Hrana ta zilnica !

26 Decembrie Iosua 22.7-20
„Impărţiţi prada cu fraţii voştri", le-a poruncit Iosua celor care plecau (v. 8). Când este vorba de adevăruri biblice sau de experienţe creştine, Domnul ne invită să le facem parte şi altora de bogăţiile spirituale strânse în ţara promisiunii. Aşa cum aceşti bărbaţi puteau să le povestească familiilor lor despre memorabila traversare a Iordanului şi despre strălucitele victorii ale lui Iosua, un copil al lui Dumnezeu va vorbi cu plăcere despre „minunile" împlinite de Domnul pentru el sau descoperite în Cuvântul Său (cap. 3.5).
La despărţire, luptătorii din Ruben, Gad şi Manase zidesc lângă Iordan „un altar măreţ la înfăţişare". Fraţii lor din celelalte seminţii se îngrijorează imediat, gata să intervină.

Ce semnifică acest act? O sfidare a DOMNULUI? O proclamaţie de independenţă?

Orice explicaţii s-ar da, iată o primă dificultate care nu ar fi apărut dacă aceste seminţii ar fi intrat în Canaan.
Cercetarea este condusă de Fineas, preot care îşi arătase zelul într-un alt moment critic al istoriei poporului Domnului. Gelos cu gelozia DOMNULUI (Numeri 25.11), el împleteşte dragostea pentru Dumnezeu cu dragostea de fraţi. Două sentimente care sunt de altfel inseparabile! (1 Ioan 4.20, 21).

Hrana ta zilnica !

25 Decembrie Iosua 21.41-45:22.1-6
Spre deosebire de leviţi, a căror moştenire era DOMNUL, le vedem din nou pe cele două seminţii şi jumătate care sunt foarte legate de bunurile lor pământeşti. Încărcaţi cu prăzi luate de la duşmani, binecuvântaţi de losua, pare ca totul să meargă bine cu aceşti bărbaţi din Ruben, Gad şi Manase. 

Dar nu este aşa! Ei vor suferi o mare pierdere traversând din nou Iordanul pe care altădată îl trecuseră într-un mod atât de măreţ. Chivotul nu îi mai însoţeşte la această a doua traversare. El rămâne în Canaan. Ne-am putea întreba: Ce trebuia ei să facă? Familiile lor se aflau de cealaltă parte. Versetul 19 din cap. 22 dovedeşte că era încă timp să le facă să vină în ţară. De altfel, nu a spus Domnul Isus: „Cine iubeşte pe fiu ori pe fiică mai mult decât pe Mine nu este vrednic de Mine ..."? (Matei 10.37).
Vai, mulţi tineri creştini au început bine, au luptat bine şi apoi s-au depărtat de Domnul precum şi de poporul lui Dumnezeu. Şi adesea aceasta s-a întâmplat din cauza unui cămin pe care şi l-au întemeiat după gândurile lor, fără să respecte cerinţele de drept ale lui Dumnezeu. Parcă auzim trista întrebare pe care le-a pus-o Domnul ucenicilor Săi: „Şi voi vreţi să plecaţi?" (Ioan 6.67).

 Cititorule, dacă ţi s-ar pune astăzi aceeaşi întrebare, vei răspunde tu la fel ca ucenicul Său, Petru?

Sarbatori binecuvantate !

Doresc ca Cel nascut in ieslea din Betleem sa nu ramana la stadiul de prunc, ci sa creasca mereu si mereu in  inima ta,  pana ajunge la stadiul de DOMN AL VIETII TALE.

Bucuria magilor si a pastorilor sa  locuiasca vesnic in fiecare casa, si pacea sa va insoteasca mereu.

 VA DORESC SARBATORI  BINECUVANTATE alaturi de DOMNUL ISUS!

Cum Il astepti pe REGE?

Mai sunt cateva ore pana vom sarbatori Nasterea Domnului Isus.

Oriunde iti arunci privirea, atmosfera creata de luminile frumos colorate, iti amintesc ca urmeaza o sarbatoare minunata.In jur este atata pregatire, vad atata agitatie, toata lumea e pe strazi si prin hypermarket-uri cu cosurile pline...asteptand sarbatoarea de Craciun. In aceasta perioada se cheltuiesc bani foarte multi si in special pentru cadourile pe care vrem sa le oferim celor dragi, si fiecare la randu-i asteapta sa primeasca un dar, fie el cat de mic.
 Insa mintea mea  este framantata de o intrebare...oare mai astepta cineva nerabdator  darul din ieslea Bethleemului...?

Multi sunt coplesiti de mirajul acestor sarbatori, dar motivul adevaratei sarbatori...oare il mai simtim.

Mai simtim bucuria pe care magii si pastorii au avut-o mergand sa caute pruncul nascut in ieslea cea  saraca...? Ieslea in care a venit REGELE Universului?

Ii mai canta cineva osanale din  inima, si nu o inima oricum, ci o inima curata si sfanta?

Omul a fost creat de Dumnezeu si are atat trup, cat si suflet. Trupurile sunt  rasfatate cu tot ce este mai bun, cu tot ce este mai de pret, dar sufletul?
 Sufletului ce ii oferim?

Multi au impodobit casa...asteptand Craciunul....dar oare cati Il  asteapta pe ISUS?

Am decorat unele  biserici  parca sunt brazii de Craciun , locul sfant  unde sufletul doreste sa gaseasca liniste si pace, printre podoabele atarnate...
oare ISUS mai are loc acolo? 

Totul este plin de culoare, dar lipsit de sens si gol, lipseste Sarbatoritul....

Sarbatorim ziua celui nascut.....dar EL lipseste cu desavarsire.

Suntem preocupati de orice altceva, dar nu suntem preocupati de sfintirea inimii noastre, ca Cel nascut in iesle sa isi gaseasca placere in inima noastra.

Asteptam Craciunul, asteptam colindatori, dar oare inima Ta Il asteapta pe Cel care este REGE? 

  

Hrana ta zilnica !

24 Decembrie Iosua 20.1-9; 21.1-3
De cealaltă parte a Iordanului fuseseră deja stabilite de către Moise (Deuteronom 4.41-43) trei cetăţi de scăpare în caz de omor. Altele trei sunt acum alese în aceeaşi ţară, la nord, în centru şi la sud. Fiecare dintre ele este aşezată pe câte un munte (v. 7), ceea ce ne aminteşte de cuvintele Domnului Isus: „O cetate aşezată pe vârful unui munte nu poate fi ascunsă" (Matei 5.14). Văzută de toţi şi în special de nefericitul ucigaş care fuge pentru a se ascunde acolo, cetatea de scăpare aminteşte neîncetat de harul lui Dumnezeu. Prima dintre aceste cetăţi, Chedeş, se află în Galileea, ţinutul drag tuturor copiilor lui Dumnezeu. Acolo a locuit Isus din Nazaret timp de treizeci de ani, acolo a slujit, a vindecat, a învăţat ucenicii şi mulţimile. Ce-a de-a doua, Sihem, în Efraim, este adesea identificată cu această „cetate a Samariei, numită Sihar, aproape de ogorul pe care Iacov îl dăduse lui losif, fiul său" (Ioan 4.5) (şi de aceea fusese inclusă în partea lui Efraim, fiul lui losif; cap. 24.32). Ea de asemenea îl evocă pe Călătorul divin, obosit de drum, care S-a aşezat într-o zi lângă fântâna sa (Ioan 4.5 ...). In sfârşit, Hebronul, citadela morţii învinse, care devine loc de adăpost, străvechi loc de retragere.
Capitolul 21 se ocupă de partea leviţilor. Le sunt atribuite patruzeci şi opt de cetăţi, repartizate pe teritoriul celorlalte seminţii.

Hrana ta zilnica !

23 Decembrie Iosua 17.1-18
Şapte seminţii nu şi-au primit încă moştenirea. Iosua trece atunci la măsurarea terenului ţării, împărţindu-1 prin tragere la sorţi. Cu siguranţă, Dumnezeu rânduieşte sorţii după voia Lui. Hazardul nu există şi un creştin nu trebuie niciodată să cheme norocul sau nenorocul.
In Psalmul 16 auzim pe cineva (anticipându-L pe însuşi Domnul Hristos) care declară: „Frânghiile de măsurat mi-au căzut în locuri plăcute, da, am o moştenire frumoasă" (v. 6). Să ne străduim să descoperim frumuseţea şi valoarea a tot ce ne-a dat Dumnezeu în Domnul Hristos. Şi să fim mulţumitori (Coloseni 3.15)! Iosua, care aparţine seminţiei lui Efraim, este un exemplu pentru fraţii săi, alegându-şi moştenirea pe muntele pe care ei îl dispretuiseră (17.16). 

Şi această regiune poartă un nume semnificativ: Timnat-Serah, adică „parte abundentă ".
Lunga listă a cetăţilor ne aminteşte că noi, „creştini dintre naţiuni", eram fără drept de cetăţenie în Israel" (literal: fără drepturi la cetăţi). Dar acum, „apropiaţi prin sângele lui Hristos", am devenit Împreună-cetăţeni cu sfinţii" (Efeseni 2.12, 13, 19). „Cetăţenia noastră este în ceruri" (Filipeni 3.20). În curând vom locui în cetatea cereasca.

Hrana ta zilnica!

22 Decembrie Iosua 17.1-18Manase îşi primeşte partea şi imediat apar cele cinci fiice ale lui Ţelofhad cu frumoasa lor perseverenţă. Amintind de porunca DOMNULUI către Moise, ele îşi revendică mult aşteptata moştenire. Jumătate din seminţia lor alesese cealaltă parte a Iordanului, dar ele nici nu s-au gândit la aşa ceva; moştenirea lor era în Canaan, în mijlocul fraţilor lor. Şi să ne amintim cu această ocazie că, dacă femeile creştine nu sunt chemate la anumite slujbe publice, cum ar fi predicarea, moştenirea lor cerească şi bucuria în binecuvântările cereşti nu le sunt cu nimic mai prejos decât cele ale fraţilor lor.
Într-o manieră generală, să remarcăm cu ce grijă stabileşte DOMNUL hotarele fiecărei seminţii. Una după alta, fiecare îşi primeşte partea, indicată în primul rând prin frontiere, apoi prin lista cetăţilor care se găsesc  acolo.

Dumnezeu aşteaptă în schimb de la ai Săi zelul de a şile însuşi.

Priviţi-1 însă pe Efraim! Nu-i place muntele său: îi cere prea multe eforturi; solicită o altă parte, nu prin credinţă, ci de lene. Cât de mult pierdem noi, ca şi această seminţie, din lipsă de energie, mai ales în domeniul care ne este cuvenit întotdeauna: cel al rugăciunii

Hrana ta zilnica!

21 Decembrie Iosua 15.20... 63; 16.1-10
Sosise mult-aşteptatul moment ca Israel să intre în stăpânirea moştenirii lor. Iuda îşi primeşte cel dintâi partea, detaliindu-se cetate cu cetate, ca pentru a sublinia grija pe care o manifestă DOMNUL pentru fiecare petic de pământ din această ţară care Ii aparţine. Să avem şi noi o viziune din ce în ce mai cuprinzătoare asupra poporului lui Dumnezeu, în special pentru a-i include în rugăciunile noastre.
Vai, la sfârşitul fiecărei delimitări vom găsi câte o restricţie, câte un „dar". Victoria nu este completă. Iuda nu ajunge să-i deposedeze pe iebusiţi (v. 63). Până în zilele lui David, aceştia vor păstra un loc întărit în Ierusalim: fortăreaţa Sionului (2 Samuel 5.6).

Nici Efraim nu poate să-i izgonească pe canaanitii din Ghezer (16.10).

Siliţi să plătească tribut, aceşti înfrânţi vor fi ei chiar inofensivi?

Dimpotrivă, după cuvântul lui Moise, vor constitui curse în mijlocul lui Israel, antrenându-i pe aceştia la rău şi la idolatrie. Ce se întâmplă cu inimile noastre, dragi copii ai lui Dumnezeu? Nu tolerăm noi în vieţile noastre anumiţi vrăjmaşi care nu ne par deloc periculoşi? Suntem obişnuiţi cu prezenţa lor; ne-ar fi greu să-i judecăm. Fie ca Domnul să ne dea curajul să o facem, astfel ca numai El singur să domnească peste inima noastră! (Romani 6.12 ...).