Versetul zilei

29 decembrie 2012

Hrana ta zilnica !

29 Decembrie Iosua 23.12-16; 24.1-5
Prin gura lui Iosua, DOMNUL îi avertizează pe conducătorii poporului cu privire la consecinţele dezastruoase ale celor care merg înapoi: „pentru că dacă veţi da înapoi în vreun fel ..." (v. 12). Iar în v. 13, mai multe imagini sugerează pericolele care îi ameninţă inevitabil pe cei care mondenizează (care merg înainte, după lume). Laţul începe prin a te face să cazi; cursa prinde şi reţine; biciul este marca servitutii. În final, spinii în ochi: aceştia sunt cruda orbire. Aşadar Samson, prins în cursă, îşi va pierde, unul după altul, nazireatul, puterea, libertatea, vederea şi viaţa.
În cap. 24, Iosua convoacă întreg Israelul şi începe prin a le aminti de marile momente ale istoriei lor. Pentru aceasta este necesar să se întoarcă în trecutul îndepărtat, dar nu numai pentru a-1 pomeni măgulitor pe Avraam, de care Israel îşi amintea cu plăcere (Ioan 8. 33, 39), ci va trebui să se întoarcă până la tatăl acestuia, la Terah, cel care slujise idolilor. Iosua vrea să le spună prin aceasta: idolatria nu este numai caracteristica rămăşiţei care vă însoţeşte; ea este în firea voastră. Voi nu sunteţi mai buni decât ceilalţi. încă o dată vom lăsa să vorbească epistola către Efeseni:
„Voi eraţi morţi în greşelile şi păcatele voastre, în care aţi umblat odinioară, potrivit veacului lumii acesteia ... şi eram, din fire, copii ai mâniei, ca şi ceilalţi" (Efeseni 2.1-3).

28 decembrie 2012

Hrana ta zilnica !

28 Decembrie Iosua 23.1-11
La rândul său, Iosua îşi sfârşeşte cariera. „Fiţi deci curajoşi, ca să păziţi şi să faceţi tot ce este scris ...", le spune el căpeteniilor poporului (v. 6). Era cuvântul pe care DOMNUL i-1 spusese la început (1.7), ceea ce Moise repetase de multe ori. Şi astăzi avem nevoie de această învăţătură.
Mulţi găsesc Evanghelia veche, demodată; doresc „să-şi gâdile urechile" cu noutăţi (2 Timotei 4.3). Să mulţumim Domnului că ne-a dat slujitori care nu obosesc repetând aceleaşi adevăruri şi aceleaşi îndemnuri. „Să vă scriu aceleaşi lucruri, mie nu-mi este greu ~ le spune Pavel filipenilor - iar vouă vă este de folos" (Filipeni 3.1). Cât despre noi, să nu obosim să le ascultăm!
Pomenind numele dumnezeilor naţiunilor, se face un prim pas spre a jura pe ei, apoi spre a le sluji, în sfârşit pentru a se prosterna înaintea lor (v. 7). Iată pentru ce epistola către Efeseni ne îndeamnă nici să nu fie pomenite aceste lucruri necurate, nebune şi necuviincioase ale lumii, „cum se cuvine unor sfinţi" (Ef. 5.3, 4).
Poate că nu suntem întotdeauna destul de atenţi la limba noastră. Fie ca ea să ne facă să fim recunoscuţi de alţii ca fiind ucenici ai lui Isus! (Matei 26.73 în contrast cu v. 74).

Hrana ta zilnica !

27 Decembrie Iosua 22.21-34
Fiii lui Ruben, Gad şi Manase îşi explică intenţiile, iar sinceritatea lor este recunoscută de fraţii lor. La ce servea acest altar impunător? Nu exista lângă Iordan un monument mult mai reprezentativ, mormanul de douăsprezece pietre, simbol al unităţii poporului în poziţia sa cerească (Iosua 4)?
Dar, cu siguranţă, aceste două seminţii şi jumătate îşi pierduseră (ca atât de mulţi creştini) plinătatea bucuriei pentru privilegiile lor.
În creştinătate s-au ridicat multe „altare" care izbesc privirile, înălţate după imaginaţia omului, în loc să mărturisească unitatea Bisericii, ele îi proclamă mai degrabă divizările. Şi dreapta indignare a celor nouă seminţii şi jumătate ne arată cât de „în serios" trebuie luată dezbinarea poporului lui Dumnezeu.
Instituirea şi prezentarea unor principii măreţe, chiar dacă sunt conform Scripturii, nu vor înlocui realitatea bucuriilor din „ţară".
Credinciosul care a experimentat aceste bucurii nu este întotdeauna în măsură să dea altora multe explicaţii. Dar poate să-i invite: „Veniţi şi vedeţi" (loan 1.39, 46). „Dacă aţi gustat, în adevăr, că Domnul este bun ", spune apostolul Petru, „de El apropiindu-vă... sunteţi zidiţi o casă spirituală ..." (1 Petru 2.3-5).

Hrana ta zilnica !

26 Decembrie Iosua 22.7-20
„Impărţiţi prada cu fraţii voştri", le-a poruncit Iosua celor care plecau (v. 8). Când este vorba de adevăruri biblice sau de experienţe creştine, Domnul ne invită să le facem parte şi altora de bogăţiile spirituale strânse în ţara promisiunii. Aşa cum aceşti bărbaţi puteau să le povestească familiilor lor despre memorabila traversare a Iordanului şi despre strălucitele victorii ale lui Iosua, un copil al lui Dumnezeu va vorbi cu plăcere despre „minunile" împlinite de Domnul pentru el sau descoperite în Cuvântul Său (cap. 3.5).
La despărţire, luptătorii din Ruben, Gad şi Manase zidesc lângă Iordan „un altar măreţ la înfăţişare". Fraţii lor din celelalte seminţii se îngrijorează imediat, gata să intervină.
Ce semnifică acest act? O sfidare a DOMNULUI? O proclamaţie de independenţă?
Orice explicaţii s-ar da, iată o primă dificultate care nu ar fi apărut dacă aceste seminţii ar fi intrat în Canaan.
Cercetarea este condusă de Fineas, preot care îşi arătase zelul într-un alt moment critic al istoriei poporului Domnului. Gelos cu gelozia DOMNULUI (Numeri 25.11), el împleteşte dragostea pentru Dumnezeu cu dragostea de fraţi. Două sentimente care sunt de altfel inseparabile! (1 Ioan 4.20, 21).

25 decembrie 2012

Hrana ta zilnica !

25 Decembrie Iosua 21.41-45:22.1-6
Spre deosebire de leviţi, a căror moştenire era DOMNUL, le vedem din nou pe cele două seminţii şi jumătate care sunt foarte legate de bunurile lor pământeşti. Încărcaţi cu prăzi luate de la duşmani, binecuvântaţi de losua, pare ca totul să meargă bine cu aceşti bărbaţi din Ruben, Gad şi Manase. 
Dar nu este aşa! Ei vor suferi o mare pierdere traversând din nou Iordanul pe care altădată îl trecuseră într-un mod atât de măreţ. Chivotul nu îi mai însoţeşte la această a doua traversare. El rămâne în Canaan. Ne-am putea întreba: Ce trebuia ei să facă? Familiile lor se aflau de cealaltă parte. Versetul 19 din cap. 22 dovedeşte că era încă timp să le facă să vină în ţară. De altfel, nu a spus Domnul Isus: „Cine iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine ..."? (Matei 10.37).
Vai, mulţi tineri creştini au început bine, au luptat bine şi apoi s-au depărtat de Domnul precum şi de poporul lui Dumnezeu. Şi adesea aceasta s-a întâmplat din cauza unui cămin pe care şi l-au întemeiat după gândurile lor, fără să respecte cerinţele de drept ale lui Dumnezeu. Parcă auzim trista întrebare pe care le-a pus-o Domnul ucenicilor Săi: „Şi voi vreţi să plecaţi?" (Ioan 6.67).
 Cititorule, dacă ţi s-ar pune astăzi aceeaşi întrebare, vei răspunde tu la fel ca ucenicul Său, Petru?

24 decembrie 2012

Sarbatori binecuvantate !

Doresc ca Cel nascut in ieslea din Betleem sa nu ramana la stadiul de prunc, ci sa creasca mereu si mereu in  inima ta,  pana ajunge la stadiul de DOMN AL VIETII TALE.
Bucuria magilor si a pastorilor sa  locuiasca vesnic in fiecare casa, si pacea sa va insoteasca mereu.
 VA DORESC SARBATORI  BINECUVANTATE alaturi de DOMNUL ISUS!

Cum Il astepti pe REGE?

Mai sunt cateva ore pana vom sarbatori Nasterea Domnului Isus.
Oriunde iti arunci privirea, atmosfera creata de luminile frumos colorate, iti amintesc ca urmeaza o sarbatoare minunata.In jur este atata pregatire, vad atata agitatie, toata lumea e pe strazi si prin hypermarket-uri cu cosurile pline...asteptand sarbatoarea de Craciun. In aceasta perioada se cheltuiesc bani foarte multi si in special pentru cadourile pe care vrem sa le oferim celor dragi, si fiecare la randu-i asteapta sa primeasca un dar, fie el cat de mic.
 Insa mintea mea  este framantata de o intrebare...oare mai astepta cineva nerabdator  darul din ieslea Bethleemului...?
Multi sunt coplesiti de mirajul acestor sarbatori, dar motivul adevaratei sarbatori...oare il mai simtim.
Mai simtim bucuria pe care magii si pastorii au avut-o mergand sa caute pruncul nascut in ieslea cea  saraca...? Ieslea in care a venit REGELE Universului?
Ii mai canta cineva osanale din  inima, si nu o inima oricum, ci o inima curata si sfanta?
Omul a fost creat de Dumnezeu si are atat trup, cat si suflet. Trupurile sunt  rasfatate cu tot ce este mai bun, cu tot ce este mai de pret, dar sufletul?
 Sufletului ce ii oferim?
Multi au impodobit casa...asteptand Craciunul....dar oare cati Il  asteapta pe ISUS?
Am decorat unele  biserici  parca sunt brazii de Craciun , locul sfant  unde sufletul doreste sa gaseasca liniste si pace, printre podoabele atarnate...
oare ISUS mai are loc acolo? 
Totul este plin de culoare, dar lipsit de sens si gol, lipseste Sarbatoritul....
Sarbatorim ziua celui nascut.....dar EL lipseste cu desavarsire.
Suntem preocupati de orice altceva, dar nu suntem preocupati de sfintirea inimii noastre, ca Cel nascut in iesle sa isi gaseasca placere in inima noastra.
Asteptam Craciunul, asteptam colindatori, dar oare inima Ta Il asteapta pe Cel care este REGE? 


  


Hrana ta zilnica !

24 Decembrie Iosua 20.1-9; 21.1-3
De cealaltă parte a Iordanului fuseseră deja stabilite de către Moise (Deuteronom 4.41-43) trei cetăţi de scăpare în caz de omor. Altele trei sunt acum alese în aceeaşi ţară, la nord, în centru şi la sud. Fiecare dintre ele este aşezată pe câte un munte (v. 7), ceea ce ne aminteşte de cuvintele Domnului Isus: „O cetate aşezată pe vârful unui munte nu poate fi ascunsă" (Matei 5.14). Văzută de toţi şi în special de nefericitul ucigaş care fuge pentru a se ascunde acolo, cetatea de scăpare aminteşte neîncetat de harul lui Dumnezeu. Prima dintre aceste cetăţi, Chedeş, se află în Galileea, ţinutul drag tuturor copiilor lui Dumnezeu. Acolo a locuit Isus din Nazaret timp de treizeci de ani, acolo a slujit, a vindecat, a învăţat ucenicii şi mulţimile. Ce-a de-a doua, Sihem, în Efraim, este adesea identificată cu această „cetate a Samariei, numită Sihar, aproape de ogorul pe care Iacov îl dăduse lui losif, fiul său" (Ioan 4.5) (şi de aceea fusese inclusă în partea lui Efraim, fiul lui losif; cap. 24.32). Ea de asemenea îl evocă pe Călătorul divin, obosit de drum, care S-a aşezat într-o zi lângă fântâna sa (Ioan 4.5 ...). In sfârşit, Hebronul, citadela morţii învinse, care devine loc de adăpost, străvechi loc de retragere.
Capitolul 21 se ocupă de partea leviţilor. Le sunt atribuite patruzeci şi opt de cetăţi, repartizate pe teritoriul celorlalte seminţii.