Identitatea noastra!

Voi eraţi morţi în greşelile şi în păcatele voastre în care trăiaţi odinioară, după mersul lumii acesteia, după domnul puterii văzduhului, a duhului care lucrează acum în fiii neascultării. Între ei eram şi noi toţi odinioară, când trăiam în poftele firii noastre pământeşti, când făceam voile firii pământeşti şi ale gândurilor noastre şi eram din fire copii ai mâniei, ca şi ceilalţi. Dar Dumnezeu, care este bogat în îndurare, pentru dragostea cea mare cu care ne-a iubit, măcar că eram morţi în greşelile noastre, ne-a adus la viaţă împreună cu Hristos (prin har sunteţi mântuiţi). El ne-a înviat împreună şi ne-a pus să şedem împreună în locurile cereşti, în Hristos Isus, ca să arate în veacurile viitoare nemărginita bogăţie a harului Său, în bunătatea Lui faţă de noi în Hristos Isus. Căci prin har aţi fost mântuiţi, prin credinţă. Şi aceasta nu vine de la voi; ci este darul lui Dumnezeu. Nu prin fapte, ca să nu se laude nimeni. Căci noi suntem lucrarea Lui şi am fost zidiţi în Hristos Isus pentru faptele bune pe care le-a pregătit Dumnezeu mai dinainte, ca să umblăm în ele. De aceea, voi, care altădată eraţi Neamuri din naştere, numiţi netăiaţi împrejur de către aceia care se cheamă tăiaţi împrejur, şi care sunt tăiaţi împrejur în trup de mâna omului: aduceţi-vă aminte că în vremea aceea eraţi fără Hristos, fără drept de cetăţenie în Israel, străini de legămintele făgăduinţei, fără nădejde şi fără Dumnezeu în lume.
  Dar acum, în Hristos Isus, voi, care odinioară eraţi depărtaţi, aţi fost apropiaţi prin sângele lui Hristos.
Căci El este pacea noastră care din doi a făcut unul şi a surpat zidul de la mijloc care-i despărţea, şi, în trupul Lui, a înlăturat vrăjmăşia dintre ei, Legea poruncilor, în orânduirile ei, ca să facă pe cei doi să fie în El însuşi un singur om nou, făcând astfel pace; şi a împăcat pe cei doi cu Dumnezeu într-un singur trup, prin cruce, prin care a nimicit vrăjmăşia.
El a venit astfel să aducă vestea bună a păcii vouă, celor ce eraţi departe, şi pace celor ce erau aproape. Căci, prin El, şi unii şi alţii avem intrare la Tatăl, într-un Duh. Aşadar, voi nu mai sunteţi nici străini, nici oaspeţi ai casei, ci sunteţi împreună cetăţeni cu sfinţii, oameni din casa lui Dumnezeu, fiind zidiţi pe temelia apostolilor şi prorocilor, piatra din capul unghiului fiind Isus Hristos.
În El toată clădirea, bine închegată, creşte ca să fie un Templu sfânt în Domnul. Şi prin El şi voi sunteţi zidiţi împreună, ca să fiţi un locaş al lui Dumnezeu, prin Duhul.

Hrana ta zilnica!

4 MARTIE
Proverbe 17.15-28
«Este, cu adevărat, un mare har din partea lui Dumnezeu să aplice înţelepciunea divină la toate detaliile vieţii omului, în mijlocul confuziei pe care păcatul a produs-o.» (J.N.D.). Din aceasta decurge însă responsabilitatea noastră, de a pune în practică această înţelepciune în viaţa de zi cu zi! 

Ea ne este dată pentru a o trăi, astfel că omul priceput o păstrează „pe faţa" lui (v. 24; Eclesiastul 2.14). Nebunul, dimpotrivă, îşi distribuie imaginaţia până la capătul pământului, urmărind închipuiri şi pofte deşarte. Ne putem gândi la fiul risipitor irosind prosteşte bunurile tatălui într-o ţară depărtată. 

Câtă întristare aduce un fiu nebun părinţilor săi! (v. 21,25). Să-1 imităm pe Solomon, autorul acestei cărţi, care a ştiut să ceară pentru sine „o inimă pricepută, care să înţeleagă" (1 Impăraţi 3.9). Cel care se pune garant este un prieten fals. El se încrede în mod nechibzuit în aproapele său şi îl stârneşte şi pe acesta să conteze pe el (v. 18; Ieremia 17.5). Versetul 17, dimpotrivă, ne arată cum putem recunoaşte un prieten autentic: el se revelează în greutăţi, iar noi descoperim atunci că el este chiar un frate. „Prietenul iubeşte oricând..." Cine merită mai mult acest nume decât Domnul Isus? (loan 15.13). „El este Prietenul nostru suprem Singură inima Lui nu se răceşte niciodată. 

Ce imensă dragoste!", spun versurile unui imn.

100 000 de semnături strânse în Timiș pentru schimbarea Constituției

LUPTA VOASTRĂ ESTE A DOMNULUI!

 LUPTA VOASTRĂ ESTE A DOMNULUI (vezi 2 Cronici 20:15)

 

 David Wilkerson

Motivul pentru care scriu aceste rânduri este de a vă reaminti că lupta pe care o duceţi acum nu este a voastră, ci a lui Dumnezeu. Dacă sunteţi unul din copiii Lui, puteţi fi siguri că satan „va fi furios pe voi.”
În 2 Cronici 20 o oştire mare a venit împotriva poporului lui Dumnezeu. Împăratul Iosafat şi oamenii săi şi-au îndreptat faţa să-L caute pe Domnul şi să postească. Împăratul a strigat la Dumnezeu cu o rugăciune cu care majoritatea din noi ne-am rugat uneori în călătoria noastră spirituală: „Căci noi suntem fără putere înaintea acestei mari mulţimi, care înaintează împotriva noastră, şi nu ştim ce să facem, dar ochii noştri sunt îndreptaţi spre Tine” (20:12). „Duhul Domnului a venit în mijlocul adunării...Nu vă temeţi şi nu vă înspăimântaţi...căci nu voi veţi lupta, ci Dumnezeu” (20:14-15).
Isaia a adresat următoarea avertizare tuturor forţelor satanice: „Pe cine ai batjocorit şi ai ocărât tu? Împotriva cui ţi-ai ridicat glasul, şi ţi-ai îndreptat ochii? Împotriva Sfântului lui Israel” (Isaia 37:23).

Dumnezeu i-a spus poporului lui Israel şi ne spune şi nouă astăzi: „Lupta nu se dă împotriva voastră. Este mânia lui satan îndreptată împotriva Mea, Domnul care locuieşte în voi.” Dumnezeu i-a spus lui satan: „Dar Eu ştiu când stai jos, când ieşi afară, când intri şi când eşti mânios împotriva Mea” (37:28).

Te întreb acum: unde se dă lupta ta? În căsătoria ta? Sănătatea ta? Se intensifică lupta ta de zi cu zi? Dacă ai o inimă pentru Isus şi o dorinţă de a te lipi de El, te vei confrunta cu furia iadului. Dar aceasta nu va fi lupta ta.

Poţi să sfârşeşti lupta ta rapid dacă alegi acest lucru, pur şi simplu renunţând şi cedând temerilor şi îndoielilor tale. Satan nu-i va deranja pe cei care abandonează încrederea lor în Domnul.

Da, lupta este a Domnului, dar şi noi avem partea noastră, aceea de a avea încredere şi de a crede promisiunile Sale în faţa disperării şi a ceea ce pare a fi imposibil. „Pentru ce zici tu, Iacove, pentru ce zici tu, Israele: „Soarta mea este ascunsă dinaintea Domnului, şi dreptul meu este trecut cu vederea înaintea Dumnezeului meu?” (Isaia 40:27).

Credinţa cere ca eu să dau toate problemele mele – toate situaţiile mele critice, toate temerile mele, toate îngrijorările mele – în mâna Domnului. Atunci când am făcut tot ce-am putut şi ştiu că lupta mea este peste puterile mele, eu trebuie să supun totul în mâinile Sale.
Domnul nostru ştie de furia lui satan, iar noi trebuie să credem cu adevărat că El va acţiona. El ne va conduce prin ape şi foc şi va pune pe fugă pe toţi duşmanii spirituali. Iată ce spune Cuvântul lui Dumnezeu privitor la ceea ce va face El: „Deci pentru сă eşti mânios împotriva Mea...a ajuns până la urechile Mele, voi pune veriga Mea în nările tale şi zăbala Mea între buzele tale, şi te voi face să te întorci pe drumul pe care ai venit” (Isaia 37:29).

Dacă vei sta ferm în credinţa ta – având încredere în El, odihnindu-te în promisiunile Sale, respingând toate minciunile lui satan care asaltează mintea ta – atunci să te aştepţi ca Dumnezeu să vină prin Duhul Său în situaţia ta şi să aducă un sfârşit neaşteptat pentru lupta ta. El va muta cerul şi pământul pentru a te elibera şi a croi o cale de ieşire. „El a pus capăt războaielor” (Psalmul 46:9).

sursa:Ioana Olteanu

Hrana ta zilnica!

3 MARTIE
Proverbe 17.1-14
Pacea într-o casă are mai mare importanţă decât orice formă de bogăţie sau de prosperitate (v. 1). Din versetul 14 aflăm cum încep certurile: lăsăm să ne scape cuvinte nefericite, „ca şi cum s-ar da drumul apelor". încercaţi apoi să le prindeţi!

 Când a început disputa şi tinde să se înteţească, atitudinea înţeleaptă, să reţinem, este să plecăm. Se întâmplă de asemenea ca, fără a face parte dintre certăreţi, să dăm naştere la vreo neînţelegere. De pildă, repetând un lucru în loc de a-1 acoperi (v. 9). „Dragostea acoperă toate fărădelegile"
(cap. 10.12; 1 Petru 4.8). A trece sub tăcere greşelile altuia nu înseamnă a le scuza, ci, din contră, a suferi pentru ele până într-atât încât să-ţi fie ruşine să le pronunţi din nou.

Omul înţelept este acela care, pentru a progresa, ştie să profite de orice învăţătură, inclusiv de pe urma mustrării (v. 10).
Credinţa în inima celui credincios este mai de preţ decât aurul. Ea nu poate pieri. Este însă necesară încercarea, pentru a o curaţi de orice impuritate. Dumnezeu Se foloseşte de încercare asemeni aurarului din Maleahi 3.3. Lucrarea Lui îi curăţă pe ai Săi de tot ce nu este potrivit sfinţeniei Sale şi este de cel mai mare interes pentru noi să-L lăsăm să o facă (Iov 23.10).

Cantarul lui Dumnezeu!

De cate ori nu ne-am grabit sa judecam pe cel din fata noastra?

Un medic a intrat spital în grabă după ce a fost chemat la o intervenție chirurgicală de urgență. El a răspuns la apel urgent, si-a schimbat hainele și s-a dus direct spre blocul operator. L-a găsit pe tatăl băiatul în fata blocului operator.Văzându-l, acesta a strigat: 

"De ce ti-a luat atata timp să ajungi ? Nu știi că viața fiului meu este în pericol ? Nu ai nici un simt al raspunderii ? "

Medicul a zâmbit și a spus:

"Îmi pare rău, nu am fost în spital și am venit cât de repede am putut, după primirea apelului. Și acum, as vrea să te calmezi, astfel încât să-mi pot face treaba mea ......"

" Sa ma calmez ? Ce se întâmplă dacă fiul tău a fost în această cameră acum ? Sa ma calmez ? În cazul în care propriul tau fiu ar fi acolo pe moarte, te-ai calma ? 

Medicul a zâmbit din nou și a răspuns: "Eu va spun ce a spus Iov, în Cartea Sfântă " : Din praf am venit si la praf ne vom întoarce, binecuvântat fie numele lui Dumnezeu ". Medicii nu pot prelungi viața. Du-te si roaga-te pentru fiul tău si pentru noi, vom face tot posibilul sa-i salvam viata ! "

"Este atat de simplu sa spui lucrurile astea atunci cand atunci când nu ti se intampla tie ..." murmură tatăl.

Operatia a durat câteva ore, după care medicul a ieșit fericit,

"Slavă Domnului!, Fiul tău este salvat!" Și fără a mai aștepta răspunsul a pornit in graba spre iesirea din spital. "Dacă aveți orice întrebări, adresați-vă asistentei !"

"De ce e atat de arogant? El nu a putut aștepta câteva minute, astfel incat sa-l întreb mai multe despre starea fiului meu ", a comentat tatăl atunci când a aparut asistenta medicala dupa ce medicul a plecat.

Asistenta a răspuns, cu lacrimi siroind din ochi în jos fata ei: "Fiul său a murit ieri într-un accident rutier, el a fost la înmormântare atunci când l-am chemat pentru intervenția chirurgicală a fiului tău. Și acum, că a salvat viața fiului tău, el a plecat pentru a termina înmormântarea fiului său. "

Morala:

 Nu judeca pe nimeni pentru că nu-i cunosti viata si nu stii prin ceea ce trece.

Hrana ta zilnica!

2 MARTIE
Proverbe 16.16-33
Dacă s-ar anunţa descoperirea unor zăcăminte de aur în vreun punct de pe glob, în câteva săptămâni s-ar şi vedea construindu-se acolo oraşe întregi. O publicitate care anunţă un mod uşor de a câştiga bani va primi răspunsuri fåra număr. In schimb, dobândirea înţelepciunii nu stârneşte nicio concurenţă (comp. cu v. 16). Singurul care-i cunoaşte valoarea este ucenicul lui Isus care ia aminte la Cuvântul Său (v. 20; Psalmul 119.127).
Prada împărţită cu cei mândri nu constituie o atracţie pentru el; plăcerea şi-o găseşte alături de cei smeriţi şi blânzi (v. 19).
Inima înţeleptului este aceea care dă înţelepciune gurii sale (v. 23). Dragostea este cea care îi inspiră „cuvintele plăcute" şi dulci, care sunt ca un balsam pentru sufletele bolnave. In contrast cu omul drept (v. 17) şi „înţelept cu inima" (v. 21), versetele 27-30 schiţează portretul „omului lui Belial": este „înşelător", „violent', „sapă pentru rău", răspândeşte ce a dezgolit, seamănă certuri şi dezbinări, întreţine un foc rău. Să ne păzim de această însoţire periculoasă şi să urmăm în această lume calea oamenilor drepţi: ea obligă la multă prudenţă pentru a evita răul (v. 17; 2 Timotei 2.22)!
Să medităm puţin şi la versetul 32. Cea mai strălucită victorie pe care o poate dobândi un om puternic constă în a-şi stăpâni propriul duh (în contrast cu cap. 25.28).