Hrana ta zilnica!

15 MAI

Daniel 11.10-28

Acest capitol anunţă şi istoriseşte în detaliu rivalitatea dintre două din cele patru dinastii în care avea să fie împărţit imperiul grec al lui Alexandru. În acest împărat al Nordului se recunoaşte linia Seleucizilor, guvernând regiunile situate la nord de Palestina: Siria, Asia Mică, în timp ce împăraţii Sudului sunt Lagizii (sau Ptolomeii), stăpânind Egiptul. 

Intre aceste două puteri rivale aveau să alterneze războaiele şi tratatele de alianţă, cu linguşiri omeneşti, şantaje şi ameninţări, căsătoriile diplomatice şi asasinatele. Relaţiile dintre naţiuni nu s-au schimbat deloc de atunci, iar manualele de istorie nu sunt altceva decât triste reflectări despre ce conţine inima omului: lăcomie (v. 8), violenţă şi crime (v. 14), moravuri rele (v. 17), înşelăciune (v. 23), corupţie (v. 24), trădare (v. 26), minciuni (v. 27).

Cât de deşartă apare, după două mii de ani, retrospectiva acestor conflicte având drept miză ţara lui Israel (v. 16) şi care-i va măcina în guvernări de scurtă durată pe aceşti monarhi îngâmfaţi!

Politica internaţională din perioada împăraţilor aparţinând dinastiei Seleucizilor şi a Ptolomeilor este descrisă aici anticipat într-un mod atât de exact, încât unii raţionalişti, încurcaţi, au făcut tot posibilul pentru a demonstra că acest capitol nu putea fi scris decât după împlinirea evenimentelor pe care acesta le anunţă.

16 MAI

Daniel 11.29-45

Nicio profeţie din Scriptură nu se interpretează separat, ceea ce înseamnă că nu poate fi izolată din planul general al lui Dumnezeu (2 Petru 1.20). Astfel, începând cu versetul 36, cum arată înseşi cuvintele Domnului, avem tabloul unor evenimente care se află încă în viitor şi pentru care cele din trecut au slujit, într-un fel, doar drept schiţă sau introducere. Antioh Epifanus, regele Siriei, desemnat fără echivoc în versetul 31, cel care pentru a se răzbuna pe iudei sacrifică o scroafă în templu şi apoi aşază acolo statuia lui Jupiter, nu este decât un antetip al viitorului împărat din Nord sau Asirian. Acestui personaj profetic i se aplică versetele 40-45, în timp ce versetele 36-39 îl privesc pe Antihrist, „împăratul", care în acelaşi „timp al sfârşitului" se va face adorat în Ierusalim. 

El va fi supraomul aşteptat, reunind şi desăvârşind în persoana sa, sub acapararea lui Satan, toate tendinţele perverse şi orgolioase ale inimii omului.

 Acţionând după bunul lui plac (în contrast absolut faţă de Hristos - Evrei 10.7), proferând cele mai grave hule împotriva lui Dumnezeu, dispreţuindu-L pe Unsul Său, ridicându-se mai presus de orice, sprijinit de bani, de violenţă şi de minciună, iată duhul Antihristului, care nu este greu de discernut hi lume chiar şi astăzi (1 loan 2.18,22,23).

La multi ani, ISRAEL!

Pentru Statul Israel astazi este zi mare!

In urma cu 68 de ani, pe  6 lyyar 5708 in calendarul iudaic, adica  14,05.2016  lua fiinta Statul Israel. 

Un popor mic, dar  cu un trecut mare!

Un trecut bogat si plin de experiente cu Dumnezeu. 

Atunci ca si acum, Israelul este protejat de Insusi Domnul si oricati vrajmasi incearca sa distruga acest Stat, el nu va putea fi invins, pentru ca Domnul va lupta pentru acest popor.

Acum, asa vorbeste Domnul care te-a facut, Iacove, si Cel ce te-a intocmit, Israele! "Nu te teme de nimic, caci Eu te izbavesc, te chem pe nume: esti al Meu.

Daca vei trece prin ape, Eu voi fi cu tine; si raurile nu te vor ineca; daca vei merge prin foc, nu te va arde, si flacara nu te va aprinde.

 Caci Eu sunt Domnul Dumnezeul tau, Sfantul lui Israel, Mantuitorul tau! Eu dau Egiptul ca pret pentru rascumpararea ta, Etiopia si Saba, in locul tau.

 De aceea, pentru ca ai pret in ochii Mei, pentru ca esti pretuit si te iubesc, dau oameni pentru tine si popoare pentru viata ta.

Nu te teme de nimic, caci Eu sunt cu tine, Eu voi aduce inapoi neamul tau de la rasarit si te voi strange de la apus.

 Voi zice miazanoaptei: "Da incoace!", si miazazilei: "Nu opri", ci adu-Mi fiii din tarile departate si fiicele de la marginea pamantului: pe toti cei ce poarta Numele Meu si pe care i-am facut spre slava Mea, pe care i-am intocmit si i-am alcatuit."
Isaia 43

ISRAEL, DUMNEZEU SA TE BINECUVINTEZE!

Hrana ta zilnica!

14 MAI

Daniel 10.15-21; 11.1-9

Pentru a putea înţelege partea vizibilă a profeţiei (cap. 11), capitolul 10 ne întâmpină ajutându-ne să întrevedem latura ei ascunsă, care este corespondentul ceresc al acestor evenimente de pe pământ. Mai-marii acestei lumi, deşi se cred liberi, seamănă cu nişte marionete; ei sunt dirijaţi din sfere mai înalte, de către „căpetenia autorităţii" satanice, prin intermediul acestor „fii" care se numesc patimi (Efeseni 2.2). Dumnezeu însă are de asemenea legiunile Sale de îngeri cu conducătorii lor (Evrei 1.14). Şi, lucru minunat, noi putem, prin rugăciunile noastre, să punem în mişcare forţele lor invizibile, să purtăm aceleaşi lupte şi să experimentăm, împreună cu Ilie şi cu Daniel, că „mare putere are cererea fierbinte a celui drept" (Iacov 5.16).

In capitolul 11, Dumnezeu îi deschide profetului său o largă perspectivă asupra evenimentelor ce urmau să aibă loc. Trei monarhi perşi aveau să se succeadă: Cambises al II-lea, Gaumata Magul şi Darius Histaspes (recunoscuţi, respectiv, în Ezra 4.6,7,24). După ei, bogatul şi puternicul Xerxes (Ahaşveroş din cartea Estera) va întreprinde o formidabilă ofensivă împotriva Greciei (lavan). Apoi va avea loc ascensiunea fulgerătoare a lui Alexandru cel Mare (v. 3,4), divizarea şi mai rapidă a imperiului său „în cele patru vânturi" (izbitoare ilustraţie a cărţii Eclesiastul), urmată de îndelungate certuri între principalii săi moştenitori.

Hrana ta zilnica!

13 MAI

Daniel 10.1-14

Uneori Dumnezeu răspunde imediat la rugăciunile alor Săi. In capitolul 9.21, cuvântul Său a ajuns la Daniel pe când el încă se ruga. Alteori, dimpotrivă, ca în acest capitol, El amână intervenţia Sa, pentru a testa cât de reale sunt dorinţele noastre, cât de perseverentă este credinţa noastră. Dar chiar dacă uneori trebuie să ne rugăm mult timp înainte de a fi împlinită rugăciunea, niciodată să nu tragem concluzia din aceasta că Dumnezeu nu ascultă (1 loan 5.15). El îi spune lui Daniel că rugăciunea lui a fost auzită încă din prima zi. Acest verset 12 ne dezvăluie starea morală plăcută lui Dumnezeu, care este, am putea spune, cheia comunicării cu cerul. Să reţinem secretul lui Daniel: el şi-a pus inima să înţeleagă şi să se smerească.

Comparând viziunea din versetele 5 şi 6 cu cea a apostolului loan în Patmos (Apocalipsa 1.13-16), înţelegem că Acela care apare aici încărcat cu atributele dreptăţii suverane nu poate fi altul decât „Unsul" cel ,,nimicit" (cap. 9.26) care va fi, de asemenea, glorificat. Într-o astfel de prezenţă, cel mai evlavios dintre oameni este paralizat de o spaimă mortală.

(Pentru a putea fi un canal al revelaţiilor divine, trebuie ca mai întâi moartea să-şi fi făcut lucrarea în noi - 2 Corinteni 4.12.) Dar acelaşi cuvânt al harului vine să-1 liniştească şi pe Daniel, cum mai târziu o va face şi faţă de Ioan: „Nu te teme", „nu te teme de nimic, om preaiubit" (v. 12,19).

Hrana ta zilnica!

Asa cum ne-am obisnuit in fiecare zi avem o portie de hrana pentru suflet.
 Ieri avand o zi destul de incarcata nu am reusit sa postez si imi cer iertare pentru intarziere, de-aceea voi posta astazi si pentru ieri.

11 MAI

Daniel 9:1-14

Acest frumos capitol ni-1 arată pe Daniel făcând uz de două resurse care sunt întotdeauna la dispoziţia noastră: Cuvântul şi rugăciunea.

De astă dată nu printr-o viziune a fost învăţat, ci cercetând Scripturile. 

Din ele a aflat: 

1. că eliberarea lui Israel este aproape (v. 2; citiţi Ieremia 29.10...); 

2. pentru ce motive mâna Domnului lovise şi risipise poporul şi în ce condiţii putea avea loc restabilirea (v. 11; citiţi Levitic 26.40...);

 3. atitudinea potrivită pentru ca Dumnezeu să asculte şi să ierte (citiţi 1 împăraţi 8.47...). 

Cu faţa spre Ierusalim, Daniel reia cuvânt cu cuvânt expresiile dictate de Solomon: „Noi am păcătuit şi am făcut nelegiuire şi am făcut ce este rău şi ne-am răzvrătit..." (v. 5, 15; cap. 6.10). Insă nu numai că Daniel ne este prezentat ca ireproşabil, ci în plus el suferise de-a lungul unei întregi vieţi de exil consecinţele păcatului altora. Cu toate acestea, mărturiseşte nelegiuirea ca fiind a lui; cufundat în durere şi umilinţă în faţa lui Dumnezeu, el ia asupra lui fărădelegile poporului său. Este ceea ce Hristos a făcut în mod desăvârşit. Fără a avea niciun păcat, El S-a încărcat cu ale noastre, le-a mărturisit ca fiind păcatele Sale, suferind singur în locul nostru pedeapsa pe care am fi meritat-o noi (Psalmul 40.12).


12 MAI
Daniel 9.15-27
Daniel nu mai acţionează aici în calitate de profet (comp. cu v. 6). El devine mai degrabă avocatul lui Israel şi ştie să găsească argumentele potrivite pentru a atinge inima lui Dumnezeu. Îi cere să intervină ... „pentru dragostea Domnului" (v. 17): „pentru multele Tale îndurări" (v. 18), „pentru Tine, ... pentru că cetatea Ta şi poporul Tău se numesc după Numele Tău" (v. 19; comp. cu Psalmul 25.11 şi cu Levitic 22.32). O astfel de rugăciune îi este plăcută lui Dumnezeu, care Se grăbeşte să răspundă la ea. Mesagerul este din nou Gabriel, acelaşi care va fi ales pentru a anunţa naşterea Mântuitorului şi a precursorului Său (Luca 1.19,26).
 Aici însă îngerul nu este trimis să transmită nici pe departe un mesaj fericit.
El îi luminează mintea lui Daniel cu privire la:
1. Respingerea lui Mesia după 69 (7+62) de săptămâni de ani - a acestor 483 de ani (69x7) care vor fi socotiţi de la începerea reconstruirii Ierusalimului, în timpul lui Neemia;
2. Distrugerea cetăţii şi a templului de către romani sub Titus (v. 26);
3. In sfârşit, într-un timp încă viitor, tragica respingere comisă de iudeii orbiţi de Satan şi primirea, în locul lui Hristos, a unui „pustiitor", Antihristul (v. 27).
În capitolul 24 din Matei, versetul 15 şi următoarele, Domnul Isus confirmă cu solemnitate profeţiile lui Daniel.

Hrana ta zilnica!

10 MAI

Daniel 8.15-27

Îngerul Gabriel este numit să-i explice lui Daniel viziunea care 1-a înspăimântat atât de mult. La sfârşitul vremurilor împărăţiei care va veni - cea din Nord, a imperiului grec - atunci când răutatea oamenilor va ajunge la culme (v. 23), se va ridica nu un corn, ci un împărat, numit Asirianul, diferit de cornul cel mic din capitolul 7. Acest om îşi va folosi inteligenţa extraordinară doar pentru a face răul (v. 24,25) şi, în cele din urmă, va cuteza să- L atace pe Hristos. Atunci va fi zdrobit prin intervenţia directă a lui Dumnezeu (fără mână), în contrast cu istoria imperiilor, unde vedem cum Dumnezeu foloseşte pe câte unul pentru a-1 înlătura pe altul (Iov 34.20).

Acest capitol ne-a arătat aşadar cum coarnele berbecului (imperiul mezilor şi cel al perşilor) au fost frânte şi înlocuite de cornul ţapului (imperiul grec) şi, în cele din urmă, de însuşi împăratul îndrăzneţ. Dumnezeu permite ca acest om să se înalţe, să-şi elimine concurenţii, să umple pământul cu isprăvile sale, însă finalul său este de a fi zdrobit (Proverbe 6.15). 

Istoria ne oferă deja un exemplu mult prea asemănător. Este vorba de Alexandru, zis cel Mare, cuceritorul aprig, mort la treizeci şi trei de ani după ce subjugase un imens imperiu, şi care ilustrează fără îndoială mai mult decât bine această parabolă a Domnului Isus: „Ce i-ar folosi unui om dacă ar câştiga toată lumea şi şi-ar pierde sufletul?" (Matei 16.26).

De veţi voi şi veţi asculta...

De veţi voi şi veţi asculta, veţi mânca cele mai bune roade ale ţării....(Isaia 1:19)

Dumnezeu este Stapan si Suveran, toate ii sunt supuse si El face ce vrea in cer si pe pamant (Psalmii 115:3), insa atunci cand este vorba alegerile noastre, El ne lasa liberi.

Crezi tu oare ca, n-ar avea metoda prin care sa ne oblige sa nu-I calcam poruncile?

Cu siguranta are, insa nici pe departe nu doreste asa ceva!

Ce dragoste este aceasta in care ma fortezi sa te iubesc, sa te ascult, sa fac intocmai tot ce doresti tu....? Daca sotul mi-ar impune sa-l iubesc, oare l-as iubi? Daca mi-ar impune sa fac anumite lucruri, doar pentru ca asa vrea el, oare le-as face...?

Eu il iubesc pentru ceea ce este el, caut sa nu-l supar pentru ca-l iubesc si as putea sa continui mult sa explic, de ce fac tot ceea ce fac pentru el. Lucrurile sunt simple si exista o singura explicatie si-atat...doar pentru ca-l iubesc! 

Iubirea mea nu i-am daruit-o in functie de ceea ce mi-a oferit el, ci pur si simplu l-am iubit neconditionat.

Oare iubirea pentru Creatorul nostru n-ar trebui sa fie infinit mai mare decat pentru un om...?

Isus a dat totul inainte, ne-a iubit inainte sa-L fi iubit noi intai, ne-a aratat o dragoste cum nimeni nu ne-ar fi putut iubi vreodata, de-aceea ne-a si lasat liberi sa alegem.

Suntem liberi sa alegem daca IL iubim, cat IL iubim si daca IL ascultam.

Atunci cand iubesti nu-ti este greu sa asculti! Ba mai mult, citind versetul din Isaia observ ca ascultarea mea este si rasplatita, ”De veţi voi şi veţi asculta, veţi mânca cele mai bune roade ale ţării”

Totul este in mana noastra, de noi depinde daca vrem sa ne infruptam din ce ce este mai bun.

 El ne ofera TOT ce are mai bun, dar pentru aceasta pune si o conditie.

 Nu ne obliga, ne lasa libertatea de decizie...insa ”bunatatile” Domnului sunt pregatite doar pentru cei care Il aleg pe El.

Esti liber sa alegi!!!

Fii intelept si fa alegerea inteleapta!

Hrana ta zilnica!

9 MAI

Daniel 8.1-14

Noua viziune acordată lui Daniel înainte de sfârşitul celui dintâi imperiu (v. 1) priveşte deja raporturile dintre cel de-al doilea (Persia) şi cel de-al treilea imperiu (Grecia sau Iavan), precum şi evoluţia finală a acestuia din urmă. Stăpânirea medo-persană (berbecul) trebuia să fie înlăturată şi înlocuită de „ţap", adică de imperiul grec. La rândul său, acest imperiu urma să se destrame la moartea lui Alexandru, fiind împărţit între patru dintre generalii săi (v. 8).

Punct cu punct, viziunea a fost în mod remarcabil confirmată de istorie.

Apoi fără tranziţie, trecând peste perioada actuală, profeţia ne poartă înspre „timpul sfârşitului" (v. 17). În timp ce Occidentul va fi guvernat de „zora" (cap. 7), un alt personaj deosebit de puternic se va ridica în Orient, în locul ocupat odinioară de unul dintre celelalte „coame". Este vorba despre Asirian, menţionat de către alţi profeţi. Singura sa ambiţie va fi să se mărească, să se înalţe tot mai mult. Se va întinde spre „(ţara) cea frumoasă" (Israel) şi, în neînfricata sa necredinţă, va lua de la Ierusalim închinarea către Dumnezeu. Nimic nu-1 va egala în mândrie şi în nebunie. 

Şi totuşi! ...A călca în picioare darurile cereşti şi jertfa lui Hristos, a arunca la pământ adevărul, acestea sunt deja atitudinea tuturor celor care astăzi reneagă credinţa (v. 9-12).