Am devenit idolatri...

Traim astazi o vreme in care idolatria este pacatul care a pus stapanire pe omenire.

Nu demult au fost anumite sarbatori in care oamenii au alergat la tot felul de moaste, de oase, de icoane carora s-au inchinat si au adus ofrande, multumind pentru ajutorul dat si cerand pe mai departe ajutor. Nicaieri nu am gasit in Scriptura vreo porunca lasata de Dumnezeu de a ne inchina altcuiva in afara de EL. Din contra am gasit de nenumarate ori aceste cuvinte:

”Sa nu ai alti dumnezei in afara de Mine”

 sau

”Niciun dumnezeu străin să nu fie în mijlocul tău şi să nu te închini înaintea dumnezeilor străini!” 

 NU exista nimeni si nimic mai presus de EL!
Căci aşa vorbeşte Domnul, Făcătorul cerurilor, singurul Dumnezeu, care a întocmit pământul, l-a făcut şi l-a întărit, l-a făcut nu ca să fie pustiu, ci l-a întocmit ca să fie locuit:

 „Eu sunt Domnul, şi nu este altul!

 Isaia 45:18

Iar cat priveste protectia si ajutorul NIMENI, nici un sfant sau vreo sfanta nu ne poate da ajutor sau protectie. In Psalmul 121 spune David atat de frumos:

Imi ridic ochii spre munţi… De unde-mi va veni ajutorul

  Ajutorul îmi vine de la Domnul, care a făcut cerurile şi pământul.

El stia ca nimeni nu-i va vine in ajutor:

Nu Te depărta de mine, căci s-apropie necazul şi nimeni nu-mi vine în ajutor.(Ps.22:11)

Cu aceste cuvinte atat de clare, suntem lamuriti in fata Cui trebuie sa ne plecam si Cui trebuie sa-I aducem inchinarea noastra.

 

Dar pericolul este mult mai mare pentru multi dintre noi, si aici ma refer doar la crestinii care au devenit inchinatori la idoli si poate fara sa isi dea seama. Poate ne miram cand auzim acest lucru, insa daca stam si studiem atent ce inseamna idolatria....cred ca ar trebui sa ne cercetam mai mult si sa ne pocaim, ca altfel ramanem doar cu cercetarea.

Biblia spune, ”Sa nu-ti faci chip cioplit” !

Bineinteles ca ne fuge gandul imediat la tot felul de icoane sau alte amulete in fata carora sa ne plecam  si ne crucim. Insa idolatria nu inseamna doar atat, idolatria inseamna a ma inchina in fata oricarui lucru, a pune pret si a da valoare mai mult decat dau lui  Dumnezeu.

Si daca stau asa lucrurile...oare nu suntem noi idolatrii?

Sunt atatea lucruri care au devenit stapanul nostru sau mai bine zis am devenit noi robul lor.

Uneori ne punem pe noi insine, familia sau persoane pe care le iubim mai presus decat Dumnezeu. Poate pentru altii, munca, distractia, placerile de-o clipa sunt mai presus si au o mai mare valoare decat Dumnezeu. Oare aceste lucruri nu sunt idolatrie?

Banii, oare nu au devenit idolul zilelor de astazi?

In Isaia 44 gasim scris care este pericolul idolatriei, dar si stupiditatea ei, daca putem spune asa. Pentru ca intr-adevar oamenii devin stupizii atunci cand nu se inchina  Facatorului si Creatorului intregului univers, ci devin inchinatorii lucrurilor pe care tocmai Facatorul Le-a creat. Este ca si cum eu iti fac mancare, eu iti pun farfuria inaintea ta, iar tu multumesti farfuriei si nu mie, celei care m-am ostenit sa o pregatesc si sa ti-o asez inainte. Pai nu e stupiditate si prostie...?

Categoric DA!

 Dar de ce totusi  fac oamenii aceste lucruri stupide ?

Isaia in acelasi text ne arata si motivul:

”Ei nu pricep şi nu înţeleg, căci li s-au lipit ochii ca să nu vadă şi inima ca să nu înţeleagă.
Niciunul nu intră în sine însuşi şi n-are nici minte, nici pricepere să-şi zică.....”

 Iata motivul care duce la idolatrie.

Acelasi motiv ne impinge si atunci cand punem orice altceva, mai presus decat pe Dumnezeu!

Munca, banii, familia, orice altceva...toate sunt un dar de la Dumnezeu. Dumnezeu mi le-a dat, Lui trebuie sa-I multumesc si tot Lui trebuie sa-I cer ajutorul ca si in viitor sa ingaduie sa ma pot bucura de ceea ce mi-a daruit.

Dar ce putem face in aceasta situatie in care am ajuns si ne-am lasat captivi?

Iata ce spune Dumnezeu poporului Israel, si aceleasi lucruri ni le spune si noua astazi:

Ţine minte aceste lucruri, Iacove, şi tu, Israele, căci eşti robul Meu. Eu te-am făcut, tu eşti robul Meu, Israele, nu Mă uita!
 Eu îţi şterg fărădelegile ca un nor şi păcatele ca o ceaţă: 

întoarce-te la Mine, căci Eu te-am răscumpărat.”

 

Un singur lucru avem de facut, sa ne intoarcem la Cel care ne-a creat si a facut toate lucrurile.

Doamne ajuta-ne !

 

Hrana ta zilnica!

19 SEPTEMBRIE
Fapte 13.32-52
„Dacă Hristos nu a fost înviat, atunci predicarea noastră ... este zadarnică", le va scrie apostolul corintenilor (1 Corinteni 15.14). Nu ne miră deci să-1 auzim insistând atâta asupra învierii Domnului Isus. Iudeilor, această înviere le demonstra că El era chiar Mesia cel promis, Acela despre care vorbeau Psalmul 16 şi alte Scripturi (v. 34,35)! Păgânilor le confirma puterea lui Dumnezeu şi iminenţa judecăţii Sale (cap. 17.31)! Nouă, celor credincioşi, prezenţa în glorie a Mântuitorului nostru viu ne garantează că lucrarea Lui a fost acceptată de Dumnezeu pentru „îndreptăţirea noastră" (Romani 4.25), că partea noastră este cerească (Coloseni 3.1,2), iar speranţa noastră, „sigură şi tare" (Evrei 6.18b-20).
Ce trist că „Evanghelia" (v. 32) nu întâmpină din partea iudeilor dispreţuitori decât împotrivire şi batjocură (v. 45)! Atunci, la porunca Domnului, apostolii se întorc în mod solemn spre neamuri, confirmând că iertarea păcatelor este pentru oricine crede (v. 38,39).
Aceşti iudei se judecau nevrednici de viaţa veşnică (v. 46). Aceasta era necredinţă, nicidecum smerenie! Domnul îi încadrase sub imaginea fiului cel mare din parabolă (Luca 15.25...) care, prin egoismul său şi prin propria îndreptăţire, se priva pe sine însuşi, în mod conştient şi de bunăvoie, de bucuria din Casa tatălui.

Esti bugetar?

Si pentru ca este weekend mi-am inseninat  ziua cu o stire.

"Toti bugetarii sunt in pericol de a-si pierde job-ul. 

O pisica a fost dresata sa foloseasca xeroxul"

Si pentru ca este soare si cald, incercati sa profitati de ultimele zvacniri ale verii.

Sa aveti un weekend  minunat!

Traiesti in lumina?

Privind in jur si uitandu-ma la tot ceea ce se intampla incepand cu starea de decadere a omului, apoi continuand cu colapsul financiar spre care se indreapta economia lumii si nu in ultimul rand migratia in masa pe care o vedem si haosul general care ameninta intreaga planeta, schimbarile climatice si fenomenele extreme care  au cuprins intreg pamantul, ne indeamna sa fim vegheatori asa cum spune Cuvantul.

Tot mai des intalnim oameni folosind cuvantul "pace " dar in acelasi timp si cuvantul  "razboi".

Tensiunile accentuate dintre RUSIA si SUA pe tema Statului Islamic par a conduce spre un iminent conflict. Toata lumea striga pace... dar pacea devine din ce in ce tot mai intangibila, cu toate ca UNESCO a declarat pe 21 septembrie 2015, "Ziua Pacii ",  (mai multe pe site-ul UNESCO)
Nu pot sa nu imi amintesc de ceea ce spunea Pavel in epistola sa scrisa Tesalonicenilor:  
 "Când vor zice: „Pace şi linişte!”, atunci o prăpădenie neaşteptată va veni peste ei, ca durerile naşterii peste femeia însărcinată, şi nu va fi chip de scăpare" 
Pe de alta parte el spune ca ziua Domnului ca veni ca un hot noaptea. 
Stim fiecare ca noaptea este momentul in care suntem relaxati, fara griji, lasam problemele la o parte si ne lasam cuprinsi de mreaja somnului. Si ce bine e.....
Numai ca venirea Domnului pare ca ne va gasi exact in aceste momente de relaxare si adormire, spiritual vorbind (asta daca nu luam in seama ce ne avertizeaza Cuvantul)
Noaptea este intuneric. Orice eveniment venit pe neasteptate, cutremur, apa, foc sau orice altceva ne surprinde, dar daca ne ia in timpul noptii cu atat mai mult suntem total nepregatiti, iar intunericul este inca un motiv in plus de fi intr-un haos total. Cine doarme langa pat cu sacosa pregatita? Acte, hrana, bani sau...cele necesare? Nimeni!
Numai ca,  cei care traiesc in lumina, fie ca acest eveniment va fi noaptea sau ziua...pe acestia nu ii va surprinde. 
Dar voi, fraţilor, nu sunteţi în întuneric, pentru ca ziua aceea să vă prindă ca un hoţ.
  Voi toţi sunteţi fii ai luminii şi fii ai zilei. Noi nu suntem ai nopţii, nici ai întunericului.
De aceea să nu dormim ca ceilalţi, ci să veghem şi să fim treji.

 (1 Tesaloniceni 5: 4-6)

 

Se naste insa o intrebare:

"TRAIM NOI IN LUMINA?" 
 

Hrana ta zilnica!

18 SEPTEMBRIE
Fapte 13.7-31
Apostolii, continuându-şi călătoria, ajung în Pamfilia. Acolo însă Ioan (numit şi Marcu: cap. 12.12) ii părăseşte şi se întoarce la Ierusalim. Credinţa lui nu era la înălţimea slujbei la care se angajase, nici pe măsura greutăţilor pe care le întrevedea. Nu este suficient să însoţeşti sau să imiţi un slujitor al lui Dumnezeu. Chiar şi într-o lucrare comună, fiecare are responsabilitatea sa proprie înaintea Domnului şi nu poate merge decât însoţit de credinţa lui personală.
Adresându-se iudeilor în sinagoga din Antiohia Pisidiei, Pavel, ca şi Ştefan, aminteşte istoria lui Israel şi arată cum Dumnezeu a împlinit, în Isus, promisiunile făcute lui David (Psalmul 132.11). Nu fusese David un antetip preţios al Mântuitorului care trebuia să descindă din el? (v. 23). Pentru că, în antiteză cu Saul, împărat potrivit cărnii, Dumnezeu îşi alesese în David un om după inima lui Dumnezeu, care împlinea toată voia Lui (v. 22)!
Toate se potriveau de minune pentru a-L desemna pe Isus ca Mesia: mărturia lui Ioan după cea a tuturor profeţilor; în împlinirea Scripturilor în moartea Sa, deşi nicio vină de moarte nu fusese găsită în El (v. 28; Isaia 53.9) şi, mai presus de toate, învierea Sa (v. 30).

Hrana ta zilnica!

17 SEPTEMBRIE
Fapte 13.1-12
Aici începe o nouă diviziune a cărţii Faptele Apostolilor. Adunarea din Antiohia devine punctul de plecare al lucrării care se va împlini printre naţiuni. Barnaba şi Saul sunt chemaţi, puşi deoparte şi pleacă însoţiţi de rugăciunile adunării. Prima lor etapă este insula Cipru, de unde era originar Barnaba (cap. 4.36). Ajungând la Pafos, apostolii sunt convocaţi de proconsulul Sergius Paulus, cel mai înalt funcţionar roman din insulă. Acest „om inteligent" (v. 7) II cunoştea pe Dumnezeul iudeilor şi dorea să audă Cuvântul Său. El însă era sfătuit de un personaj îngrijorător, de Elima, un magician iudeu (practicând deci o activitate detestabilă în ochii lui Dumnezeu: vezi Deuteronom 18.9,10) care profita de nevoile spirituale ale lui Sergius Paulus pentru a exercita asupra lui o influenţă nefastă. Împotrivirea acestui om are ca efect tocmai ceea ce el căuta să împiedice. Ea îi oferă lui Pavel (numit aşa pentru prima dată) ocazia de a-i da proconsulului, prin pedepsirea profetului mincinos, o dovadă despre puterea Domnului.
Elima este o imagine a poporului iudeu care, din cauza împotrivirii faţă de Duhul lui Dumnezeu, a fost orbit spiritual „până la un timp", în favoarea naţiunilor.

El mi-a dat...si a ingaduit. Toate sunt un dar!

De ceva timp ma tot gandesc la acest verset din Eclesiastul 5:

Dar dacă a dat Dumnezeu cuiva avere şi bogăţii şi i-a îngăduit să mănânce din ele, să-şi ia partea lui din ele şi să se bucure în mijlocul muncii lui; acesta este un dar de la Dumnezeu.

Nu cred ca ne putem considera bogati doar daca avem 4x4, vila cu piscina si  conturi in tari straine. Faptul ca avem tot ce ne trebuie, ca avem o casa, un job, faptul ca ne putem permite un concediu, faptul ca ne putem permite o haina noua, ba mai mult abia mai deschidem usa sifonierului care este ticsit de haine, faptul ca circulam cu o masina fie ea mai noua sau mai veche, eu cred ca este o bogatie. In conditiile in care sunt oameni fara o locuinta, fara un servici, fara sa poata sa petreaca macar 3-4 zile intr-un concediu departe de problemele zilnice, faptul ca merg pe jos zilnic incarcati cu 2-3 sacose, faptul ca poarta o bluza pe care seara o spala si maine o imbraca iarasi si multe alte neajunsuri....atunci comparandu-ne cu ei.....suntem bogati.

Inteleptul Solomon spune: "Dar dacă a dat Dumnezeu cuiva ... şi i-a îngăduit....", 

Asta inseamna ca nimic nu mi se cuvine. Dumnezeu mi-a dat totul, ba mai mult, nu numai ca mi-a dat, dar mi-a si ingaduit sa ma folosesc de tot ceea ce mi-a dat. Daca mi-a dat un servici de unde primesc bani, a ingaduit sa ii pot folosi, a ingaduit sa-mi pot petrece un concediu, a ingaduit sa pot sa-mi cumpar haine, benzina, mancare, casa, etc. De multe ori consideram ca toate aceste sunt lucruri  normale si ni se cuvin, dar nu este asa. Daca erau lucruri normale...avea parte toata lumea. Ba mai mult nu numai ca ne-a dat, dar a si ingaduit. La fel consideram ceva normal, daca am mancare e normal sa o mananc, insa nu este asa, ca putea sa-mi daruiasca doar mancare, dar sa-mi daruiasca si o gastrita sau un ulcer.

Ne-am gandit vreodata ca putem avea bogatii, dar in acelasi timp sa nu ne putem bucura de ele?

Ne-am gandit ca putem avea sute de mii in conturi si sa fim paralizati intr-un pat?

Citeam nu demult despre un tip care are o avere colosala, mostenita de la tatal sau, insa nu poate folosi un banut, deoarece este imobilizat la pat, fiind in coma de peste 20 de ani...

Cui i-ar folosi averea daca este bolnav?

La ce mi-ar folosi sa am frigiderul plin si sa fiu supusa unui regim drastic? 

La mi-ar folosi un Bugatti Veyron de 2 mil. de dolari, daca am paralizie si nu-l pot conduce?

La mi-ar folosi o vila imensa dotata cu ultimele tehnologii daca sunt bolnav intr-un sanatoriu?

La ce mi-ar folosi un ceas incrustat cu sute de diamante si safire daca as fi orb, fara vedere?

Ne-am gandit noi oare la toate acestea? Mai putem spune ca sunt lucruri normale si toate ni se cuvin?

Solomon continua "....acesta este un dar de la Dumnezeu"

Deci, tot ceea ce primim, tot ceea ce avem, toate sunt un DAR de la Dumnezeu.

UN DAR NEMERITAT, pentru care nu suntem recunoscatori indeajuns sau poate deloc, uitand sa-I multumim....

Doamne iarta-ne si fa-ne sa ne aducem aminte ca tot ceea ce avem este de la Tine si toate le primim  in dar.

 

Hrana ta zilnica!

16 SEPTEMBRIE
Fapte 12.7-25
Nici lanţurile, nici cei şaisprezece soldaţi, nici intenţiile criminale ale lui Irod nu-1 pot împiedica pe Petru să doarmă liniştit în închisoare. Şi, cu atât mai mult, niciun obstacol nu-L împiedică pe Domnul să-1 elibereze pe slujitorul Său (Psalmul 121.4). Un înger îl trezeşte, apoi îl scoate din închisoare atât cu putere (v. 7 şi 10), cât şi cu o atitudine plină de bunăvoinţă, de atenţie şi de afecţiune (v. 8). Cât de uşor este totul atunci când lucrează Dumnezeu! El cunoştea „aşteptarea" criminală a „poporului iudeilor” (v. 11), dar ascultase şi „rugăciunile stăruitoare" ale adunării pentru Petru (v. 5) şi acestea sunt cele care ies învingătoare.

 Ce trist de spus, când soseşte împlinirea rugăciunii, cu apostolul în persoană, lipseşte credinţa pentru a-1 recunoaşte!

 Cât de des se întâmplă să ne rugăm cu buzele, fără să aşteptăm în mod real să primim ceea ce cerem! 

De câte ori încă ne îndoim,... deşi răspunsul este deja la uşă!
Surd faţă de toate avertismentele divine, Irod îşi va pregati o ureche îngăduitoare faţă de linguşirile celor din Tir şi din Sidon care, din raţiuni politice, caută prietenia acestui ucigaş. El este lovit deodată, înaintea tuturor, de o moarte oribilii, in timp ce Cuvântul Celui împotriva Căruia luptase se răspandeşte mai mult ca niciodată (v. 24).