Versetul zilei

27 septembrie 2012

Cere eliberare !

Traim intr-o lume cu probleme tot mai mari  pe zi ce trece, stresul a devenit maladia secolului.Toata lumea parca asteapta sa se intample ceva.Ma uit in jurul meu toata lumea este asemeni unui balon, care l-a prima intepatura este gata sa explodeze.Cautam o scuza si un vinovat si spunem, ca de vina este situatia  economica  care este la nivel mondial. Adormim cu probleme in gand si ne trezim parca cu mai multe.Neajunsurile si nesiguranta ne creeaza probleme si ne fac viata nefericita si parca uneori insuportabila.. Facturile care vin si nu pot fi platite,credite luate si acum ajunsi in imposibilitatea de a le returna, oameni fara servici, nesiguranta zilei de maine, ca s-ar putea sa fi pus pe liber la servici, in trup boala si suferinta ...cu alte cuvinte necaz si probleme ...cat cuprinde.
Biblia spune "in lume veti avea necazuri....",  si  insasi cuvantul "om" cand spunem, inseamna probleme.
Vedem deseori in jurul nostru oameni tacuti, oameni despre care nu stim nimic, oameni care nu vreau sa-si discute cu nimeni problemele, ba mai mult creeaza impresia ca sunt cei mai fericiti....dar numai Dumnezeu si ei, cunosc realitatea problemelor lor.
Noi ca si parinti, care avem mai mult de un copil, stim ce inseamna ca unul din ei sa aibe probleme.Intotdeauna avem o slabiciune si  ne alaturam  acelui copil care trece prin probleme, il incurajam, ii dam un sfat si  il ajutam cu tot ce putem.La fel este si Domnul Isus fata de Copii Sai. Se apropie in mod deosebit de cei care trec prin probleme. Are chiar o slabiciune pentru acestia si este gata sa ofere ajutorul.Dar, ca Domnul Isus sa se apropie de mine sau de tine, trebuie sa il chemam si sa ii cerem ajutorul de a interveni, "in necazul meu...am strigat catre Domnul "
Sa ne amintim de acel tata disperat care a mers la Domnul Isus si l-a chemat in ajutorul fiului sau indracit.Era un om care avea probleme in familia lui, in casa lui, dar nu a ezitat sa ceara ajutorul.In Marcu 9:22/b scrie:
 "Dar daca poti face ceva, fie-ti mila de noi si ajuta-ne". 
Credinta sa era slaba, dar in necredinta sa...totusi, el a crezut !
Si Domnul Isus i-a dat un raspuns minunat:
"Toate lucrurile sunt cu putinta celui ce crede".
Oricare ar fi problema ta si indiferent de ce natura este, oricat de apasatoare ar fi si indiferent de dimensiunea ei, indiferent de cati ani porti aceasta povara, (nu uita ca baiatul acestui om care a alergat la Isus era  stapanit de un duh, inca din copilaria lui),
ISUS te poate elibera, singura conditie este sa Il chemi in ajutor.
Sa recunosti ca este Singurul care iti poate aduce eliberare si vindecare atat in trup cat si in suflet, in familia ta, in viata ta si a copiilor tai .
Sa recunosti ca este Singurul Domn si Dumnezeu in cer si pe pamant, si NIMENI nu este ca EL.
Maretia Sa acopera cerurile si slava sa umple pamantul. Stralucirea Lui este ca lumina soarelui, din Mana Lui pornesc raze, si acolo este taria Lui !
O, Doamne cat esti de minunat !
Vino dar, in ajutorul nostru, acelora care care Te chemam si ajuta necredintei noastre!

Hrana ta zilnica !


27 Septembrie Deuteronom 7-79-28
De la Horeb, punctul de plecare, Israel se îndreaptă spre Canaan, mergând „prin tot pustiul acela mare şi înfricoşător" (v. 19). Şi din nou trista scenă de la Cades-Barnea se află sub privirile noastre. Aici aflăm că la cererea poporului fuseseră trimişi oameni să cerceteze ţara (v. 22), fapt pe care Numeri 13 nu-1 preciza. Rădăcina răului era acolo, în lipsa de încredere în Domnul. Ei au simţit nevoia să se convingă. Atunci când umblăm „prin vedere" şi nu „prin credinţă", vrăjmaşul ştie să ne pună înainte obstacole aparent de netrecut, pentru a ne face să dăm înapoi (v. 28).
Din cauza necredinţei sale, toată această generaţie a pierit în pustiu, cu excepţia lui Iosua şi a lui Caleb. Epistola către Evrei se foloseşte de acest exemplu solemn pentru a-i avertiza pe toţi aceia care şi astăzi îşi împietresc inimile când aud Cuvântul lui Dumnezeu: „cuvântul pe care l-au auzit nu le-a folosit, negăsind credinţă  în cei care au auzit" (Evrei 4.2).
„Pentru că Domnul ne urăşte" (v. 27), se plânge nefericitul popor. Care este cea mai tristă trăsătură a necredinţei? Faptul că poate pune la îndoială dragostea care totuşi şi-a dovedit aptitudinile, dragostea unui Dumnezeu care nu L-a cruţat pe propriul Său Fiu la cruce (Romani 8.31, 32).

26 septembrie 2012

Radio Vocea Evangheliei !

Astazi  am  multumit Domnului inca o data  pentru harul si biruinta data. Imi amintesc ca in urma cu ceva timp ne rugam ca Dumnezeu sa dea biruinta in acest proiect de a obtine liceenta de transmitere 24/24 de ore,  a acestui radio crestin.
...si iata ca Dumnezeu a ascultat aceste rugaciuni.
Este atat de minunat sa pot asculta si la servici, si pe telefon, si pe masina ...non stop, un radio cu muzica crestina, cu atatea marturii si atatea invataturi.
Slava Domnului, pentru ca prin acest radio Dumnezeu va intra in orice casa.
Recomand tuturor frecventa 92.2 FM-un radio prin care ma rog ca Domnul sa atinga multe inimi !
Ps. 92.2 “să vestim dimineaţa bunătatea Ta şi noaptea credincioşia Ta”

Fiti binecuvantati si auditie placuta !




Hrana ta zilnica !


26 Septembrie Deuteronom 1-1-18
Ultima carte a lui Moise, Deuteronomul, repetă în parte istoriile şi învăţăturile din cărţile anterioare. Ajuns la sfârşitul vieţii sale, conducătorul credincios rememorează evenimentele din pustiu şi lecţiile primite de Israel, pentru ca acestea să slujească de pildă noii generaţii. Oamenii care ieşiseră din Egipt au pierit cu toţii, aşa că era necesar ca tânăra generaţie să fie avertizată şi să primească învăţătură. Cu acest gând, citirea Deuteronomului va fi benefică în special pentru tinerii credincioşi. Ca pentru a-i îndemna să nu piardă timpul, cartea începe cu un contrast izbitor. Unsprezece zile ar fi fost suficiente, potrivit v.2, pentru a conduce poporul din Horeb în Canaan. Dar a fost nevoie de patruzeci de ani (v. 3)! Mulţi dintre noi îşi amintesc cu tristeţe de anii pierduţi. Nu trebuie neapărat să aşteptaţi până la maturitate sau până la bătrâneţe pentru a intra în stăpânirea „locurilor cereşti". Duhul Sfânt doreşte chiar de la începutul vieţii noastre creştine să ne înveţe adevărurile şi principiile.
Versetele 13-18 ne amintesc de trista noastră înclinaţie de a ne certa „pe drum" (Geneza 45.24) şi de măsurile pe care Domnul este obligat să le ia chiar de la primii paşi ai poporului Său în pustiu.

25 septembrie 2012

Alege sa traiesti !


Nimeni, nu este prea pacatos ca sa nu poata fi iertat !
Niciodata nu este prea devreme,  dar nici prea tarziu sa te intorci la Christos !

Poti sa Ii respingi autoritatea, poti sa Ii respingi prezenta, dar niciodata nu vei putea sa impiedici infatisarea ta la marea Judecata de Apoi .
Astazi, iti stau in fata doua alegeri:
Poti sa ramai nepasator la aceste cuvinte.....dar vei pieri, sau
poti ALEGE VIATA  !!!

O zi binecuvantata !


Hrana ta zilnica !


25 Septembrie Numeri 36.1-13
Din nou le întâlnim pe cele cinci fiice ale lui Ţelofhad, pe care le cunoaştem deja. De data aceasta însă căpeteniile lui Manase vin la Moise şi la mai-marii poporului pentru a vorbi despre această problemă a moştenirii, aparent fără mare importanţă. Despre ce era vorba? Fiecare seminţie avea să aibă teritoriul ei. Dar în cazuri ca cel de faţă, când o femeie îşi primea partea, căsătoria ei cu un bărbat din altă seminţie ar fi făcut ca moştenirea ei să treacă la seminţia soţului. Aceasta n-ar fi trebuit să se întâmple. Moise rezolvă cauza cu autoritate de la Domnul. Căsătoriile se vor face între persoane din aceeaşi seminţie. Tineri şi tinere care sunteţi ai Domnului, această învăţătură vă priveşte pe voi! Căsătoria poate să vă facă să vă pierdeţi bucuria moştenirii voastre cereşti. 
Dacă cel sau cea cu care gândiţi să vă căsătoriţi într-o zi nu are parte în moştenirea voastră, nu vă angajaţi sub nici un motiv pe o asemenea cale!
Este remarcabil că această carte a pustiului se încheie cu o asemenea notă, privind moştenirea. De fapt Iordanul nu fusese încă trecut. Nu aveau ei destul timp pentru a gândi la aceasta? Gândul lui Dumnezeu nu este aşa. El ne spune încă de acum despre patria noastră cerească, pentru că doreşte ca inimile noastre să se ocupe cu ea.

24 septembrie 2012

Hrana ta zilnica !


24 Septembrie Numeri 35.16-34
Sub aspect profetic, cetatea de scăpare pentru ucigaş adăposteşte poporul evreu care L-a răstignit pe Mesia fără a realiza crima pe care o comitea (Luca 23.34). De atunci, în mod providenţial, Dumnezeu i-a ţinut departe de moştenirea lor, până la sfârşitul dispensaţiunii actuale, adică atât timp cât Hristos este Preot după rânduiala lui Aaron.
De fapt, întreaga rasă umană este vinovată de moartea Fiului lui Dumnezeu. Dar, prin îndurarea Lui infinită, Dumnezeu a oferit omului un adăpost de mânia Sa şi acest adăpost nu este altul decât însăşi Victima. Isus este Cel care „ne scapă de mânia care vine" (1 Tesaloniceni 1.10).
Simbolizat în acest capitol atât prin victimă cât şi prin cetatea de scăpare, Hristos este reprezentat, în al treilea mod, prin Marele Preot, a cărui moarte marca momentul întoarcerii (ucigaşului) la moştenirea lui în deplină siguranţă (v. 28).
Versetul 31 afirmă că nici o răscumpărare, oricât de mare ar fi fost, nu putea rezolva problema ucigaşului în locul mijlocului de salvare pe care îl pregătise Domnul. Nici argintul, nici aurul (1 Petru 1.18) şi nici un fel de lucrări (Efeseni 2.9) nu pot înlocui adăpostul pe care
păcătosul îl găseşte în Isus Hristos. „In nimeni altul nu este mântuire ..." (Fapte 4.12).

Student, ucenic..iar mai apoi instructor !

Ma bucur mult sa stiu ca  din ceea ce scriu, poate cateva ganduri va vor fi folositoare.In fiecare rugaciune ma rog, ca El sa ma foloseasca acolo unde este nevoie, si pe langa slujirea pe care am harul minunat sa o fac, ma rog ca si aici pe blog ceea ce scriu sa fie sub calauzirea Duhului cel Sfant.Am inteles ca inainte de a fi "un bun crestin religios", trebuie sa devin un "crestin autentic", lasand formalismul religios la o parte.
Dumnezeu nu are nevoie de crestini religiosi care au grija sa respecte o religie, El are nevoie de crestini autentici care isi doresc o relatie cu El.
Avand o relatie personala cu El, devii un ucenic al LUI.
In scoala lui Isus toti cei care doresc sunt primiti.Este asemeni perioadei din viata: intai student, apoi devii ucenic, iar la vremea potrivita devii instructor.
Ucenici, care invata sa traiasca in ascultare si mai apoi  prin experienta cu Dumnezeu pe care o capata prin harul Sau, cauta la randul lor sa devina instructori.
Noi suntem datori sa devenim instructori, si spun aceste cuvinte folosindu-ma de Scriptura.In ev. dupa Matei 28:19, sunt folosite doua cuvinte, doua verbe,care ne indeamna la acest lucru:
"DUCETI-VA  si  FACETI ".
Suntem datori sa iesim din anonimatul crestinismului si sa devenim ucenicii ai Domnului Isus, ucenici autentici.
In urmatorul verset 20, mai este un verb foarte important prin carte intelegem ca trebuie sa devenim instructori: INVATATI-I.
DOAMNE, ajuta-ne sa ne intelegem menirea fiecare, pentru ca vrem sa iti fim de folos !