Hrana ta zilnica!

22 AUGUST
Filipeni 1.19-30
Inima omului a fost în aşa fel întocmită, încât ea nu suportă să fie goală. Este încercată de o foame pe care lumea, asemenea unui vast magazin, încearcă s-o satisfacă printr-o varietate de mărfuri, dintre cele mai de dorit. Ştim însă, din experienţă, că o vitrină (cu alimente), oricât de atrăgătoare ar fi ea înainte de masă, încetează să ne mai tenteze la două ore după masă. Este o comparaţie puţin întâlnită, însă care ne ajută să reţinem că nimic nu mai poate exercita vreo atracţie pentru o inimă plină de Isus. Aşa era cu iubitul apostol:
Hristos era unicul său Obiect, singura lui Raţiune de a trăi. Cine ar îndrăzni să ia pentru sine versetul 21? Şi totuşi, înaintarea creştinului constă în a-1 realiza cu fiecare zi tot mai mult Hristos îi era îndeajuns lui Pavel pentru a trăi şi pentru a muri. In faţa unei asemenea alternative, el nu ştia ce să aleagă. Murind, II câştiga pe Hristos; trăind, II slujea pe Hristos.
Dragostea pentru sfinţi îl făcea să încline mai degrabă să rămână. Apărarea evangheliei, ca orice luptă, implică suferinţe (1 Tesaloniceni 2.2b). Acestea însă sunt un dar de har de la Domnul de aceeaşi valoare ca şi mântuirea, un privilegiu pe care El îl acordă sfinţilor (v. 29). In loc să-i plângem pe creştinii persecutaţi, n-ar trebui mai degrabă să-i invidiem? Cel puţin să ne rugăm pentru ei. Astfel vom lua parte împreună cu ei la lupta pentru adevăr.

Intelepciune ca nisipul marii...

Tot timpul stiam ca Dumnezeu a dat foarte multa intelepciune lui Solomon si popoarele veneau la el sa-l cunoasca pentru ca i s-a dus faima printre ele de ceea ce a pus Dumnezeu in el, insa niciodata nu mi-am putut inchipui ca era atat de multa.

Astazi incercam sa numar nisipul de pe malul marii....

Imposibil sa fi putut face asa ceva. Vazand cate bobite marunte si nenumarate sunt, mi-am amintit  atunci de intelepciunea lui Solomon. 

Dumnezeu a dat lui Solomon înţelepciune, foarte mare pricepere şi cunoştinţe multe, ca nisipul de pe ţărmul mării.

1 Imparati 4:29

Ce comoara a avut Solomon....!

In Cartea Proverbelor el scrie:

Înţelepciunea este un izvor de viaţă pentru cine o are...si tot el spune ca este mai de preţ decât mărgăritarele şi toate comorile noastre nu se pot asemui cu ea.

Conteaza atat de mult sa fim intelepti. Intelepti in vorbire, in purtare, in modul in care ne imbracam, ne comportam si in fiecare lucru fie el cat de marunt.

Cine o cere, Domnul i-o daruieste si  frica de Domnul dovedeste inceputul intelepciunii noastre!

Hrana ta zilnica!

21 AUGUST
Filipeni 1.1-18
Această epistolă a fost numită cartea experienţei creştine - experienţă care se rezumă în câteva cuvinte: Hristos îmi este de ajuns. El este Viaţa mea (cap. 1), Modelul meu (cap. 2), Ţelul meu (cap. 3), Puterea şi Bucuria mea (cap. 4). Pavel nu vorbeşte aici ca apostol, nici ca învăţător; el nu este decât un „rob al lui Isus Hristos". Şi cum s-ar fi putut mândri el cu un titlu mai înalt decât acela pe care 1-a luat Stăpânul său? (cap. 2.7). Din fundul temniţei de la Roma, le scrie iubiţilor săi filipeni, dintre care cunoaştem pe Lidia şi pe temnicer (Fapte 16).
Dragostea lui vie pentru ei se exprimă prin rugăciuni (v. 8). Remarcaţi înlănţuirea cererilor: dragoste, adevărata cunoştinţă, discernământ spiritual, umblare curată şi dreaptă, rod care rămâne (v. 9-11).
Apoi îi încurajează cu privire la prizonieratul său. Această lovitură pe care vrăjmaşul gândea s-o dea evangheliei contribuise, din contră, la înaintarea ei. Împotrivirea făţişă, calculată să-i descurajeze pe martorii Domnului, are în general efectul de a le mări rezistenţa la agenţii distructivi.
Care este atitudinea apostolului când află că evanghelia este uneori vestită în condiţii atât de discutabile? Nicio nelinişte sau critică! Şi nici invers, deci nicio dorinţă de a se asocia cu aceasta, ci numai o bucurie sinceră de a vedea lucrarea lui Dumnezeu împlinindu-se, oricare-ar fi fost instrumentele!

Hrana ta zilnica!

20 AUGUST
Efeseni 6.13-24
Pentru a rămâne neclintiţi în faţa acestor vrăjmaşi „spirituali" atât de periculoşi, armele omului sunt totalmente ineficace - tot atâta cât ar fi să se lupte cu pumnii împotriva tancurilor sau a proiectilelor teleghidate (vezi şi Iov 40.20...). Dumnezeu însă pune la dispoziţia noastră armura Lui (comp. cu Romani 13.12). Care sunt piesele ce o compun? Adevărul ca centură: forţa care dă supunerea faţă de Cuvânt; prin el Isus a triumfat în pustie. Dreptatea ca platoşă: o purtare ireproşabilă, fără greşeală înaintea oamenilor. Evanghelia păcii drept
încălţăminte: o umblare activă în pace, pregătind oamenii să primească adevărul. Credinţa drept scut: o încredere totală în ceea ce este Dumnezeu. Mântuirea drept coif: aceeaşi încredere în ceea ce a făcut Dumnezeu. Astfel îmbrăcaţi şi protejaţi, sabia Duhului şi rugăciunea ne vor permite un contraatac victorios.
Este prea târziu să îmbrăcăm această armură completă atunci când trebuie să fim în luptă. Purtând-o „în orice timp" (v. 18), vom fi protejaţi cu siguranţă în „ziua cea rea" (v. 13). Printre rugăciunile noastre, să nu le neglijăm pe acelea care au ca subiect lucrarea Domnului. Apostolul le solicita. El era sigur că va găsi la efeseni un profund interes pentru evanghelie şi pentru Adunare. Fie ca Domnul să vadă acelaşi profund interes în fiecare dintre noi!

Hrana ta zilnica!

19 AUGUST
Efeseni 6.1-12
Să nu gândim că această epistolă, care expune adevăruri înalte şi uneori abstracte, a fost scrisă numai pentru creştinii avansaţi, pentru oamenii maturi din capitolul 4.13. Aici apostolul se adresează direct copiilor. Iar ceea ce are să le spună este foarte simplu: ascultaţi de părinţii voştrt; socotiţi avertismentele lor ca fiind cele ale Domnului. Această disciplină, aşa de dureroasă cum vă pare uneori, corespunde instrucţiunilor pe care părinţii voştri le-au primit cu privire la voi (v. 4).
Cât despre robi şi stăpâni, ceea ce sunt ei îndemnaţi se aplică tuturor celor care au şefi (v. 5-8) sau subordonaţi (v. 9). Munca noastră ne va da în orice zi ocazia de a pune aceste versete în practică, cu alte cuvinte, de a face (din inimă) voia lui Dumnezeu. Noi suntem sub ochii Lui încontinuu (v. 6). Avem însă nevoie de forţă. Unde să o găsim? în Domnul (v. 10).
El singur ne va face capabili să înfruntăm periculoşii vrăjmaşi nevăzuţi, puterile spirituale ale răutăţii satanice care ne ameninţă. Pentru că Hristos este El însuşi aşezat „în locurile cereşti, mai presus de orice stăpânire şi autoritate ... şi domnie. ..", obţinând asupra lor victoria de la cruce (cap. 1.20-22; Coloseni 2.15).

Hrana ta zilnica!

18 AUGUST
Efeseni 5.22-33
Până la capitolul 6, apostolul va introduce creştinismul în cercul familiei. Supunerea unei femei faţă de soţul ei, caz particular al versetului 21, este considerată astăzi, în ţările noastre, ca un principiu perimat. Dacă însă teama de Hristos este cea care constituie atmosfera unui cămin, soţul nu va impune nimic după bunul său plac, iar soţia, de partea ei, va recunoaşte că tot ceea ce el i-a cerut corespunde cu voia Domnului. De fapt, dragostea va şti să-i dicteze soţului atitudinea lui. Şi din nou este evocat Modelul perfect: Hristos în afecţiunile Sale divine pentru Adunare. In capitolele 1 (v. 23) şi 4 am văzut Adunarea ca Trupul Său, El fiind Capul. În capitolul 2, Biserica ne-a fost prezentată ca o clădire, în care El este piatra unghiulară. Aici, în sfârşit, ea este Soţia Lui. Cu acest titlu ea a primit,
primeşte şi va primi dovezile cele mai înalte ale dragostei Sale. Ieri, Hristos S-a dat pe Sine însuşi pentru Adunare (v. 2). Astăzi, El o înconjoară cu grija Lui, o curăţeşte, o hrăneşte, o îndrăgeşte şi o pregăteşte cu tandreţe pentru întâlnirea glorioasă (v. 26,29; vezi cap. 4.11...).
Mâine, El Şi-o va înfăţişa, demnă de El, pentru bucuria Sa, „neavând pată sau zbârcitură sau ceva de felul acestora, ci... sfântă şi fără cusur", pentru că ea va fi îmbrăcată în propriile Sale perfecţiuni
 (v. 27).

Tari in Domnul!

  Viata de zi cu zi ne cere sa fim puternici si chiar este o vorba prin popor, 
”doar cei puternici razbesc in viata”.
Nu stiu cat este de adevarata sau nu aceasta vorba, insa stiu un singur lucru: fara Domnul nu putem fi puternici.

 Cred ca fiecare dintre noi ne dorim sa avem aceasta calitate, dar din pacate nu toti suntem la fel.
A fi puternic inseamna a fi tare, iar cand rostim cuvantul tarie, ne gandim la ceva falnic, voinic, viguros, maret, mare, puternic, rezistent.
Citind acest verset mi-am dat seama ca oricat as vrea sau mi-as dori, eu personal nu am aceasta calitate fara de Domnul.
 ”Încolo, fraţilor, întăriţi-vă în Domnul şi în puterea tăriei Lui” (Efeseni 6:10)
Au fost momente in viata cand am avut nevoie sa fiu foarte puternica datorita situatiei in care ma gaseam si slava Domnului ca atunci cand am avut nevoie, El mi-a dat tarie.
E nevoie sa fim puternici la aflarea  unei vesti, puternici in suferinta, puternici in boala, puternici in fata unor pierderi, fie pierderea unei fiinte dragi, fie pierderea unor lucruri pamantesti de care ne-am atasat mult, puternici in fata unui diagnostic crunt, puternici in fata ispitelor, puternici in fata tentatiilor si puternici in credinta.
Taria noastra insa nu vine de la noi, nu de la oameni, nu de la medici, nu din medicamente sau alte stimulente, ci de la Domnul.

• Ale Tale sunt, Doamne, mărirea, puterea şi măreţia, veşnicia şi slava, căci tot ce este în cer şi pe pământ este al Tău! A Ta, Doamne, este domnia, căci Tu Te înalţi ca un stăpân mai presus de orice!
• De la Tine vin bogăţia şi slava, Tu stăpâneşti peste tot, în mâna Ta sunt tăria şi puterea şi mâna Ta poate să mărească şi să întărească toate lucrurile.
• 1 Cronici 29:11-12
• Poate ca ai nevoie astazi sa fii puternic, ce faci...?
• La cine cauti ajutor, la oameni sau la Domnul?
•  Alergaţi la Domnul şi la sprijinul Lui, spune David. 
• Tentatia noastra ca oameni este sa cautam ajutor la oameni, fie ca sunt medici sau orice alta persoana ”autorizata” in problema pe care o avem, insa Singurul care este autorizat in TOATE problemele este doar Domnul. EL este taria noastra si in puterea tariei Lui noi putem fi intariti.

Hrana ta zilnica!

17 AUGUST
Efeseni 5.3-21
Atenţie la cuvintele deşarte şi nebune pe care le putem rosti (v. 3-5) sau asculta (v. 6)!
Odinioară întuneric, noi suntem acum lumină în Domnul; între cele două: întoarcerea noastră la Dumnezeu. Două stări cărora le corespund două umblări: cea de altădată (cap. 2.2 şi 4.17-19) şi cea care trebuie să ne caracterizeze de acum înainte. Creaţi pentru lucrări bune, să umblăm în ele (cap. 2.10)! Chemaţi la gloria lui Hristos, să umblăm într-un fel vrednic de aceasta chemare (cap. 4.1)!
 Ca unii care suntem copii ai Dumnezeului dragostei, să umblăm în dragoste (cap. 5.1)!
Deveniţi „lumină în Domnul", să umblăm ca nişte copii ai luminii (v. 8; comp. cu Ioan 11.10)!
 In zilele noastre periculoase şi rele, să fim atenţi unde ne punem piciorul; să umblăm cu grijă (v. 15)! Toate aceste condiţii să fie ele o dureroasă constrângere?
Nicidecum; versetele 19 şi 20 chiar arată în ce fel îşi exprimă creştinul bucuria şi recunoştinţa.
Să luăm versetul 16 ca dreptar! Fiecare dintre noi cunoaşte regretul de a fi lăsat să-i scape de nenumărate ori ocazia, atât pentru slujire, cât şi pentru mărturie! Cel puţin să ştim să le prindem pe cele care încă sunt în faţă. Şi să nu pierdem unica şi minunata ocazie de a trăi restul scurtei noastre vieţi pe pământ pentru Domnul Isus Hristos, Singurul care este demn de aceasta.