25 octombrie 2015
Hrana ta zilnica!
25 OCTOMBRIE
Romani 4.13-25
Dacă Dumnezeu este puternic să împlinească ce a promis (v. 21), omul, de partea lui, este total neputincios să împlinească propriile sale obligaţii. De aceea, promisiunile făcute lui Avraam (şi creştinului) nu conţin nicio condiţie... este suficient să crezi. Toate înfăţişările exterioare păreau să contrazică ceea ce Dumnezeu îl asigurase pe Avraam. Acesta însă „nu s-a îndoit,... fiind deplin convins" (v. 20,21). De unde îi venea lui această credinţă neclătinabilă? Din aceea că II cunoştea pe Cel care îi făcuse promisiunile şi Lui îi acorda o încredere deplină. Semnătura cuiva pe care-1 respectăm are mai multă valoare pentru noi decât cea a unui necunoscut şi ea garantează angajamentele sale.
Credinţa crede promisiunile, deoarece ea îl crede pe Dumnezeul care le-a făcut (v. 17 şi 3; comp. cu 2 Timotei 1.12). Ea îşi însuşeşte marile adevăruri afirmate prin Cuvântul Său: moartea Domnului Isus pentru ispăşirea păcatelor noastre şi învierea Lui pentru îndreptăţirea noastră (v. 25).
Romani 4.13-25
Dacă Dumnezeu este puternic să împlinească ce a promis (v. 21), omul, de partea lui, este total neputincios să împlinească propriile sale obligaţii. De aceea, promisiunile făcute lui Avraam (şi creştinului) nu conţin nicio condiţie... este suficient să crezi. Toate înfăţişările exterioare păreau să contrazică ceea ce Dumnezeu îl asigurase pe Avraam. Acesta însă „nu s-a îndoit,... fiind deplin convins" (v. 20,21). De unde îi venea lui această credinţă neclătinabilă? Din aceea că II cunoştea pe Cel care îi făcuse promisiunile şi Lui îi acorda o încredere deplină. Semnătura cuiva pe care-1 respectăm are mai multă valoare pentru noi decât cea a unui necunoscut şi ea garantează angajamentele sale.
Credinţa crede promisiunile, deoarece ea îl crede pe Dumnezeul care le-a făcut (v. 17 şi 3; comp. cu 2 Timotei 1.12). Ea îşi însuşeşte marile adevăruri afirmate prin Cuvântul Său: moartea Domnului Isus pentru ispăşirea păcatelor noastre şi învierea Lui pentru îndreptăţirea noastră (v. 25).
Drag prieten, ajuns aici cu lectura, poţi spune oare împreună cu toţi cei cre-dincioşi: «Am această credinţa care aduce mântuirea. Pentru păcatele mele a fost dat Isus; pentru îndreptăţirea mea L-a înviat Dumnezeu»?
24 octombrie 2015
Specificul vremurilor din urma - partea 3
Am inceput sa postez in urma cu doua zile un mesaj al fratelui Luigi Mitoi, care ne este de folos tuturor. Ca sa il putem intelege este recomandat sa ascultam toate cele patru parti, care deja au fost publicate. Poate ca vor fi si altele, nu stiu, daca vor fi, le voi publica. Astazi am postat partea a treia.
In multe biserici nu se vorbeste despre aceste lucruri. Multe biserici inca propavaduiesc amintiri cu sfintii care au trecut la Domnul, experiente cu Dumnezeu care au avut loc... candva de mult, propavaduiesc pescuirea minunata, vindecarea leprosului sau pilda tanarului bogat. Nimic nu este rau, toate sunt adevarate si Isus a facut toate aceste minuni si ne-a lasat aceste pilde drept invatatura pentru noi, insa cred ca este momentul sa traim noi experiente cu Dumnezeu nu doar sa vorbim de ceva care ”a fost”, ceva din trecut. Este momentul ca biserica sa fie pregatita pentru zilele grele care ne stau in fata, este timpul sa lasam laptele duhovnicesc si sa ne hranim cu hrana tare.
Slava Domnului ca avem la indemana noastra si sunt atatea oportunitati unde putem asculta aceste mesaje. Slava Domnului ca sunt slujitori care aduc inca invataturi curate din Cuvantul lui Dumnezeu.
Recomand predicile fratelui Aurel Gheorghe, Luigi Mitoi, Nelu Brie, Beniamin Faragau, Dorin Druhora, Cristian Ionescu, Florin Ianovici, Vladimir Pustan, Gabi Zagrean, Petru Lascau, Lazar Gog, Gabi Iszak, Virgil Neagu, Iosif Berce, Emil Bartos, Paul Negrut si multi altii. Sunt mesaje foarte bune care sunt traduse si se pot urmari:
Paul Washer, John Piper, Ravi Zacharias, Max Lucado, Zac Poonen, etc.
Pe langa mesaje avem si literatura foarte bogata, de-aceea, nici o scuza nu vom avea ca n-am auzit sau ca n-am stiut.
Dumnezeu sa ne ajute si sa ne dea intelepciune pentru a stii sa ne chivernisim timpul cu folos.
Nu vrei si tu sa fii inviorat, intelept si vesel?
E weekend si inca de aseara mi-am propus sa dorm astazi.....cat ma tine patul, numai ca nu m-a tinut mult. Faptul ca organismul si-a facut un program n-am putut dormi mai mult decat intr-o zi obisnuita de munca. Asa ca, acest timp este numai bun pentru meditatie si ce altceva merita, daca nu Cuvantul dat de Dumnezeu...restul orice altceva este pierdere de vreme sau umplere de timp.
Psalmul 19 este atat de frumos si in el descoperim o mare comoara de adevar.
In Cuvantul care este insuflat de Duhul Sfant, adica in ”BIBLIA”, gasim atatea motive minunate pentru care merita sa investim timp.
Cuvintele din ea invioreaza sufletul nostru zbuciumat, ne da tuturor intelepciune, chiar si celor nestiutori, inveseleste inima intristata, ne lumineaza ochii mintii, si este mai presus decat orice bogatie, mai presus decat aurul. In EA gasim cuvinte de incurajare care sunt mai dulci ca mierea. Citind si meditand la Cuvant vom avea o rasplata mare daca pazim invataturile EI.
Caruia nu-i place sa aibe sufletul inviorat in fiecare zi?
Care nu-si doreste sa devina mai intelept?
Caruia dintre noi ii place sa aibe o inima intristata sau sa aibe ochii, dar sa nu poata vedea?
E cineva care nu-si doreste sa fie bogat ? Sau...buzele voastre nu vor sa simta gustul mierii?
Caruia nu-i place sa urce pe podium si sa primeasca premiul.....?
Toate acestea sunt la indemana mea si a ta, trebuie doar sa intindem mana si sa deschidem CARTEA CARTILOR, CUVANTUL CARE ESTE VESNIC, CUVANTUL CARE ESTE DATATOR DE VIATA, iar toate promisiunile din Cuvant, ne vor insoti.
Cerurile spun slava lui Dumnezeu, şi întinderea lor vesteşte lucrarea mâinilor Lui.
O zi istoriseşte alteia acest lucru, o noapte dă de ştire alteia despre el. Şi aceasta, fără vorbe, fără cuvinte, al căror sunet să fie auzit, dar răsunetul lor străbate tot pământul şi glasul lor merge până la marginile lumii. În ceruri, El a întins un cort soarelui. Şi soarele, ca un mire care iese din odaia lui de nuntă, se aruncă în drumul lui cu bucuria unui viteaz: răsare la un capăt al cerurilor şi îşi isprăveşte drumul la celălalt capăt; nimic nu se ascunde de căldura lui. Legea Domnului este desăvârşită şi înviorează sufletul; mărturia Domnului este adevărată şi dă înţelepciune celui neştiutor. Orânduirile Domnului sunt fără prihană şi veselesc inima; poruncile Domnului sunt curate şi luminează ochii. Frica de Domnul este curată şi ţine pe vecie; judecăţile Domnului sunt adevărate, toate sunt drepte.
Ele sunt mai de preţ decât aurul, decât mult aur curat; sunt mai dulci decât mierea, decât picurul din faguri.
Robul Tău primeşte şi el învăţătura de la ele; pentru cine le păzeşte, răsplata este mare.
Cine îşi cunoaşte greşelile făcute din neştiinţă? Iartă-mi greşelile pe care nu le cunosc!
Păzeşte de asemenea, pe robul Tău de mândrie, ca să nu stăpânească ea peste mine! Atunci voi fi fără prihană, nevinovat de păcate mari. Primeşte cu bunăvoinţă cuvintele gurii mele şi cugetele inimii mele, Doamne, Stânca mea şi Izbăvitorul meu!
O zi istoriseşte alteia acest lucru, o noapte dă de ştire alteia despre el. Şi aceasta, fără vorbe, fără cuvinte, al căror sunet să fie auzit, dar răsunetul lor străbate tot pământul şi glasul lor merge până la marginile lumii. În ceruri, El a întins un cort soarelui. Şi soarele, ca un mire care iese din odaia lui de nuntă, se aruncă în drumul lui cu bucuria unui viteaz: răsare la un capăt al cerurilor şi îşi isprăveşte drumul la celălalt capăt; nimic nu se ascunde de căldura lui. Legea Domnului este desăvârşită şi înviorează sufletul; mărturia Domnului este adevărată şi dă înţelepciune celui neştiutor. Orânduirile Domnului sunt fără prihană şi veselesc inima; poruncile Domnului sunt curate şi luminează ochii. Frica de Domnul este curată şi ţine pe vecie; judecăţile Domnului sunt adevărate, toate sunt drepte.
Ele sunt mai de preţ decât aurul, decât mult aur curat; sunt mai dulci decât mierea, decât picurul din faguri.
Robul Tău primeşte şi el învăţătura de la ele; pentru cine le păzeşte, răsplata este mare.
Cine îşi cunoaşte greşelile făcute din neştiinţă? Iartă-mi greşelile pe care nu le cunosc!
Păzeşte de asemenea, pe robul Tău de mândrie, ca să nu stăpânească ea peste mine! Atunci voi fi fără prihană, nevinovat de păcate mari. Primeşte cu bunăvoinţă cuvintele gurii mele şi cugetele inimii mele, Doamne, Stânca mea şi Izbăvitorul meu!
Hrana ta zilnica!
24 OCTOMBRIE
Romani 4.1-12
Când o scară este prea scurtă pentru a ajunge la un obiect aflat la înălţime, un om suit pe ultima treaptă nu mai poate pune mâna cu uşurinţă pe cele care sunt dedesubtul lui. „Nu este deosebire", am citit în capitolul 3.22; nici iudeul, nici grecul (iudeul cu nimic în plus faţă de grec) nu ajung la gloria lui Dumnezeu. Nimeni nu poate ajunge acolo pe scara propriei dreptăţi; ea se va dovedi întotdeauna prea scurtă. O dovadă în acest sens este că nici Avraam (v. 3) şi nici David (v. 6), cei care într-un mod incontestabil au fost cel mai sus pe scara faptelor, nu s-au folosit de ea pentru a fi îndreptăţiţi înaintea lui Dumnezeu. Iar dacă ei nu au facut-o, cine ar putea pretinde asta? Pentru a demonstra mai bine că mântuirea prin har nu are nimic comun cu pretenţiile fireşti şi cu lăudăroşia poporului iudeu (cap. 3.27), versetele 9 şi 10 ne amintesc ca patriarhul Avraam a primit îndreptăţirea prin credinţă înainte de a primi semnul circumciziei (Geneza 15.6; 17.24).
Romani 4.1-12
Când o scară este prea scurtă pentru a ajunge la un obiect aflat la înălţime, un om suit pe ultima treaptă nu mai poate pune mâna cu uşurinţă pe cele care sunt dedesubtul lui. „Nu este deosebire", am citit în capitolul 3.22; nici iudeul, nici grecul (iudeul cu nimic în plus faţă de grec) nu ajung la gloria lui Dumnezeu. Nimeni nu poate ajunge acolo pe scara propriei dreptăţi; ea se va dovedi întotdeauna prea scurtă. O dovadă în acest sens este că nici Avraam (v. 3) şi nici David (v. 6), cei care într-un mod incontestabil au fost cel mai sus pe scara faptelor, nu s-au folosit de ea pentru a fi îndreptăţiţi înaintea lui Dumnezeu. Iar dacă ei nu au facut-o, cine ar putea pretinde asta? Pentru a demonstra mai bine că mântuirea prin har nu are nimic comun cu pretenţiile fireşti şi cu lăudăroşia poporului iudeu (cap. 3.27), versetele 9 şi 10 ne amintesc ca patriarhul Avraam a primit îndreptăţirea prin credinţă înainte de a primi semnul circumciziei (Geneza 15.6; 17.24).
În momentul când Dumnezeu 1-a socotit drept, el încă mai era ca păgânii.
Pentru a fi mântuit, trebuie mai întâi să recunoşti că eşti vinovat, cu alte cuvinte, să te declari de acord cu sentinţa divină din capitolul precedent. Cel neevlavios (sau nelegiuit), şi numai el, este îndreptăţit de Dumnezeu (v. 5; comp. cu Matei 9.12).
Pentru a fi mântuit, trebuie mai întâi să recunoşti că eşti vinovat, cu alte cuvinte, să te declari de acord cu sentinţa divină din capitolul precedent. Cel neevlavios (sau nelegiuit), şi numai el, este îndreptăţit de Dumnezeu (v. 5; comp. cu Matei 9.12).
23 octombrie 2015
Hrana ta zilnica!
23 OCTOMBRIE
Romani 3.19-31
In faţa tribunalului lui Dumnezeu, orice gură este acum închisă. Cei acuzaţi, fără excepţie, sunt recunoscuţi vinovaţi, condamnaţi de lege pentru pedeapsa cu moartea (v. 19). „Toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de gloria (sau: nu ajung la gloria) lui Dumnezeu" (v. 23). Din acest motiv, sentinţa teribilă „vei muri negreşit", anunţată deja de Dumnezeu înainte de căderea omului (Geneza 2.17), va fi confirmată: „plata păcatului este moartea" (cap. 6.23). Pentru cel necredincios, fie el dintre naţiuni sau iudeu, această sentinţă este definitivă, iar tribunalul înaintea căruia toţi vom fi citaţi într-o zi este o realitate înspăimântătoare (Apocalipsa 20.11...). Iată-L însă pe Avocatul care intervine în favoarea acelora care, fie iudei, fie dintre naţiuni, L-au ales prin credinţă. El nu caută să minimalizeze faptele comise, cum fac avocaţii înaintea instanţelor omeneşti. El pledează, din contră, spunând: Sentinţa este dreaptă, dar ea a fost deja executată; datoria este plătită; o moarte, a Mea, a achitat plata înspăimântătoare a păcatelor lor.
Da, dreptatea lui Dumnezeu este satisfăcută, pentru că o crimă care a fost ispăşită nu poate deveni din nou cap de acuzare. Şi, după cum Dumnezeu este drept condamnând păcatul, El este la fel de drept îndreptăţindu-1 pe păcătosul „care este din credinţa în Isus" (v. 26).
Romani 3.19-31
In faţa tribunalului lui Dumnezeu, orice gură este acum închisă. Cei acuzaţi, fără excepţie, sunt recunoscuţi vinovaţi, condamnaţi de lege pentru pedeapsa cu moartea (v. 19). „Toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de gloria (sau: nu ajung la gloria) lui Dumnezeu" (v. 23). Din acest motiv, sentinţa teribilă „vei muri negreşit", anunţată deja de Dumnezeu înainte de căderea omului (Geneza 2.17), va fi confirmată: „plata păcatului este moartea" (cap. 6.23). Pentru cel necredincios, fie el dintre naţiuni sau iudeu, această sentinţă este definitivă, iar tribunalul înaintea căruia toţi vom fi citaţi într-o zi este o realitate înspăimântătoare (Apocalipsa 20.11...). Iată-L însă pe Avocatul care intervine în favoarea acelora care, fie iudei, fie dintre naţiuni, L-au ales prin credinţă. El nu caută să minimalizeze faptele comise, cum fac avocaţii înaintea instanţelor omeneşti. El pledează, din contră, spunând: Sentinţa este dreaptă, dar ea a fost deja executată; datoria este plătită; o moarte, a Mea, a achitat plata înspăimântătoare a păcatelor lor.
Da, dreptatea lui Dumnezeu este satisfăcută, pentru că o crimă care a fost ispăşită nu poate deveni din nou cap de acuzare. Şi, după cum Dumnezeu este drept condamnând păcatul, El este la fel de drept îndreptăţindu-1 pe păcătosul „care este din credinţa în Isus" (v. 26).
22 octombrie 2015
Abonați-vă la:
Postări (Atom)