 dimineata. Si incep sa ma gandesc...dar a aterizat un avion...incepe agitatia, galagie multa. Nu ma pot concentra...ii spun sotului sa imi aduca o cafea.

Imi vine o idee....poate reusesc in cateva minute sa scriu ceva pe blog....drept e ca una e de pe un computer si alta e sa scrii de pe telefon, adancita intr-un scaun in aeroport.Dar incerc...pacat, nu mai am timp...aterizeaza alt avion...e avionul pe care il astept.De fapt nu astept avionul....ci persoana din avion. Nu mai am timp sa scriu, poate am sa continui maine, sper nu uit nimic din ce am facut azi... 

Ii ies in intampinare....

E asa de  frumoasa  intalnirea intre prieteni !

„Mâniaţi-vă, şi nu păcătuiţi.”

Gandindu-ma la faptele firii cu care avem de luptat...mi-a venit una din ele si poate una dintre cele mai frecvente:MANIA.

Aparent pacat mic...dar cu urmari grave ! 

„Mâniaţi-vă, şi nu păcătuiţi.” Să n-apună soarele peste mânia voastră şi să nu daţi prilej diavolului.

Efeseni 4:26-27 

Lupta cu firea, cea mai apriga lupta !

E frumos sa ramanem si la 70 de ani...asa cum suntem la 30...sau 25. Cine nu ar vrea sa ramana asa?

 Insa stim bine ca omul trece si asa e lasat de la Dumnezeu. In Psalmii 144 vers.4 scrie: 

" Omul este ca o suflare, zilele lui sunt ca umbra care trece", iar in  

 Psalmii 90:10:  

"Anii vieţii noastre se ridică la şaptezeci de ani, iar, pentru cei mai tari, la optzeci de ani; şi lucrul cu care se mândreşte omul în timpul lor nu este decât trudă şi durere, căci trece iute, şi noi zburăm"

 Odata cu acest proces de imbatranire, omul sufera diferite schimbari.Daca la 25 de ani vedeai cele mai marunte litere...dupa 45-50, poate si mai devreme...ai nevoie de ajutorul ochelarilor. Daca la 25 de ani alergai chiar km...la 65-70...mergi incet...sau poate ai nevoie de baston.

 Daca as continua ore in sir...as putea sa fac o comparatie intre ceea ce poate omul tanar si ceea ce nu mai poate omul care a imbatranit sau care a trecut de o anumita varsta, si este ceva normal.Dupa o anumita varsta te lasa simturile, te lasa auzul, te lasa vazul, te lasa puterea , te lasa incet, incet totul, fie ca iti place sau nu. Insa  totusi am descoperit un lucru care indiferent de varsta pe care o are omul....acest lucru nu il va parasi niciodata....decat in anumite conditii.

FIREA PAMANTEASCA, caci despre ea este vorba.Cu ea avem de luptat chiar si pana in pragul mortii, si ma intreb, oare de ce nu ne paraseste si ea odata cu trecerea anilor? Ar fi minunat !!!!

De dimineata vorbeam cu cineva si povestindu-mi anumite lucruri, mi-am data seama ca indiferent cat de inaintat in varsta esti....firea pamanteasca  este singura, care nu il paraseste pe om in ciuda varstei sale. 

Nu diavolul este dusmanul cel mai aprig...ci  firea noastra pamanteasca  pentru ca, pacatele pe care le savarsim provin din fire si stapanul unui om condus de fire, este diavolul.In spatele fiecarui pacat, sta un demon specializat. Daca iti place sa minti...un demon expert al minciunii, sta zi de zi pe capul tau si te face sa minti.Daca iti place sa bei, sa fumezi, sa curvesti, sa barfesti, sa urasti...si multe alte fapte ale firii...in spatele acestor pacate sunt trimisi demoni specializati.Cei care au au declarat ca vor sa Il urmeze pe Isus, din aceea zi au declarat si razboi diavolului.Acum depinde de noi cat de mult dorim sa si facem ceea ce am declarat, pentru ca putem ramane doar la nivelul declaratiilor si atunci...razboiul cu diavolul, inceteaza.

Daca iti merge totul ca pe roate, ar trebui sa iti pui intrebari.Oare esti cu adevarat in Hristos?

In lupta cu firea putem iesi biruitori, dar numai prin HRISTOS. Nu avem nici o alta alternativa de a birui...decat prin EL. In Filipeni 4 cu 13 ap Pavel scrie:
Pot totul în Hristos care mă întăreşte. 

Credeti ca daca mai avea o solutie Pavel nu ne-ar fi spus? Doar cine este in Hristos, poate birui firea!

Daca te lupti cu anumite pacate din viata ta de atata timp si nu ai reusit sa biruiesti, inseamna ca Isus Hristos nu locuieste pe deplin in inima ta.Este pericolul cel mai mare care pandeste azi pe multi crestini....o inima impartita.Ori Domnului nu ii place asa ceva.

Iosua 24:15
Şi dacă nu găsiţi cu cale să slujiţi Domnului, alegeţi astăzi cui vreţi să slujiţi... pentru ca Domnul nu isi imparte slava cu nimeni, El este un Dumnezeu gelos.

Cea mai mare biruinta...este aceea de a ne birui pe noi insine. Atunci cand Il avem pe Hristos, putem birui firea, si ma rog ca Domnul sa ne dea putere.

Hrana ta zilnica !

29 Mai
1 Impăraţi 8.12-30
Acum împăratul Solomon vorbeşte. Aşezându-se în rândul urmaşilor lui Aaron, el însuşi îndeplineşte oficiul de preot, pentru că este un simbol al Domnului Hristos, împărat şi Preot. El rememorează trecutul: Egiptul, harul arătat lui David, legământul şi promisiunile.
Cu patru sute optzeci de ani înainte, pe malul Mării Roşii, israeliţii intonaseră cântecul eliberării: „Acesta este Dumnezeul meu şi-L voi lăuda ... Prin îndurarea Ta, ai condus poporul pe care l-ai răscumpărat; l-ai călăuzit prin puterea Ta spre locuinţa sfinţeniei Tale ... Tu îi vei duce şi îi vei sădi pe muntele moştenirii Tale, la locul pe care l-ai făcut locuinţa Ta, Doamne, locaşul sfânt, Doamne, pe care mâinile Tale l-au întemeiat!" (Exod 15.2, 13, 17). Au fost necesare aproape cinci secole pentru ca aceste cuvinte să-şi găsească împlinirea. Scurgerea timpului nu îndepărtează nimic din realitatea promisiunilor lui Dumnezeu

 (compară cu 2 Petru 3. 4). 

Tot aşa, Solomon este fericit să repete: „a împlinit cu mâna Sa cuvântul Său" (v. 15); „Domnul a împlinit cuvântul Său pe care 1-a spus" (v. 20).
„Tu ai zis: Numele Meu va fi acolo!" (v. 29). Să ne amintim încă o dată promisiunea Domnului Isus: „unde sunt doi sau trei adunaţi în Numele Meu, acolo Eu sunt în mijlocul lor" (Matei'l8.20).

Vegheati dar si rugati-va intr-una !

Isaia 66:15

Căci iată, Domnul vine într-un foc, şi carele Lui sunt ca un vârtej; Îşi preface mânia într-un jăratic, şi ameninţările, în flăcări de foc.

Nu stiu cati constientizam acest lucru?

Fie ca vrem, fie ca nu....planul lui Dumnezeu va fi dus la implinire.

O singura intrebare ar trebui sa ne framante: facem noi parte din planul lui Dumnezeu? Am ramas in ascultare permanenta in conformitate cu Voia LUI?

Domnul Isus va reveni curand, mai curand decat ne putem imagina.Mireasa Lui rascumparata Il asteapta cu mare drag, asemeni celor cinci fecioare intelepte care au iesit in intampinarea  Mirelui.

Vegheati dar si rugati-va intr-una !

Matei 26:41

"Vegheaţi şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită; duhul, în adevăr, este plin de râvnă, dar carnea este neputincioasă.”

In momentul in care am declarat ca  vom calca pe urmele LUI, am declarat in acelasi timp si razboi diavolului. Personal, recunosc ca sunt intr-o lupta permanenta cu el, zi de zi ma impresoara prin diferite incercari, nu scap de una, dau de alta, dar Slava Domnului ca prin El sunt mai mult decat biruitoare si biruinta  este doar a LUI.

Chiar dacă ar fi să umblu prin valea umbrei morţii, nu mă tem de niciun rău, căci Tu eşti cu mine. Toiagul şi nuiaua Ta mă mângâie. Tu îmi întinzi masa în faţa potrivnicilor mei; îmi ungi capul cu untdelemn, şi paharul meu este plin de dă peste el.Da, fericirea şi îndurarea mă vor însoţi în toate zilele vieţii mele, şi voi locui în Casa Domnului până la sfârşitul zilelor mele.

Traim zilele de pe urma, lupta e mai dura ca oricand, diavolul face tot ce ii sta in putinta sa doboare cat mai multe suflete, si daca se poate ca acele suflete sa fie si "crestine"...satisfactia lui  este maxima.

 Doar cine ramane in Hristos, va fi la adapost in vremurile grele care vor urma!

Banca Centrală vrea salarii plătite DOAR pe carduri !!!

O zi ca oricare alta la birou. Savurez cu placere cateva cirese primite de la un client amabil, care are o livada de ciresi la tara si  pe care il cunosc de cativa ani. Frumos gest.....

Intre timp...rasfoiesc stirile online.Imi atrage atentia o stire ..interesanta. 

Banca Centrală vrea salarii plătite DOAR pe carduri !!!

Nu este o nautate cardul si cred ca majoritatea avem macar unul....daca nu chiar 2-3, dar ce este interesant ca pana acuma acest lucru nu a fost impus.Astazi, viceguverantorul BNR a sustinut  o conferinta pe aceasta tema a sustinerii platilor cu cardul.Intregul discurs il puteti citi pe:aici

Acum intrebarea mea este: dupa acest lucru, ni se pregateste ceva....?

Apocalipsa 13 ne vorbeste de ceva ce are sa urmeze in curand.

Nu-Ti Cer Nimic....si totusi Iti cer ceva.

Sunt atatea lucruri pe care le cerem Domnului in fiecare dimineata.Astazi am indraznit sa Ii cer si eu Domnului ceva, Ii cer doar un singur lucru, sa ma ajute sa implinesc doar Voia Lui.

Nu-Ti cer nimic in a mea ruga, cand vin naintea Ta Isus
Ci doar ca o umila sluga, m-aplec adanc umil, supus
Nu-Ti cer averi , nici bogatie, nici faima si nici altceva
Vreau doar cereasca-mparatie si Harul Tau de-apururea

Nu-Ti cer nimc, nimic Isus, ci doar sa merg precum ai spus
Ajuta-ma Te rog as vrea, ca in toate sa-mplinesc,
Sa-mplinesc doar voia TA

Nu-Ti cer nimic in asta lume, decat alaturi sa Te am
Si cand m-aplec in rugaciune sa simt al cerului balsam
Nu-Ti cer nimic ce omenirea, arunca astazi pe pamant
Ci vreau o Doamne mantuirea si bucurie-n Duhul Sfant

Nimic, nimic nu vreau din toate, ce ma izbeste in priviri
Doresc doar vesnica cetate si-a slavei Tale straluciri
  Sa simt cum Tu ma tii de mana si grija mea o porti mereu
Si in dureri cum ma alina iubirea Ta de Dumnezeu

O zi binecuvantata de Domnul !

Hrana ta zilnica !

28 Mai
I Impăraţi 8.1-11
Fiindu-I gata Casa, Dumnezeu Se pregăteşte să Se instaleze în ea. Solomon strânge la el pe căpeteniile poporului. Preoţii aduc chivotul legământului în Locul Preasfânt.
Preţios chivot! Simbol al lui Hristos, chivotul cunoscuse truda poporului şi-1 susţinuse în conflictele sale. Pentru el coborâse în râul morţii. Acum intră în locul lui de odihnă. Dar există ceva care va aminti întotdeauna de calea deşertului. Drugii rămân la vedere. Cu toate că de aici înainte nu urma să mai fíe folosiţi, drugii n-au fost scoşi din inelele lor.
În mijlocul splendorilor cerului, II vom contempla pe Domnul Isus în frumuseţea Sa. Dar ceea ce va mişca profund inimile noastre vor fi semnele nepieritoare ale suferinţelor Lui de la cruce, pe care le vom vedea asupra Sa. Asemenea drugilor chivotului, ele vor rămâne în gloria cerului ca o mărturie a dragostei Lui divine. Şi ce minunate sunt picioarele Mântuitorului: ele s-au trudit pe drumurile acestei lumi pentru a ne căuta (Isaia 52.7), înainte să fi fost străpunse la cruce, unde S-a lăsat ţintuit ca să ne salveze! 

Pe aceste picioare sfinte, omagiul Mariei fusese deja turnat în preafericita casă din Betania, care se umpluse de mirosul parfumului.

 Ce savoare anticipată a Casei Tatălui, pe care gloria o va umple pentru totdeauna!