Urasc Valantine's day, halloween, oktoberfest, thanksgiving si X-mas!

Peste tot vad din nou... aceleasi pregatiri si aceleasi mesaje de Halloween. Reclama mare....invitatii multe. Ma gandeam sa scriu un editorial cu ceea ce simt, cu privire la aceasta sarbatoare macabra.

M-am dus in urma cu un an(pe blog) sa vad...ce am simtit atunci. Aceleasi sentimente !!!

Din contra acum parca si mai tare ma doare, pentru ca vad multi crestini care se ditreaza de minune pe seama acestei sarbatori, crezand ca e vorba doar de un ”biet dovleac”

Trist....trist...!

Am sa redau mai jos editorialul de anul trecut, pentru ca in viziunea mea, in alegerile mele, in crezul meu, nu s-a schimbat nimic. Poate ca multi se intreaba ce am cu thanksgiving...?
Nu nu am nimic cu ziua recunostintei, chiar sunt recunoscatoare pentru modul in care Dumnezeu ne poarta de grija, insa ceea ce am,  am cu modul ei de a fi sarbatorit de foarte multi. Dintr-o zi a multumirii au transformat-o in ...cu totul altceva.
De-aceea sa fim recunscatori in fiecare zi, nu doar intr-o zi sarbatorind-o cu diverse traditii

Urasc Valantine's day, halloween, oktoberfest, thanksgiving si X-mas!

sursa: https://www.facebook.com

Sincer m-am tot gandit cum sa incep acest editorial, stau de ceva vreme si ma gandesc cum sa incep, ce titlu sa-i dau, insa in zadar.

In zadar,  pentru ca nici macar nu imi gasesc cuvintele la tot ceea ce vad in jurul meu, la tot ceea ce aud, la tot ceea ce se intampla si sincer la ce stare mahnita am in suflet si acesta stare creste de la an la an, imi vine sa-mi iau copilul sa-l invat sa citeasca, sa scrie, sa socoteasca si parca imi este destul. Destule imi sunt stradaniile unor profesorii care cauta sa  inoculeze in mintea lor zi de zi, lucruri care au un impact negativ.

De cateva zile bune toata lumea a intrat in pregatiri, si zic bine ..toata lumea, pentru ca numai lumea este preocupata de asa ceva, copiii lui Dumnezeu au alta preocupare.

Vine halloween !

Mare agitatie  in magazine, mare agitatie in scoli, mare agitatie...peste tot.

Inca de sambata imi spunea baietelul ca au o saptamana cu orar scurt, deoarece incep pregatirile pentru halloween.Intrebandu-l daca stie ce inseamna, mi-a raspuns..."stai linistita, ca nu particip". Intr-adevar incepand de maine au tot felul de carnavaluri, carnavalul scheletilor, fantomelor, vrajitoarelor, etc.

Cei care nu participa raman acasa, cu alte cuvinte au o mini-vacanta.

Astazi imi povestea despre costumatiile colegilor. Am ramas de-a dreptul socata, fustite scurte la spate iar in fata decupate chiar in zonele intime, pe cap cordeluta cu doua cornite, iar ca accesoriu o furca asortata in culoarea rochiei, un rosu aprins.

Baietii imbracati in  costumate  de oameni morti ( zombie), iar pe fata fardati  avand  urme de sange sau diferite masti cu personaje demonice.

Ma gandesc ce mare sarbatoare pe capul lui satan! Cata bucurie!

Mi-a spus  baiatul un lucru tare interesant care m-a pus pe ganduri, 

" mami interesant este ca aceeasi copii care azi sunt deghizati in demoni, peste o luna se imbraca in ingerasi, macar atunci ma pot uita la ei fara sa intru in traume"

Ma intreb ce fel de parinti pot accepta sa-si vada copilul imbracat ca un demon?

Ce fel de profesori avem la catedra scolii?

Ce fel de directori accepta si tolereaza aceste obiceiuri?

Am imprumutat o sarbatoare si suntem fericiti, suntem o natiune  de imprumut. 

Nu mai avem ziua indragostilor romaneasca ci avem valentine's day, nu mai putem sarbatori ziua roadelor sau a multumirii, ci sarbatorim doar thanksgiving, acum avem halloween, avem  oktoberfest, nu mai sarbatorim Nasterea Domnului, acum avem X-mas, si uite-asa ne-am  americanizat,  ne-am nemtit, dar numai romani sa nu strige dupa noi.

Vrem binecuvantare pentru tara noastra. Vrem ca Dumnezeu sa puna la conducerea tarii oameni cu frica de Dumnezeu, vrem o trezire in Romania, ori trebuie sa fim constieni ca sarbatorind sau participand la aceste sarbatori Dumnezeu nu ne va binecuvanta.

Poate ca nu participam direct, dar nici nu avem curajul sa le condamnam pe nume, ba mai mult pana si unii "crestini" stau la cozile interminabile din supermarket-uri sa achite micutului costumul de halloween.

Treziti-va crestini din somnul nepasarii. Ne-au inundat sarbatorile pagane si noi dam doar din cap a jale, dar mergem mai departe. Da, nu putem opri sarbatoarea aceasta demonica, dar putem avea biruinta asupra ei.

Haideti sa ne unim in post si rugaciune in aceste zile in mod special. Avem atatea motive pentru care sa postim si sa ne rugam, urmeaza aceasta sarbatoare pagana care are un impact devastator asupra copiilor nostri, urmeaza alegerile in tara noastra, sa ne rugam ca protectia divina sa fie peste copiii nostri.

Prin strigatul nostru putem face ca Dumnezeu sa-si intoarca fata spre Romania!

Doamne, indura-te de tara noastra!

Multumesc!

Astazi multi poate n-au avut sansa sa mai vada lumina zilei.

Eu am fost binecuvantata sa vad lumina zilei, dar mai mult de-atat am avut sansa sa ma ridic din pat fara sa am nevoie de ajutor, iar pentru aceasta vreau sa-I multumesc Domnului

Daca si tu ai fost binecuvantat, multumeste-I si tu!

O zi binecuvantata si un weekend minunat alaturi de cei dragi!

sursa foto:https://www.google.ro/

Un crestinism care nu costa nimic, este egal cu nimic!

Atat de multi isi declara credinta in Dumnezeu incat daca n-ai avea ochi sa vezi ce se intampla in jurul tau, ai zice ca traiesti in mijlocul unor sfinti. Numai ca Dumnezeu ne-a dat ochi si ne-a dat si lumina ochilor ca sa putem vedea cu adevarat cine este cu El si cine este impotriva Lui.

In timpul domniei lui David, poporul Israel a maniat pe Domnul de nenumarate ori si David stia ca atata timp cat el era conducatorul lor, el are o mai mare vina pentru ceea ce se intampla. Imi place atitudinea lui David fata de Dumnezeu. In nenumarati psalmi gasim descrisa atitudinea lui si smerenia cu care vine inaintea Domnului  recunoscandu-si vina si marturisindu-si pacatul.

  De fiecare data David isi plange pacatul cu lacrimi si nu numai atat, dar si accepta pedeapsa lui Dumnezeu pentru pacatele sale. 

In 2 Samuel 24, dupa ce a fost facuta numaratoarea poporului, David este pus in fata unor alegeri de pedeapsa pentru poporul sau, sapte ani de foamete, trei luni sa fuga dinaintea vrajmasului sau trei zile de ciuma peste popor. (2 Samuel 24:13)

David care il cunoastea pe Dumnezeu si cat este de indurator, a preferat mania Lui decat sa cada in mainile oamenilor, insa atunci cand ingerul trimis de Dumnezeu a venit sa-si puna in aplicare pedeapsa, David sufera si mijloceste pentru popor.

Ba mai mult, atunci cand poporul pacatuia si il mania pe Dumnezeu, David cerea ca Domnul sa-l pedepseasca mai bine pe el decat poporul, iar ca sa inceteze mania lui Dumnezeu, David inalta un altar pe care aducea o jerfa de ispasire.

Asa a facut si acum, a cautat sa zideasca un altar iar pe el sa aduca jerfe de multumire pentru ca Domnul si-a aratat indurarea fata de ei.

Ceea ce doresc sa subliniez este atitudinea lui David atunci cand i se ofera acel teren unde sa poata zidi el altarul. 

Putea sa accepte propunerea lui Aravna de a primi in dar terenul (cititi 2 Samuel 24:18-25), insa David refuza categoric.

„Nu! Vreau s-o cumpăr de la tine pe preţ de argint şi nu voi aduce Domnului, Dumnezeului meu, arderi-de-tot care să nu mă coste nimic.” Şi David a cumpărat aria şi boii cu cincizeci de sicli de argint. (v.24)

De cate ori nu am facut daruri si nu am adus slujbe inaintea Domnului in care n-am investit nimic?

Dumnezeu nu are nevoie nici de darurile noastre si nici de slujirile noastre atata timp cat le-am facut fara a ne costa ceva.

A fi un crestin la nivel declarativ, dar fara sa ne coste nimic, nu este ceea ce ne cere Scriptura.

Vrem sa fim crestini, dar fara sa parasim lucrurile si placerile din lume, insa drumul neprihanirii implica sacrificii.

”Ferice de cei prigoniti caci a lor este Imparatia Cerurilor”( Matei 5:10)

Veti fi urati din pricina Numelui Meu, dar cine va rabda pana la sfarsit va fi mantuit

 (Matei 10:22)

 Astazi  multi au pretentia ca sunt crestini, insa realitatea din viata lor exprima cu totul altceva.

Urmandu-l pe Hristos s-ar putea sa pierzi prieteni, sa pierzi casa, s-ar putea sa pierzi chiar pe cei din casa ta, s-ar putea sa platesti un pret mare, poate pretul singuratatii sau alt pret pe care ti-l va cere Domnul...esti pregatit sa accepti?

Un crestinism care nu costa nimic, este egal cu nimic!

Hrana ta zilnica!

29 OCTOMBRIE

Iacov 1.13-27

In versetele 2 şi 12, cuvântul ispită are semnificaţia unei încercări din afară, pe care Dumnezeu o trimite spre binele nostru şi, în final, pentru bucuria noastră. In versetul 13, a fi ispitit are un alt sens: implică răul; acesta este declanşat din interior prin pofte. Cum ar putea fi Dumnezeu cauza unor asemenea lucruri? Nimic întunecos nu poate veni de la „Tatăl luminilor” (v. 17; comp. cu 1 loan 1.5). Cel care ni L-a dat pe propriul Lui Fiu, împreună cu El ne dă „orice dar desăvârşit" (v. 17; vezi şi Romani 8.32). Sursa răului este în noi: gânduri rele, din care decurg cuvinte rele şi fapte rele. Dar nu este de ajuns să fim conştienţi. Riscăm să fim ca o persoană care, privind în oglindă, constată că este murdar, dar care nu se duce apoi să se spele. Cuvântul lui Dumnezeu este această oglindă. Ii arată omului ceea ce este; îl învaţă ce înseamnă să facă bine (cap. 4.17), dar nu poate face binele în locul lui.

Care este singura „slujbă religioasă" recunoscută de Dumnezeu Tatăl?

 Nu ceremoniile deşarte pe care oamenii le numesc religie. Ea decurge din dubla poziţie în care Domnul i-a pus pe ai Săi. In lume, şi aceasta este devoţiunea dragostei. Nu din lume, este deci pentru a ne păstra curaţi (v. 27; loan 17.11,14,16).

Hrana ta zilnica!

28 OCTOMBRIE

Iacov 1.1-12

Iacov se adresează fraţilor lui, creştini ieşiţi din iudaism, care nu au abandonat încă toate legăturile. Ii invită să privească încercarea ca o bucurie perfectă: două cuvinte care la prima vedere nu se potrivesc împreună. Totuşi, printre creştinii evrei, unii realizaseră aceasta (Evrei 10.34). Şi această experienţă se alătură declaraţiei lui Pavel: „Ne bucurăm chiar şi în necazurile noastre; căci ştim că necazul aduce (cultivă) răbdare" (Romani 5.3; comp. cu Coloseni 1.11). Altă contradicţie aparentă este că, în timp ce răbdarea implică aşteptarea a ceea ce nu ai, Iacov adaugă: „neducând lipsă de nimic" (v. 4). Ceea ce vă poate lipsi cu adevărat nu sunt bunurile pământeşti, ci înţelepciunea. Atunci s-o cerem Domnului, cum a făcut tânărul Solomon (1 împăraţi 3.9).

Chiar dacă este sărac, un creştin nu duce lipsă de nimic, pentru că îl are pe Isus. Şi bogatul se poate bucura în smerenie în comuniune cu Cel care S-a făcut nimic şi S-a coborât până la moartea de cruce. Să-i invidiem pe cei care vor trece ca floarea ierbii?

 Să avem în vedere cununa vieţii. Aceasta îi va răsplăti pe cei care vor fi îndurat încercarea cu răbdare, altfel spus, a celor care-L iubesc pe Domnul (v. 12).

Esti pregatit sa-l intalnesti pe Dumnezeu?

Stiu ca acest cantec minunat este foarte cunoscut de noi. Eu cel putin il stiu din vremea copilariei, insa nicioadta parca nu am constientizat atat de mult cuvintele.

 V-as ruga sa va faceti timp si sa meditati la aceste versuri...

Viata noastra este asemenea anotimpurilor. Ne nastem, crestem, urmeaza adolescenta, ne casatorim, vin copii, vin nepotii, ii vedem cum ei cresc iar viata noastra se aseamana cu un copac al carui frunze incep incet sa ingalbeanesca, se scutura si intr-o zi....ne-apropiem de final.

In viata multora finalul aduce sentimentul de teama, insa indiferent daca ne sperie sau nu, ”el” vine.

Esti pregatit sa-l intalnesti pe Dumnezeu?

 Şi frunzele s-au veştejit,
Căci iată toamna a sosit,
An după an, se duc în zbor, 
Toate se duc, în viitor.

 /: Şi tu, eşti o frunză să ştii,
Oricine în lume ai fi,
Odată în praf, la pământ,
Cădea-vei ca frunza în vânt. :/

Priveşte-n urmă anii tăi,
Cum au zburat ca şi un vis,
Erai copil, copii tăi,
E tot ce viaţa ţi-a promis.

 /: Şi tu, eşti o floare pe lac,
Ce apele mari o desfac,
Petalele toate se frâng,
În urmă rămân cei ce plâng. :/

 Dar nu uita și dacă vrei,
Tu iarăşi poţi să înfloreşti,
În veşnicii sunt fraţii tăi,
Depinde cum te pregăteşti.

 /: Un lucru, aş vrea ca să ştii,
Acolo în raiul ceresc,
Acolo sunt apele vii,
Şi florile nu veştejesc. :/

Hrana ta zilnica!

27 OCTOMBRIE

Evrei 13.17-25

Am avut conducători credincioşi. Să le cinstim memoria, să le imităm credinţa ... şi să

le citim scrierile (v. 7). Dumnezeu însă ne dă şi astăzi conducători (v. 17,24). Care este datoria noastră faţă de ei? Să-i ascultăm, să ne rugăm pentru ei (v. 18), să facem în aşa fel încât să-şi poată împlini slujba cu bucurie - ei veghează pentru propriile noastre suflete.

Şi în aceeaşi măsură să primim cuvintele de îndemn când ne sunt adresate de ei (v. 22).

Totuşi, niciun lucrător al Domnului nu trebuie să ne facă să-L pierdem din vedere pe marele Păstor al oilor. Numai El Şi-a dat viaţa pentru ele şi acum le duce cu El „afară din tabăra" religiei omeneşti (Exod 33.7). De atunci, toţi creştinii constituie o singură turmă, având drept cap un singur Păstor (loan 10.4,16).

Unul după altul, elementele iudaismului au fost înlocuite de-a lungul epistolei cu glorioasele adevăruri creştine. Toate aceste adevăruri sunt rezumate în Isus Hristos. Şi în final, Dumnezeu îşi împlineşte lucrarea în noi (v. 21): ne eliberează de orice legătură, ne dezbracă de orice formă, pentru a ne lega de Fiul Său înviat şi glorificat în aşteptarea apropiatei Lui apariţii, această epistolă să ne înveţe de acum ca, prin credinţă, să ne aţintim privirile spre El (cap. 12.2).

Italia zuduita din nou!

Vuieste si oceanul, se zguduie si pamantul in Italia, dar nimic nu-i  poate inspaimanta pe cei care se incred in Domnul.
Desigur ca toate aceste lucruri  dau o stare de teama si nesiguranta, insa cu toti suntem in Mana Domnului, Daca El vrea sa incheiem socotelile, vom incheia, daca El vrea sa mai ramanem pe pamant...cu siguranta ne mai lasa.
Asta-seara au fost cutremure in lant in centrul Italiei, si fiind in centrul ei s-au simtit aproape peste tot. Eu numai ce am ajuns de acolo, dar am prieteni, cunostinte care sunt acolo si isi traiesc viata in aceasta tara.
Cred ca nu gresesc cand spun ca poporul acesta are nevoie de rugaciune, are nevoie ca Dumnezeu sa-i pazeasca si sa-i ocroteasca pentru ca numai ce au trecut nu demult printr-un alt cutremur mare care a facut multe victime si pagube materiale. Dumnezeu sa se indure de ei si sa fie cu ei.
Eu nu pot decat sa-i multumesc Domnului pentu ca este cu mine mereu, desi sincer va marturisesc ca am plecat in inima cu acest sentiment....ca voi avea parte de ”o scuturare in Ialia”.
Dumnezeu n-a ingaduit...slava Lui!