Hrana ta zilnica!

29 DECEMBRIE
2 Corinteni 12.1-10
„Un om în Hristos" (v. 2) este acela pentru care carnea şi-a pierdut drepturile (Romani 8.1,2); „este o creaţie nouă" (cap. 5.17). Poziţia sa înaintea lui Dumnezeu este cea a lui Hristos însuşi şi el o ocupă deja, prin credinţă, în cer. El, Pavel, s-a aflat acolo realmente, răpit într-un moment de neuitat. Şi ce a putut vedea el în paradis? Pe Hristos înviat şi glorios. Ce a putut auzi el acolo? Limbajul cerului, care nu poate fi tradus în limbile omeneşti (v. 4). Ce favoare cu adevărat extraordinară!

 Însă această experienţă unică prezenta apoi un pericol cert pentru apostol. Pentru a-1 păzi să nu se îngâmfe, i-a fost dat un „ţepuş în carne" (v. 7): poate o infirmitate jenantă, tinzând să-i aducă dispreţ în predicările sale (cap. 10.1,10; Galateni 4.14). «Doamne, debarasează-mă de asta - II imploră apostolul - slujba mea va avea de suferit...»
„Harul Meu îţi este de ajuns" (v. 9) este răspunsul Domnului. Contrar aparenţelor, ţepuşul era un efect tocmai al acestui har. Nu servea el în Pavel la a-i înăbuşi carnea, acest însoţitor supărător în lucrarea sa? Într-adevăr, ce preţioase sunt pentru creştin inifirmităţile şi încercările! Ele contribuie la slăbirea omului, pentru a permite puterii lui Dumnezeu să se manifeste (v. 9,10; cap. 4.7...).

Ti-ai asigurat locul?

Am asteptat un an intreg sa ne bucuram iarasi de aceste zile ale nasterii Domnului si s-au dus....

Dar oare la atat se rezuma acest eveniment mult asteptat?

Asteptat a fost de multi, pentru ca venirea Sa in lume a fost profetita cu sute de ani inainte prin profetul Mica.

”Şi tu, Betleeme Efrata, măcar că eşti prea mic între cetăţile de căpetenie ale lui Iuda, totuşi din tine Îmi va ieşi Cel ce va stăpâni peste Israel şi a cărui obârşie se suie până în vremuri străvechi, până în zilele veşniciei.”

Cine ar fi putut stii toate aceste lucruri daca nu, Dumnezeu?

Mai pot spune unii oameni ca Biblia este o cartea depasita? Ce dovezi mai trebuie aduse ca omenirea sa creada ca ISUS este FIUL lui DUMNZEU?

Multe profetii facute cu sute de ani inainte de venirea lui Hristos in lume s-au implinit. Nasterea a fost vestita inainte, dar si moartea. Sunt evenimente care au fost prevestite, s-au implinit si ele nu pot fi contestate de nimeni. Umila sa nastere a fost vestita cu 736 i. H prin profetul Mica, durata vietii lui Isus a fost vestita de profeti, ”El mi-a frânt puterea în drum şi mi-a scurtat zilele.

  Eu zic: „Dumnezeule, nu mă lua la jumătatea zilelor mele, Tu, ai cărui ani ţin veşnic!” Ps.102, pana si tradarea lui Iuda a fost profetita, ”Chiar şi acela cu care trăiam în pace, în care îmi puneam încrederea şi care mânca din pâinea mea, ridică şi el călcâiul împotriva mea” (Ps.41:9)

dar si umilinta sa in fata mortii a fost anuntata tot cu 740 inainte de prorocul Isaia. 

  Isaia de-altfel vorbeste despre moartea Lui.

 ”Dispreţuit şi părăsit de oameni, om al durerii şi obişnuit cu suferinţa, era aşa de dispreţuit că îţi întorceai faţa de la El, şi noi nu L-am băgat în seamă. Totuşi El suferinţele noastre le-a purtat şi durerile noastre le-a luat asupra Lui, şi noi am crezut că este pedepsit, lovit de Dumnezeu şi smerit.  

 Dar El era străpuns pentru păcatele noastre, zdrobit pentru fărădelegile noastre. Pedeapsa, care ne dă pacea, a căzut peste El şi, prin rănile Lui, suntem tămăduiţi. (Isaia 53:3-5)

 

Sunt dovezi puternice care nu pot fi contestate si aceste lucruri nu fac decat sa confirme ca tot ce scrie in Sfanta Scriptura este adevarat si se va implini.

Acum, una din cele mai frumoase profetii pe care o asteptam sa se implineasca este aceasta: Şi după ce Mă voi duce şi vă voi pregăti un loc, Mă voi întoarce şi vă voi lua cu Mine, ca , acolo unde sunt Eu, să fiţi şi voi. (Ioan 14:3)

 Crezi tu, stimate cititor aceste cuvinte?

DA, DOMNUL ISUS va reveni a doua oara pe pamant. Daca prima Sa venire a fost in umilinta, cea de-a doua venire va fi in mare glorie si plin de slava. El va veni ca sa ne ia si sa ne duca in locul pe care ni l-a pregatit.

Ti-ai asigurat locul?

Poate ca ai convingerea ca da, dar vreau sa-ti spun cateva lucruri:

-faptul ca te numesti ”CRESTIN”, nu-ti da aceasta asigurare

-faptul ca esti trecut intr-un catastif al bisericii pe care o frecventezi, nu-ti asigura un loc in vesnicie

-nici faptul ca ti-ai rupt opincile pe drumul catre biserica ani de zile, nu este o garantie

-faptul ca esti un bun platnic al zeciuielii si nici darnicia ta nu te ajuta prea mult,

-nu te ajuta prea mult nici fata pioasa pe care o afisezi atunci cand esti pe o banca in biserica sau in preajma fratilor tai de credinta

De-atfel Scriptura spune, ”credinta fara fapte este zadarnica, dar si faptele fara de credinta  este acelasi lucru”

Si atunci ce trebuie sa fac?

”Dacă mărturiseşti deci cu gura ta pe Isus ca Domn şi dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morţi, vei fi mântuit” Romani 10:9 

Oh, dar e simplu vei spune....insa mai trebuie sa facem un lucru.

 ”Dacă Mă iubiţi, veţi păzi poruncile Mele”  Ioan 14:15

 

Pazim noi oare toate poruncile Lui, in orice circumstanta?

Doamne ajuta-ne!

 

 

Hrana ta zilnica!

28 DECEMBRIE
2 Corinteni 11.16-33
Aceste atacuri împotriva slujbei lui Pavel oferă Duhului Sfânt o ocazie de a ne da o idee mai clară despre muncile şi suferinţele apostolului. Într-adevăr, el era slujitorul lui Hristos şi putea enumera încercările: o lungă listă de suferinţe îndurate pentru Evanghelie.
Versetele 23-28,31,32 ne învaţă în ce consta ceea ce apostolul numea în capitolul 4.17 „Necazul (său) ... uşor de o clipă"! Care era însă resursa divină care îl susţinea să suporte „cele de afară" (v. 28)? „O greutate eternă de glorie" era preocuparea neîncetată din gândurile sale: Hristos glorificat, răsplata sa eternă. Să reţinem acest secret: cu cât ne vom ocupa mai mult de Domnul, cu atât ne va rămâne mai puţin timp pentru a ne gândi la micile noastre greutăţi — şi ce sunt greutăţile noastre, pe lângă necazurile marelui apostol? 

Într-adevăr, cu cât dragostea Lui eternă va cântări mai mult în balanţa inimilor noastre, cu atât mai puţină importanţă vor avea împrejurările de moment şi cu atât de sigur nu ne vor mai copleşi. Este totodată un lucru care nu ne va „apăsa" niciodată prea mult: „preocuparea (sau
grija) pentru toate Adunările" (v. 28). Ea se manifestă în primul rând prin rugăciuni. Domnul să ne dea dragoste pentru Biserica Lui scumpă şi pentru fiecare mădular al ei!

Hrana ta zilnica!

27 DECEMBRIE
2 Corinteni 10:11-18; 11.1-15
Falşi apostoli căutau să ia locul lui Pavel în inima corintenilor. Astfel, Pavel se vede nevoit să vorbească despre sine însuşi şi numeşte aceasta „nebunia sa". Nu o face însă pentru a profita de pe urma afecţiunii credincioşilor (cap. 12.15). El era gelos pentru Hristos şi revendică cu înfocare dragostea lor pentru singurul Mire al Bisericii.
Corintenii riscau să fie gata să-şi deschidă urechile la „o evanghelie diferită" (v. 4). Ei erau mai puţin spirituali decât efesenii, care i-au „pus la încercare pe cei care îşi zic ei înşişi apostoli şi nu sunt" şi i-au găsit mincinoşi (Apocalipsa 2.2). Mulţi creştini sunt pândiţi de acelaşi pericol ca şi corintenii, pentru că, de fapt, ei găsesc creştinismul autentic prea exigent. In schimb, o evanghelie care-1 înalţă pe om şi care acordă un loc cărnii va fi suportat.
Dincolo de aceşti lucrători mincinoşi, apostolul îl demască pe stăpânul lor, Satan. Odinioară heruvim strălucitor (Ezechiel 28.12...), acesta ştie încă să îmbrace această înfăţişare pentru a-i atrage pe oameni cu viclenia lui, aşa cum a amăgit-o pe Eva (v. 3,14). El este mult mai periculos atunci când se prezintă ca un şarpe subtil decât atunci când ne atacă frontal, precum leul răcnind din 1 Petru 5.8.

 Îi vom dejuca şireteniile rămânând alipiţi de Cuvântul Domnului.

Ce va urma?

Zilele trecute ma gaseam in Bruxelles si intalnindu-ma cu un frate din Timisoara la plecare ne-am urat ” ”Craciun binecuvantat”. N-am stiut nici o clipa ca ma aflu pe un teritoriu ”minat”, de fapt stiam ca sunt in tara in care se pune lumea la cale, insa n-am stiut ca Bruxelles-ul readuce in inimi fiorii acelor vremuri de comunism in care ti-era frica sa te saluti pe strada cu salutul” Hristos a inviat”. N-a adus comunismul, ci acceptand asa ceva va aduce islamul. 

Targul frumos de Craciun s-a transformat brusc in ”Placerile iernii” si ”Craciun fericit” in ”Felicitari de sezon”.

http://www.expunere.com/s-a-interzis-craciunul-la-bruxelles-felicitari-de-sezon-in-loc-de-craciun-fericit.html

Ma intreb care va fi urmatoarea interdictie, pentru ca imi este tot mai limpede....

”multe vor urma”

Nu te teme de ei, căci Domnul, Dumnezeul vostru, va lupta El Însuşi pentru voi!

Deut. 3: 22

Momente deosebite în centrul Timisoarei!

 Carmen Bogdan, tin sa-ti multumesc pentru acest video. Fiind plecată din oraș câteva zile bune, n-am știut de organizarea frumoasa pe care au facut-o tinerii din biserica noastră. Am rămas plăcut impresionata cand Carmen, o cititoare fidela a blogului, mi-a trimis un mesaj cu acest video.

Sunt copiii nostrii care ne bucura inimile in fiecare duminica cu talantul lor deosebit pe care l-a asezat Dumnezeu in ei. In orice vreme, Dumnezeu a avut oameni pe care i-a folosit in lucrarea Sa.

Romani 11:2-5

Dumnezeu n-a lepădat pe poporul Său, pe care l-a cunoscut mai dinainte. Nu ştiţi ce zice Scriptura în locul unde vorbeşte despre Ilie? Cum se plânge el lui Dumnezeu împotriva lui Israel, când zice:
„Doamne, pe prorocii Tăi i-au omorât, altarele Tale le-au surpat; am rămas eu singur şi caută să-mi ia viaţa?”
Dar ce-i răspunde Dumnezeu? „Mi-am păstrat şapte mii de bărbaţi, care nu şi-au plecat genunchiul înaintea lui Baal.”  

Tot aşa, şi în vremea de faţă, este o rămăşiţă datorită unei alegeri prin har. 

 

 Este o generatie dornica sa-L cunoasca pe Dumnezeu si sa-L experimenteze asa cum este EL, si Dumnezeu sa lasa gasit de oricine Il cauta.

Simt ca anul 2016 va fi un an de trezire in tara noastra. Un an in care va fi o cernere si o separare clara si vizibila intre crestini.

 Ne vom imparti in doua categorii, crestini adevarati asa cum cere Scriptura si ”crestini care poarta doar un nume”. Imi doresc mult ca acest lucru sa se intample cat mai curand. Libertatea de care am beneficiat ne-a facut sa ne asezam in fiecare zi tot mai adanc in fotoliul nostru de crestin cautand un loc cat mai confortabil, ori Dumnezeu ne cere sa fim lucratori impreuna cu El pentru largirea Imparatie Sale. N-are nevoie doar de spectatori, ci de lucratori.

Va veni vremea in care ni se va cere sa alegem, va veni vremea in care trebuie sa fim dispusi sa acceptam sacrificiul, va veni vremea in care va trebui sa fim dispusi sa ne dam chiar viata pentru Hristos. Vom fi noi oare pregatiti pentru aceasta vreme?

 Doamne ajuta-ne sa fim gata a infrunta orice incercare in viata noastra, ba mai mult ajuta-ne sa fim si noi ca acei sase mii de barbati care nu si-au plecat genunchiul inaintea lui Baal, sa fim gata a ramane statornici in credinta si neintinati de pacat.

Vreau sarbatoare in fiecare zi!

După ce au plecat îngerii de la ei, ca să se întoarcă în cer, păstorii au zis unii către alţii: „Haidem să mergem până la Betleem şi să vedem ce ni s-a spus şi ce ne-a făcut cunoscut Domnul.”
S-au dus în grabă şi au găsit pe Maria, pe Iosif şi Pruncul culcat în iesle.
După ce L-au văzut, au istorisit ce li se spusese despre Prunc. Toţi cei ce i-au auzit s-au mirat de cele ce le spuneau păstorii. Luca 2:15-18
Fiecare a stat conectat intr-un anume fel la evenimentele care s-au intamplat in Betlleem, atunci cand s-a nascut Imparatul lumii. Unii au alergat sa vada ce se intampla (v.15), altii s-au mirat si si-au vazut de treaba mai departe(v.18)
La fel si astazi, unii poate au meditat mai putin la acest lucru, altii poate mai mult. Pentru unii aceasta sarbatoare minunata, an de an este doar un prilej de ”ghiftuiala”, pentru altii sunt momente speciale , pentru ca  intr-o zi ca aceasta a venit mantuirea noastra din cer, a venit Salvarea intregii lumi. La Betleem HRISTOS, Fiul lui Dumnezeu a venit sa ne impace cu TATAL DUMNEZEU.

Dar sarbatoarea aceasta a mai facut ceva,  ne-a adunat in jurul familiei pe fiecare si toti am simtit bucuria de a-i avea pe cei dragi langa noi. Zilele de peste an, stresante si obositoare uneori, obositi de alergarea acesta  de ”goana dupa vant”, cum spunea inteleptul Solomon, au fost lasate deoparte si ne-am bucurat de timpul acesta minunat.

 Si intr-adevar este frumos si sunt minunate aceste intalniri. Dar sarbatoarea este pe sfarsit, intram iarasi in alergarea aceasta in care n-avem timp sa stam la masa cu cei dragi, venim pe rand, mancam pe rand, plecam pe rand. Trecem grabiti pe langa oameni neputinciosi care ”striga fara glas” dupa  ajutor, dar n-avem timp, suntem prea ocupati sau prea grabiti!!

De ce trebuie sa fie o sarbatoare ca sa facem aceste lucruri  care in mod normal ar trebuie sa le facem zi de zi?

Trebuie sa fie ”un Craciun”  ca sa fim cu cei dragi?

Trebuie sa fie doar doua zile de sarbatoare pe an, ca sa ne amintim de Betleem si  Golgota?

Daca am inteles cu adevarat semnificatia evenimentelor care au avut loc acolo, atunci Betleemul trebuie sa fie zilnic in inima mea si a ta, pentru ca din cer a coborat mantuirea.
Zilnic sa fie in inima mea si a ta  Golgota, pentru ca aici HRISTOS a purtat povara pacatelor mele si povara pacatelor tale, a luat asupra Lui vina noastra, aici HRISTOS ne-a adus salvarea.

Eu vreau zilnic familia sa-mi fie in sarbatoare si inima sa-mi fie cuprinsa intr-o sarbatoare permanenta!

Hrana ta zilnica!

26 DECEMBRIE
2 Corinteni 10.1-10
Pavel nu se putuse hotărî să vină la corinteni „cu nuiaua", ca să pedepsească el însuşi răul (cap. 10.2; 1 Corinteni 4.21). Preferase să le scrie şi să aştepte efectul scrisorii.

 Unii însă profitaseră de această răbdare a apostolului şi de absenţa lui, pentru a-i deprecia slujba. Smerenia, blândeţea şi bunătatea creştină a lui Pavel erau pretexte pentru a-1 dispreţui (v. 1). Pentru că omul natural nu admiră decât ceea ce izbeşte privirea şi judecă „după înfăţişare" (v. 7)! Ori armele unui ostaş al lui Isus Hristos nu sunt fireşti (carnale). Efeseni 6.10... le enumera. Să ne amintim cum Ghedeon, Samson, Ionatan, David, Ezechia... pentru a nu-i cita decât pe aceştia, au câştigat cele mai mari victorii. Şi atunci nu vom mai fi încântaţi de calităţi omeneşti, cum ar fi elocvenţa sau farmecul personal. Să urmăm Cuvântul şi niciodată pe acela care-1 prezintă, oricât de dotat ar fi el, chiar dacă Domnul ne-a făcut bine prin intermediul lui!
Oamenii se compară cu ei înşişi şi se mândresc, arătând prin aceasta că nu sunt pricepuţi (v. 12). Noi, credincioşii, avem pentru umblare şi pentru slujire un singur model perfect: Isus! Contemplându-L, vom fi păziţi mereu în umilinţă!