Slava Lui!

...si ca sa vad ca Domnul e in control in toate lucrurile, astazi, dupa ce scriam de dimineata de acele incurajari din Psalmul  146  si 147, m-am dus la adunare si primul indemn la rugaciune a fost din aceeasi Psalmi pe care eu il citisem de dimineata, ba mai mult s-a pus accent pe acelasi gand din Psamul 146:

 ”Nu vă încredeţi în cei mari, în fiii oamenilor, în care nu este ajutor”, increderea noastra trebuie sa fie in Domnul. 

Domnul sprijină pe toţi cei ce cad şi îndreaptă pe cei încovoiaţi. Ps.145

Domnul sa fie slavit! Ne-am bucurat de prezenta Domnului si a Duhuui Sfant si alaturi de fratii de la Biserica Smirna ne-am bucurat si de prezenta fratelui Puiu de la Hunedoara.

Au fost multe marturii, multe rugaciuni, multe cuvinte si instintari si prin toate Dumnezeu nu a facut altceva decat a sprijinit, a ridicat si a intarit pe toti cei incovoiati de problemele acestui pamant.

Nu pot decat sa-I multumesc Domnului pentru toate!

Cuvinte de incurajare!

Inspirat a fost poetul unor versuri cand le-a scris:

”De n-ai fi TU de partea noastra....”

Oh, de-atatea ori mi-am pus si imi pun intrebarea aceasta...”ce m-as fi facut in viata de nu era Domnul de partea mea?”

Cred ca exista si  au existat in viata fiecaruia momente de dezamagire si cand vorbim de asa ceva, domeniul este vast, insa indiferent cat este de mare dezamagirea sau in ce domeniul al vietii ai fost dezamagit, exista UNUL care te ajuta sa te ridici si sa treci de acest moment.

Adineauri am citit Ps.147, si mi-a placut mult incurajarea pe care am gasit-o in Cuvantul Domnului:

  ...tămăduieşte pe cei cu inima zdrobită şi le leagă rănile, 

Domnul sprijină pe cei nenorociţi şi doboară pe cei răi la pământ.

Domnul iubeşte pe cei ce se tem de El, pe cei ce nădăjduiesc în bunătatea Lui. 

• Căci El întăreşte zăvoarele porţilor, El binecuvântează pe fiii tăi în mijlocul tău;
•  El dă pace ţinutului tău şi te satură cu cel mai bun grâu.
• 
  

 Cat de maret este Domnul....!!!

Tamaduieste, leaga, sprijina, doboara, iubeste, intareste, binecuvinteaza, da pace si ne satura. Iata cateva actiuni ale Domnului fata de noi, fata de Copiii Lui, si daca va uitati si in Psalmul 146 la fel gasim atatea incurajari deosebite, 

face dreptate, da paine, izbaveste, deschide, indreapta, iubeste, ocroteste, sprijina, rastoarna...

• Lăudaţi pe Domnul! Laudă, suflete, pe Domnul!
• Voi lăuda pe Domnul cât voi trăi, voi lăuda pe Dumnezeul meu cât voi fi.
•  Nu vă încredeţi în cei mari, în fiii oamenilor, în care nu este ajutor.
• Suflarea lor trece, se întorc în pământ şi în aceeaşi zi le pier şi planurile lor.
•  Ferice de cine are ca ajutor pe Dumnezeul lui Iacov, ferice de cine-şi pune nădejdea în Domnul, Dumnezeul său!
•  El a făcut cerurile şi pământul, marea şi tot ce este în ea. El ţine credincioşia în veci.
•  El face dreptate celor asupriţi; dă pâine celor flămânzi. Domnul izbăveşte pe prinşii de război;
•  Domnul deschide ochii orbilor; Domnul îndreaptă pe cei încovoiaţi; Domnul iubeşte pe cei neprihăniţi.
•  Domnul ocroteşte pe cei străini, sprijină pe orfan şi pe văduvă, dar răstoarnă calea celor răi.
•  Domnul împărăţeşte în veci; Dumnezeul tău, Sioane, rămâne din veac în veac!
•  Lăudaţi pe Domnul!
• 
  
• Oare, mi-as putea dori mai mult ?
• In Domnul gasesc tot ceea ce am nevoie,  un Prieten de nadejde, un Medic suprem, un Aparator in fata celor rai, un Tata grijuliu si iubitor si mai ales un Sfatuitor deosebit (v.3)
•  Nu vă încredeţi în cei mari, în fiii oamenilor, în care nu este ajutor.
• Merita Domnul sa ne punem increderea toata in El?
• Cu certitudine da!!! 
• Intr-o vreme cand toate temeliile se clatina, ISUS este Singura Temelie in care ne putem ancora!
• Laudat sa-I fie Numele!

Hrana ta zilnica!

17 IULIE
Zaharia 8.1-23
„Aşa zice Domnul...", precizează cu consecvenţă profetul (v. 1, 3, 4, 6, 7, 9, 19, 20, 23). Atunci când citim Biblia sau când o cităm altora, să nu pierdem niciodată din vedere faptul că Dumnezeu este Acela care vorbeşte.
Sărmanii fii ai lui Iuda aud promisiuni care corespund stării lor actuale. Pentru că Dumnezeu nu-i va uita (Zaharia, de altfel, semnifică: «de care îşi aminteşte Iah»)!
Ierusalimul nelocuit şi îndurerat va fi din nou populat şi însufleţit (Neemia 11.1,2). Iar primul care va reveni acolo va fi însuşi Domnul (v. 3; vezi cap. 1.16). Odată cu El se va arăta binecuvântarea, iar teama va fi alungată. Din punct de vedere spiritual, nu tot aşa este şi în Adunare? Prezenţa Domnului în mijlocul alor Săi le garantează toate lucrurile de care au nevoie.
Să luăm pentru noi îndemnul din versetul 16, repetat textual în Efeseni 4.25: „Vorbiţi fiecare cu aproapele său adevărul"! Iar sfârşitul versetului 19 insistă: dubiţi deci adevărul...".
Acum Domnul poate să-i răspundă delegaţiei din Betel în legătură cu zilele de post (cap. 7.2,3): ele vor deveni timp de bucurie şi de veselie, de adunări fericite (v. 19; împlinire a Psalmului 122). Ar putea oare purta doliu cei care se bucură de prezenţa Mirelui în mijlocul lor?
 (comp. cu Matei 19.14,15).

Domnul vrea sinceritate!

'Pana cand vreti sa schiopatati de amandoua picioarele'(1Imparati18:21)...spune Ilie intr-un  context de mare cadere a poporului Israel. 

Ca si atunci Domnul a avut o ramasita, are si azi si  va avea in orice vreme...era o vreme de trezire, cum este si azi.

Unde ne aflam noi?

Facem parte din ramasita care-L cauta pe Domnul din toata inima?

Daca nu ne purtam crucea, atunci sa nu mai vorbim  de jertfa Domnului Isus,

De foarte mult ori vrem binecuvantari, dar fara suferinta...

Dumnezeu nu va raspunde decat celor care cauta fata Sa, lucrarea Sa...ferice de cel care se va afla printre aceasta ramasita!

'Urmariti pacea si sfiintirea fara care nimeni nu va vedea pe Domnul'(Evrei12:14) deci sa trecem la a implini Cuvantul Lui!

Nadajduiesc doar in Domnul!

Roagă-te stăruitor pentru orice lucru, ca unul ce nu poţi face nimic fără ajutorul lui Dumnezeu!

, 

Îmi este mâhnit duhul în mine, îmi este tulburată inima înăuntrul meu.

Mi-aduc aminte de zilele de odinioară, mă gândesc la toate lucrările Tale, cuget la lucrarea mâinilor Tale.

 Îmi întind mâinile spre Tine; îmi suspină sufletul după Tine, ca un pământ uscat.

 Grăbeşte de m-ascultă, Doamne! Mi se topeşte duhul: nu-mi ascunde Faţa Ta! Căci aş ajunge atunci ca cei ce se coboara in groapa!

 Fă-mă să aud dis-de-dimineaţă bunătatea Ta, căci mă încred în Tine. Arată-mi calea pe care trebuie să umblu, căci la Tine îmi înalţ sufletul.

Psalmul 143:4-8

Hrana ta zilnica!

 16 IULIE
Zaharia 7.1-14
După cartea viziunilor (capitolele 1-6), începe cea a oracolelor (a răspunsurilor profetice). Demersul locuitorilor Betelului pentru a şti dacă trebuie să continue să postească şi să se jelească dă ocazia celei dintâi declaraţii a profetului.
Înainte de a răspunde, el se adresează conştiinţei lor (comp. cu Luca 13.23,24; 20.2,3,22-25). Acest post nu era el mai degrabă o înduioşare cu privire la necazurile lor, decât semnul unei autentice pocăinţe? El va deveni chiar şi pentru iudeii ipocriţi un mijloc de a se face onoraţi, fapt pe care Isus îl va denunţa cu vehemenţă (Matei 6.16). Întrebarea serioasă din versetul 5 pare să fie însă, dragi prieteni, ca degetul lui Dumnezeu îndreptat spre inima noastră, cercetând adevăratul motiv al fiecăreia dintre acţiunile noastre: „Cu adevărat pentru Mine, chiar pentru Mine... ? Formele de evlavie nu-L pot amăgi. In schimb (ca răsplată), nimic nu-I scapă din ceea ce este făcut din dragoste pentru El; nu Se înşală cu privire la gestul Mariei: „ea a făcut o lucrare bună faţă de Mine", spune Domnul Isus (Marcu 8.35; 14.6).
Dumnezeu, care este Lumină şi Dragoste, aminteşte de cerinţele Lui dintotdeauna: adevăr şi îndurare (v. 9...). Ceea ce însă a găsit El - spate întors, urechi astupate (sau îngreunate), inimi dure „ca diamantul" - explică şi justifică severa Lui pedeapsă.

Uniunea Globală a Satanei(S.U.A.-Profeția Biblică)

Hrana ta zilnica!

15 IULIE
Zaharia 6.1-15
Cea de-a opta şi ultima viziune ne aminteşte de cea dintâi (cap. 1), cu deosebirea că aici caii sunt înhămaţi la care (cele patru imperii) şi pornesc dintre munţii de aramă (stabilitatea guvernării lui Dumnezeu). Sub imaginea cailor viguroşi putem identifica Roma căutând să-şi întindă stăpânirea peste tot pământul (şi Dumnezeu S-a folosit de aceasta pentru ca evanghelia să fie vestită pe tot pământul locuit).
Versetele 9-15 ne prezintă trei călători veniţi din Babilon pentru a-şi ajuta fraţii prin daruri şi prin încurajări. Numele acestor oameni sunt semnificative. Heldai: «răbdător» (numit apoi Helem: «forţă»), împreună cu Tobia: «Domnul este bun», şi cu Iedaia: «Domnul ştie», sunt recunoscuţi de Iosia: «Domnul suportă», numit în versetul 14 Hen (adică «har»). Personajul central însă este Iosua, altfel spus, Isus, «Dumnezeu Mântuitor>, pe Care-L vedem aici în tip, reunind în Persoana Sa preoţia şi regalitatea.
In ziua gloriei Lui, Domnul le va da alor Săi ceea ce numai prin har ei vor fi pregătit pentru El (Luca 19.24-26). Aceste cununi, care toate I se cuvin Lui (v. 11), El le va dărui credincioşilor smeriţi care II vor fi cinstit în timpul când El era dispreţuit (v. 14). Facem noi parte dintre aceştia, pentru a- I putea pune Domnului cununi la picioare? (Apocalipsa 4.10).