Ianuarie-DRAGOSTE, BUCURIE si PACE!

E prima zi a anului! 

Astazi la biserica s-a dat motivatia pentru postul din luna ianuarie.

 E vorba despre pomul vietii noastre, roadele din el...

Ce ziceti...ati fost roditori in 2015? Eu...nu prea...trebuie sa recunosc.

Sunt noua roade ale Duhului. Ianuarie postim pentru primele trei: 

DRAGOSTEA, BUCURIA SI PACEA.

Imi doresc ca Dumnezeu sa-mi dea putere sa rodesc. Sunt din fire o persoana care iubeste, insa ce folos daca ii iubesc doar pe cei ce ma iubesc? 

Biblia spune sa-mi iubesc vramasii!

E cam greu, asa-i...dar TREBUIE! Nu prea am dusmani(cu mici exceptii)cel putin asa cred eu, dar azi mi-am propus ca pe acele ”mici exceptii” - ”SA-I IUBESC”.

Poate ca n-am cum sa le arat acest lucru concret, dar vreau ca in fiecare zi sa rostesc o binecuvantare  si sa ma rog pentru ei. Am sa-i port in rugaciune, pana nu voi mai avea in viata mea ”mici exceptii”.

Vreau pe chipul meu sa se vada bucurie, dar nu bucuria ca am primit un cadou sau bucurii de acest gen, ci vreau bucuria care vine din Dumnezeu. Vreau sa fiu aducatoare de pace, iar de va fi sa vina furtuna, vreau ca-n mijlocul ei sa am pace. Pacea pe care doar Domnul o da!

DRAGOSTE, BUCURIE si PACE, trei aspiratii pentru luna ianuarie!

 

Hrana ta zilnica!

1 IANUARIE
Psalmul 90
Un an care începe este un moment prielnic pentru a face bilanţul. Privind în urmă, cel credincios poate striga cu recunoştinţă: „Doamne, Tu ai fost locuinţa noastră..." (v. 1).
 Ce bucurie şi ce siguranţă pentru cel credincios să-L aibe pe însuşi Dumnezeu ca „stâncă de locuit' (Psalmul 71.3) Privind spre prezent, el măsoară scurta durată a existenţei sale pământeşti — optzeci de ani pentru cei mai tari - înainte să se facă auzită pentru fiecare porunca reîntoarcerii în ţărână. Ş îi cere lui Dumnezeu să-1 înveţe să-şi numere zilele, pentru a căpăta o inimă înţeleaptă (v. 12). Înţelepciunea, potrivit cu Efeseni 5.15,16, ne va ajuta să folosim ocazia (să răscumpărăm timpul, să-1 punem în valoare; vezi şi Coloseni 4.5).
 Dar aceşti ani care trec şi vin, să nu-i irosim, ci să-i folosim pentru Domnul (v. 9)!
Această „rugăciune a lui Moise, omul lui Dumnezeu", va fi în gura Israelului pocăit în zilele din urmă. Răscumpărații Domnului Isus însă, care-I cunosc infinita dragoste, pot cere încă de acum: „Satură-ne dimineaţa (adică la tinereţe) de bunătatea Ta, ca să cântăm de veselie şi să ne bucurăm toate zilele noastre” (v. 14).
 Aceasta să fie şi rugăciunea noastră în pragul acestui nou an!

Scriptura in cinci ani!

Cand am inceput studiul Scripturii in cinci ani, mi-a parut timp indelungat, ”cinci ani...Doamne, voi ramane in viata cinci ani...?

Iata ca am ajuns in ultimul an de studiu si cu ajutorul Domnului fiind prima zi din an vom incepe ultimul an de studiu.

Parcurgerea Bibliei în cinci ani
«Scripturile în fiecare zi»
In primul an : de la Geneza la Iosua.
In al doilea an de la Judecători la Estera.
În al treilea an : Iov; Psalmii 1- 41;
Proverbe 1- 15 : Isaia;
Matei;
Ieremia; Plângerile lui Ieremia;
Marcu
În al patrulea an : Psalmii 42- 89; Ezechiel;
de la Luca la 2 Corinteni.
In al cincilea an Psalmii 90-150;
Proverbe 16 - Cântarea Cântărilor,
de la Daniel la Maleahi;
de la Galateni la Apocalipsa.
Dumnezeu sa va binecuvinteze!

Zece mii de motive pentru a-I mulțumi Domnului!

Când toate se vor zgudui, Tu rămâi veșnic adapost!

Cu siguranta in anul care ne sta in fata vor fi momente de incercare in fata noastra, vor fi momente cand pamantul se va zgudui, vor fi momente poate cand sanatatea nu va fi așa cum am dori noi să fie, vor fi momente de cumpănă în viata noastră...vor fi poate momente de instabilitate, vor fi momente cand vom fi parasiti, însă trebuie șa știm un adevăr. Un adevăr care dainuie de mii de ani și va dăinui până în veșnicie. Cand toate se vor zgudui din temelii, cand toate vor pierii, Unul Singur va rămâne în picioare, si-acesta este Domnul Dumnezeu. Noi ne bizuim pe Numele Domnului.

Ps.46

Dumnezeu este adăpostul şi sprijinul nostru, un ajutor care nu lipseşte niciodată în nevoi.
De aceea nu ne temem chiar dacă s-ar zgudui pământul şi s-ar clătina munţii în inima mărilor.
Chiar dacă ar urla şi ar spumega valurile mării şi s-ar ridica până acolo de să se cutremure munţii.  Este un râu ale cărui izvoare înveselesc cetatea lui Dumnezeu, sfântul locaş al locuinţelor Celui Preaînalt.
  Dumnezeu este în mijlocul ei: ea nu se clatină; Dumnezeu o ajută în revărsatul zorilor.
  Neamurile se frământă, împărăţiile se clatină, dar glasul Lui răsună, şi pământul se topeşte de groază.
  Domnul oştirilor este cu noi, Dumnezeul lui Iacov este un turn de scăpare pentru noi.
   Veniţi şi priviţi lucrările Domnului, pustiirile pe care le-a făcut El pe pământ.
   El a pus capăt războaielor până la marginea pământului; El a sfărâmat arcul şi a rupt suliţa, a ars cu foc carele de război.
„Opriţi-vă, şi să ştiţi că Eu sunt Dumnezeu: Eu stăpânesc peste neamuri, Eu stăpânesc pe pământ.”
 Domnul oştirilor este cu noi. Dumnezeul lui Iacov este un turn de scăpare pentru noi.

Pasim cu Tine-n Noul An !

Pășim cu Tine-n Noul An
Căci știi cărarea bine
S-avem privirea spre Liman
Prin văi și pe coline.

Pășim cu Tine-ncrezători
O, Domn al vieții noastre
C-așa vom fi învingători
Și-n lupte și-n dezastre.

Tu-n orice clipă ne vei da
Puteri să-nvingem greul
Și crucea s-o putem purta
Să nu domnească ”eul”

Prezența Ta ne va spori
Avântul spre Cetate
Și vom putea călători
Cu multă demnitate.

În lumea plină de nevoi
Nu mergem fără Tine
Chiar fără așternuturi moi
Dulcea odihnă vine.

Vom însemna în calendar
De fiecare dată
Mesajul Tău atât de clar,
Povața-nmiresmată.

Vor trece zile, săptămâni
Și lunile s-or duce
Dar nu vom fi lipsiți de pâini
Și n-om cădea sub cruce.

Cum pân-aci ne-ai ocrotit
În anii cei din urmă
La fel, în anul ce-a sosit
Vei îngriji de turmă.

Dezamăgiri nicicând n-au fost
De-a Ta călăuzire
Ai fost și fi-vei adăpost
În drum spre Nemurire.

Nu avem teamă de furtuni
(Venit-au și-or să vină)
Iar când veni-vor legiuni
Fugi-vor de Lumină.

Lângă Cuvânt vom sta mereu
Ființa s-o hrănească
De-o fi ușor, sau de-o fi greu
Credința o să crească.

Pășim cu Tine-n Noul An
S-ajungem la răsplată
Ești dătător de sfânt elan
Pe marea-nvolburată.

                                     George Cornici- 2016

Azi m-au sunat ”prietenii anuali”, pana ieri m-au sunat prietenii adevarati!

Am trecut si in ultima zi a anului....

Ei...si ce....? Nu este tot o zi, ca cea de ieri, ca cea de alaltaieri?

Nu...nu e la fel, si stiti de ce...

Astazi mi-a sunat telefonul poate mai mult ca alatadata, astazi mi-au scris ”oameni”, ”prieteni” mesaje cu acelasi continut ca si acum 3-4-5 ani. Le-o fi ramas in memoria telefonului? Nu stiu, dar prea seamana cu cele din anii anteriori, asta din cate imi amintesc eu, cu toate ca memoria  mai joaca feste.

Astazi nu e la fel ca si ieri, astazi mi-au scris oameni carora un an intreg nu le-a pasat de mine, poate au si uitat ca exist. Nu m-au sunat o data sa ma intrebe cum sunt, nu mi-au scris o data sa imi ureze sanatate sau pace, bucurie sau belsug. De ce si-au amintit tocmai azi....?

Poate pentru ca e ultima zi din an. Poate....!

Astazi mi-au scris si m-au sunat ”prietenii” (cu ghilimelele de rigoare) anuali. Adevaratii prieteni, cei de zi cu zi, m-au cautat si m-au sunat pana ieri.

Apropo...fiindca e ultima zi din an, n-am sa dau copy-paste la nimic din toate urarile primite, dar vreau sa va binecuvintez in Numele Domnului. 

Pe voi cei care a-ti poposit o data sau de mai multe ori pe acest blog, pe voi cei care urmariti postarile mele de cinci ani de zile...pe voi cei care-L iubiti pe Domnul din toata inima, pe voi cei care doriti si-L  cautati pe Dumnezeu, pe voi cei de-aproape sau de departe, pe voi cei din tara sau din diaspora.

Voua va scriu aceste randuri si doresc ca binecuvantarea Domnului sa fie cu voi azi, maine si in veci.

 

Preaiubitule, doresc ca toate lucrurile tale să-ţi meargă bine şi sănătatea ta să sporească tot aşa cum sporeşte sufletul tău.  

3 Ioan 1:2

FITI BINECUVANTATI!

Hrana ta zilnica!

31 DECEMBRIE
2 Corinteni 13.1-14
Prima Epistolă către Corinteni avea ca subiect Adunarea. Cea de-a doua ne-a vorbit de lucrarea sau de slujba creştinului. Am găsit aici sentimentele, implorările, greutăţile, durerile morale şi fizice ale slujitorului Domnului. Pavel era doar o slabă unealtă, dar el nu-şi dorea pe pământ o parte mai bună decât cea a Stăpânului său. 

Ori Hristos fusese pe pământ în înjosire, „răstignit în slăbiciune"; dar acum este viu, înviat prin puterea lui Dumnezeu (v. 4).
Sfârşind epistola, Pavel Ii adresează lui Dumnezeu o ultimă rugăciune pentru scumpii lui corinteni. Ea se rezumă într-un singur cuvânt: desăvârşirea lor (v. 9b). In acelaşi timp însă îi îndeamnă pe ei: „desăvârşiţi-vă!" (v. 11) - pentru că a cere ajutorul Domnului nu înseamnă a renunţa la a căuta cu râvnă să înaintezi în umblarea şi în slujirea creştină!

 „Bucuraţi-vă..." - le spune el din nou - „fiţi încurajaţi, gândiţi la fel, fiţi în pace..." (v. 11)! Fiecare dintre noi, dragi copii ai lui Dumnezeu, să ia pentru el însuşi aceste îndemnuri şi să se bucure de promisiunea dată împreună cu ele. „Harul Domnului Isus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu şi comuniunea Sfântului Duh fie cu voi toţi!" (v. 13).