Biruinta !!!

 "Şi-a luat toiagul în mână, şi-a ales din pârâu cinci pietre netede şi le-a pus în traista lui de păstor şi în buzunarul hainei. Apoi, cu praştia în mână, a înaintat împotriva filisteanului.....

.....Şi toată mulţimea aceasta va şti că Domnul nu mântuieşte nici prin sabie, nici prin suliţă. Căci biruinţa este a Domnului. Şi El vă dă în mâinile noastre.”1 Samuel 17: 40 ;47

DAVID, copilul cel mai mic, copilul cel mai  simplu de la oi, dar in acelasi timp era copilul  care stia ce isi doreste.A plecat hotarat sa il biruiasca pe Goliat, şi-a ales din pârâu cinci pietre, nu una...nu doua...ci cinci pietre...si pentru ca Domnul a vazut in el atata hotarare, nu a avut nevoie de toate cele cinci pietre...UNA a fost indeajuns, si Goliat a fost rapus.

Cand te increzi in Domnul si pornesti pregatit sa castigi nu ai nevoie de prea multe arme.

Trebuie sa stim un lucru:

DUMNEZEU  DA BIRUINTA  PRIN  MANA  CELOR  CARE   SUNT  PREGATITI   SA BIRUIASCA !!!!!

Hrana ta zilnica!

12 Iunie Levitic 1.1-17

Leviticul este o carte închisă pentru cine nu are „cheia" divină. Aici îl găsim pe Hristos în aspectele jertfei şi ale preoţiei Sale. Credinciosul are o singură jertfă, adusă „odată pentru totdeauna", deplin suficientă (Evrei 10.10). Dar, pentru a descrie această jertfă sub diferitele ei înfăţişări, Duhul lui Dumnezeu ne oferă imagini variate şi complementare.

Arderea-de-tot este amintită prima, pentru că reprezintă partea care îi revine lui Dumnezeu din lucrarea lui Hristos. Este exprimată în Noul Testament prin pasaje ca: loan 10.17; Efeseni 5.2; Filipeni 2.8. Dragi prieteni creştini, când ne gândim la cruce, în loc să vedem în primul rând mântuirea noastră, să luăm în considerare mai întâi satisfacţia pe care Dumnezeu Şi-a găsit-o în Persoana şi în lucrarea Fiului Său sfânt.

Pentru jertfă puteau fi aduse trei feluri de animale şi erau unele diferenţe nete în modul lor de sacrificare. De exemplu, numai jertfele de animale erau tăiate în bucăţi şi aşezate pe altar. Dar, în fiecare caz, se înălţa o „mireasmă plăcută Domnului". Acesta era efectul focului judecăţii care a căzut asupra Jertfei sfinte de pe cruce: ea a dat la iveală până în cele mai mici detalii perfecţiunea jertfei „fără pată" (Evrei 9.14).

Hrana ta zilnica!

11 Iunie Exod 40.20-38

Sanctuarul şi obiectele necesare pentru închinare au fost pregătite până în cele mai mici detalii şi au fost aşezate fiecare la locul potrivit. Moise a terminat lucrarea, ceea ce ne aminteşte de Cel care i-a putut spune Tatălui: „Am sfârşit lucrarea pe care Mi-ai dat-o s-o fac" (Ioan 17.4). Dar credincioşia lui Moise peste toată casa lui Dumnezeu, menţionată în Evrei 3.2, ... este numai o umbră a credincioşiei Fiului, „credincios Celui ce L-a rânduit". El L-a descoperit pe Tatăl, Şi-a sfinţit „fraţii", a ridicat adevăratul cort al cărui Mare Preot este, a stabilit o nouă ordine a lucrurilor (nu a celor văzute, materiale), prin care îl putem cunoaşte pe Dumnezeu, ne putem apropia de El şi îi putem sluji (vezi şi Evrei 8.1, 2). Minunatul Cort, cu care ajungem la sfârşitul studiului asupra cărţii Exod, a ilustrat pentru noi multe aspecte ale lucrării lui Hristos şi consecinţele acesteia. Cea dintâi consecinţă este că Dumnezeu coboară în glorie ca să locuiască în mijlocul poporului Său (v.34, 35). Astfel că, pe temeiul lucrării terminate a lui Hristos, Dumnezeu Duhul Sfânt a coborât pentru a alcătui Biserica, pentru a fi, conform Ef. 2.22, „o locuinţă a lui Dumnezeu în Duh". De atunci, în ciuda declinului, El este prezent acolo ca o călăuză divină, conducând poporul lui Dumnezeu, aşa cum o făcea pentru Israel norul de deasupra cortului.

EL este stanca mea !!!

"Chiar daca tu poti tremura pe stanca, NU UITA......stanca nu va tremura sub picioarele tale"

Doamne, Tu eşti stânca mea, cetăţuia mea, izbăvitorul meu! Dumnezeule, Tu eşti stânca mea în care mă ascund, scutul meu, tăria care mă scapă şi întăritura mea! - Psalmii 18:2
Căci Tu eşti stânca mea, cetăţuia mea, şi, pentru Numele Tău, mă vei povăţui şi mă vei călăuzi. - Psalmii 31:3

Hrana ta zilnica!

10 Iunie Exod 40.1-19

În ziua întâi a lunii întâi, Moise este invitat să ridice cortul cu mobilierul lui, imagine a noilor relaţii ale lui Dumnezeu cu poporul Său. Toate lucrurile au fost făcute noi şi Domnul însuşi S-a îngrijit de toate. Rămânea să fie puşi în slujbă preoţii: „Să apropii pe Aaron şi pe fiii lui" (v.12). Ne gândim la omul care a pregătit o cină mare şi 1-a trimis pe robul său să spună invitaţilor: „Veniţi, pentru că acum toate sunt gata!" (Luca 14.17).

Sanctuarul fusese pregătit pentru închinător, era nevoie ca şi închinătorul să fie pregătit pentru sanctuar. „să-i speli ... să-i îmbraci ... să-i ungi". «Spălaţi, îndreptăţiţi, desăvârşiţi, intrăm în Locul Sfânt ...» -spune o cântare. Şi pentru preot începeau îndatoririle sfinte, în ordinea potrivită: altarul de bronz, ligheanul, intrarea în Locul Sfânt, arderea tămâiei pe altarul de aur. Să mai zăbovim noi, când Dumnezeu însuşi spune: „Să apropii", când Marele nostru Preot, adevăratul Aaron, introducându-Şi fiii în sanctuarul ceresc, spune:

 „Iată-Mă, Eu şi copiii pe care Mi i-a dat Dumnezeu" (Evrei 2.13)?

Iahweh Yelohim Israel - Domnul Dumnezeul lui Israel

Iehova - „Atotputernic Domn”

Iehova Rafa- “Domnul care vindecă”

Iehova Adonai: -„Domnul Puternic”

Iehova Elohim - “Eternul Creator”

Iehova Şhur:- „Stânca Veacurilor"

Iehova-Şhalom: „Domnul  pacii ”

Iehova Rohi: “Domnul e  Păstorul ”

Iehova Iire – “Domnul poartă de grijă”

Iehova Nissi- “Domnul  steagul meu”

Iehova Şhamma- “Domnul e aici"

Iehova Ţidkhenu: „Dreptul neprihanirea mea”

Iehova Savaoth: „Domnul Oştirilor”

Iehova Hoşhenu: „Al nostru Creator”

Ruben Filoti ( Official video ) VENIM SA-TI MULTUMIM

Hrana ta zilnica!

9 Iunie Exod39.22-43

In cap. 39 şi 40 se repetă mereu expresia: „după cum poruncise Domnul lui Moise". Nimic nu era lăsat în seama imaginaţiei celor care făceau lucrarea şi acelaşi lucru este valabil şi astăzi cu privire la închinarea creştină. Biblia ne învaţă tot ce trebuie să ştim despre felul în care Dumnezeu doreşte să I se aducă închinare. A adăuga ceva la acestea sau a înlocui ceva prin ceea ce ni se pare mai bun n-ar fi pură neascultare? Şi în acelaşi timp pretenţie! Cu ce drept decidem noi ce Ii este plăcut lui Dumnezeu? Priviţi la denominaţiunile creştine cu clerul lor, cu organizaţiile lor şi cu ceremoniile lor pompoase! Dumnezeu «nu a poruncit» aceste lucruri şi, în consecinţă, credinciosul care cunoaşte Cuvântul nu poate lua parte la ele.

Spre deosebire de rânduielile Vechiului Testament, dintre care unele ne-au fost prezentate în cartea -Exod, „adevăraţii închinători" se adresează Tatălui „în duh şi în adevăr" (Ioan 4.23, 24). Formele exterioare ale unei religii fireşti (carnale) şi ceremoniile ei au fost lăsate deoparte şi înlocuite prin lucrarea Duhului Sfânt. Noi nu mai avem înaintea ochilor simboluri şi umbre pentru închinarea noastră, ci avem realitatea lucrurilor eterne.