Hrana ta zilnica!

24 SEPTEMBRIE
Fapte 16.16-40
Vindecarea slujnicei însufleţite de un duh satanic are drept urmare, pentru cei doi slujitori ai lui Dumnezeu, torturări şi închisoare. Ce primire ciudată în Macedonia! - ar fi fost ei îndreptăţiţi să gândească, după ce fuseseră chemaţi aici ca „să ajute" (v. 9). Dar Pavel pune în practică ceea ce mai târziu le va recomanda creştinilor din această cetate: „Bucuraţi-vă totdeauna în Domnul" (Filipeni 4.4). Plin de răni, el este capabil, împreună cu Sila, să cânte în închisoare. Cu siguranţă că niciodată acele ziduri sinistre nu mai răsunaseră de asemenea ecouri! De asemenea, ce mărturie dădeau acele cântări în faţa celor care le ascultau! Cu cât împrejurările noastre vor fi mai dificile, cu atât mai mult pacea şi bucuria noastră le vor vorbi celor din jur!

 Şi adesea tocmai de aceea ne trimite Domnul necazuri.
La această mărturie autentică, Domnul o adaugă pe a Sa, eliberându-i pe întemniţaţi. Tremurând în totul, temnicerul strigă: „Ce trebuie să fac ca să fiu mântuit?". Răspunsul, minunat de simplu, se adresează oricărui suflet neliniştit: „Crede în Domnul Isus ..." (v. 30,31). Apoi bucuria umple casa aceasta.
După această noapte memorabilă, apostolii sunt eliberaţi în mod oficial şi părăsesc cetatea, nu fără a-i îndemna din nou „pe fraţi".

Prin probleme....dar fara probleme!

Ma gandeam la Petru....

„Doamne”, I-a răspuns Petru, „dacă eşti Tu, porunceşte-mi să vin la Tine pe ape”. 

Eu sunt Petre...vino!

 Si Petru a pornit prin credinta. Cu privirea tinta la Domnul Isus, Petru pasea pe ape....

Si a mers...si a mers, pana ce si-a luat privirea de la Domnul si s-a uitat la valuri. In acel moment, Petru incepea sa se scufunde.

Nu stiu care este valul din jurul tau, dar stiu care sunt valul din jurul meu, pentru ca toti avem cate un val.

Si mai stiu un lucru....atata timp cat avem privirea tinta la Domnul Isus, si nu coboram privirea la  valul din jur....vom pasi prin probleme...."fara probleme". Daca  coboaram ochii nostri spre val (probleme), atunci ne vom scufunda, vom intra din val in val.

 Şi cel neprihănit va trăi prin credinţă, dar, dacă dă înapoi, sufletul Meu nu găseşte plăcere în el, spune Cuvantul.

Crestinii sunt pe ultima suta, vorba fratelui Mihai Sarbu... alergarea e pe  sfarsite, insa aceasta ultima suta....e cea mai grea.

Suntem obositi, suntem fara putere, incepem sa ne impiedicam, picioarele nu ne mai tin, cadem din cand, incercam sa ne ridicam, reusim... ne impiedicam iarasi, din nou ne ridicam, picioarele ne lasa, incepem sa ne taram, unii pe coate si genunchi, altii cedeaza si renunta...altii lupta, in fata Hristos sta cu cununa in mana, pregatit sa ne-o puna pe cap. Unii privesc la El, altii au ochii la cununa....altii n-au putere sa-si tina macar capul in sus.

Tu unde privesti...?

 

Vizita care aduce schimbarea....

Oare dupa aceasta zi....lucrurile vor fi la fel?

Ma indoiesc !

Asteptam si vom vedea ce va urma....

Hrana ta zilnica!

23 SEPTEMBRIE
Fapte 16.1-15
Pavel se întoarce la Derbe şi la Listra, unde se formaseă adunări în urma primei lui călătorii. Acolo facem cunoştinţă cu tânărul Timotei, al cărui nume înseamnă „onorat de Dumnezeu". El fusese crescut în învăţătura Sfintelor Scripturi de o mamă şi de o bunică evlavioase (2 Timotei 1.5 şi 3.15). Ce fericită pregătire pentru serviciul pe care-1 va împlini de acum încolo împreună cu apostolul, „ca un copil pentru tatăl său" (Filipeni 2.22)! Exprimarea folosind persoana întâi plural, începând cu versetul 10, ne ajută să înţelegem că Luca, autorul cărţii, este de acum cu ei. Privind harta, înţelegem că, după ce au încercat să meargă în stânga provinciei Asiei (zona Efesului), apoi în dreapta, în Bitinia, apostolul şi însoţitorii săi au fost chemaţi de Duhul drept înaintea lor, în Macedonia, de cealaltă parte a Mării Egee. În faţa uşilor închise, slujitorul ascultător trebuie să se ferească de a insista şi să aştepte îndrumări de sus.
Filipi este deci prima cetate din Europa care a auzit Evanghelia; iar prima întoarcere la Dumnezeu menţionată este cea a Lidiei. Domnul îi deschisese inima ca să ia aminte... 

Să cerem Domnului să o deschidă şi pe a noastră şi să ne păzească de tot ce ne-ar abate atenţia, ori de câte ori ne este prezentat Cuvântul.

Hrana ta zilnica!

22 SEPTEMBRIE
Fapte 15.22-41
Apostolii şi bătrânii adunaţi la Ierusalim se ocupă cu sârguinţă de problema care le este pusă înainte. Toată adunarea este de acord cu concluziile lui Iacov (v. 22,25). Şi scrisoarea pe care o trimit prin Iuda şi prin Sila îi va linişti şi îi va mângâia pe fraţii din Antiohia care fuseseră tulburaţi (v. 24). În acelaşi timp, vizita celor doi slujitori ai lui Dumnezeu contribuie mult la zidirea adunării (v. 32). Astfel, eforturile vrăjmaşului de a aduce tulburare şi dezbinare produc, în final, tocmai efectele opuse. Credinţa ucenicilor a fost întărită şi legăturile comuniunii între adunări a devenit şi mai strânsă; încă o dată cel rău a fost înşelat în lucrarea lui (Proverbe 11.18).
Toate neînţelegerile fiind puse la punct, lucrarea Domnului poate fi reluată. Grija plină de afecţiune a lui Pavel penntru adunările constituite în urma primei sale călătorii îl angajează la a o întreprinde pe a doua, pentru a vedea „cum se află" fraţii din punct de vedere spiritual (comp. cu 2 Corinteni 11.2S), De astă dată însă, Barnaba nu va mai merge cu Pavel, din cauza unei neînţelegeri legate de Marcu, nepotul lui Barnahii, Mai târziu, Marcu va recâştiga încrederea apostolului şi îi va fi „folositor pentru slujbă" (Coloseni 4.10; 2 Timotei 4.11).

Ziua ispășirii și întoarcerea Domnului la poporul Său!

Hrana ta zilnica!

21 SEPTEMBRIE
Fapte 15.1-21
Credincioşii de origine iudaică care compuneau adunările de la Ierusalim şi din Iudeea s-au arătat foarte bucuroşi când au aflat de convertirea naţiunilor; unii însă credeau că,
pentru a deveni cineva creştin, mai întâi trebuia să se facă iudeu: adică să fie circumcis şi să se supună legii. Pavel şi Barnaba înţeleg imediat pericolul acestui raţionament; este acelaşi cu acela care, mai târziu, îl va obliga pe apostol să le trimită galatenilor o scrisoare severă. Întoarcerea la robia legii - le spune el - nu înseamnă altceva decât a fi căzut din par (Galateni 5.1-6). Această chestiune risca să producă dezbinare la Ierusalim şi la Antiohia. Dumnezeu însă conduce totul pentru ca ea să fie dezbătută la Ierusalim şi astfel să fie păstrată unitatea adunării. Petru şi apoi Iacov iau cuvântul şi confirmă că naţiunile şi iudeii sunt mântuiţi într-unui şi acelaşi fel: prin harul Domnului Isus (v. 11). Trebuie să se păzească fie înrobiţi sau tulburaţi de „cunoştinţe elementare slabe şi sărăcăcioase" (Galateni 4.9). Există totuşi porunci pe care Domnul le menţine, pentru că ele sunt anterioare poporului Israel; sunt valabile pentru toate timpurile şi pentru toate creaturile.

 Astfel, abţinerea de la sânge datează de la potop (Geneza 9.4), iar respectarea căsătoriei, de la creaţie plate. (19.4-8).

Hrana ta zilnica!

20 SEPTEMBRIE
Fapte 14.1-28
La Iconia, Cuvântul produce acelaşi dublu efect ca şi în cazul precedent: credinţa, în dreptul unui mare număr, şi împotrivirea, la alţii. In ce-i priveşte pe apostoli, ei vorbesc cu îndrăzneală; şi care este secretul curajului lor? Ei se sprijină pe Domnul, care şi lucrează împreună cu ei, întărindu-le cuvintele prin semne şi minuni (comp. v. 3 cu Marcu 16.20). Vindecarea făcută la Listra - după ce apostolii fuseseră izgoniţi din Iconia - produce o impresie foarte puternică asupra acestor sărmani păgâni. Ei se pregătesc să se închine ca unor dumnezei în faţa acestor oameni care, cu o zi înainte, în altă parte, erau căutaţi pentru a fi ucişi cu pietre. In ochii apostolilor, aceasta era cum nu se poate mai rău. Îngroziţi, îi invită pe aceşti idolatri să se întoarcă spre Dumnezeul cel viu (comp. cu cap. 12.22,23). Sentimentele mulţimii rezistă însă o nimica toată. Iudeii veniţi din Iconia reuşesc repede să le câştige, astfel că, atunci când aruncă cu pietre în Pavel, o fac în asentimentul tuturor. Păzit de Domnul, slujitorul credincios nu este nici înspăimântat, nici descurajat. Îşi continuă cu calm lucrarea, trecând încă o dată prin cetăţile în care evanghelia fusese deja vestită.

 Această primă călătorie pentru evanghelii" se încheie. Apostolii sunt gata să istorisească adunării toate lucrările glorioase pe care Dumnezeu le făcuse cu ei.