Credinciosi si statornici !

Niciodata nu s-a vorbit mai mult ca acum despre sfarsitul lumii.

Parca niciodata nu a fost atata suferinta si necaz pe pamant.In fiecare zi aud numai vesti rele, bolile parca nu se mai sfarsesc, neajunsurile sunt tot mai mari, persoane tinere sufera tot mai mult, cazuri si cazuri.....

Ajungi la un moment dat sa intri in panica si disperare. Vorbeam ieri cu cineva....era distrusa si coplesita de-atatea probleme, si imi spunea: "nu mai intrezaresc nici o urma de speranta"...si asta este foarte grav.

Nu poti sa ramai nepasator la toate aceste lucruri care se intampla in jurul tau, in casa ta, in casa celor dragi poate sau chiar in viata ta.

Ieri ultimul gand din mesajul pe care l-am auzit la adunare m-a incurajat foarte mult si as dori sa te incurajeze si pe tine, dragul meu cititor.

"Circumstantele vietii se schimba"

Poate ca astazi in viata ta e furtuna, dar nu uita ca nu va fi vesnic.Poate norii incercarilor au acoperit cerul vietii tale, dar nu uita ca nici acesti nori de necazuri nu vor ramane in permanenta. Este o cantare care spune:
"dupa soare vine nori, dupa nori iar vine soare....", si eu cred acest lucru.
Indiferent daca acum in viata ta este liniste si esti binecuvantat, nu uita caci nici aceste lucruri nu sunt vesnice,
De ce...? Pentru ca toate lucrurile de pe pamant sunt trecatoare.
Si tristetea si bucuria sunt trecatoare, dar trebuie sa retinem ceea ce este cel mai important.
Indiferent de momentul in care te afli, Dumnezeu este statornic si credincios.
Nu lasa ca tristetea sa te doboare si sa isi puna amprenta in viata ta, pentru ca intr-o zi vei vedea ca si aceasta este trecatoare.
Indiferent de circumstantele vietii si noi trebuie sa ramanem credinciosi si statornici fata de Dumnezeu. 

O zi  plina de bucurii alaturi de Domnul !
 
 

Hrana ta zilnica !

14 Ianuarie
Judecători 7.9-25

O ultimă încurajare pentru Ghedeon: visul madianitului explicat de un compatriot. Şi o ultimă lecţie în acelaşi timp: valoarea propriei persoane nu este mai mare decât a unei biete turte de orz. Atunci bătălia poate să înceapă. In timpul nopţii, cele trei cete de oameni se postează cu atenţie de jur-împrejurul taberei vrăjmaşului, fiecare la locul său. Să observăm bine care sunt armele acestor stranii soldaţi: o făclie aprinsă în interiorul unui urcior; în cealaltă mână o trompetă ca la Ierihon. Nici sabie, nici lance, pentru că este bătălia Domnului: „pentru ca măreţia puterii să fie de la Dumnezeu, şi nu de la noi", explică 2 Corinteni 4.6-7.

Acelaşi pasaj îi compară pe cei credincioşi cu nişte vase de lut, a căror voinţă trebuie sfărâmată pentru ca minunata comoară (Hristos în ei) să poată străluci şi pentru alţii.
La sunetul puternic al trâmbiţelor din miezul nopţii, la lumina fantastică a făcliilor de pe panta muntelui, întreaga tabără deodată se trezeşte înspăimântată. În panică, ei încep să se omoare între ei şi să fugă fiecare unde poate. Urmărirea începe apoi cu alţi israeliţi care se alătură celor trei sute de bărbaţi.
Istoria lui Israel consemnează evenimentul acesta glorios (Psalmul 83.11), stânca lui Oreb şi teascul lui Zeeb  amintesc acest lucru.

Merita vizionat !

 Nimeni nu va putea sa spuna  ca nu a auzit Cuvantul lui Dumnezeu.

Domnul sa se indure de toate bisericile.

Hrana ta zilnica !

13 Ianuarie
Judecători 7.1-8
Mica armată compusă din treizeci şi două de mii de israeliţi părea cu totul insuficientă înaintea mulţimii madianiţilor, a amaleciţilor şi a „fiilor Răsăritului". Ne putem închipui uimirea lui Ghedeon atunci când, în două rânduri, Domnul i-a spus: „Poporul ... este prea mult" (v.2, 4). Dar nu trebuie ca, după aceea, Ghedeon să-şi poată atribui onoarea victoriei. Astfel are loc prima triere: cei cărora le lipseşte curajul să se întoarcă acasă, potrivit cu ce este scris în Deuteronom 20.8. Mai rămân zece mii pentru care testul felului în care vor bea apa va decide între ei.

Unii îşi astâmpără setea stând în genunchi, alţii sorb apa în grabă, din mâini. Aceştia din urmă, numai trei sute, sunt gata pentru luptă. Ei ştiu că atingerea ţintei propuse are prioritate în viaţa lor şi lasă nevoile proprii pe locul al doilea. Aceasta este o lecţie pentru noi, care avem o ţintă cerească! „Dacă vrea cineva să vină după Mine", avertizează Domnul Isus, „să se lepede de sine" (Luca 9.23).

Oare nu este El vrednic să ne lepădăm de noi înşine pentru El?

De asemenea, El a băut „din pârâu pe cale" (Psalmul 110.7), găsind ici şi colo împrospătare pentru inimă, dar niciodată pierzând din vedere măcar un singur moment ţinta pe care o urmărea - triumful crucii şi gloria lui Dumnezeu Tatăl Său (Luca 9.51; 12.50).

Hrana ta zilnica !

12 Ianuarie
Judecători 6.6-40
Ghedeon a făcut experienţa păcii lăuntrice. Dar în viaţa lui, în acelaşi timp, luptele aşteaptă să înceapă în afară. Înainte de toate, el trebuie să ia poziţie în casa părintească. Unde începe mărturia noastră? Acasă, în propria familie, arătând acelora care ne cunosc cel mai bine cum ne-a schimbat Dumnezeu (Marcu 5.19). Pentru cei mai mulţi dintre noi, o asemenea luare de poziţie nu poate aduce decât bucurie în familie; dar pentru mulţi întorşi de curând la Dumnezeu, din ţările musulmane, de exemplu, faptul acesta va determina consecinţe teribile.
Putem simţi că, înainte de a se supune, Ghedeon a trecut printr-o mare nelinişte sufletească. Ştia ce risc îşi asuma (v. 30), deşi a acţionat noaptea. Însă Dumnezeu îl sprijină şi schimbă întâi starea de inimă a lui Ioas, apoi pe cea a locuitorilor cetăţii.
După ce a lucrat în Ghedeon, Domnul va putea lucra prin el. Trâmbiţa lui strânge oastea. 

Dar, iată! 

Lui Ghedeon îi lipseşte încă încrederea. Îi trebuie un semn şi Domnul consimte să i-1 dea: acest dublu semn al lânei. Dumnezeu este totdeauna răbdător cu noi şi, dacă ne adresăm Lui cu o inimă dreaptă şi simplă, ne va arăta limpede voia Sa.

O zi binecuvantata !

Atunci cand nu primesti raspuns la toate rugaciunile tale si  esti suparat, aminteste-ti ca multe binecuvantari le-ai  primit fara macar  sa le fi cerut....cat despre merit....nu am avut niciunul....nici tu, si nici eu.

Acum ca  ti-ai amintit de binecuvantari.....m-ai esti suparat pe Dumnezeu....?

Eu cred ca merita sa-i multumim !

O zi binecuvantata !

Somnul spiritual !

  Astazi m-a cercetat  un gand care a fost impartasit la momentul de rugaciune.

Traim intr-o vreme din ce in ce mai propice pentru a adormi spiritual.

Tentatiile  si tot ceea ce ofera aceasta lume, adeseori are efectul unui somnifer pentru starea noastra spirituala, iar diavolul este atat de siret incat stie sa faca acest lucru.

Iata cateva aspecte care anticipeaza starea de somn spiritual.

• Slujirea pe care o faci si in care esti angrenat, devine superficiala si fara har. Esti multumit de ceea ce faci si deseori pe buzele tale isi are loc cuvantul "las ca-i bine si asa".
• Indiferenta si nepasarea pentru cei din jur, dar si pentru toate lucrurile spirituale, incep sa isi puna amprenta peste viata ta.
• Incepi sa  nu mai gasesti placere in partasia cu fratii tai, iar comunicarea cu Dumnezeu devine din ce in ce mai rara.

Toate acestea sunt simptomele somnului spiritual.
Dumnezeu sa ne dea intelepciune sa cerem o stare de alerta in aceasta privinta, iar starea de somnolenta sa fie indepartata de la noi.

Şi aceasta cu atât mai mult, cu cât ştiţi în ce împrejurări ne aflăm: este ceasul să vă treziţi în sfârşit din somn; căci acum mântuirea este mai aproape de noi decât atunci când am crezut. - Romani 13:11

Hrana ta zilnica !

11 Ianuarie
Judecători 6.14-27
Privind la sine însuşi, Ghedeon nu găseşte deloc această putere despre care i-a vorbit îngerul. Ba, din contră! Este cel mai mic din cea mai săracă familie (v.15: din cea mai săracă mie). Dar, precum apostolul Pavel mai târziu, asemenea ţie şi mie atât de des în vieţile noastre, Ghedeon trebuie să înveţe lecţia: „Când sunt slab, atunci sunt puternic" (2 Cor. 12.10), precum şi: „Am putere pentru toate, în Hristos, care mă întăreşte" (Filipeni 4.13). Puterea lui Ghedeon (v. 14) era cea a lui Dumnezeu însuşi: „puterea pe care o dă Dumnezeu" (1 Petru 4.11) şi care pentru un rob „se desăvârşeşte în slăbiciune" (2 Corinteni 12.9).
Ce preţioasă întâlnire cu îngerul Domnului este aceasta, prefigurare a celei pe care, în mod necesar, trebuie s-o avem cu Domnul o dată în viaţă, fundamentaţi pe sacrificiul de la cruce! Consecinţa acestei întâlniri nu este moartea - departe de aşa ceva - ci este pacea (v. 23). Şi Ghedeon ridică un altar în onoarea acestui Dumnezeu al păcii care El însuşi i Se descoperise. Apoi, imediat după aceea, trebuie să înveţe că există lucruri care trebuie răsturnate, dărâmate şi tăiate. Oare nu există şi la noi lucruri care trebuie distruse, dacă dorim să fim puternici? Cum este posibil ca un idol să locuiască în inima noastră în acelaşi timp cu Duhul Sfânt căruia trupul nostru i-a devenit templu?