Hrana ta zilnica!

9 Mai
2 Samuel 22.33-51
Am văzut în această cântare de eliberare partea care-1 priveşte pe David şi în acelaşi timp pe cel credincios; apoi partea care-L priveşte pe Hristos, Căruia David îi este un palid simbol. Ne rămâne să luăm în considerare partea lui Dumnezeu. „Cât despre Dumnezeu, calea Lui este desăvârşită", aşa începe v.31. Domnul Isus doreşte ca noi să-L cunoaştem pe Autorul eliberării Sale (recitiţi v. 17,18 şi Ps. 40.2). Să luăm în considerare întâiul Său mesaj trimis ucenicilor prin Maria, imediat după învierea Sa (comparaţi cu Ps. 22.22 şi cu Ioan 20.17). Este ca şi cum le-ar fi spus: «Tatăl care Mă iubeşte, Dumnezeul cel puternic, care M-a eliberat, a devenit Tatăl vostru, Dumnezeul vostru. El de asemenea vă iubeşte şi, prin aceeaşi măreaţă putere a Lui, vă eliberează, cum M-a eliberat pe Mine de sub puterea lui Satan şi a morţii. Tot ceea ce înseamnă Numele Tatălui pentru Mine va însemna de acum înainte şi pentru voi».
Versetul 33 şi cele următoare ne arată că Dumnezeu este la fel de puternic pentru a-i susţine în mersul şi în luptele lor pe cei care se încred în El. În felul acesta L-a condus pe Isus Unul, a cărui încredere în Tatăl a fost totală.
Ultima parte a cântării deschide viitorul. Ea ne arată ce va face Dumnezeu în final pentru a-i distruge definitiv pe vrăjmaşii Domnului Hristos pe pământ, ca să aşeze naţiunile sub domnia Lui şi, în sfârşit, să-L stabilească împărat peste întregul univers.

Esti insetat? Vino la izvor !

„Dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să bea.

Cine crede în Mine, din inima lui vor curge râuri de apă vie !

Ioan 7:37-38

Fie ca este arsita sau nu, organismul nostru are nevoie de apa, si-atunci cand ti-e sete, cauti cu disperare un izvor de apa. Daca nu gasesti izvorul...dar in schimb, intalnesti pe cineva in drumul tau si vezi ca are apa...te lasi de rusine, te lasi de tot si il rogi sa iti dea apa.Asa-i...? Oh, Doamne si ce buna e...!

Dar ce facem atunci cand sufletul inseteaza?

Omul are doua parti, trup si suflet. Trupul il potolim cu apa de la izvor, insa sufletul....sufletul cum il potolim?

In Geneza 2:10 scrie: "un râu ieşea din Eden şi uda grădina; şi de acolo se împărţea şi se făcea patru braţe"

Numele celui dintâi este Pison
Numele râului al doilea este Ghihon;
 Numele celui de al treilea este Hidechel

 Al patrulea râu este Eufratul.

 Asadar, in Apocalipsa 2:7 avem semnificatia spirituala a  Pomului  Vietii  asezat in mijlocul Gradinii Eden,

Bisericii din Efes, Duhul ii spune: „Celui ce va birui îi voi da să mănânce din pomul vieţii, care este în raiul lui Dumnezeu.”

Pomul vietii este Hristos, iar cand vorbim de apa vietii ne gandim automat la Duhul Sfant.Simbolul  Duhului Sfant  din Isaia 44, este apa.

Căci voi turna ape peste pământul însetat şi râuri, pe pământul uscat; voi turna Duhul Meu peste sămânţa ta şi binecuvântarea Mea, peste odraslele tale, şi vor răsări ca firele de iarbă între ape, ca sălciile lângă pâraiele de apă

Pomul si apa, doua elemente care merg mana in mana.

 Gradina.....Imparatia lui Dumnezeu, Edenul Ceresc !

 Diferenta dintre cele doua gradini, in Edenul de altadata, pacatul si moartea erau prezente, in schimb in Edenul Ceresc acestea au  fost biruite."El va şterge orice lacrimă din ochii lor. Şi moartea nu va mai fi. Nu va mai fi nici tânguire, nici ţipăt, nici durere, pentru că lucrurile dintâi au trecut.”

Apocalipsa  21:4

Chiar in Eden era un rau ! Rolul acestui rau era de a uda toata gradina, ca sa poata aduce roada.

In Apocalipsa 22:17 sta scris: „Vino!”, şi celui ce îi este sete să vină; cine vrea să ia apa vieţii fără plată!

Orisicine vine la Hristos beneficiaza de apa vietii care curge prin toate cele patru brate.

Udati fiind de primul brat, vom beneficia de libertate, libertate in Hristos, HRISTOSUL care ne-a eliberat de pacate.Prin bratul al doilea vom avea plinatate in Hristos. Vom beneficia de lucrarea de ispasire pe care a facut Isus  la Golgotha.Fiind udati de cel de-al treilea brat vom  avea putere prin Isus Hristos. Prin El nu vom beneficia doar de mantuire, nu vom trai doar in sfintenie, ci vom trai prin puterea lui Dumnezeu, pentru ca Imparatia Lui este putere.

Cel de-al patrulea rau ne va face sa rodim din plin.Fiind udati de Raul Vietii vom da roade la vremea potrivita. Roada Duhului care este  dragostea, bucuria, pacea, îndelunga răbdare, bunătatea, facerea de bine, credincioşia, blândeţea, înfrânarea poftelor.

Oare cati mai inseteaza dupa Hristos? Cati mai cauta izvoarele de apa vie?

Domnul  Isus vrea sa ne dea sa bem din apa vietii,  ca mai apoi sa curga rauri de apa vie.

Daca simti in sufletul tau sete, vino la apa vietii !

O zi binecuvantata!

„Trebuie să ascultăm mai mult de Dumnezeu decât de oameni!

Hrana ta zilnica!

8 Mai
2 Samuel 3.20-32
Eliberările pe care Domnul ni le dă (începând cu mântuirea noastră) nu depind de meritele noastre, ci numai de harul Său. Pe de altă parte, în ce-L priveşte pe Fiul Său, s-a găsit în El o asemenea desăvârşire, încât Dumnezeu nu putea să nu-L scape. Intre toţi oamenii, Hristos este Acel Unul care, dacă se poate spune aşa, Şi-a meritat învierea. Celor care-L priveau pe Isus
pe cruce li se părea că abandonarea Lui acolo era un semn al dezaprobării din partea lui Dumnezeu. Batjocoritorii „dădeau din cap": „să-L salveze, pentru că îşi găseşte plăcerea în El!" (Psalmul 22.8) sau „să-L salveze, ... dacă-L vrea" (Matei 27. 43). Dumnezeu a îndepărtat această sfidare, înviindu-L pe Isus din morţi. Şi Fiul, care cunoaşte inima Tatălui, răspunde de cealaltă parte a morţii: „El M-a salvat, pentru că Şi-a găsit plăcerea în Mine" (v. 20).
Urmează motivele minunate pe care Isus I le-a oferit lui Dumnezeu ca să-Şi găsească plăcerea în El: justeţea şi puritatea acţiunilor Sale (v.21,25), credincioşia Sa (v.22), ascultarea Sa (v. 23), sfinţenia Sa (v. 24), îndurarea Sa (v.26), dependenţa Sa (v. 29, 30), încrederea Sa (v. 31); pe scurt, perfecţiunea Sa (v. 24). 

In adevăr, privirea Tatălui se putea odihni cu o satisfacţie totală asupra „Omului perfect" (v: 26).

Poze botez Elim Timisoara !

Spuneam cu ceva timp in urma, cateva cuvinte despre botezul care a avut loc in biserica noastra, de fapt nu e a noastra.....e a DOMNULUI !

Astazi am sa pun cateva poze de la acest eveniment si ma rog ca Domnul sa ii tina in Harul Sau !

Miel si oua rosii?

Cat traim pe acest pamant orice am face si oricat am face...nu vom ajunge la desavarsire.

Indiferent cat de mult ne straduim, sunt momente in care firea ne biruie, si o spun in dreptul meu, dar fiecare se poate cerceta sa vada daca e valabil si la el acest lucru.

As vrea sa va povestesc una din experientele mele petrecute cu cateva zile in urma.Pare o poveste poate neinsemnata pentru unii, dar pentru mine care traiesc zi experiente cu Domnul si la fiecare pas astept raspunsul si traiesc prin calauzirea Duhului....nu este doar o poveste. Cu toate acestea, iata ca sunt momente in care ...firea pamanteasca ma biruie.

Dar...dau slava Domnului ca indiferent prin ce ma trece, nu ma lasa sa persist, ci imediat ma avertizeaza si-I multumesc ca imi da si intelepciunea sa inteleg lucrurile.

 Timpul meu este foarte programat si fiecare clipa trebuie sa o chivernisesc foarte bine, asta ca sa indeplinesc si rolul Martei, dar  si cel al  Mariei.

Facand parte dintr-o biserica in care exista zi de zi activitate, de cele mai multe ori rolul Martei il indeplinesc dupa ora 21, pentru ca nu vreau sa las deoparte pe cel al Mariei.

Uneori, multi ma intreaba....pai, chiar trebuie sa mergi la fiecare slujba, chiar trebuie sa mergi la fiecare repetitie....? Nu iti este greu?

Ba da...uneori imi este foarte greu, dar Dumnezeu face ca totul sa imi fie usor si-I dau slava ca mi-a daruit un sot care ma ajuta cu tot ce poate si ma sustine din toate punctele de vedere si imi este alaturi.

Asa a fost si saptamana care a trecut.Fiind o saptamana aglomerata din toate punctele de vedere, seri de rugaciune si partasie de la adunare.... treburile gospodaresti....ca deh....vine pastele....

Iata ca desi am incercat sa nu uit de toate acestea, si am incercat sa le fac pe toate cat mai bine, totusi a fost un moment in care poate oboseala, poate firea, poate soapta diavolului....nu stiu ce a fost dar  M-A  BIRUIT.

Toata saptamana a fost un program incarcat si aproape in fiecare seara au fost intalniri la adunare, fie ca era ora de rugaciune, serviciu divin sau repetitie.Asa a fost si in ziua de vinieri. Dupa cum stiti vineri a fost ziua in care Domnul Isus si-a dat viata pe cruce, A FOST VINEREA NEAGRA, cum se mai spune in popor.Fiind o zi atat de importanta pentru toti crestinii, ne-am adunat impreuna  sa traim aceste momente. Cum ziua de joi, a fost joia mare si am vrut ca si noi sa traim acel moment in care  Domnul Isus a stat cu ucenicii pentru ultima oara la cina, s-a tinut adunare si am fost si eu.Numai ca si treburile Martei trebuiesc indeplinite, asa ca...mi-am facut o lista cu meniul de pasti....si pe langa meniul ales, in care am hotarat FARA OUA ROSII , 

am ales si specific pastelui..MIELUL.

Zis si facut, am vorbit cu un coleg care locuieste la tara sa imi aduca un miel.

Cum programul meu depindea acum de el....iata ca ziua de vineri dimineata, (noi fiind liberi la firma) a trebuit sa renunt la momentele de partasie de la adunare si sa stau sa astept bietul MIELUT.

Numai ca sarmanul animal....s-a lasat asteptat atat de mult incat am pierdut intalnirea de la adunare.Acum fie vorba intre noi....nu ca nu as fi putut face cumva sa ajung...mai ales ca inainte de a ajunge mielutul la destinatar(adica la mine), a mai facut o halta la un alt coleg de al meu, deoarece si el a cumparat un miel, si atunci s-a intalnit el, cu colegul nostru "macelar" ca sa ia "animalutele sacrificate".

Initial am zis ca merg la adunare....numai ca ...m-am gandit eu in mintea mea"desteapta"....las ca am fost joi...o sa merg si vineri seara...sunt nelipsita de fiecare data ....ce ar fi sa lipsesc si eu o zi?

Numai ca Domnul nu a fost de aceeasi parere ca si mine, si s-a gandit sa imi dea o lectie.

M-a lasat sa il gatesc, m-a lasat sa simt mirosul  ciorbitei de miel  cu tarhon si al fripturii fragede, numai ca nu m-a lasat sa ma si bucur.

Duminica, dupa o asteptare in care mi s-au" lungit urechile", ca sa folosesc o vorba populara, cand sa incalzesc ciorbita.....surpriza...ciorba mea facuta din "faimosul miel", pentru care am lasat bucuria din casa Domnului...s-a acrit.

Cred ca a-ti inteles acra, nu ca as fi scapat otet sau sare de lamaie prea multa....oh, nuuuu...ci s-a acrit de nu am mai putut sa o mananc.

Cum....sa patesc asa ceva....doar nu este prima oara cand gatesc? 

Si totusi...ce s-a intamplat?

M-am necajit bineinteles...pentru ca m-am trezit sambata de dimineata sa fac ca totul sa fie gata...

si....munca mea in zadar?

DA... in zadar pentru ca am ales lucrurile trecatoare, lucrurile de nimic...mai presus decat Dumnezeu.

Nu ca ar fi vinovat bietul mielusel, ci modul cum mi-am ales eu prioritatile.

Iata ca am primit o lectie, o lectie dureroasa poate, daca stau sa privesc din punct de vedere pamantesc, dara atat de benefica din punct de vedere spiritual.

Nu am mancat ciorbita, dar am invatat o lectie buna, pe care o voi retine toata viata:

VOI FACE DIN DOMNUL PRIORITATEA VIETII MELE !

...si apropo...totusi nu ne-a lasat Domnul flamanzi....ne-a lasat friptura...

si m-am intrebat de ce....cred ca, pentru faptul ca am ales pentru prima data sa nu fac ce face lumea...

AM ALES SA SARBATORESC PASTELE...FARA OUA ROSII.

FITI BINECUVANTATI !

Trecut-a invierea...

Trecut-a si aceasta sarbatoare
Cu fast, cu bautura si mancare.
Si-acum un an... la fel a fost asa,

Caci pentru tine aceasta este INVIEREA.

Tu ai un trup si un suflet ti-a fost dat,
Dar nu sa-l tarai prin mocirla de pacat.
Opreste-te si priveste la Golgota sus
Caci... si pentru tine a murit ISUS!

De 2ooo de ani te-asteapta, El,
Si tu dispretuiesti sangele de Miel…
Caci Pastele ce atatia ani ai sarbatorit

Inseamna salvarea ta, de care ai fugit.

Ah!, cand zorile atunci se-arata,

Cand lumea intreaga nu se-asteapta,
Asa va fi rapirea celor sfinti, ai Lui,

Iar tu vei ramane jos, al nimanui.

Cu inima ta de piatra, de lume legata,
Intoarce-ti astazi fata spre Creator
Si pocaieste-te, caci poate-i ultima data

Cand te mai asteapta al tau MANTUITOR!
                                                                    Amin!

Hrana ta zilnica !

7 Mai
2 Samuel 22.1-19
Ultimii vrăjmaşi ai împăratului au fost nimiciţi. Asemenea lui Israel după trecerea Mării Roşii (la care se referă v. 16), a Deborei şi a lui Barac după victoria lor, precum şi a Anei după ce i s-a răspuns la rugăciune, David poate celebra acum scăparea pe care i-a dat-o Domnul. În cântare, el îi mulţumeşte Mântuitorului său (v. 3). Oare ne exprimăm şi noi mulţumirea în cântări? În strângerile împreună sau în cercul familiei, fără îndoială! Dar de ce n-am face-o şi când suntem singuri?
Cântarea aceasta repetă o mare parte a Psalmului 18. Şi, ca toţi psalmii, merge mult dincolo de experienţele celui care a compus-o. Ce sunt, de fapt, suferinţele lui David, în comparaţie cu cele ale Domnului? Ce sunt violenţa şi răutatea lui Saul, în comparaţie cu ura lui Satan, „omul tare"? Satan a încercat să-L facă pe Isus să Se teamă prin perspectiva mâniei lui Dumnezeu (care avea să-L facă pe El păcat în locul nostru), apoi să-L prindă în „laţurile morţii" (v. 6). Dar, în Ghetsimani, Domnul Hristos a fost ascultat „datorită temerii Sale evlavioase" (Evrei 5.7). Cu certitudine, Dumnezeu nu-L putea cruţa pe Fiul Său de încercarea crucii, nici „să facă să treacă de la El paharul". Cu toate acestea însă, Dumnezeu I-a răspuns, scăpându-L de „vrăjmaşul cel puternic", diavolul (v. 18), şi scoţându-L (prin înviere) din acele „ape mari" (v. 17), din teribilele „valuri ale morţit (v. 15).