Specificul vremurilor din urma - partea 3

Am inceput sa postez in urma cu doua zile un mesaj al fratelui Luigi Mitoi, care ne este de folos tuturor. Ca sa il putem intelege este recomandat sa ascultam toate cele patru parti, care deja au fost publicate. Poate ca vor fi si altele, nu stiu, daca vor fi, le voi publica. Astazi am postat partea a treia. 

In multe biserici nu se vorbeste despre aceste lucruri. Multe biserici inca propavaduiesc amintiri cu sfintii care au trecut la Domnul, experiente cu Dumnezeu care au avut loc... candva de mult, propavaduiesc pescuirea minunata, vindecarea leprosului sau pilda tanarului bogat. Nimic nu este rau, toate sunt adevarate si Isus a facut toate aceste minuni si ne-a lasat aceste pilde drept invatatura pentru noi, insa cred ca este momentul sa traim noi experiente cu Dumnezeu nu doar sa vorbim de ceva care ”a fost”, ceva din trecut. Este momentul ca biserica sa fie pregatita pentru zilele grele care ne stau in fata, este timpul sa lasam laptele duhovnicesc si sa ne hranim cu hrana tare.

Slava Domnului ca avem la indemana noastra si sunt atatea oportunitati unde  putem asculta aceste mesaje. Slava Domnului ca sunt  slujitori care aduc inca invataturi curate din Cuvantul lui Dumnezeu.

Recomand predicile fratelui  Aurel Gheorghe, Luigi Mitoi, Nelu Brie, Beniamin Faragau, Dorin Druhora, Cristian Ionescu, Florin Ianovici, Vladimir Pustan, Gabi Zagrean, Petru Lascau, Lazar Gog, Gabi Iszak, Virgil Neagu, Iosif Berce, Emil Bartos, Paul Negrut si multi altii. Sunt mesaje foarte bune care sunt traduse si se pot urmari:

Paul Washer, John Piper, Ravi Zacharias, Max Lucado, Zac Poonen, etc.

Pe langa mesaje avem si literatura foarte bogata,  de-aceea, nici o scuza nu vom avea ca n-am auzit sau ca n-am stiut. 

Dumnezeu sa ne ajute si sa ne dea intelepciune pentru a stii sa ne chivernisim timpul cu folos.

Nu vrei si tu sa fii inviorat, intelept si vesel?

E weekend si inca de aseara mi-am propus sa dorm astazi.....cat ma tine patul, numai ca nu m-a tinut mult. Faptul ca organismul si-a facut un program n-am putut dormi mai mult decat intr-o zi obisnuita de munca. Asa ca, acest timp este numai bun pentru meditatie si ce altceva merita, daca nu Cuvantul dat de Dumnezeu...restul orice altceva este pierdere de vreme sau umplere de timp.

 Psalmul 19 este atat de frumos si in el descoperim o mare comoara de adevar.

In Cuvantul care este insuflat de Duhul Sfant, adica  in ”BIBLIA”, gasim atatea motive minunate pentru care merita sa investim timp.

Cuvintele din ea invioreaza sufletul nostru zbuciumat, ne da tuturor intelepciune, chiar si celor nestiutori, inveseleste inima intristata, ne lumineaza ochii mintii, si este mai presus decat orice bogatie, mai presus decat aurul. In EA gasim cuvinte de incurajare care sunt mai dulci ca mierea. Citind si meditand la Cuvant vom avea o rasplata mare daca pazim invataturile EI.

 

Caruia nu-i place sa aibe sufletul inviorat in fiecare zi?

Care nu-si doreste sa devina mai intelept?

Caruia dintre noi ii  place sa aibe o inima intristata sau sa aibe ochii, dar sa nu  poata vedea?

E cineva care nu-si doreste sa fie bogat ? Sau...buzele voastre nu vor sa simta gustul mierii?

Caruia nu-i place sa urce pe podium si sa primeasca premiul.....?

 
Toate acestea sunt la indemana mea si a ta, trebuie doar sa intindem mana si sa deschidem CARTEA CARTILOR, CUVANTUL CARE ESTE VESNIC, CUVANTUL CARE ESTE DATATOR DE VIATA, iar toate promisiunile din Cuvant, ne vor insoti. 

  Cerurile spun slava lui Dumnezeu, şi întinderea lor vesteşte lucrarea mâinilor Lui.
  O zi istoriseşte alteia acest lucru, o noapte dă de ştire alteia despre el. Şi aceasta, fără vorbe, fără cuvinte, al căror sunet să fie auzit, dar răsunetul lor străbate tot pământul şi glasul lor merge până la marginile lumii. În ceruri, El a întins un cort soarelui. Şi soarele, ca un mire care iese din odaia lui de nuntă, se aruncă în drumul lui cu bucuria unui viteaz:   răsare la un capăt al cerurilor şi îşi isprăveşte drumul la celălalt capăt; nimic nu se ascunde de căldura lui. Legea Domnului este desăvârşită şi înviorează sufletul; mărturia Domnului este adevărată şi dă înţelepciune celui neştiutor.  Orânduirile Domnului sunt fără prihană şi veselesc inima; poruncile Domnului sunt curate şi luminează ochii. Frica de Domnul este curată şi ţine pe vecie; judecăţile Domnului sunt adevărate, toate sunt drepte.
Ele sunt mai de preţ decât aurul, decât mult aur curat; sunt mai dulci decât mierea, decât picurul din faguri.
   Robul Tău primeşte şi el învăţătura de la ele; pentru cine le păzeşte, răsplata este mare.
  Cine îşi cunoaşte greşelile făcute din neştiinţă? Iartă-mi greşelile pe care nu le cunosc!
  Păzeşte de asemenea, pe robul Tău de mândrie, ca să nu stăpânească ea peste mine! Atunci voi fi fără prihană, nevinovat de păcate mari.  Primeşte cu bunăvoinţă cuvintele gurii mele şi cugetele inimii mele, Doamne, Stânca mea şi Izbăvitorul meu!

Hrana ta zilnica!

24 OCTOMBRIE
Romani 4.1-12
Când o scară este prea scurtă pentru a ajunge la un obiect aflat la înălţime, un om suit pe ultima treaptă nu mai poate pune mâna cu uşurinţă pe cele care sunt dedesubtul lui. „Nu este deosebire", am citit în capitolul 3.22; nici iudeul, nici grecul (iudeul cu nimic în plus faţă de grec) nu ajung la gloria lui Dumnezeu. Nimeni nu poate ajunge acolo pe scara propriei dreptăţi; ea se va dovedi întotdeauna prea scurtă. O dovadă în acest sens este că nici Avraam (v. 3) şi nici David (v. 6), cei care într-un mod incontestabil au fost cel mai sus pe scara faptelor, nu s-au folosit de ea pentru a fi îndreptăţiţi înaintea lui Dumnezeu. Iar dacă ei nu au facut-o, cine ar putea pretinde asta? Pentru a demonstra mai bine că mântuirea prin har nu are nimic comun cu pretenţiile fireşti şi cu lăudăroşia poporului iudeu (cap. 3.27), versetele 9 şi 10 ne amintesc ca patriarhul Avraam a primit îndreptăţirea prin credinţă înainte de a primi semnul circumciziei (Geneza 15.6; 17.24).

 În momentul când Dumnezeu 1-a socotit drept, el încă mai era ca păgânii.
Pentru a fi mântuit, trebuie mai întâi să recunoşti că eşti vinovat, cu alte cuvinte, să te declari de acord cu sentinţa divină din capitolul precedent. Cel neevlavios (sau nelegiuit), şi numai el, este îndreptăţit de Dumnezeu (v. 5; comp. cu Matei 9.12).

Specificul vremurilor din urma - partea 2

Hrana ta zilnica!

23 OCTOMBRIE
Romani 3.19-31
In faţa tribunalului lui Dumnezeu, orice gură este acum închisă. Cei acuzaţi, fără excepţie, sunt recunoscuţi vinovaţi, condamnaţi de lege pentru pedeapsa cu moartea (v. 19). „Toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de gloria (sau: nu ajung la gloria) lui Dumnezeu" (v. 23). Din acest motiv, sentinţa teribilă „vei muri negreşit", anunţată deja de Dumnezeu înainte de căderea omului (Geneza 2.17), va fi confirmată: „plata păcatului este moartea" (cap. 6.23). Pentru cel necredincios, fie el dintre naţiuni sau iudeu, această sentinţă este definitivă, iar tribunalul înaintea căruia toţi vom fi citaţi într-o zi este o realitate înspăimântătoare (Apocalipsa 20.11...). Iată-L însă pe Avocatul care intervine în favoarea acelora care, fie iudei, fie dintre naţiuni, L-au ales prin credinţă. El nu caută să minimalizeze faptele comise, cum fac avocaţii înaintea instanţelor omeneşti. El pledează, din contră, spunând: Sentinţa este dreaptă, dar ea a fost deja executată; datoria este plătită; o moarte, a Mea, a achitat plata înspăimântătoare a păcatelor lor.
Da, dreptatea lui Dumnezeu este satisfăcută, pentru că o crimă care a fost ispăşită nu poate deveni din nou cap de acuzare. Şi, după cum Dumnezeu este drept condamnând păcatul, El este la fel de drept îndreptăţindu-1 pe păcătosul „care este din credinţa în Isus" (v. 26).

Specificul vremurilor din urma - partea 1

HRANA TA ZILNICA!

22 OCTOMBRIE
Romani 3.1-18
Cine are dreptate? Dumnezeu, care condamnă? Sau acuzatul, care se apără?
„Dumnezeu să fie adevărat şi orice om, mincinos" strigă apostolul (v. 4). Cuvântul lui Dumnezeu nu este desfiinţat pe motiv că nu a fost crezut de iudei, depozitarii lui (v. 3; Evrei 4.2). Cu cea mai mare inconsecvenţă, iudeii se mândreau că posedă legea (cap. 2.17), deşi ea dă mărturie împotriva lor. Este ca un criminal care, în timp ce-şi susţine nevinovăţia, aduce el însuşi poliţiei documentul convingător stabilind vinovăţia lui. Astfel Duhul lui Dumnezeu, asemeni unui procuror într-un tribunal, dă citire înaintea acuzatului iudeu unei serii întregi de versete de necombătut scoase din propriile sale Scripturi (v. 10-18).
Un alt argument ar putea fi însă adus de către acuzat: Nu neg nedreptatea mea, însă ea scoate în relief dreptatea lui Dumnezeu (v. 5) - cu alte cuvinte, nedreptatea mea II slujeşte pe El. 

Ce înspăimântătoare rea-credinţă! Dacă ar fi aşa, atunci Dumnezeu ar trebui să renunţe la a mai judeca lumea (v. 6) şi ar trebui să-i fie recunoscător lumii pentru răutatea ei care, prin contrast, accentuează sfinţenia Sa. El însă ar înceta atunc să mai fie drept şi S-ar tăgădui pe Sine însuşi (2 Timotei 2.13) 

Înainte de verdictul final, Dumnezeu îndepărtează şi ultimele raţionamente în dosul cărora creatura Sa caută întotdeauna să se ascundă.

Ce cale urmam....?

 E liniste la birou...si am putin timp sa reflectez la ceea ce vrea Dumnezeu de la mine, la ceea ce doreste pentru mine...dar si la ceea ce sunt eu. Unde ma gasesc...

Traim o viata tare zbuciumata, trecem dintr-o extrema in alta si adeseori nu stim cum sa ne raportam la situatiile in care ne gasim.

 Avem momente in care parca satui de toate ne punem "traista in bat" si o intindem cat vedem cu ochii. Incercam si noi ce incearca lumea, cautam sa gasim fericirea  focalizandu-ne toata atentia, toata puterea, toate finantele pe cele pamantesti, incercand parca sa fugim de ceva...

Interesant este ca "acel ceva"  ne urmareste peste tot si oricat am incerca sa ne gasim"menirea" in alta parte...nu se intampla nimic, ba din contra simti un gol si-atunci revii acolo unde stii sau unde simti ca ti-e locul.
Dar care ti-este locul? Esti in locul potrivit? De unde ai convingerea ca "AICI" sau "ACOLO" unde esti este locul potrivit?

Locul tau este acolo unde te-a asezat Dumnezeu!
Poate ca nu este cel mai confortabil loc asa cum ai sperat, insa Dumnezeu stie ce este mai bine pentru tine, de-aceea ramai in locul in care te-a asezat.
Dar, poate locul in care stai este prea comod si tu stii acest lucru. Stii ca a-L urma pe Hristos, necesita un risc. Nu te poti astepta sa ai o viata presarata cu trandafiri pe cale. Hristos a suferit ocara, a suferit pedeapsa, Si-a pierdut chiar viata, dar tu....?
Esti gata sa suferi pentru El? Esti dispus sa pierzi ceea ce ai, de dragul Lui?
Poate ca va trebui sa te jertfesti cu viata. Esti gata ?
 Calcati pe urmele LUI!
Insa calea pe care a calcat Isus, nu sunt nici pe departe confortul cu care ne-am obisnuit noi. Ne-am obisnuit sa nu fim deranjati si scosi din ritmul si stilul nostru de viata, insa calea lui Isus, trebuie urmata intru totul si din toata inima, chiar daca asta inseamna sa intalnim pe drum  ploaie, viscol, arsita sau furtuna.
Ascultam de dimineata cantarea "Ce mare esti" in limba germana si ma gandeam cat Este de maret!
 A-L urma pe El, inseamna a-I cunoaste pe deplin maretia si frumusetea, a-L urma din dragoste pentru ceea ce este EL.
Intalnim pe paginile sfintei Scripturi oameni care L-au urmat pe Isus. Unii au pornit cu El, insa pe parcursul vietii s-au departat si mai apoi s-au ratacit, altii au urmat calea LUI intru totul.
In ce categorie ne gasim noi....?
Am avut un inceput bun, dar ne-am abatut pe traseu si am inceput sa urmam calea lui Baal?
...sau suntem un Caleb care urmeaza calea Domnului intru totul?
Fiecare sa ne cercetam dar in lumina Cuvantului si sa ne intoarcem pe calea Domnului, pana inca mai avem Har din partea Domnului. Va veni o zi cand va fi prea tarziu...