STOP BARNEVERNET!

Hrana ta zilnica!

10 IANUARIE

Psalmul 102.1-15

Titlul acestui psalm ne poartă privirile spre Cel întristat în mod absolut: Isus în suferinţele Sale. „Este copleşit şi îşi varsă plângerea", însă o plângere care nu cuprinde nici nerăbdare, nici murmure; totul este acolo într-o supunere perfectă.

 O plângere vărsată înaintea lui Dumnezeu, nu înaintea oamenilor!

 Cine L-ar fi putut înţelege de altfel peDomnul, chiar dintre ucenici?

Versetele 6 şi 7 exteriorizează totala Lui singurătate morală aici, pe pământ. Un om se simte cu atât mai singur, cu cât este mai deosebit faţă de ceilalţi. Şi Hristos a fost izolat, din pricina perfecţiunii Sale. Deci nu numai în ceasul crucii a probat El această singurătate, ci de-a lungul întregii vieţi. Lacrimile I-au fost băutura, partea Lui zi de zi (v. 9). Şi n-a fost batjocorit numai în cele câteva împrejurări relatate de evanghelii. El a fost „toată ziua" Obiectul urii vrăjmaşilor Săi (v. 8). A cunoscut la cruce această furie a omului împotriva Lui şi, cu mult mai cumplit încă, mânia lui Dumnezeu atunci când El ne substituia pe noi pentru a o întâmpina (v. 10). Dar tocmai acest moment a devenit pentru Dumnezeu „timpul să Se îndure" (v. 13) - de Sionul lui Israel, dar de asemenea de toţi aceia care cred în El de acum.

Noi... si noi dovezi!

Mi-am spus in sinea mea ca nu voi mai posta nimic...insa nu pot.

Dovada ca statul norvegian a creat un monstru, continua...

Doi soţi din Arad acuză autorităţile norvegiene că le-au agresat și răpit copiii. Abuzul s-ar fi petrecut în urmă cu câțiva ani, după ce polițiștii din Norvegia i-au acuzat pe părinţi că ar avea probleme cu legea și că nu își îngrijesc copiii așa cum trebuie. Mai grav este că acțiunea a fost justificată de o declarație a unor oficiali norvegieni, în care tatăl copiilor a fost acuzat că ar fi un criminal, deși omul nu a fost niciodată condamnat de vreo instanță.

Își strigă durerea

Jurnal arădean/ Aradon v-a prezentat încă de acum aproape patru ani drama pe care o trăiesc cei doi soți cărora le-au fost răpiți copiii de autoritățile norvegiene. Din păcate, nimic nu s-a schimbat în bine în familia lor.

Marius Rădulescu și soția sa, Claudia, au împreună șapte copii. Pe cinci dintre ei nu i-au mai văzut de aproape patru ani. „Marius are acum 11 ani. În 3 iunie face 12 ani. L-au luat în 2012. 31 mai 2012. De atunci nu îmi mai văd copiii. Sincer, știu că au fost luați de statul norvegian în Suedia și duși în Norvegia. Nu știu dacă mai trăiește vreun copil, nu știu dacă trăiesc, dat fiind șocul și violența la care au fost expuși copiii” – spune tatăl, Marius Rădulescu.

Cu inima strânsă, arădenii își strigă durerea mai mult în van, pentru că autoritățile nu își dau interesul să îi ajute. Copiii lor au fost furați de norvegieni, cu complicitatea autorităților din Suedia, în baza unor acte false, întocmite de către cei de la Protecția copilului.

Acuze și abuzuri

Marius Radulescu ne prezintă un document în care „scrie că sunt un criminal și că am făcut 18 jafuri armate – asta declara Helge Anne, din Norvegia, de la Protecția Copilului. Asta înseamnă jaf, violență, copii. Spun că am facut trafic cu mașina… că am tras cu pistolul după poliție… E incredibil!” – spune, năucit de acuzele ce i s-au adus, Marius Rădulescu.

În baza acestor acuzaţii, demontate de o instanţă norvegiană, care a și dispus plata unor despăgubiri reprezentând cheltuieli de judecată și daune morale față de tatăl copiilor, autoritățile norvegiene au acționat abuziv, răpindu-le, practic, copiii acestor oameni.

Răpirea copiilor

„Au intrat în casă, m-au bruscat, au dat cu mine de perete și au bruscat foarte mult copiii… Au furat copiii, să îi dea altor familii…” – rememorează, răvășită de durere, mama, Claudia Stancu. Tatăl copiilor adaugă: „i-au smuls pur și simplu de la ea din mâini. Vecinii povestesc, e îngrozitor, mi-au spus martorii că pruncii au făcut pe ei. Îi trăgeau ca pe sacii de gunoi, copiii se zbăteau, urlau…”
Acuzațiile par greu de crezut, însă părinții și le susțin prin dovezile strânse de-a lungul timpului – de la decizii judecătorești, la mărturii ale vecinilor din Suedia și chiar din Norvegia.

Autoritățile române, neimplicate

Dezarmant este, însă, faptul că autoritățile române nu au făcut nimic pentru a-i ajuta, deși au trecut aproape patru ani de când au început demersurile legale pentru a-și recupera copiii furați. Au depus zeci de sesizări, până acum, dar fără niciun rezultat.
Directorul DGASPC Arad, Erika Stark susține că „în momentul în care am aflat de caz, noi am informat autoritățile române, respectiv ANPC din cadrul Ministerului Muncii și Familiei, care, la rândul ei, ar trebui să fi informat MAE pentru a se purta negocierile și discuțiile privind acest caz. Competența DGASPC se limiteaza doar în interiorul județului Arad.

Numai că de la București, funcționarii i-au amânat mereu. Au trecut, astfel, trei ani și jumătate, iar autoritățile române nu au făcut absolut nimic. „Nici nu știu dacă mai îmi trăiesc copiii! Ni se închid ușile… Nu se poate ca noi să fim mereu oaia neagra! Ei ne lovesc, ne bat, mi-au bătut soția și tot ei sunt victime… Își bat joc de noi pentru că este lipsă de bun simț lipsă de implicare la autoritățile române” – își varsă năduful Marius Rădulescu.

Parcurs sinuos prin legile norvegiene

Marius Rădulescu are 40 de ani și a plecat din România imediat după revoluție, sperând într-un trai mai bun, pentru el și familia sa. Arădeanul s-a stabilit în Norvegia, unde a muncit, cu contract, ca șofer la diferite firme. Din 2004 însă, au început problemle, după ce autorităţile din ţara sa adoptivă l-au acuzat pe nedrept de două jafuri armate.

„Când m-au acuzat, eu chiar am sunat la poliție și le-am spus că mă întorc și m-au așteptat la aeroport și m-au târât prin aeroport ca pe un câine. M-au încătușat din avion, se uita lumea… E foarte greu să treci prin lucrurile astea. Aici am hotărârea prin care am câștigat cazul, procesul, dar după foarte mulți ani!” – povestește Marius Rădulescu.

Șocat de ceea ce i se întâmpla, bărbatul a făcut muncă de detectiv și, după patru ani de procese, ajutat şi de câţiva prieteni, a reușit să își demonstreze nevinovăția, aşa că avocatul său a cerut despăgubiri de 80.000 de euro, însă instanţa i-a admis doar puţin peste 12.000. Arădeanul a refuzat banii. „Nu mă interesează banii, mă interesează copiii!” – spune Marius Rădulescu. Din păcate, perspectivele nu sunt deloc optimiste.

sursa articolului:http://www.tion.ro/copiii-unei-familii-din-arad-rapiti-de-norvegieni/1606203

cititi si:

 http://www.tion.ro/norvegia-le-a-luat-toti-cei-cinci-copii/1156013

http://www.tion.ro/mae-intervine-in-cazul-copiilor-luati-cu-forta/1156266

Dumnezeu pregateste startul pentru ceva nou!

Oricat am incerca sa vorbim despre altceva....se pare ca nu exista alt subiect in aceste zile fierbinti. Peste tot, in mass-media, la tv, la radio, pe retelele de socializare acelasi strigat:
” STOP BARNEVERNET! DATI-NE COPIII INAPOI”
Dupa ce am ajuns acasa de la protestul de sustinere al familiei Bodnariu, am intrat ca de obicei, sambata la bucatarie, numai ca  la un moment dat am lasat totul deoparte si am avut un impuls de a citi in Biblie si iata ce mi-a vorbit Domnul din  cartea Plangerilor lui Ieremia 3:31-37, si va rog sa-l cititi de doua ori acest pasaj.

”Caci Domnul nu leapada pentru totdeauna. 
Ci cand mahneste pe cineva, Se indura iarasi de el, dupa indurarea Lui cea mare, caci El nu necajeste cu placere, nici nu mahneste bucuros pe copiii oamenilor. 
Cand se calca in picioare toti prinsi de razboi ai unei tari, cand se calca dreptatea omeneasca in fata Celui Prea Inalt, cand este nedreptatit un om in pricina Lui, nu vede Domnul?
Cine a spus si s-a intamplat ceva fara porunca Domnului?”

Credeti oare ca Dumnezeu nu vede drama acestei familii?
 Credeti ca EL nu aude rugaciunile noastre?
Eu cred ca da, si versetul  35 si 36 confirma si intareste acest lucru” cand se calca dreptatea omeneasca in fata Celui Prea Inalt, cand este nedreptatit un om in pricina Lui, nu vede Dumnezeu”

Cred ca Dumnezeu are un plan MARE prin aceasta incercare. Nu discutam de ceva ce s-a intamplat la nivel local sau national, aici discutam de ceva la nivel international. Nu este doar problema familiei Bodnariu ci este problema tuturor crestinilor si nu numai, pentru ca la urma urmei vorbim de un abuz care se face asupra multor familii, indiferent de confesiune. Eu cred ca prin aceasta incercare Dumnezeu va da STARTUL la ceva ce nu a mai fost. 

Ceva nou! Trebuie doar sa fim pregatiti! 

Trebuie sa nu ne pierdem credinta, nici noi, nici familia Bodnariu. Trebuie sa credem ca Dumnezeu stie ce face, si ce face El...face bine.

Sunt convinsa ca toate s-au intamplat cu stirea Celui Prea Inalt, de-aceea si indurarea o asteptam tot de la El.

http://stirileprotv.ro/stiri/actualitate/protest-in-capitala-pentru-sustinerea-familiei-de-romani-ai-carei-copii-au-fost-luati-de-autoritatile-norvegiene.html

Protestele de azi au aratat ca ne pasa, ca indiferent de ce legi sunt sau se vor mai da, NOI nu ne vom departa de principiile Scripturi si de Adevarul ei, chiar daca asta inseamna sa pierdem beneficiile acestei lumi.

Norvegia- o poveste desprinsa parca din ”science-fiction”

Astazi a fost o zi foarte incarcata din punct de vedere al protestelor organizate si participarea multor  crestini, atat la noi in tara dar si cele  organizate in multe locatii din Europa. Nu cred ca pentru a-ti arata indignarea fata de acest sistem diabolic, trebuie sa faci parte dintr-o anumita confesiune, ci este o datorie morala sau cum vrei s-o numiti d-voastra, de a sprijini aceasta familie care trece prin aceasta incercare si dupa cum bine stim, cazuri de acest fel au fost multe, iar aceste lucruri se practica nu de ieri si nici de azi in Norvegia. 

Cautand sa citesc cat mai multe despre Norvegia, am cautat accesand tot felul de site-uri, gratie tehnologiei din ziua de azi, si am gasit....Nu un articol, ci multe....

Sunt de-a dreptul consternata, de ceea ce am gasit despre aceasta tara. Spuneam ca aceste lucruri barbare se intampla nu de ieri si nici de azi ci de multi ani. In ziarul ”Zavtra” publicat in 09 iunie 2013 era un interviu  acordat de o mamica din Rusia, Irina Bergset casatorita in Norvegia, care a trecut prin chinurile Barnevernet-ului. Articolul cu pricina l-a gasit pe in limba rusa pe  http://www.chelemendik.sk/  , iar traducerea in limba romana am gasit-o mai apoi scrisa in 20 noiembrie 2013 pe site-ul http://www.art-emis.ro/

 Intr-adevar, ceea ce se intampla in Norvegia  pare a fi mai degraba o poveste din ”science fiction”

Interviul jurnalistului Andrei Fefelov cu o mamă rusă - Irina Bergset 

„Zavtra”: Irina, povesteşte despre cum ai ajuns în Norvegia şi impresia pe care ţi-ai făcut-o despre această ţară.

Irina: În anul 2005 m-am măritat cu un cetăţean Norvegian. Fiul meu (dintr-o relaţie anterioară) avea şapte ani. Am plecat să locuim în Norvegia, în Aurskog-Hekland, satul Aurskog. În acel moment, eu încă nu ştiam că acum o jumătate de secol în urmă, Norvegia era o ţară al cărei nivel de civilizaţie putea fi comparat cu cel dinstatele Africii Centrale. În anul 1905, Norvegia a încetat să mai fie dependentă de Danemarca şi Suedia. Această ţară a fost şi rămâne o ţară de iobagi, iar locuitorii ei nu i-au văzut niciodată pe domnitorii lor. Plăteau doar taxele. Nu a fost nici o dezvoltare a culturii, oamenii vorbeau limba daneză sau suedeză, prin urmare, lmbile exploatatorilor lor. Mai târziu, aceste limbi s-au amestecat într-un limbaj artificial, numit Bukmolu. Chiar şi acum, fiecare familie din Norvegia vorbeşte în dialectul propriu. Până în prezent, nu există limba de stat, standard. S-ar putea spune că ţara doar acum se formează, în acelaşi timp având loc şi un alt proces. Societatea norvegiană este în decădere morală, copiind legislaţia şi ordinea americană. Acum 50 de ani, ei au descoperit petrol în mare, cu ajutorul rezultatelor ştiinţifice şi tehnice străine. Toate acestea le-am aflat mai târziu. Când am plecat din Rusia, ştiam doar atât că, în Norvegia este nivelul de trai cel mai ridicat din lume. În afară de aceasta, am absolvit Facultatea de Jurnalism şi am fost candidată la ştiinţele filologice, dar în Norvegia nu mi-au recunoscut diploma universitară. Mi-au oferit un loc de muncă de învăţătoare, într-un satuc vecin, la o şcoală de tip nou, după modelul danez, denumit Riddersand, care se traduce “Şcoala cavalerilor”. În comparaţie cu sistemul şcolar rus, toate manualele de şcolarizare norvegiene, arată de parcă ar fi tipărite pentru retardaţi mintali. Şcoala primară este până la clasa a 7-a şi rolul programului de stat de predare, este de a învăţa alfabetul şi a socoti, până lavârsta de 13 ani a elevului, pentru a fi în măsură să  socotească preţurile în magazine. Nu este voie în clasă să se citească cu voce tare, fiind o ruşine. Profesorul special ia elevul pe hol, să nu-l facă de ruşinea copiilor şi acolo îl ascultă cum citeşte. Profesorul de matematică are dreptul de a explica copiilor două exerciţii pe zi, iar atunci când copiii nu învaţă tema în timp de trei zile, o poaterepeta. Tema pentru acasă este 5 sau 8 cuvinte din limba engleză, pe săptămână. Norwegian School este completa degradare a educaţiei. Nu au deloc literatură, fizica, chimie sau ştiinţele naturii. În general, copiii cunosc lumea înconjurătoare întâmplător. Ei ştiu  de exemplu că a fost Al Doilea Război Mondial. Mai mult de ştiut sunt interpretate ca fiind violenţă împotriva copiilorşi a psihicului lor. Fiul meu mai mare, a început în Rusia şcoala generală, prin urmare, în Norvegia a devenit wunderkind „copil minune”. Până în clasa a 7-a, nu a învăţat nimic. Acolo nu e nevoie să înveţi. În şcoală sunt anunţuri precum: “Când părinţii tăi te roagă să-ţi faci tema, sună-ne! Noi te vom elibera de la astfel de părinţi.”

Nivelul medicinii în Norvegia.

„Zavtra”: Toată această atmosferă duce la anumite probleme, dar din ce  moment a devenit viata ta in Norvegia, nesuportabilă şi de ce?

Irina: S-a întâmplat după 6 ani de şedere în Norvegia. Nu ştiam nimic despre sistemul lor „Barnevarn”.

Am trăit cu grijile mele: casă, muncă, familie... Puţin am pătruns în organizarea de stat a ţării în care m-am mutat. Am auzit că luau copiii de la părinţi, dar eu am fost doar  o “mamă normală”. De soţul meu am divorţat după trei ani de viaţă împreună, după naşterea fiului nostru, datorită conflictului de culturi diferite. Îmi spuneau că în fiecare casă sătească există o toaletă şi duş. Da, i-am răspuns, dar cu toate acestea, norvegienii au obiceiul să se urineze şi aşa în spatele casei. Trei ani am locuit singură cu copiii. Am luat un împrumut de la bancă, am cumparat apartamentul meu, mi-am asigurat o viaţă normală. Am lucrat şi m-am dedicat copiilor. Copiii au fost doar cu mine. Pentru că tatăl îi făcea rău fiului meu din prima căsătorie, am decis să nu mai aibă loc  nici o întâlnire cu acesta. Cu fiul cel mic, el a fost obligat prin lege să se întâlnească. Am încercat din toate puterile ca fiul nostru să nu rămână peste noapte la tatăl său (exista pericolul de bătaie), dar şcoala şi alte instituţii de stat, m-au forţat să las copilul la tatăl lui. Mai întâi a fost înţelegerea pentru două ore, dar mai târziu rămânea aproape o săptămână. Copilul avea febră când tatăl său l-a luat iarna, la -30°, la rudele lui.

În anul 2011, m-am dus la poliţia locală, după discuţia mea cu băiatul, care mi-a povestit că mătuşile şi unchii, rudele tatălui, i-au provocat dureri la gurăşi la fund. Îmi vorbea despre astfel de lucruri, pe care nu am putut să le cred la început. Am scris o declaraţie la poliţie. Pe 8 martie, ne-au chemat la secţia pentru protecţia oficială a copiilor Barnevarn. Interogatoriul a durat 6 ore. Am fost acolo eu şi cu cei doi copii ai mei. La ei este numai de formă sistemul creat pentru protejarea copiilor, de apărare a drepturilor acestora. De abia atunci am înţeles că centrele „Barnevarn”, care sunt în fiecare sat, sunt numai pentru a descoperi denunţătorii, copii şi părinţi nemulţumiţi şi pentru a-i pedepsi cu izolarea. Din ziare am aflat de cazul în care o fetiţă de 7-8 ani, a fost condamnată de o instanţă la plata cheltuielilor de judecată şi compensaţie financiară pentru perioada şederii bătăuşului în închisoare. În Norvegia este totul pe dos. Pedofilia, de fapt, nu constituie o infracţiune. Prima dată mi-au luat copiii pe 8 martie 2011. Capturarea se face astfel: copilul nu se mai întoarce de la grădiniţă sau de la şcoală, astfel, practic vi-l fură, dispare, pentru că este ascuns într-un loc secret. În acea zi mi-au spus: „Înţelegeţi, această situaţie s-a ivit, mărturisiţi violenţa împotriva copiilor. Avem nevoie ca să vă controlaţi la medic dacă sunteţi sănătoasă.” Nu am protestat. Clinica a fost la 10 min cu maşina. Asistenta socială m-a aşezat în maşină şi a spus: „Te ajutăm, în acest timp ne jucăm cu copiii tăi”. Copiii au rămas nu oriunde, ci în centrul de protecţie a tinerilor. Când am ajuns la clinică, m-a sunat Saşa, fiul meu mai mare, atunci avea 13 ani, ... „Mami, ne duc la o familie adoptivă ...” Am fost la 10km de copii, pe care îi duceau la o adresa secretă. În conformitate cu legislaţia locală, copiii sunt luaţi fără nici un fel de acte.    Singurul lucru ce puteam face, era să mă stăpânesc. Plânsul este „interzis” în Norvegia, este considerat o „boală” şi „Autorităţile pentru apărarea copiilor” pot să vă trimită forţat la psihiatrie. Se pare că în Norvegia este plan de stat, cota pentru luarea copiilor de la părinţii lor. Autorităţile de protecţie, chiar se întrec în realizarea acestei cote. Grafice şi diagrame sunt publicate la fiecare 3 luni: câţi copii şi în care cartier au fost colectaţi. Am primit recent documentul - raportul suedez. Era un document cu privire la colectarea copiilor de la familii din Suedia şi din ţările scandinave vecine.

Este vorba de un fenomen aparte. În acest raport se afirmă că, în Suedia au fost retraşi din familii, 300.000 de copii. Acest lucru înseamnă că este vorba de o generaţie întreagă a copiilor furaţi de la părinţii lor biologici. Oamenii de ştiinţă, criminologii, juriştii, avocaţii - oameni cu valori tradiţionale, care încă îşi amintesc că în Suedia era familia, nu înţeleg. Ei spun că are loc ceva ciudat. Are loc dezvoltarea statului pe familii. Experţii indică 10.000 coroane (suedeze sau norvegiene) pe zi, sumă ce o primeşte familia adoptivă pentru un copil primit. Agentul organizaţiei „Barnevarn”, primeşte de la bugetul de stat, sume imense pentru răsturnarea cuibului de familie, pentru copilul furat. Acest lucru se întâmplă în toate ţările scandinave. În acest sens, părinţii adoptivi pot alege copilul, ca la piaţă. Dacă ţi-a plăcut o fetiţă blondă cu ochii albaştri şi o vrei, ajunge să telefonezi la Barnevarnşi să spui: “Sunt pregătit/ă, am cameră pentru copil” şi să spui numele copilului.

Ombudsman, în Norvegia, încearcă să lupte împotriva sistemului Barnevarn. Consideră că acest sistem de tranzacţii cu copii, este corupt. În luna mai,familiile afectate de acest sistem, au organizat un protest împotriva separării copiilor de părinţi. Titlul în ziarul norvegian: „1/5 din copiii norvegieni sunt deja salvaţi de la părinţi”, înseamnă că dintr-un milion de copii, în acest stat, cam 200.000 sunt „salvaţi” şi nu mai locuiesc cu mama şi tata acasă, ci într-o instituţie pentru copii. Conform statisticilor publicate în mass-media norvegiană, doi din zece copii sunt născuţi de femei norvegiene, restul fiind copii de emigranţi. Emigranţii dau Norvegiei o populaţie sănătoasă, deoarece la ei nu sunt aproape deloc practicate căsătoriile. Cei mai mulţi copii au primit Barnevarn de la părinţii ruşi.

Cititi continuarea AICI

Timisoara, susținem familia Bodnariu!

Doar rugaciune si post!

Cred ca acum m-ai mult ca oricand trebuie sa stam pe genunchi si in post. Este dezlantuita o lupta fantastica si daca nu avem ochi sa vedem, sa-L rugam pe Domnul sa ni deschida. Timpul s-a scurtat, iar diavolul stie acest lucru, iar noi il simtim din plin. Simtim si vedem semnele, dar in acelasi timp vedem cum se foloseste de toate metodele sa ne doboare de pe cale. In fiecare zi avem lupte mari,si trebuie s-o recunoastem, cel putin eu vorbesc in dreptul meu si imi fac autocritica, ăentru ca nu sunt suficient de inarmata sa ii pot tin piept. Inca ma lupt cu firea mea si sunt momente cand aceasta are castig de cauza. Dar stiu ca postul si rugaciunea ma pot echipa in acest sens.

Cred ca lupta e vizibila de fiecare dintre noi, si acest mesaj ne arata ca diavolul e suparat tare rau...

Pacea Domnului!!!

Ceva incredibil…..O familie de romani din Norvegia a fugit aseara impreuna cu toata familia spre Romania, deoarece sistemul draconic numit Bernavernet le-a spus ca le ia copiii. Nu se stie pe unde sunt, dar ne rugam ca Domnul Sa-i ocroteasca.

Se pare ca s-au infuriat acesti insemnati si slujitori ai satanei (Barnevernet) si ca razbunare pe bisericile penticostale au trimis cate un „agent” prin biserici imbracati in civil ca sa vada raportul dintre parinti si copii, s-au pornit impotriva bisericilor pentru ca au facut cazul lor public….

S-a infuriat Satana, dar Domnul nu a pierdut nici o batalie, multe lacrimi s-au varsat si multe strigate s-au ridicat la Tatal ceresc si credem ca nu vom fi dati de rusine…

Sa ne rugam fierbinte, curand vine izbavirea…

COPII SUNT O MOSTENIRE DATA DE DOMNUL (Psalmul 127:3)

Fiti binecuvantati!!!

Nicu Vaida, Padova

sursa:https://rodiagnusdei.wordpress.com/

Hrana ta zilnica!

9 IANUARIE
Psalmii 100 şi 101
Psalmul 100 este un psalm de mulţumire, invitând „tot pământul" să-L celebreze pe Domnul şi să-L slujească cu bucurie.
Cu cât mai mult aceste privilegii sunt ale noastre, de vreme ce nöi II cunoaştem pe Dumnezeu ca pe un Tată bun şi pe Isus ca pe un Păstor plin de tandreţe (comp. cu sf. v. 3)!
Este aceasta pentru noi o bucurie, să-L slujim pe Domnul? Sau, din contră, ne purtăm ca şi cum El ar fi un aspru Stăpân al unui jug greu? (Matei 25.24...). Domnul să ne facă să gustăm acum bucuria care însoţeşte întotdeauna o slujire în ascultare (loan 15.10,11), pentru a putea auzi mai târziu şi acest cuvânt deosebit de preţios: „Intră în bucuria Stăpânului tău" (Matei 25.21,23)!
Odată cu Psalmul 101 se deschide o nouă serie. Acest prim psalm al seriei este, într-un fel, conţinutul declaraţiei publice a împăratului la instaurarea împărăţiei. El expune bazele pe care va aşeza din nou guvernarea ţării: înţelepciune, integritate, dreptate, separare de rău.
Ce contrast între aceste principii simple şi ferme şi codurile încâlcite şi complicate ale justiţiei omeneşti! Toţi supuşii împărăţiei vor fi fost preveniţi: perversitatea, defăimarea, mândria, frauda şi minciuna nu vor fi nicidecum tolerate. Ca unii chemaţi să împărăţim împreună cu Domnul, avem răspunderea de a ilustra încă de acum în umblarea noastră principiile împărăţiei Sale.