Versetul zilei

5 mai 2013

Ce inseamna moartea si invierea ?

Initial am deschis calculatorul sa scriu cateva ganduri despre invierea Domnului Isus, numai ca intrand pe blog am avut cateva mesaje in casuta ( comentarii spre aprobare), si sincer unul din aceste mesaje am vrut sa il cititi si dumneavoastra. Ma bucur ca, desi eu nu am apucat sa scriu mai mult, deoarece nu mi-a permis timpul, totusi aceste cuvinte au venit la vremea potrivita, de-aceea  am hotarat, si cred ca nu este cu suparare pentru persoana care l-a scris, sa il public pe blog ca sa poata fi citit mai usor.Mesajul este cat se poate de clar, de-aceea in randurile care urmeaza am sa il postez, dar nu inainte de a-i multumi persoanei care l-a scris si Domnul sa il binecuvinteze.


Da, este o mare bucurie pentru cei mantuiti atat moartea cat si invierea Domnului Isus Hristos. In moartea Domnului Isus se ascund cele mai mari taine ale lui Dumnezeu cu privire la mantuirea noastra. Planul de salvare al lui Dumnezeu era ascuns in moartea Domnului Isus Hristos. Aici sta biruinta noastra, aici e modelul omului cel nou dupa ingroparea omului cel vechi, aici e ruperea pecetilor si stergerea zapisului ce sta impotriva noastra, aici e pretul rascumpararii noastre, aici e al doilea Adam care ne-a reabilitat la viata. Aici e inlaturarea vrajmasiei dintre Dumnezeu si om. Aici s-a implinit prima profetie a lui Dumnezeu cu privire la sarpe: "Vrăjmăşie voi pune între tine şi femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei. Aceasta îţi va zdrobi capul, şi tu îi vei zdrobi călcâiul.” Aici s-a zdrobit capul si calcaiul...Aici Silo obtine toiagul de carmuire de care va asculta toate popoarele, aici s-a deschis drumul catre Tatal ceresc si catre Pomul Vietii. Aici Lumina Lumii(din intunericul pacatului ) a lasat sa se vada calea si poarta spre Imparatia Cerurilor. Aici s-a desfintat preotia trecant de la om la Fiul lui Dumnezeu ca Mare Preot, aici e dovada si implinirea tuturor jertfelor vechiului testament. Aici e dragostea adevarata. Aici e sfarsitul Legii, aici e inceputul Legii Duhului de viata in Hristos Isus. Aici incepe noul testament pentru care profetii din vechime au facut o tinta a cercetarilor si cautarii lor staruitoare, să vadă ce vreme şi ce împrejurări avea în vedere Duhul lui Hristos, care era în ei, când vestea mai dinainte patimile lui Hristos şi slava de care aveau să fie urmate. Aici e actul, certificatul de Mantuitor obtinut, aici s-a dezlegat boldul mortii facand posibila stramutarea sufletelor credinciosilor lui Dumnezeu din locuinta mortilor in locurile ceresti , numite "sanul lui Avraam si sub altar". Aici s-a schimbat blestemul cu binecuvantare si s-a luat cheile mortii si ale locuintei mortilor. Aici Mielul junghiat si-a castigat un nume nou vrednic de lauda si de inchinare, unde toata puterea i-a fost data in maini. De aici se intra in Noul Canaan si se asteapta aducerea noului har. Si cred ca nu am enumerat toate adevarurile care se ascund in moartea si invierea Domnului Isus Hristos.
Nu stiu daca macar in zilele acestea veti auzii o predica care sa adanceasca (nu doar de suprafata) macar unul din aceste adevaruri. Apostolul Pavel a inteles mai bine ca noi toti laolalta aceste adevaruri din care a facut o tinta a s-a personala zicand printre altele: "Şi să-L cunosc pe El şi puterea învierii Lui, şi părtăşia suferinţelor Lui, şi să mă fac asemenea cu moartea Lui;..." Despre aceste tinta cu 4 cunoasteri, cu 4 directii, nu se vorbeste astazi de la amvoanele bisericilor, decat in treacat si atunci de suprafata, la modul general. Ori Pavel nu era multumit cu superficialitatea de care suntem noi multumiti astazi. Fiindca el a inteles ca de aceste tinte este legata mantuirea sa, scrie un verset mai jos hotarat si categoric facandu-ne sa intelegem si noi rostul acestei tinte si cautari spunand cu gravitate: ca să ajung cu orice chip, dacă voi putea, la învierea din morţi.
Iata ca mantuirea sau ajungerea la invierea din morti pentru mantuire nu se atinge chiar atat de usor, asa cum cred si predica unii. In special la evanghelizari se foloseste psihologia ridicarii mainii sus atunci cand se pune intrebarea: cine din sala aceasta vrea sa fie mantuit, cine vrea de astazi sa-si predea viata Domnului Isus, cine...? La urma evanghelistul declara entuziasmat (de cate maini vede ridicate si pe fondul unei melodii atragatoare in surdina ca) Domnul v-a scris numele voastre in cartea vietii, numele celor care ati ridicat mana, a celor care v-ati aratat dorinta prin ridicarea unei maini de al sluji pe El de azi inainte.
Cu parere de rau aceste practici psihologice Domnul Isus si apostolii nu le-au folosit, nu sunt biblice si nu contin adevar. Aceasta este o bucurie de cele mai multe ori falsa. Nu stiu cati vor ramanea pana la botez din cei cu mana ridicata, dar chiar daca raman, raman niste crestini firesti in majoritatea cazurilor. Mai tarziu acesti crestini vor crea diverse probleme fiindca nasterea lor spirituala a fost una pshihologica si nu una cu durere, cu strapungerea inimii. Apostolul Pavel a accepat tepusul si nu fugea de durerea greutatilor care o aducea propovaduirea Evangheliei, starnind pretutindeni impotriviri. Astazi se merge cu propovaduirea evangheliei pe baza unui slogan: Dumnezeu e dragoste! Nu cumva sa trezesti constiinta fratilor, surorilor, sa le arati pacatul, falsul, sau starea caldicica a Laodicei in care zac. Nu cumva in urma ta, a mesajului tau, pastorul acelei biserici sa se simta prost caci invataura lui nu coincide cu a ta si astfel ii faci tulburare, adunarea va reactiona dur la mesajul tau si cu siguranta a doua oara nu mai esti invitat acolo. Pentru aceasta cei mai multi vor cauta sa vorbeasca generalitati, o predica omiletica, intelectuala, cu povesti si intamplari, cu punctul 1,2,3, avand un titlu pe care ascultatorii in urma auditului vor ramane doar cu el in memorie, eventual si cu vre-o intamplare. Vreau sa va spun dragi crestini care cititi acest mesaj ca aceasta forma de evanghelizare nu Duhul Sfant o are ca metoda, ci intelectul omului. In urma careia nu se varsa o lacrima, nu se striga un Aleluia! Si cu siguranta nu strapunge o inima impietrita care sa zica: vai de mine, ce sa fac sa fiu mantuit?
M-am abatut putin de la subiectul mortii si invierii Domnului Isus Hristos, facand lucrul acesta ca o paranteza, ca sa deosebin "stanga de dreapta", intrebuintand mintea noastra, judecand lucrurile acestea ca sa putem creste spiritual si sa nu mai fim copii la minte luati si dusi de orice val de invatatura. Apostolul Pavel aborda alt gen de evanghelizare. Acest gen nu-l gasim printre noi(decat foarte rar), fiindca ne-am dat invatatori dupa poftele noastre si pe acestia ii promovam. Urechile noastre vor sa auda lucruri placute nu invatatura sanatoasa a scripturilor. Si multi sunt cei care nici nu o cunosc.
Apostolul Pavel cum spuneam mai sus pentru a ajunge la invierea din morti si-a pregatit in modul cel mai serios pentru aceasta, atingerea tintei cu 4 directii. Nu stiu ce tinte aveti voi, dar cu siguranta printre multi crestini de astazi aceasta tinta a apostolului Pavel nu se gaseste pe lista prioritatilor.
Al cunoaste pe Domnul nu inseamna a cunoaste istoria lui. Istoria lui si paganii o cunosc. A fi botezat, a avea sau a face chiar o slujba in biserica, a avea chiar si daruri, intr-o zi s-ar putea chiar Domnul sa-ti spuna asa cum anticipa El in Matei cap.7 incepand cu v.21. , Iar in final sa zica: „Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelege.” Asa ca mai bine sa departam faradelegea acum pentr-ca la final de drum sa fim gasiti buni! Deci al cunoaste pe Domnul inseamna mult mai mult. Nu poti sa zici despre cineva ca il cunosti daca stai in preajma lui foarte putin si atunci cand o faci foarte rar. Cand vi la Dumnezeu doar la pasti sau la „craciun”, sau chiar poti veni dumineca de dumineca la biserica dar daca nu te-ai intalnit personal cu El, daca nu are loc in viata ta un moment de cotitura si o schimbare totala atunci pot sa-ti spun raspicat ca nu-lL cunosti pe Domnul. Daca nu cunosti ce a facut El pentru tine (in adancime) atunci nu poti sa faci pentru El decat ceva de suprafata. Insa tu nu cunosti miezul si deci n-ai ajuns la dulceata. Pavel apostolul, cu toate cunostintele si experientele avute cu Domnul a considerat ca inca nu-L cunoaste bine pe Domnul si ca atare si-a propus aceasta tinta dandu-si seama bine de necesitatea invierii din morti.
Bucurati-va! Acesta a fost primul cuvant rostit de Domnul Isus dupa inviere. (Matei 28:9) Despre ce fel de bucurie era vorba si cine are dreptul acesta sa se bucure? Cui l-a adresat Domnul? Lumii intregi sau doar apropiatilor Lui?
Toata lumea crestina sarbatoreste intr-un fel sau altul invierea Domnului. Toti se bucura intr-un fel: se transmit mesaje, cantari, urari, cadouri, etc. Diavolul e prezent si el in toate manifestarile crestine impletind nelegiuirea cu sarbatoarea. Multi dintre ai nostri sunt muscati cu aceasta si as da doar un exemplu aici sa dau: ouale "rosii". Dar tristetea te cuprinde cand s-a obisnuit crestinul cu sarbatoarea. Pentru multi dintre ai nostri Pastele este o data pe an. Iertati-ma ca va spun: acesti crestini nu sunt crestini, chiar daca se numesc pocaiti. Bucuria de care spunea Domnul nu inseamna doar atat. Cine poate sa se bucure de El? Eu cred ca aceia care il cunosc pe Domnul cu adevarat. Care sunt nascuti din El. Care cunosc ce inseamna suferintele Domnului, care sunt in partasie cu ele, care au murit cu adevarat fata de pacat, care poarta chipul si asemanarea Lui, care ard de dor dupa El si sunt plini de Duh. Acestia nu au alte bucurii mai mari ca bucuria invierii lui Isus. Pavel spre a atinge bucuria aceasta, bucuria desavarsirii s-a uitat bine la urmele Mantuitorului Isus. A inteles drumul acesta, l-a ales ca drum al lui si ne-a lasat si noua adresa aceasta aratand spre tinta lui, ca sa devina si tinta noastra. Si cred el, Pavel, a ajuns la tinta dorita.
Sa-ti aduci aminte doar odata pe an de Domnul si Mantuitorul tau sarbatorind-uL odata cu lumea, aceasta iti pune un mare semn de intrebare! Oare a vrut Mantuitorul ca bucuria aceasta sa fie odata la o data pe an?
Eu cred ca oricine cunoaste tainele ce se ascund in moartea si invierea Domnului Isus cautand ca apostolul Pavel sa se identifice cu ele, acela e un om deosibit pentru tot restul vietii. Acela nu mai poate sarbatorii doar odata pe an pastele, ci acela sarbatoreste in fiecare zi Pastele. In fiecare zi isi aduce aminte de fiecare adevar ascuns in moartea Domnului. In fiecare zi el traieste bucuria aceasta. Aceasta ii aduce in fiecare zi o cunoastere tot mai adanca si o inoire tot mai mult pe zi ce trece. Pentru el pastele a actual zi de zi nu odata pe an. Pastele inseamna VIATA lui.
  Pastele in vechime insemna iesirea din robia egipteana. Pastele din noul testament inseamna scoaterea noastra din felul desert de vietuire. Cum s-au bucurat evreii din vechime care au iesit de sub robie? Iti poti imagina? Cu mult mai mult bucuria aceasta ar trebuii sa se vada la crestinii zilelor noastre si aceasta in fiecare zi. Aceasta a vrut Domnul Isus sa zica femeilor care au venit la mormant lui dis de dimineata spunandu-le: Bucurati-va! Bucuria aceasta nu e pentru toata lumea. Egiptenii nu s-au bucurat de bucuria evreilor. Au incercat unii sa se bucure impreuna cu evreii si au plecat impreuna cu ei. Acestia faceau parte din alte popoare pagane. Insa acestei adunaturi de oameni (cum o numeste scriptura) le-a venit pofta pe drum si au ajuns o cursa pentru Israel care l-au atatat la ispita ajungand impreuna cu tot poporul sa-L ispiteasca pe Dumnezeu, cartind impotriva Lui. Ei au plecat din Egipt, dar egiptul nu a iesit din ei. Asa se intelege ca multe apucaturi si imprumuturi au invatat evreii de la ei, lucru care i-a costat scump.
Credeti ca istoria nu se repeta? Oare cate apucaturi si imprumuturi din lumea aceasta nu se gasesc la noi, la copiii Domnului? La cate sarbatori nu dam mana cu lumea? Ce deosebire mai este intre noi si lume? Bucuria acestor soi de oameni (chiar crestini) este de scurta durata. Ei traiesc pentru sarbatoare. In cinstea unei date, a unei zile(fie si de nastere), bucuria lor tine cat tine sarbatoarea. Insa la cei ce au iesit si din Egipt si egiptul din ei acestia nu se mai uita inapoi la ce au lasat caci vederea lor e clara, limpede, privind spre tinta, spre rasplatire, spre Canaanul ceresc. Oamenii acestia sunt diferiti, asa cum i-a vazut Balaam in vedenia lui; un popor care locuieste deoparte si nu face parte dintre neamuri. Aceasta dragi crestini este imaginea Bisericii lui Hristos , a celor neprihaniti. Intreaba-te de esti printre ei? Sau te pogori din cand in cand la sarbatorile lui Moab si ei parte la jertfele lor sau aduci in casa ta lucrurile date spre nimicire? Si una si alta intr-o zi iti vor aduce nenorocirea casei tale daca nu te pocaiesti. Bucuria aceasta acuma e de durata scurta, insa Bucuria pe care ar vrea Domnul sa o porti tine de aici si vesnicia toata. Dar daca nu ai cautat-o aici ea n-are cum sa te insoteasca dincolo. Daca aici ai afisat-o doar la sarbatori atunci la marea sarbatoare tu nu ai strans nimic pentru ea . Putini au intrat in Canaanul pamantesc, doar doi oameni. Putini vor intra si in Canaanul ceresc. Acei ce au pastrat bucuria doar pentru El si nu si-au risipit-o pentru poftele lumii. Din ziua in care a iesit din lume, din ziua in care a inteles moartea Domnului Isus si pana in ziua invierii sale, pentru un astfel de om PASTELE ramane PASTE in fiecare zi. Aducerea aminte o data pe an este prea putin lucru pentru ei, fiindca s-ar prea putea in intervalul acesta de timp sa intervina uitarea si sa se ingreuieze inima cu mancare, bautura sau cu ingrijorarile vietii acesteia, ducand la diminuarea bucuriei. De aceea mai buna este ferirea de orice ti se pare rau decat cochetarea cu pacatul. Acestei categorii de oameni Mantuitorul Isus a zis: bucurati-va! Fiindca ei inteleg moartea si invierea Domnului Isus. Nu veti gasii niciunde in N.Testament o porunca data de Isus cu privire la sarbatorile Sale (nici nasterea Sa, nici botezul Lui, nici chiar invierea, sau pogorarea Duhului Sfant) la care Domnul sa zica sa fie pomenite, sarbatorite. Nu zic ca acestea nu trebuie amintite ci ele sunt rau sarbatorite de lume si chiar de majoritatea dintre noi atunci cand sarbatorim ca lumea, cu imprumuturi din ale lumii aduse in casele si adunarile noastre. In cazul acesta profetul Isaia striga mesajul lui Dumnezeu valabil si pentru noi cei de astazi: ...nu pot să văd nelegiuirea unită cu sărbătoarea!
Insa Domnul Isus a dorit mult un lucru sa fie tinut, adica sarbatorit, care avea legatura cu El si anume: moartea Sa. „Acesta este trupul Meu care se dă pentru voi; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea.” Desigur era vorba despre cina Domnului Isus, iar apostolul Pavel care a inteles dorinta Mantuitorului a relatat-o si corintenilor spunand:"Pentru că, ori de câte ori mâncaţi din pâinea aceasta şi beţi din paharul acesta, vestiţi moartea Domnului, până va veni El." (1Corinteni 11:26)
Iata ca accentul sarbatorii cade pe moartea Domnului. Exact acele adevaruri pe care am incercat la inceput sa vi le enumar, ce-i drept nu pe toate. Cu acest om Dumnezeu se impaca si intra intr-un legamant nou. Pentru acest om legamantul este in fiecare zi, pentru ca sa ramana nou pana la venirea Domnului Isus.
Numai un astfel de om care este interesat de adevarurile lui Dumnezeu, care le cauta, le traieste, le are ca tinta, acela traieste o bucurie dupa voia lui Dumnezeu si in partasie cu El. Ceilalti sarbatoresc in felul lumii. Pentru ei este o sarbatoare crestina, istorica si comerciala, unde iau si ei parte la ea ca de..asa-i datina.

O alta necunoscuta de multi dintre noi, legata de ziua Invierii este adresarea salutului de pasti: HRISTOS A INVIAT! Raspunsul vine: ADEVARAT CA A INVIAT!
Daca intrebi de ce se saluta asa crestinii si de ce se raspunde asa vei observa ca dau din umeri si iti vor zice: asa se saluta de pasti!
Cred ca e suficient sa-ti dai seama de credinta unora in viata lor. Pentru cei mai multi credinta e istorie, e teorie, e religie sau educatie, care e preluata din mers si dusa apoi mai departe si predata altora care vin dupa ei. In fond ea este goala si lipsita de putere. N-are suport biblic si e tare deformata. Unde credeti ca ajung acesti oameni cu ea? Cat de sus pot zbura cu ea? Duce ea in locul unde se intra fara pata, fara zbarcitura sau altceva de felul acesta? Ce pret si ce valoare are aceasta credinta si cat e de diferita de cea a sfintilor? Ori in casa tatalui ceresc fiind multe locasuri credeti ca fiecare intra cu credinta lui ? Biblia declara ca este un singur Domn, o singura credinta, un singur botez.
Ar trebui sa ne intereseze lucrul acesta fiindca biblia ne vorbeste ca sunt multe credinte si multe incredintari care arata si ce desinatie a avut fiecare.
Salutul crestin de pasti: Hristos a inviat!, este un salut acum care si-a pierdut relevanta, fata de cum a fost el conceput la inceput.
Istoria ne spune ca ostasii care pazeau mormantul Domnului, dupa cele intamplate la mormant, cand s-a facut un cutremur mare si un inger a dat piatra la o parte, au fugit in urma la preotii cei mai de seama si au dat de veste ce s-a intamplat. Se spune ca acesti strajeri ingroziti au fugit pe strazile orasului Ierusalim si strigau: Hristos a inviat! Trecatorii care ii auzerau ii intrebau: adevarat a inviat? La care ei, strajerii, le raspundeau: da, adevarat a inviat!
Deci salutul crestin de astazi (Hristos a inviat!)era atunci un dialog pe fuga intre trecatori si strajeri sub forma de intrebare si raspuns cu exclamatie. Se spune mai departe despre crestini ca aveau obiceiul cand se intalneau cu alti crestini care nu se cunosteau mai dinainte sa se intrebe unul pe celalalt daca Hristos a inviat in inima lui. Cel intrebat raspundea: da a inviat!, adica a inviat si in viata lui de crestin. Cu adevarat a inviat? (din nou era intrebat) Da, cu adevarat a inviat!, i se raspundea din nou. Asa era deschisa discutia dintre cei doi crestini, ceea ce facea ca ambii crestini sa cunoasca fiecare starea celuilat daca era sau nu nascut din nou. Prin aceasta intrebare si raspuns era confirmat daca este sau nu un crestin practicant, unul care traia adevarul sau doar unul care dorea sa cunoasca pe Domnul Isus.
  Astazi nu se mai verifica starea fiecaruia asa cum se facea la inceput ci azi s-a ajuns doar la un salut care toata lumea il foloseste in mod gratuit.
Inchei mesajul meu cu gandul la moartea Domnului Isus si cu dorinta ca aceasta sa fie inteleasa de cei ce vor citii. Nu poti fi un crestin adevarat daca n-ai murit fata de pacat, de lume, din punct de vedere al poftelor. Nu poti intelege viata sfanta si nici sa o traiesti ca atare, dar nici sa o propovaduiesti curata, daca n-ai inteles mai intai moartea spirituala si daca mai intai n-ai trecut tu prin aceasta inviere. Nu poti fi si nici nu prinde sa spui la altii despre omul cel nou cand nasterea ta spirituala e deformata sau poate esti mort inainte de a te naste (spiritual vorbind). Frumusetea spirituala nu sta in ceea ce faci ci in ceea ce esti. Cel ce face ceva bun prin tine nu esti tu ci Domnul. A fi in El inseamna viata dar mai inainte tu trebuie sa mori. Ori moartea aceasta sa nu fie doar o teorie ci o aplicatie zi de zi. Un om mort pe drept, fizic, nu mai simte nimic pentru toate poftele lumii, dar nici nu reactioneaza cand este lovit, intepat sau vorbit de rau. Poti sa-l lauzi, poti sa-l jigneste el sta mut. Din punct de vedere spiritual la fel trebuie reactionat la stimulii lumii. Pentru aceasta trebuie sa stim ce trebuie sa moara in noi, ce trebuie adus la viata (lucruri care sunt pe moarte) si ce trebuie urmarit, atins si intretinut, ca nu cumva la urma sa lipseasca ceva si astfel sa ramanem afara...
Modelul mortii, vietii si trairii ne este aratat la toti, prin Domnul Isus Hristos. Ap. Petru ne spune: "Dumnezeiasca Lui putere ne-a dăruit tot ce priveşte viaţa şi evlavia, prin cunoaşterea Celui ce ne-a chemat prin slava şi puterea Lui, prin care El ne-a dat făgăduinţele Lui nespus de mari şi scumpe, ca prin ele să vă faceţi părtaşi firii dumnezeieşti, după ce aţi fugit de stricăciunea care este în lume prin pofte.(2Petri 1:3,4) De aici incolo Dumnezeu asteapata silintele noastre. Si stim ca silitorii pun mana pe imparatie. Toti dorim Har, insa nu toti il intelegem la fel. El este adus de Isus dar trebuie si contributia noastra la el. Nu totul e gratuit. Petru spunea ca harul şi pacea să vă fie înmulţite prin cunoaşterea lui Dumnezeu şi a Domnului nostru Isus Hristos! Ori inmultirea aceasta nu se face fara efort. Cand nu au mai fost vase nu a mai curs untdelemn(2imparati 4:6). Fie ca moartea Domnului Isus sa fie pentru noi toti un subiect de cercetare si cunoastere, fiindca de aceasta atarna vesnicia noastra. Ap. Pavel a mers pe drumul acesta inaintea noastra si ne-a lasat un indemn si pentru noi spunand:” Călcaţi pe urmele mele, întrucât şi eu calc pe urmele lui Hristos.”
La viata ajungi prin moarte asa ca urmele vieti isi au urmele prin moarte. Dorim (spunea autorul cartii Evrei) însă ca fiecare din voi să arate aceeaşi râvnă, ca să păstreze până la sfârşit o deplină nădejde, încât să nu vă leneviţi, ci să călcaţi pe urmele celor ce, prin credinţă şi răbdare, moştenesc făgăduinţele. Şi la aceasta aţi fost chemaţi; fiindcă şi Hristos a suferit pentru voi şi v-a lăsat o pildă, ca să călcaţi pe urmele Lui.(1Petru 2:21)
Amin.

Hristos a inviat !

Sfintele sarbatori si Praznicul Invierii Domnului Isus, sa va aduca pace, bucurie, sanatate si multa binecuvantare. Avem o  bucurie imensa  sa stim ca prin jertfa de la Golgotha am capatat iertare de pacate  si prin harul nemeritat, am primit indurare  inaintea lui Dumnezeu.
Sarbatoarea Invierii este cel mai minunat moment si este un prilej de bucurie pentru toti crestinii.
Isus a invins moartea pentru totdeauna.
 A inviat si este viu in veci!
Bucurati-va in DOMNUL !

 

Hrana ta zilnica !

5 Mai
2 Samuel 21.1-11

La sfârşitul cap. 19 am văzut luând naştere o confruntare între Iuda şi seminţiile lui Israel. Şeba, un nou vrăjmaş, a profitat de aceasta pentru a antrena poporul la revoltă (cap. 20). Este felul în care procedează Satan în cele mai multe dintre disputele noastre, bucurându-se de dezacordurile care survin între copiii lui Dumnezeu.
Odată ce Şeba este mort, ordinea este restabilită. Structura împărăţiei din cap. 8.15-18 se reface (20.23-26), cu diferenţa că fiii lui David nu mai sunt oficialităţi principale. 
După problema cu Absalom putem înţelege motivul.
Lectura noastră ne mai pune înainte încă un episod trist. Saul călcase pactul pe care Israel îl jurase gabaoniţilor mai înainte (Iosua 9.15). La mult timp după aceea, crima lui este reamintită, cerându-se răzbunarea potrivit cu Numeri 35.19. Să fim siguri că timpul nu şterge vina păcatelor comise; Dumnezeu le are mereu înainte. Dar, pentru credincios, sângele lui Hristos a făcut să dispară toate păcatele în întregime. Atârnat pe lemn (Fapte 5.30; 10.39), purtând blestemul, Domnul Isus ne-a curăţit de păcatele noastre - El, „Cel drept, pentru cei nedrepţi" (1 Petru 3.18). A Lui să fie recunoştinţa şi adorarea noastră, de acum şi pentru eternitate!

4 mai 2013

Hrana ta zilnica !

4 Mai
2 Samuel 19.31-43

Barzilai era unul dintre acei oameni devotaţi pe care sfârşitul cap. 17 ni 1-a prezentat punându-şi la dispoziţia poporului averea de care dispunea (1 Tim. 6.17, 18). David nu a uitat faptul acesta. Şi Marele împărat, care va veni în glorie, îşi va aduce aminte în acelaşi fel de „binecuvântaţii Tatălui Său". El le va putea spune în ziua răsplătirilor: „am fost flămând şi Mi-aţi dat să mănânc ..." (Matei 25.34,35).
Plin de consideraţie, Barzilai nu vrea să devină o povară pentru împărat, dar i-1 încredinţează pe fiul său, Chimham. Aceasta este dorinţa cea mai plăcută a părinţilor credincioşi: să-şi vadă copiii urmându-L pe Domnul, pentru ca ei să se găsească în atenţia şi sub binecuvântarea Lui. David îi promite lui Barzilai: „îţi voi face tot ce vei dori de la mine!" (v. 38; de comparat cu Ioan 14.14, unde Domnul le spune alor Săi: „Dacă veţi cere ceva în numele Meu, Eu voi face").
Acum David traversează încă o dată Iordanul. Se va bucura din nou de Canaan, imagine a cerului, de care fusese privat un timp, din cauza păcatului său.
Pentru copilul lui Dumnezeu este la fel. Păcatul îl privează de bucuria prezentă a cerului, fiindu-i necesar cu tot dinadinsul să-şi refacă etapele drumului: să treacă din nou „Iordanul" (moartea), să se oprească la Ghilgal (judecata de sine însuşi), pentru a putea să recâştige bucuria comuniunii cu Domnul.

3 mai 2013

Invitatie!

Si pentru ca ne sta in fata o sarbatoare atat de mare, unde ne putem bucura mai mult decat in Casa lui Dumnezeu?
Va invit sa va bucurati alaturi de noi, fie a participa la slujbele de inchinare la sediul Bisericii Penticostale Elim Timisoara, fie prin transmisiunile serviciilor noastre live pe http://www.elim.ro/.
Duminica 05 mai, dimineata si seara si  luni 06 mai, doar dimineata serviciile divin cu ocazia Invierii Domnului Isus va avea loc in Biserica, iar dupa-masa incepand cu ora 15, va avea loc marsul Invierii.
Marsul Invierii este la cea de-a  XXII si aduna mii de credinciosi din toate confesiunile.Plecarea va fi de pe strazile catedralei, iar mai apoi serviciul va continua in Parcul Rozelor, unde formatiile bisericii Elim, corul, orchestra si corul copiilor vor inalta laude in cinstea Celui Inviat, Domnul Isus Hristos.
Serviciul de luni dupa amiaza, se va tine in biserica doar daca conditiile meteo nu sunt prielnice pentru a tine in parc.
Prin tot ceea ce se va face, nu vrem decat NUMELE SAU SA FIE INALTAT !
VA ASTEPTAM CU DRAG!


Iuda, Petru si Ioan. Care esti tu?

Aceste zile de sarbatoare, nu pot sa nu ne duca cu gandul la marele eveniment petrecut cu mii de ani in urma la Golgotha.Indiferent de confensiunea religioasa, indiferent de locul unde ne gasim, indiferent de crezul nostru, indiferent daca suntem crestini sau nu, sunt convinsa ca fiecare dintre noi am auzit despre acest eveniment, despre moartea si invierea Mantuitorului Isus Hristos. NU exista persoana care sa nu fi auzit ceva despre EL, fie ca l-ai acceptat pe Isus sau  nu, credem in existenta LUI sau nu, si asta dintr-un singur motiv, ISUS ni s-a descoperit tuturor intr-un fel sau altul, doar ca decizia de a avea o relatie si o buna comunicare cu EL, depinde de ascultarea noastra fata de EL.
 La cruce am primit iertare, vindecare si  eliberare de toate pacatele noastre. In El avem rascumpararea si prin El am primit mantuirea.
TOTI am beneficiat de HAR la Golgotha !
Acum, depinde de fiecare ce face cu acest dar minunat. Apostolii lui Isus erau doisprezece la numar, toti au beneficiat de acelasi Har, dar nu toti au stiut sa aprecieze si sa ramana langa Domnul.Daca citim pasajele care ne vorbesc despre derularea acestor evenimente, vom gasi in mod special, trei ucenici ai Domnului care au avut parte de aceleasi invataturi, au avut parte de acelasi Har minunat si totusi vedem in ei, trei atitudini atat de diferite.
IUDA-ucenicul care a mers cu Isus peste tot, ucenicul care a vazut puterea lui Isus atunci cand a vindecat bolnavi, a eliberat indraciti, a vazut atatea minuni facand, si totusi....a intrat in el gandul de a-L vinde pe ISUS.
IUDA-UCENICUL CARE L-A TRADAT PE ISUS!
PETRU-a fost unul dintre cei mai iubiti, a lasat totul in urma lui si a plecat cu Isus, ucenicul care a beneficiat de acelasi Har si totusi.....a avut momente cand s-a lepadat de El, ca si cum nu l-ar fi cunoscut niciodata.
PETRU-UCENICUL CARE S-A LEPADAT DE ISUS!
IOAN-un alt ucenic care a beneficiat de acelasi har din partea lui Isus, dar Ioan este ucenicul care a avut o alta atitudine.Ioan a ramas langa Domnul Isus mereu.
IOAN -UCENICUL CARE A RAMAS LANGA DOMNUL !

Trei ucenici cu trei atitudini diferite!
Ioan a ramas langa Domnul, Petru a mai avut sansa de a se intoarce la Domnul, Iuda a pierit si  a pierdut vesnicia.

Care este atitudinea ta?
Esti un Iuda care l-ai vandut pe Isus? Care este motivul pentru care l-ai vandut, o cariera mai buna, o functie mai importanta, bani mai multi, etc. Poate esti un Petru care in anumite momente te-ai lepadat de El. Esti un Ioan care indiferent de situatie ai ramas langa Domnul?
Daca esti un Ioan nu pot sa iti spun decat "Domnul sa te binecuvinteze", dar daca esti un Petru, astazi ai ocazia sa ingenunchezi la cruce la Golgotha.Acolo Isus a murit, pentru ca, prin Sangele Sau sa poti fi iertat de pacate.
E momentul in care fiecare din noi ne putem verifica starea noastra si fie ca Isus Hristos prin Duhul Sfant sa  ne cerceteze viata si sa ne descopere pacatele din viata noastra, fie ca le stim sau nu le stim, El sa ne lumineze mintea si sa ne dechida ochii ca sa le putem vedea.
La cruce avem sansa sa gasim eliberare. 
Eu Ii multumesc Domnului, ca desi am fost un Petru care m-am lepadat de Isus intr-un anumit moment al vietii mele, mi-a mai dat sansa sa traiesc ca sa pot  veni la cruce. Acolo am ingenuncheat si mi-am cerut iertare pentru tot ceea ce am facut, si nu imi este rusine deloc sa recunosc. Acolo am gasit pace pentru sufletul meu, si tot acolo am gasit binecuvantarile care le-a avut pregatite pentru mine.
 Vino si tu la cruce, iti spun din tot sufletul, vei avea doar de castigat, si aici pe pamant dar, ce este mai important....vei castiga VESNICIA !

Hrana ta zilnica !

3 Mai
2 Samuel 1.16-30

Acum aflăm cum se poartă victoriosul David faţă de cei care nu l-au urmat. Şimei, acuzatorul, vine să implore iertare din partea împăratului. Acesta i-o acordă, cu toate că ar avea motive să se îndoiască de sinceritatea acestor regrete. Apoi vine rândul lui Mefiboşet. Ţiba îl acuzase de ostilitate faţă de David (16.3). Oare nu atribuim noi uneori intenţii rele altora, acuzându-i pe nedrept, ca să ne scoatem în evidenţă propria importanţă? Aceasta poartă numele de calomnie (v. 27).
Mefiboşet şi-a arătat ataşamentul faţă de adevăratul împărat, respectând public doliul în timpul absenţei acestuia (v. 24). Cum s-ar fi putut bucura atât timp cât domnul şi binefăcătorul său era renegat şi respins? Aceasta ne aduce aminte de ce le-a spus Domnul Isus ucenicilor Săi pe când Se pregătea să plece: „Puţin timp, şi nu Mă mai vedeţi; ... vă veţi întrista, dar întristarea voastră se va schimba în bucurie"
 (Ioan 16.19, 20; vezi şi Marcu2.20).
Bucuria lui Mefiboşet îl face acum în stare să se ridice deasupra tuturor acestor nedreptăţi. El poate să-şi abandoneze fără nici un regret toate bunurile. Prezenţa împăratului îi este de ajuns (v. 30). Ce altceva i-ar mai fi necesar, de vreme ce mănâncă la însăşi masa împăratului?

2 mai 2013

Hrana ta zilnica !

2 Mai
2 Samuel 1.1-15

Toţi cei care l-au urmat pe David nu au făcut-o prin credinţă. Ioab este un asemenea exemplu. Pentru acest om contează numai propriile interese. Nu are scrupule şi nu se dă înapoi de la crimă, dacă cineva îi împiedică planurile. Reproşurile pe care i le adresează lui David sunt cu atât mai nepotrivite cu cât el însuşi este acela care, prin uciderea lui Absalom, se face răspunzător de durerea sărmanului împărat. Cu toate acestea, reproşurile îl ajută pe împărat să se controleze, să gândească mai degrabă la interesele poporului său decât la propria amărăciune.
Acum nenorocirile lui David au dat roade. Încercarea 1-a adus în măsură să-L cunoască pe Dumnezeul său într-un mod mai real, mai intim. A întâmpinat necazul, strâmtorarea, prigonirea, ... pericolul, sabia. Dar toate acestea nu au fost pentru el decât alte oportunităţi de a înţelege mai bine resursele inepuizabile ale dragostei divine (vezi Romani 8.35).
De partea poporului remarcăm acum dispute (v. 9); de partea lui Iuda, o lipsă deplorabilă de devotament. Insă David acţionează în spiritul harului. Şi inimile se întorc spre el, la fel cum, într-o zi viitoare, se vor supune Domnului Isus când El, după victoria finală asupra vrăjmaşilor Săi, va apărea pentru a domni în glorie