Petru Lascau- Familia sub asediu !

Un mesaj pe care il recomand sa il ascultati cu mare atentie. Acum cand familia este cea mai atacata institutie, si divortul este in crestere in familiile crestine din cauza infidelitatii in cuplu, Singurul care ne poate da putere sa rezistam in fata atacurilor, este Isus Hristos !

Ai o familie sanatoasa....vei avea si o biserica la fel !

Psalmul 69:13

            Una din promisiunile care imi da cea mai mare speranta, ca cererile mele vor fi ascultate se gaseste in  Marcu 9: 23   

 "Toate lucrurile sunt cu putinta celui ce crede ".

Stiu ca  fiecare rugaciune este ajunsa la tronul Sau, stiu ca fiecare lacrima e stransa in burduful Sau, stiu ca numai EL poate face lucruri minunate, poate face transformari de care insasi noi suntem uimiti. Stiu ca Dumnezeul meu , este Atotputernic, stiu ca nu este un dumnezeu facut si  inaltat de maini omenesti...EL este DUMNEZEUL cel VIU care a murit si a inviat.

Cuvantul "TOATE"  ma provoaca la perseverenta si nimic nu ma va putea impiedeca sa trag nadejde ca cererile mele, facute dupa voia Sa, isi vor gasi rezolvare.

Dar eu către Tine imi nalt rugaciunea, Doamne, la vremea potrivita. In bunatatea Ta cea mare, raspunde-mi, Dumnezeule, si da-mi ajutorul Tau! Ps.69:13

Credinta vede invizibilul, crede incredibilul si primeste de la Dumnezeu imposibilul.

Hrana ta zilnica !

8 Septembrie Numeri 23.13-30

„Cine va aduce acuzaţie împotriva aleşilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este Cel care îndreptăţeşte. Cine este cel care condamnă?" (Romani 8.33, 34). Râzând de acuzator, Domnul îl împuterniceşte pe Balaam să declare de pe vârful muntelui că „El n-a zărit nelegiuire în Iacov şi n-a văzut răutate în Israel" (v. 21). Citind acest verset nu putem să nu ne întrebăm cum poate Dumnezeu afirma ceva care în mod evident este contrazis de fapte. A uitat El oare murmurele, poftele, idolatria, răzvrătirea?

Versetul 23 ne oferă răspunsul: „La timpul său se va zice despre Iacov şi despre Israel: «Ce a lucrat Dumnezeu!"» în timp ce poporul se acoperea de vină în pustiu, Domnul împlinea lucrarea necesară pentru a-i face potriviţi să intre în ţară. El Se ocupase de toate păcatele alor Săi, dându-le jertfele, preoţia, şarpele de aramă, toate imagini ale lucrării Domnului Isus.

 Aşa că, dacă Dumnezeu vorbeşte astfel, nu este pentru că El nu-Şi aduce aminte, nici pentru că trece cu vederea răul din indulgenţă, ci pentru că, privind spre poporul Său, vede lucrarea Sa. El are necurmat înaintea ochilor lucrarea Fiului Său şi nu ar fi credincios şi drept pentru acest Salvator desăvârşit dacă le-ar fi imputat cel mai mic lucru celor pe care Isus i-a spălat în sângele Său (1 Ioan 1.9).

Eu...suflet viu, el...o farama de tarana..

Stateam pe margine de groapa, ma gandeam....de fapt nu ma gandeam la nimic...priveam...dar nu vedeam decat o  multime de pietre funerare...si cate un  nume pe fiecare.

Mi-amintesc ca si in urma cu un an....cu doi... cu trei....eram in aceeasi postura, pe-aceeasi margine stateam....

....eu, un suflet viu...el, o farama de tarana.

Am venit chiar mai repede cu o zi....as fi vrut sa ii pot spune "la multi ani..."...dar nu aveam  cui...

As fi vrut sa ii pun o intrebare....dar stiam ca nu voi  primi raspuns...

                                                                                        ...dar i-am pregatit o floare.....

Stateam pe margine de groapa.....mi-am ridicat privirea spre cer...e destinatia  spre care ma indrept...si eu, si fiecare dintre noi ne apropiem cu fiecare zi ce trece.

Imi plac tare mult versurile:

"Ma-ndrept spre cer, sa-l vad pe Domnul....."...cu siguranta va fi o zi mareata !

M-am ridicat sa plec...sa ii spun la multi ani...?.....ar fi lipsit de sens.....

In minte... recitam cateva   versuri......

"Ce-i viaţa ta?

 E o peniţă cu care scrii mereu pe-un drum.

Şi-apoi la ultima portiţă, tot ce-ai scris tu, ca pe-o tăbliţă,

nu se mai şterge nicidecum.

Şi vorbe-n vînt şi fapte rele, rămîn pe veci ca-ntr-un album.

Păzit e scrisul tău de stele.

De-ai pune mări întregi să-l spele, nu se mai şterge nicidecum.

Să nu te minţi că-n veşnicie, trecutul se preface-n scrum.

Căci Dumnezeu stă mărturie,că-n faţa Lui tot ce se scrie

......nu se mai şterge nicidecum.

În ceasul greu de judecată, îţi vei citi întregul drum.

Vei zbucni în plîns deodată.

Dar nici o slovă-nlăcrimată.....nu se mai şterge nicidecum.

N-o poate şterge decît sînge, dar sînge sfînt şi nu oricum.

Ce înger trupul său va frînge?

Şi-astfel, ce-ai scris, oricît ai plînge, nu se mai şterge nicidecum.

Isus cel drag veni din zare, ca tu să scapi din foc şi fum!

Prin El trecutul tău dispare.

Dar dacă azi nu-i ceri iertare, nu se mai şterge nicidecum.

Isus pe lemn rabdă arşiţa.

Isus e preţul tău acum.

Prin El eşti alb ca lămîiţa.

Şi tot ce-a scris cîndva peniţa.....nu se mai şterge nicidecum..."

                        ....s-a facut frig......soarele a apus demult.....s-a lasat seara...

.                                                 in urma....a ramas o floare proaspata pe un mormant.

Maine am sa trec din nou...ma duc cu aceleasi urari in minte...voi lasa din nou o floare....
Intrebari....?? nu  mai am ...in schimb....am raspunsul...
De ce asa...??? O STIE EL !

Beneficiile credintei !

In 1 Corinteni 12 8-10 sunt prezentate cele noua daruri pe care le da Duhul Sfant, si care sunt impartite dupa voia SA.

Unul dintre aceste daruri, este CREDINTA.

Definitia credintei o gasim in Evrei 11 vers.1

"Credinta este o incredere neclintita in lucrurile nadajduite, o puternica incredintarea despre lucrurile cari nu se vad"

Intr-adevar citind cu atentie si intelegand acest verset, putem spune cu tarie,"DA....CREDINTA este un dar al Duhului Sfant", si este minunat sa avem acest dar.

In acelasi cap.din Evrei, Biblia ne relateaza despre marii eroi ai scripturi care au trait o viata cu Dumnezeu alaturi, prin credinta, si tot aici sunt aratate si beneficiile pe care le avem in urma credintei noastre.

Evrei 11:3, "Prin credinta pricem ca lumea...."

Iata unul din avantajele acestui dar, dobandim pricepere !

Este atat de trist ca multi oamenii nu au aceasta pricepere, si aici ma refer la priceperea duhovniceasca, si din pacate nu inteleg voia lui Dumnezeu, chiar daca se numesc crestini si sunt cu Biblia in mana.

Atunci cand citim din Biblie, trebuie sa il rugam pe Dumnezeu sa ne dea aceea lumina si calauzire prin Duhul Sfant, care sa ne ajute sa si intelegem ceea ce citim. 

Un alt avantaj care vine in urma credintei se gaseste in versetele 4, 7, 8.

Vers.4: "prin credinta a adus Abel....", vers 7: "prin credinta Noe.....a facut un chivot....", iar in vers. 8:"prin credinta Avraam...a ascultat...."

Iata ca, atunci cand dobandesti pricepere, nu te multumesti doar ca o ai...ci incepi sa si actionezi.

Abel...a adus, Noe...a facut, Avraam ...a ascultat.Credinta este aceea care iti da puterea sa si actionezi si in toate lucrurile mergi prin credinta !

De multe ori pricepem ce vrea Dumnezeu de la noi, intelegem care este planul Lui cu privire la viata noastra, dar cu toate astea nu avem puterea de a actiona.

Ia seama.....cu siguranta exista o problema in legatura cu credinta ta....sau poate am ramas la acel stadiu de copiii in credinta. Credinta creste zi de zi, pe masura ce ne adancim in invataturile lui Dumnezeu, si aceasta crestere nu vine in urma unui  serviciu divin la care participam doar duminica la adunare.Viata de credinta se traieste zi de zi cu Dumnezeu si momentele de devotiune personala pe care le avem, ne ajuta sa crestem spiritual.Fiecare credincios TREBUIE sa aibe in fiecare zi momente de devotiune cu  Dumnezeu.

Un alt beneficiu in urma credintei se gaseste in vers. 5: "prin credinta Enoh a fost mutat de pe pamant...."

Atunci  cand pricepi voia lui Dumnezeu, atunci cand incepi sa actionezi conform credintei pe care ai primit-o....atunci ii dai voie si lui Dumnezeu sa lucreze in viata ta.

Enoh a fost mutat....este o actiune a lui Dumnezeu  in viata lui Enoh.

Daca Dumnezeu nu lucreaza in viata ta.....din nou exista o problema de credinta.

Credinta ne ajuta sa intelegem corect voia lui Dumnezeu, ne ajuta sa actionam dupa voia lui Dumnezeu si in urma credintei, ii dam voie lui Dumnezeu sa lucreze in viata noastra.

Poate ca este o momentul sa ne verificam ce fel de credinta avem si Dumnezeu sa ne mareasca credinta noastra.

Luptele marunte aduc rezultate mari !

În general războaiele cu satan sunt dure dar, nu întotdeauna  sunt spectaculoase. De fapt e o luptă de uzură pentru că diavolul adoptă tactica hărţuirii, aşteptând ca oboseala sau neatenţia să-şi spună cuvântul. Ba mai mult  se comportă asemeni unui hoţ. 

Hoţul când intră la furat, primul lucru caută să întrerupă orice legătură, fie taie firul de la alarmă, fie pe cel de la curent. La fel şi în viața spirituală face diavolul, prima dată nu vine hotărât să îţi spună să îl părăseşti  pe Dumnezeu, ci mai întâi caută să întrerupă orice legătură, orice conexiune cu Creatorul.  Încearcă prin această metodă, care aparent pare lipsită de importanţă, dar de fapt este cheia succesului  în viaţa de creştin...relatia cu Tatăl său.

Azi îţi şopteşte să nu mergi la adunare că eşti obosit, mâine  îţi aminteşte că ai de făcut ceva important şi încet îşi croieşte drum... încet şi sigur.

E o luptă permanentă şi  până vei câştiga lupta finală, va trebui să câştigi hărţuielile de lunea, poftele de marţea, minciunelele de miercuri, copiatul de joi, nervii de vineri, lenea de sâmbătă, închinarea stearpă de duminică.

Par lucruri mărunte, dar toate împreună fac suma unui mare război câştigat de care o să te bucuri doar în cer. Acum o să ai doar mulţumirea că ai considerat fiecare zi importantă, că ai fost robul pus peste puţine lucruri, dar le-ai rezolvat cu credincioşie, aşa că ai ajuns la statutul de rob netrebnic în curs de avansare, ca atunci când se va arăta stăpânul să fii „bun şi credincios”.

Sa începem cu puţin !

Până ajungem să dăm prima mie de euro în lucrarea Domnului,  să dăm 5 ron, până să ajungem să mergem şi să facem evanghelizare în India, să începem cu vecinul de la etajul doi. Chiar aseara venind de la biserică, am adus-o şi pe vecina mea acasă, şi pe maşină am discutat vis-a-vis de acest lucru...ce facem cu vecinii noştri?

Mai sunt multe de făcut...şi din păcate noi pierdem timpul şi nu fructificăm  oportunităţile pe care Dumnezeu ni le creează.....

Domnul să ne dea înţelepciune să începem chiar de azi !

Hrana ta zilnica !

7 Septembrie Numeri 23.1-12

Balaam, care încă de pe acum a reuşit să ajungă acolo unde voia, ar mai fi dorit, în prezent, să-L determine pe Dumnezeu să pronunţe exact ceea ce dorea el să spună. Dar fără voia lui, spre marea mânie a lui Balac, cele patru discursuri cu multe sentinţe ale sale sunt transformate în binecuvântări glorioase. Acesta este şi efectul acuzaţiilor pe care satan le aduce şi astăzi împotriva răscumpăraţilor Domnului (Ap. 12.10). 

După cum ne învaţă istoria lui Iov, Dumnezeu permite astfel de atacuri, pentru a le întoarce spre binele copiilor  Săi. Şi remarcăm că totul se petrece pe munte fără ştirea poporului din câmpie; acesta nu cunoaşte nici intenţiile fatale ale vrăjmaşului, nici modul în care le zădărniceşte Dumnezeu.

„Un popor care va locui deoparte" (v. 9) - aceasta este cea dintâi caracteristică a lui Israel, şi anume de a fi un popor pus deoparte pentru Dumnezeu. Şi aceasta este valabil atât pentru Biserica adevărată, cât şi pentru fiecare credincios. 

Creştinul este din punct de vedere moral despărţit de o lume sub incidenţa judecăţii. Este pus deoparte pentru Domnul. „Sfârşitul meu să fie ca al lor!" - îşi urează Balaam în încheiere (v.10 sf), însă pentru a muri „de moartea celor drepţi", trebuia să fi trăit asemenea lor. Dar Balaam, ca mulţi alţii, este un ipocrit, încercând să slujească la doi stăpâni. 

El mărturiseşte frica de Domnul, oferă numărul perfect de jertfe, însă în tot acest timp ascultă numai de poftele inimii lui.

Hrana ta zilnica !

6 Septembrie Numeri 22.22-41

Astfel Balaam şi-a înşeuat măgarul şi a pornit cu inima uşoară, fâcându-şi socoteli cu privire la „răsplata nedreptăţii" (2 Petru 2.15). Înaintea Domnului însă, calea lui era „spre prăpăd" (v.32). Balaam pretindea că-L ascultă pe Dumnezeu, dar, în realitate, era „atras şi ademenit de propria lui poftă" (Iacov 1.14). Domnul vrea să-1 facă să înţeleagă, vorbindu-i în chip miraculos prin gura măgăriţei sale (2 Petru 2.16). 

Trudă în zadar!

 Nici aceasta n-are efect asupra lui. Apoi însuşi îngerul i se arată şi-1 previne. Mai nebun şi mai orb decât măgarul său, Balaam se încăpăţânează, iar Domnul îl lasă să meargă ... 

Oare nu Se ridica Dumnezeu şi în calea voinţei noastre pentru a ne opri? El ne pune în cale piedici care ne vorbesc din partea Sa, dacă ştim să le ascultăm. In tot atâtea ocazii să ne întrebăm daca nu cumva Domnul Se opune realizării unui plan cu care nu este de acord.

Noul Testament aminteşte de „calea lui Balaam" (2 Petru 2.15), apoi de „rătăcirea" lui (Iuda 11) şi, în sfârşit, de „învăţătura" lui (Apocalipsa 2.14). Propria voinţă duce întotdeauna şi mai mult în rătăcire. Balac si Balaam s-au întâlnit acum pentru lucrarea lor distrugătoare, împreună, aceşti doi asociaţi îl simbolizează pe împăratul cel rău, numit „fiara", şi pe profetul mincinos sau Antihrist, care, în timpurile apocaliptice, vor fi împinşi de satan împotriva lui Israel şi a lui Dumnezeu.