Seara marturiilor!

”Cant Domnului ca mi-a facut bine”, asa incep versurile unei  cantari.

Oh, daaaa... mult bine mi-a facut mie, mult bine ti-a facut si tie.

 De-aceea asa cum ne-am obisnuit in biserica in care merg eu, ultima seara din an avem o seara a multumirii  si in mod special frati si surori vin inaintea Domnului si inaintea bisericii cu marturia lor. Sunt marturii despre modul cum Dumnezeu a lucrat in viata lor, i-a vindecat de cancer si alte boli grave, le-a adus eliberare, i-a scapat din accidente, le-a mantuit copiii si multe alte binefaceri asa cum numai Domnul stie sa o faca.

 Va invit asadar, maine, 31.12.2015 ora 18 sa urmariti aceste marturii spuse chiar de cei in cauza.Programul va fi transmis live pe http://www.elim.ro/

Daca si tie ti-a facut Domnul mult bine, marturiseste si spune tuturor lucrul acesta, pentru ca Dumnezeu sa ia toata slava si gloria.

El este vrednic de cinste si Lui Ii aducem glorie!

Doar Harul lui Dumnezeu!

Ne apropiem cu pasi repezi de finalul acestui an si vrem nu vrem timpul zboara, si a zburat atat de repede pana acum incat pasul nostru unori  nu a reusit sa tina cadenta cu el.
Parca ieri eram la momentul bilantului intre anii 2014-2015. Iata-ne astazi in fata unei noi introspectii.
Nu stiu cat la suta din ceea ce ne-am propus anul trecut, am reusit sa ducem la indeplinire?
Nu stiu cate trepte am reusit sa urcam pe scara vietii din punct de vedere spiritual?
Cu siguranta am facut promisiuni multe, c-asa-i omul si daca nu le-am facut inaintea lui Dumnezeu, le-am facut in sinea noastra. Acum la cumpana dintre ani...ar fi bine sa  luam o mica pauza si sa ne facem o analiza.
 Am reusit sa finalizam tot ce ne-am propus?
Am facut multe planuri, am finalizat macar 50%?
Care este starea noastra spirituala fata de anul precedent?
Cat din timpul nostru l-am dedicat Domnului?
Am fost folositor in vreun fel sau am fost intr-o stare de letargie pe intreg cursul anului?
Sunt intrebari pe care ar trebui sa ni le punem...
L-am rugat pe Dumnezeu sa ne descopere voia Sa cu privire la viata noastra? Am avut rabdarea sa asteptam raspunsul sau nici macar n-am mai fost curiosi sa stim?
Dumnezeu are un plan cu fiecare, dar dorim sa il cunoastem?

Daca privim in urma si ne uitam, multi dintre prietenii sau cunostintele noastre, rudele sau colegii nostri nu mai sunt astazi printre noi. Ne punem vreun moment intrebarea, ”cu ce suntem noi mai buni, de-am ramas in viata si ei au plecat?”
Au fost poate mai tineri, mai tari, mai puternici decat noi, si totusi....
Un lucru este cert pentru mine, daca astazi scriu aceste cuvinte si sunt in viata, este numai
HARUL lui DUMNEZEU.
Au fost atatea surori si frati de-ai mei care si ei de-a lungul anilor, au asternut pe blogul lor toate gandurile, tot ceea ce Dumnezeu le-a pus in mintea si in inima lor de a impartasi cu altii, astazi nu mai sunt....
Nu stim cati dintre noi vom trece pragul anului nou care ne sta in fata, dar astazi suntem in viata si pentru acest lucru TREBUIE sa fim multumitori lui Dumnezeu.
In aceste momente mi-amintesc versurile unei cantari:
” Nu pot stii ce fi-va maine...”, insa stiu ca astazi sunt in viata de-aceea vreau sa ma bucur de tot ceea ce mi-a dat Dumnezeu si totodata vreau sa-I multumesc pentru toate.
Psalmul 116:12-14
Cum voi răsplăti Domnului toate binefacerile Lui faţă de mine?
Voi înălţa paharul izbăvirilor şi voi chema Numele Domnului; îmi voi împlini juruinţele făcute Domnului, în faţa întregului Său popor. 

 
 O seara binecuvantata tuturor!

Hrana ta zilnica!

30 DECEMBRIE

2 Corinteni 12.11-21
Ce durere pentru apostol să examineze presupunerile făcute cu privire la el, motivaţiile interesate şi vicleniile de care era învinuit (v. 14,16; cap. 7.2,3; comp. cu Fapte 20.33), cu toate că, într-o purtare ireproşabilă, el nu încetase, împreună cu tovarăşii lui de lucru, să calce „pe aceleaşi urme": cele ale lui Hristos (v. 18)! Dacă el răspunde pe larg acestor calomnii, nu o face pentru a se justifica, ci pentru că are în vedere zidirea preaiubiţilor lui corinteni (v. 19; 1 Corinteni 14.26b). Într-adevăr, a nu recunoaşte slujba apostolului revenea la a respinge şi autoritatea Cuvântului divin pe care el îl vestea. Câţi aşa-zişi creştini nu resping astăzi o asemenea parte din Cuvântul inspirat şi mai ales din epistolele lui Pavel! Versetele 20 şi 21 ne arată la ce păcate conduce această neglijenţă şi acest dispreţ.
«Astfel, în acest capitol găsim starea cea mai glorioasă la care poate fi ridicat un creştin ... şi condiţia cea mai nenorocită în care el poate cădea... Ce contrast între această înălţare în al treilea cer şi această josnică stricăciune a cărnii!

 Şi creştinul este capabil de amândouă! 

Ce lecţie şi ce avertisment pentru fiecare sfânt...!»

Am obosit vaslind?

”Isus a silit pe ucenicii Sai sa intre in corabie”(Marcu 6:45)

Poate un verset neobisnuit pentru aceste zile de sarbatoare, insa foarte potrivit cu vremea si intunericul din jurul nostru, in care omul vede aceasta lume tot mai stralucitoare  si tot mai putin intunericul care sta sa ne inghita....si inca Cel ce a venit in aceasta lume ne impinge de la spate. 
Multi calatoresc numai cu vantul in spate si desigur ca intrebarea este:sunt ei cu adevarat pe calea Celui care a venit sa Le dea aceasta directie?

Calatoria noastra continua si nu ar trebui sa fim atat de siguri pe noi incat sa ne inchipuim ca soarta noastra este deja hotarata, pentru ca ”inainte ca si corabia sa intre in port este supusa schimbarilor si pericolelor”.

Faptul ca ne aflam in aceasta calatorie este motiv de bucurie, insa de cum ”vaslim” si rezultatul final ramane un subiect deschis...

Vantul acestei lumi este impotriva noastra si nu de putine ori ne intoarcem la locul de unde am pornit, dar a merge inainte cere efort iar intr-o lume tot mai intunecata a compromisului intervine lipsa elanului si...suntem obositi.

Pentru ca vanturile sunt puternice azi si sunt atat de contrare, am invatat noi oare sa ne impotrivim?

Singura cea care ne mai poate constrange si care ne poate da putere sa ramanem fermi este dragostea!!!

Si daca Hristos ca Lumina a lumii a venit si a parasit aceasta lume...tot El va reveni ca  Luceafarul de dimineata si Soarele, iar perioada aceasta de la venire si pana la revenire  a fost: ”o noapte aproape a trecut” (Romani 13:12).

Intelegem timpul acesta de pregatire spre o alta dimensiune?

Apogeul lucrarii lui Dumnezeu nu se incheie pe pamant...cunoastem noi acest adevar si il credem cu adevarat, in asa fel incat sa iertam, sa iubim si sa acceptam cu bucurie TOTUL?  
Daca nu, cum vom putea vasli in haine vechi ....spre malul ceresc?

Hrana ta zilnica!

29 DECEMBRIE
2 Corinteni 12.1-10
„Un om în Hristos" (v. 2) este acela pentru care carnea şi-a pierdut drepturile (Romani 8.1,2); „este o creaţie nouă" (cap. 5.17). Poziţia sa înaintea lui Dumnezeu este cea a lui Hristos însuşi şi el o ocupă deja, prin credinţă, în cer. El, Pavel, s-a aflat acolo realmente, răpit într-un moment de neuitat. Şi ce a putut vedea el în paradis? Pe Hristos înviat şi glorios. Ce a putut auzi el acolo? Limbajul cerului, care nu poate fi tradus în limbile omeneşti (v. 4). Ce favoare cu adevărat extraordinară!

 Însă această experienţă unică prezenta apoi un pericol cert pentru apostol. Pentru a-1 păzi să nu se îngâmfe, i-a fost dat un „ţepuş în carne" (v. 7): poate o infirmitate jenantă, tinzând să-i aducă dispreţ în predicările sale (cap. 10.1,10; Galateni 4.14). «Doamne, debarasează-mă de asta - II imploră apostolul - slujba mea va avea de suferit...»
„Harul Meu îţi este de ajuns" (v. 9) este răspunsul Domnului. Contrar aparenţelor, ţepuşul era un efect tocmai al acestui har. Nu servea el în Pavel la a-i înăbuşi carnea, acest însoţitor supărător în lucrarea sa? Într-adevăr, ce preţioase sunt pentru creştin inifirmităţile şi încercările! Ele contribuie la slăbirea omului, pentru a permite puterii lui Dumnezeu să se manifeste (v. 9,10; cap. 4.7...).

Ti-ai asigurat locul?

Am asteptat un an intreg sa ne bucuram iarasi de aceste zile ale nasterii Domnului si s-au dus....

Dar oare la atat se rezuma acest eveniment mult asteptat?

Asteptat a fost de multi, pentru ca venirea Sa in lume a fost profetita cu sute de ani inainte prin profetul Mica.

”Şi tu, Betleeme Efrata, măcar că eşti prea mic între cetăţile de căpetenie ale lui Iuda, totuşi din tine Îmi va ieşi Cel ce va stăpâni peste Israel şi a cărui obârşie se suie până în vremuri străvechi, până în zilele veşniciei.”

Cine ar fi putut stii toate aceste lucruri daca nu, Dumnezeu?

Mai pot spune unii oameni ca Biblia este o cartea depasita? Ce dovezi mai trebuie aduse ca omenirea sa creada ca ISUS este FIUL lui DUMNZEU?

Multe profetii facute cu sute de ani inainte de venirea lui Hristos in lume s-au implinit. Nasterea a fost vestita inainte, dar si moartea. Sunt evenimente care au fost prevestite, s-au implinit si ele nu pot fi contestate de nimeni. Umila sa nastere a fost vestita cu 736 i. H prin profetul Mica, durata vietii lui Isus a fost vestita de profeti, ”El mi-a frânt puterea în drum şi mi-a scurtat zilele.

  Eu zic: „Dumnezeule, nu mă lua la jumătatea zilelor mele, Tu, ai cărui ani ţin veşnic!” Ps.102, pana si tradarea lui Iuda a fost profetita, ”Chiar şi acela cu care trăiam în pace, în care îmi puneam încrederea şi care mânca din pâinea mea, ridică şi el călcâiul împotriva mea” (Ps.41:9)

dar si umilinta sa in fata mortii a fost anuntata tot cu 740 inainte de prorocul Isaia. 

  Isaia de-altfel vorbeste despre moartea Lui.

 ”Dispreţuit şi părăsit de oameni, om al durerii şi obişnuit cu suferinţa, era aşa de dispreţuit că îţi întorceai faţa de la El, şi noi nu L-am băgat în seamă. Totuşi El suferinţele noastre le-a purtat şi durerile noastre le-a luat asupra Lui, şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu şi smerit.  

 Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa, care ne dă pacea, a căzut peste El şi, prin rănile Lui, suntem tămăduiţi. (Isaia 53:3-5)

 

Sunt dovezi puternice care nu pot fi contestate si aceste lucruri nu fac decat sa confirme ca tot ce scrie in Sfanta Scriptura este adevarat si se va implini.

Acum, una din cele mai frumoase profetii pe care o asteptam sa se implineasca este aceasta: Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca , acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi. (Ioan 14:3)

 Crezi tu, stimate cititor aceste cuvinte?

DA, DOMNUL ISUS va reveni a doua oara pe pamant. Daca prima Sa venire a fost in umilinta, cea de-a doua venire va fi in mare glorie si plin de slava. El va veni ca sa ne ia si sa ne duca in locul pe care ni l-a pregatit.

Ti-ai asigurat locul?

Poate ca ai convingerea ca da, dar vreau sa-ti spun cateva lucruri:

-faptul ca te numesti ”CRESTIN”, nu-ti da aceasta asigurare

-faptul ca esti trecut intr-un catastif al bisericii pe care o frecventezi, nu-ti asigura un loc in vesnicie

-nici faptul ca ti-ai rupt opincile pe drumul catre biserica ani de zile, nu este o garantie

-faptul ca esti un bun platnic al zeciuielii si nici darnicia ta nu te ajuta prea mult,

-nu te ajuta prea mult nici fata pioasa pe care o afisezi atunci cand esti pe o banca in biserica sau in preajma fratilor tai de credinta

De-atfel Scriptura spune, ”credinta fara fapte este zadarnica, dar si faptele fara de credinta  este acelasi lucru”

Si atunci ce trebuie sa fac?

”Dacă mărturiseşti deci cu gura ta pe Isus ca Domn şi dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morţi, vei fi mântuit” Romani 10:9 

Oh, dar e simplu vei spune....insa mai trebuie sa facem un lucru.

 ”Dacă Mă iubiţi, veţi păzi poruncile Mele”  Ioan 14:15

 

Pazim noi oare toate poruncile Lui, in orice circumstanta?

Doamne ajuta-ne!

 

 

Hrana ta zilnica!

28 DECEMBRIE
2 Corinteni 11.16-33
Aceste atacuri împotriva slujbei lui Pavel oferă Duhului Sfânt o ocazie de a ne da o idee mai clară despre muncile şi suferinţele apostolului. Într-adevăr, el era slujitorul lui Hristos şi putea enumera încercările: o lungă listă de suferinţe îndurate pentru Evanghelie.
Versetele 23-28,31,32 ne învaţă în ce consta ceea ce apostolul numea în capitolul 4.17 „Necazul (său) ... uşor de o clipă"! Care era însă resursa divină care îl susţinea să suporte „cele de afară" (v. 28)? „O greutate eternă de glorie" era preocuparea neîncetată din gândurile sale: Hristos glorificat, răsplata sa eternă. Să reţinem acest secret: cu cât ne vom ocupa mai mult de Domnul, cu atât ne va rămâne mai puţin timp pentru a ne gândi la micile noastre greutăţi — şi ce sunt greutăţile noastre, pe lângă necazurile marelui apostol? 

Într-adevăr, cu cât dragostea Lui eternă va cântări mai mult în balanţa inimilor noastre, cu atât mai puţină importanţă vor avea împrejurările de moment şi cu atât de sigur nu ne vor mai copleşi. Este totodată un lucru care nu ne va „apăsa" niciodată prea mult: „preocuparea (sau
grija) pentru toate Adunările" (v. 28). Ea se manifestă în primul rând prin rugăciuni. Domnul să ne dea dragoste pentru Biserica Lui scumpă şi pentru fiecare mădular al ei!

Hrana ta zilnica!

27 DECEMBRIE
2 Corinteni 10:11-18; 11.1-15
Falşi apostoli căutau să ia locul lui Pavel în inima corintenilor. Astfel, Pavel se vede nevoit să vorbească despre sine însuşi şi numeşte aceasta „nebunia sa". Nu o face însă pentru a profita de pe urma afecţiunii credincioşilor (cap. 12.15). El era gelos pentru Hristos şi revendică cu înfocare dragostea lor pentru singurul Mire al Bisericii.
Corintenii riscau să fie gata să-şi deschidă urechile la „o evanghelie diferită" (v. 4). Ei erau mai puţin spirituali decât efesenii, care i-au „pus la încercare pe cei care îşi zic ei înşişi apostoli şi nu sunt" şi i-au găsit mincinoşi (Apocalipsa 2.2). Mulţi creştini sunt pândiţi de acelaşi pericol ca şi corintenii, pentru că, de fapt, ei găsesc creştinismul autentic prea exigent. In schimb, o evanghelie care-1 înalţă pe om şi care acordă un loc cărnii va fi suportat.
Dincolo de aceşti lucrători mincinoşi, apostolul îl demască pe stăpânul lor, Satan. Odinioară heruvim strălucitor (Ezechiel 28.12...), acesta ştie încă să îmbrace această înfăţişare pentru a-i atrage pe oameni cu viclenia lui, aşa cum a amăgit-o pe Eva (v. 3,14). El este mult mai periculos atunci când se prezintă ca un şarpe subtil decât atunci când ne atacă frontal, precum leul răcnind din 1 Petru 5.8.

 Îi vom dejuca şireteniile rămânând alipiţi de Cuvântul Domnului.