Norvegia- o poveste desprinsa parca din ”science-fiction”

Astazi a fost o zi foarte incarcata din punct de vedere al protestelor organizate si participarea multor  crestini, atat la noi in tara dar si cele  organizate in multe locatii din Europa. Nu cred ca pentru a-ti arata indignarea fata de acest sistem diabolic, trebuie sa faci parte dintr-o anumita confesiune, ci este o datorie morala sau cum vrei s-o numiti d-voastra, de a sprijini aceasta familie care trece prin aceasta incercare si dupa cum bine stim, cazuri de acest fel au fost multe, iar aceste lucruri se practica nu de ieri si nici de azi in Norvegia. 

Cautand sa citesc cat mai multe despre Norvegia, am cautat accesand tot felul de site-uri, gratie tehnologiei din ziua de azi, si am gasit....Nu un articol, ci multe....

Sunt de-a dreptul consternata, de ceea ce am gasit despre aceasta tara. Spuneam ca aceste lucruri barbare se intampla nu de ieri si nici de azi ci de multi ani. In ziarul ”Zavtra” publicat in 09 iunie 2013 era un interviu  acordat de o mamica din Rusia, Irina Bergset casatorita in Norvegia, care a trecut prin chinurile Barnevernet-ului. Articolul cu pricina l-a gasit pe in limba rusa pe  http://www.chelemendik.sk/  , iar traducerea in limba romana am gasit-o mai apoi scrisa in 20 noiembrie 2013 pe site-ul http://www.art-emis.ro/

 Intr-adevar, ceea ce se intampla in Norvegia  pare a fi mai degraba o poveste din ”science fiction”

Interviul jurnalistului Andrei Fefelov cu o mamă rusă - Irina Bergset 

„Zavtra”: Irina, povesteşte despre cum ai ajuns în Norvegia şi impresia pe care ţi-ai făcut-o despre această ţară.

Irina: În anul 2005 m-am măritat cu un cetăţean Norvegian. Fiul meu (dintr-o relaţie anterioară) avea şapte ani. Am plecat să locuim în Norvegia, în Aurskog-Hekland, satul Aurskog. În acel moment, eu încă nu ştiam că acum o jumătate de secol în urmă, Norvegia era o ţară al cărei nivel de civilizaţie putea fi comparat cu cel dinstatele Africii Centrale. În anul 1905, Norvegia a încetat să mai fie dependentă de Danemarca şi Suedia. Această ţară a fost şi rămâne o ţară de iobagi, iar locuitorii ei nu i-au văzut niciodată pe domnitorii lor. Plăteau doar taxele. Nu a fost nici o dezvoltare a culturii, oamenii vorbeau limba daneză sau suedeză, prin urmare, lmbile exploatatorilor lor. Mai târziu, aceste limbi s-au amestecat într-un limbaj artificial, numit Bukmolu. Chiar şi acum, fiecare familie din Norvegia vorbeşte în dialectul propriu. Până în prezent, nu există limba de stat, standard. S-ar putea spune că ţara doar acum se formează, în acelaşi timp având loc şi un alt proces. Societatea norvegiană este în decădere morală, copiind legislaţia şi ordinea americană. Acum 50 de ani, ei au descoperit petrol în mare, cu ajutorul rezultatelor ştiinţifice şi tehnice străine. Toate acestea le-am aflat mai târziu. Când am plecat din Rusia, ştiam doar atât că, în Norvegia este nivelul de trai cel mai ridicat din lume. În afară de aceasta, am absolvit Facultatea de Jurnalism şi am fost candidată la ştiinţele filologice, dar în Norvegia nu mi-au recunoscut diploma universitară. Mi-au oferit un loc de muncă de învăţătoare, într-un satuc vecin, la o şcoală de tip nou, după modelul danez, denumit Riddersand, care se traduce “Şcoala cavalerilor”. În comparaţie cu sistemul şcolar rus, toate manualele de şcolarizare norvegiene, arată de parcă ar fi tipărite pentru retardaţi mintali. Şcoala primară este până la clasa a 7-a şi rolul programului de stat de predare, este de a învăţa alfabetul şi a socoti, până lavârsta de 13 ani a elevului, pentru a fi în măsură să  socotească preţurile în magazine. Nu este voie în clasă să se citească cu voce tare, fiind o ruşine. Profesorul special ia elevul pe hol, să nu-l facă de ruşinea copiilor şi acolo îl ascultă cum citeşte. Profesorul de matematică are dreptul de a explica copiilor două exerciţii pe zi, iar atunci când copiii nu învaţă tema în timp de trei zile, o poaterepeta. Tema pentru acasă este 5 sau 8 cuvinte din limba engleză, pe săptămână. Norwegian School este completa degradare a educaţiei. Nu au deloc literatură, fizica, chimie sau ştiinţele naturii. În general, copiii cunosc lumea înconjurătoare întâmplător. Ei ştiu  de exemplu că a fost Al Doilea Război Mondial. Mai mult de ştiut sunt interpretate ca fiind violenţă împotriva copiilorşi a psihicului lor. Fiul meu mai mare, a început în Rusia şcoala generală, prin urmare, în Norvegia a devenit wunderkind „copil minune”. Până în clasa a 7-a, nu a învăţat nimic. Acolo nu e nevoie să înveţi. În şcoală sunt anunţuri precum: “Când părinţii tăi te roagă să-ţi faci tema, sună-ne! Noi te vom elibera de la astfel de părinţi.”

Nivelul medicinii în Norvegia.

„Zavtra”: Toată această atmosferă duce la anumite probleme, dar din ce  moment a devenit viata ta in Norvegia, nesuportabilă şi de ce?

Irina: S-a întâmplat după 6 ani de şedere în Norvegia. Nu ştiam nimic despre sistemul lor „Barnevarn”.

Am trăit cu grijile mele: casă, muncă, familie... Puţin am pătruns în organizarea de stat a ţării în care m-am mutat. Am auzit că luau copiii de la părinţi, dar eu am fost doar  o “mamă normală”. De soţul meu am divorţat după trei ani de viaţă împreună, după naşterea fiului nostru, datorită conflictului de culturi diferite. Îmi spuneau că în fiecare casă sătească există o toaletă şi duş. Da, i-am răspuns, dar cu toate acestea, norvegienii au obiceiul să se urineze şi aşa în spatele casei. Trei ani am locuit singură cu copiii. Am luat un împrumut de la bancă, am cumparat apartamentul meu, mi-am asigurat o viaţă normală. Am lucrat şi m-am dedicat copiilor. Copiii au fost doar cu mine. Pentru că tatăl îi făcea rău fiului meu din prima căsătorie, am decis să nu mai aibă loc  nici o întâlnire cu acesta. Cu fiul cel mic, el a fost obligat prin lege să se întâlnească. Am încercat din toate puterile ca fiul nostru să nu rămână peste noapte la tatăl său (exista pericolul de bătaie), dar şcoala şi alte instituţii de stat, m-au forţat să las copilul la tatăl lui. Mai întâi a fost înţelegerea pentru două ore, dar mai târziu rămânea aproape o săptămână. Copilul avea febră când tatăl său l-a luat iarna, la -30°, la rudele lui.

În anul 2011, m-am dus la poliţia locală, după discuţia mea cu băiatul, care mi-a povestit că mătuşile şi unchii, rudele tatălui, i-au provocat dureri la gurăşi la fund. Îmi vorbea despre astfel de lucruri, pe care nu am putut să le cred la început. Am scris o declaraţie la poliţie. Pe 8 martie, ne-au chemat la secţia pentru protecţia oficială a copiilor Barnevarn. Interogatoriul a durat 6 ore. Am fost acolo eu şi cu cei doi copii ai mei. La ei este numai de formă sistemul creat pentru protejarea copiilor, de apărare a drepturilor acestora. De abia atunci am înţeles că centrele „Barnevarn”, care sunt în fiecare sat, sunt numai pentru a descoperi denunţătorii, copii şi părinţi nemulţumiţi şi pentru a-i pedepsi cu izolarea. Din ziare am aflat de cazul în care o fetiţă de 7-8 ani, a fost condamnată de o instanţă la plata cheltuielilor de judecată şi compensaţie financiară pentru perioada şederii bătăuşului în închisoare. În Norvegia este totul pe dos. Pedofilia, de fapt, nu constituie o infracţiune. Prima dată mi-au luat copiii pe 8 martie 2011. Capturarea se face astfel: copilul nu se mai întoarce de la grădiniţă sau de la şcoală, astfel, practic vi-l fură, dispare, pentru că este ascuns într-un loc secret. În acea zi mi-au spus: „Înţelegeţi, această situaţie s-a ivit, mărturisiţi violenţa împotriva copiilor. Avem nevoie ca să vă controlaţi la medic dacă sunteţi sănătoasă.” Nu am protestat. Clinica a fost la 10 min cu maşina. Asistenta socială m-a aşezat în maşină şi a spus: „Te ajutăm, în acest timp ne jucăm cu copiii tăi”. Copiii au rămas nu oriunde, ci în centrul de protecţie a tinerilor. Când am ajuns la clinică, m-a sunat Saşa, fiul meu mai mare, atunci avea 13 ani, ... „Mami, ne duc la o familie adoptivă ...” Am fost la 10km de copii, pe care îi duceau la o adresa secretă. În conformitate cu legislaţia locală, copiii sunt luaţi fără nici un fel de acte.    Singurul lucru ce puteam face, era să mă stăpânesc. Plânsul este „interzis” în Norvegia, este considerat o „boală” şi „Autorităţile pentru apărarea copiilor” pot să vă trimită forţat la psihiatrie. Se pare că în Norvegia este plan de stat, cota pentru luarea copiilor de la părinţii lor. Autorităţile de protecţie, chiar se întrec în realizarea acestei cote. Grafice şi diagrame sunt publicate la fiecare 3 luni: câţi copii şi în care cartier au fost colectaţi. Am primit recent documentul - raportul suedez. Era un document cu privire la colectarea copiilor de la familii din Suedia şi din ţările scandinave vecine.

Este vorba de un fenomen aparte. În acest raport se afirmă că, în Suedia au fost retraşi din familii, 300.000 de copii. Acest lucru înseamnă că este vorba de o generaţie întreagă a copiilor furaţi de la părinţii lor biologici. Oamenii de ştiinţă, criminologii, juriştii, avocaţii - oameni cu valori tradiţionale, care încă îşi amintesc că în Suedia era familia, nu înţeleg. Ei spun că are loc ceva ciudat. Are loc dezvoltarea statului pe familii. Experţii indică 10.000 coroane (suedeze sau norvegiene) pe zi, sumă ce o primeşte familia adoptivă pentru un copil primit. Agentul organizaţiei „Barnevarn”, primeşte de la bugetul de stat, sume imense pentru răsturnarea cuibului de familie, pentru copilul furat. Acest lucru se întâmplă în toate ţările scandinave. În acest sens, părinţii adoptivi pot alege copilul, ca la piaţă. Dacă ţi-a plăcut o fetiţă blondă cu ochii albaştri şi o vrei, ajunge să telefonezi la Barnevarnşi să spui: “Sunt pregătit/ă, am cameră pentru copil” şi să spui numele copilului.

Ombudsman, în Norvegia, încearcă să lupte împotriva sistemului Barnevarn. Consideră că acest sistem de tranzacţii cu copii, este corupt. În luna mai,familiile afectate de acest sistem, au organizat un protest împotriva separării copiilor de părinţi. Titlul în ziarul norvegian: „1/5 din copiii norvegieni sunt deja salvaţi de la părinţi”, înseamnă că dintr-un milion de copii, în acest stat, cam 200.000 sunt „salvaţi” şi nu mai locuiesc cu mama şi tata acasă, ci într-o instituţie pentru copii. Conform statisticilor publicate în mass-media norvegiană, doi din zece copii sunt născuţi de femei norvegiene, restul fiind copii de emigranţi. Emigranţii dau Norvegiei o populaţie sănătoasă, deoarece la ei nu sunt aproape deloc practicate căsătoriile. Cei mai mulţi copii au primit Barnevarn de la părinţii ruşi.

Cititi continuarea AICI

Timisoara, susținem familia Bodnariu!

Doar rugaciune si post!

Cred ca acum m-ai mult ca oricand trebuie sa stam pe genunchi si in post. Este dezlantuita o lupta fantastica si daca nu avem ochi sa vedem, sa-L rugam pe Domnul sa ni deschida. Timpul s-a scurtat, iar diavolul stie acest lucru, iar noi il simtim din plin. Simtim si vedem semnele, dar in acelasi timp vedem cum se foloseste de toate metodele sa ne doboare de pe cale. In fiecare zi avem lupte mari,si trebuie s-o recunoastem, cel putin eu vorbesc in dreptul meu si imi fac autocritica, ăentru ca nu sunt suficient de inarmata sa ii pot tin piept. Inca ma lupt cu firea mea si sunt momente cand aceasta are castig de cauza. Dar stiu ca postul si rugaciunea ma pot echipa in acest sens.

Cred ca lupta e vizibila de fiecare dintre noi, si acest mesaj ne arata ca diavolul e suparat tare rau...

Pacea Domnului!!!

Ceva incredibil…..O familie de romani din Norvegia a fugit aseara impreuna cu toata familia spre Romania, deoarece sistemul draconic numit Bernavernet le-a spus ca le ia copiii. Nu se stie pe unde sunt, dar ne rugam ca Domnul Sa-i ocroteasca.

Se pare ca s-au infuriat acesti insemnati si slujitori ai satanei (Barnevernet) si ca razbunare pe bisericile penticostale au trimis cate un „agent” prin biserici imbracati in civil ca sa vada raportul dintre parinti si copii, s-au pornit impotriva bisericilor pentru ca au facut cazul lor public….

S-a infuriat Satana, dar Domnul nu a pierdut nici o batalie, multe lacrimi s-au varsat si multe strigate s-au ridicat la Tatal ceresc si credem ca nu vom fi dati de rusine…

Sa ne rugam fierbinte, curand vine izbavirea…

COPII SUNT O MOSTENIRE DATA DE DOMNUL (Psalmul 127:3)

Fiti binecuvantati!!!

Nicu Vaida, Padova

sursa:https://rodiagnusdei.wordpress.com/

Hrana ta zilnica!

9 IANUARIE
Psalmii 100 şi 101
Psalmul 100 este un psalm de mulţumire, invitând „tot pământul" să-L celebreze pe Domnul şi să-L slujească cu bucurie.
Cu cât mai mult aceste privilegii sunt ale noastre, de vreme ce nöi II cunoaştem pe Dumnezeu ca pe un Tată bun şi pe Isus ca pe un Păstor plin de tandreţe (comp. cu sf. v. 3)!
Este aceasta pentru noi o bucurie, să-L slujim pe Domnul? Sau, din contră, ne purtăm ca şi cum El ar fi un aspru Stăpân al unui jug greu? (Matei 25.24...). Domnul să ne facă să gustăm acum bucuria care însoţeşte întotdeauna o slujire în ascultare (loan 15.10,11), pentru a putea auzi mai târziu şi acest cuvânt deosebit de preţios: „Intră în bucuria Stăpânului tău" (Matei 25.21,23)!
Odată cu Psalmul 101 se deschide o nouă serie. Acest prim psalm al seriei este, într-un fel, conţinutul declaraţiei publice a împăratului la instaurarea împărăţiei. El expune bazele pe care va aşeza din nou guvernarea ţării: înţelepciune, integritate, dreptate, separare de rău.
Ce contrast între aceste principii simple şi ferme şi codurile încâlcite şi complicate ale justiţiei omeneşti! Toţi supuşii împărăţiei vor fi fost preveniţi: perversitatea, defăimarea, mândria, frauda şi minciuna nu vor fi nicidecum tolerate. Ca unii chemaţi să împărăţim împreună cu Domnul, avem răspunderea de a ilustra încă de acum în umblarea noastră principiile împărăţiei Sale.

Hrana ta zilnica!

8 IANUARIE
Psalmul 98 şi 99
Psalmul 98 începe în acelaşi fel cu Psalmul 96, iar Psalmul 99, în acelaşi fel cu Psalmul 97. „Cântaţi Domnului o cântare nouă" (Psalmul 98.1). Cântarea cea nouă este aceea care-L are ca temă pe Hristos în noile manifestări ale gloriei Sale. În zorii împărăţiei Sale, atunci când Dumnezeu îşi va fi făcut cunoscut mântuirea şi îşi va fi descoperit dreptatea (v. 2; Psalmul 97), acest imn va fi intonat în cer şi toate făpturile îi vor răspunde acolo în ecou (Apocalipsa 5.9... 13...). Cerul şi pământul vor fi la unison; o bucurie universală va răspunde în sfârşit bunătăţii şi credincioşiei lui Dumnezeu (v. 3).
Domnul împărăteşte", repetă Psalmul 99 (după Psalmul 97). Odată exersată judecata Lui, gloria Sa îşi reia „între heruvimi" locul pe care-1 părăsise odinioară din cauza nelegiuirii poporului (Exod 25.22; Ezechiel 10). Sfinţenia Sa este proclamată în trei rânduri: 

Este sfânt...; este sfânt...; Domnul Dumnezeul nostru este sfânt..." (v. 3, 5, 9; comp. cu Isaia 6.2,3). Dar acest Dumnezeu „de trei ori sfânt" este de asemeni Cel care iartă (v. 8) şi ştim că El o poate face fără să Se nege pe Sine, în puterea lucrării de la cruce. Numai atunci mijlocirea lui Moise, a lui Aaron şi a lui Samuel îşi va primi deplin răspunsul, în această iertare care este deja partea noastră în har (Exod 32.11,32; Numeri 16.47; 1 Samuel 7.5; 12.23).

Judecata lui Dumnezeu va veni peste noi, ca si peste cei din Sodoma!

Astazi am calatorit si fiind in dreapta pasager, am rasfoit cateva bloguri crestine si ziare. La un mment dat, citeam o stire care m-a bulversat total. Stiam ca traim vremuri din ce in ce mai rele, dar parca nu m-am asteptat la asa ceva si-atat de repede....

 Este vorba de doi preoti gay, unul din Lepizig si unul roman, din Brasov, care au primit parohie in nordul Germaniei.Cu alte cuvinte, doi preoti homosexuali, pastoresc o biserica si predica la altar in fata a mii de credinciosi, si fie ca sunt de acord toti, jumatate sau numai 10, lor li s-a dat acest drept legal, si n-ai drept de apel, cu alte cuvinte.

http://www.ziarulromanesc.de/

 Este cutremurator...

Din ce in ce ne asemanam tare mult cu cei din Sodoma si traim zile asemanatoare cu cei din vremea lui Lot. Ba mai mult cand vezi ceea ce se intampla in jurul tau si cat este de promovat acest spirit, parca iti pierzi speranta. Astazi asa am fost pentru cateva clipe...va marturisesc sincer. 

Dar mi-am amintit ca Dumnezeu la vremea hotarata n-a mai tolerat pacatul si judecata Lui a venit peste cei din Sodoma. 

Cum isi inchipuie ”ei”, cei din vremea noastra, ca vor scapa....?

Ce justificari si ce motivatii vor aduce in ziua aceea inaintea Tronului lui Dumnezeu?

Daca i-as avea in fata pe acesti, asa zisi ”preoti”, i-as intreba: ” din ce Scriptura imi vor aduce mesajul atunci cand urca la altar?”

In Scriptura mea scrie atat de raspicat ca Dumnezeu uraste acest lucru pe care ei il infaptuiesc  si este o uraciune inaintea Lui!

Sa inteleg ca ei au alta Biblie?

Astazi pacatul Sodomei ne-a coplesit cu totul si pe ei, dar si pe noi. Ei pentru ca-l infaptuiesc si noi ca-l toleram. Am devenit comozi, fricosi, nepasatori de tot ceea ce se intampla si speram ca noi suntem mantuiti si salvati...

In cartea Ezechiel este descris la un moment dat pacatul Sodomei (Ezechiel 14:49), ”era ingamfata, traia in belsug si intr-o liniste nepasatoare...”

Oare nu cumva ne gasim si noi in ipostaza Sodomei?

Nu cumva belsugul ne-a dus intr-o stare de nepasare si a ajuns sa nu ne pese de nimic din ce se intampla in jurul nostru?

Ooo, pedeapsa a fost crunta pentru Sodoma, dar nadajduiesc ca vom deschide ochii cat mai urgent  si vom lua atitudinea corespunzatoare care se cere a avea, un crestin autentic.

Doamne scoate-ne din starea acesta nepasatoare si elibereaza-ne de duhul fricii. Frica sa nu spunem ceva ca ...suntem luati la ”ochi”, dar daca nu vom vorbi noi, pietrele vor vorbi...

Care este tinta ta in 2016?

Ce-au vazut oamenii in viata ta in anul 2015?