Hrana ta zilnica!

23 IULIE
loan 8.37-59
În capitolul 5.45, Domnul le arătase iudeilor inconsecvenţa lor: în timp ce făceau apel la Moise, înseşi scrierile acestuia îi acuzau. Aici ei îşi reclamă calitatea de fii ai lui Avraam, în timp ce lucrările lor erau cele ale diavolului, care este mincinos şi ucigaş de la început. Auzim uneori spunându-se: aşa tată, aşa fiu (comp. cu Ezechiel 16.44), şi Domnul confirmă că după faptele noastre se poate vedea ai cui copii suntem (comp. cu 1 loan 3.7-10). Pe pământ există doar două mari familii: cea a lui Dumnezeu şi cea a diavolului. Fiecare trebuie să ştie căreia dintre acestea îi aparţine. Faptul de a fi copii din părinţi creştini nu conferă mai multe drepturi înaintea lui Dumnezeu decât le dădea acestor iudei orgolioşi titlul lor de descendenţi ai lui Avraam; dimpotrivă, atrage o responsabilitate mai mare.
„Ai demon", repetă aceşti mizerabili (v. 48 şi 52; comp. cu cap. 7.20 şi 10.20). Din nou admirăm răbdarea Domnului Isus: În faţa acestor insulte, El lasă Tatălui grija răzbunării floriei Sale. Şi prin aceasta, El este măreţul nostru Model. Singura noastră preocupare trebuie să fie aceea de a-L cunoaşte pe Dumnezeu şi de a păzi Cuvântul Său (v. 55). „Eu Sunt” declară Isus în versetul 58. Nu numai „eram înainte de Avraam", ci „Eu sunt veşnic" (comp. cu Exod 3.14)!

Daca ai uitat unde ai fost acum o luna, nu-i nimic, "Goagal" iti aminteste!

Daca ne spunea cineva cu ani de zile in urma ca vom da un simplu click si computerul ne va spune unde am fost si  cat timp am stat, n-am fi crezut. 

Ei astazi m-am convins....!

Stim fiecare ca pe masura ce  telefonul este mai performant avem mai multe avantaje, dar...avem si o multime de  dezavantaje, si astazi m-am convins. Citeam un articol care ne informa ce stie Google sau "Goagal", vorba lui Vanghelie, despre noi si cat de urmariti suntem.Eu cel putin am vazut....

Accesand un link si fiind conectat la contul tau google, vei afla ....si ce-ai mancat aseara(vorba vine). Am aflat unde am fost acum 1-2 luni in urma, pe zile, pe ore, cat am stat, etc....

Doamne ca m-am infiorat...nu ca asa avea ceva de ascuns...ca in afara de servici, biserica si hipermarket la  cumparaturi...n-am umblat, insa ideea ca deschid computerul si imi spune...in ziua "X", de la ora ...pana la ora...ati fost in parcul Rozelor...sau pe strada cutare, ori la servici, asta-i prea de tot.

Iata ce a ajuns tehnica in ziua de azi!

Printr-o nouă funcţie inovatoare intitulată Your Timeline, Google Maps îţi arată traseele tale din ultimii ani.

Dacă la un moment dat a mai existat o fărâmă de speranţă în faptul că Google nu îţi monitorizează fiecare pas şi fiecare aventură offline sau online, gigantul din Mountain View s-a decis să o spulbere printr-o nouă funcţie. Aţi folosit vreodată Google Maps în ultimii ani sau v-aţi urcat vreo imagine pe Google Photos? Nu vă aduceţi aminte? O să vă amintească Google imediat prin Your Timeline.

O nouă secţiune din Google Maps, disponibilă doar vouă şi celor de la Google este în egală măsură uimitoare, atractivă şi şocantă. Printr-un click pe acest link vi se va afişa pe ecran o hartă cu câteva puncte roşii. Un click pe orice dintre ele vă va afişa întregul traseu pe care l-aţi urmat într-o anumită dată, fie desprins din utilizarea Google Maps ca soluţie de navigaţie la momentul respectiv, fie decriptat din informaţiile de geotagging ale imaginilor urcate vreodată pe Google Photos sau orice alt serviciu Google. ,,Your Timeline îţi permite să vizualizezi rutinele tale din lumea reală, să vezi călătoriile pe care le-ai făcut şi să-ţi faci o părere despre locaţiile în care îţi petreci timpul.”

sursa: http://playtech.ro/

Valea oaselor uscate!

Hrana ta zilnica!

22 IULIE

loan 8.21-36

Iudeii îi declaraseră Domnului că mărturia Lui nu era adevărată (v. 13). La ce bun Îl întreabă acum cine este? (v. 25). El nu poate să le dea alt răspuns decât: „întocmai ceea ce vă şi spun" („de la început"). Cuvintele Lui sunt expresia perfectă a ceea ce este El (Psalmul 17.3). Este suficient să ne gândim, prin contrast, la diferenţa care este între ceea ce noi spunem şi arătăm altora şi ceea ce suntem în realitate. Tot ceea ce Isus spunea şi făcea era în perfectă armonie cu gândul Tatălui Său. „Eu fac întotdeauna cele plăcute Lu”i (v. 29), poate afirma El!

 Ce Model inegalabil şi pe care totuşi noi trebuie să căutăm să-L imităm!

Celor care cred în El, Isus le vesteşte o eliberare deplină. Iudeii care sunt acolo protestează: „N-am fost robi nimănui niciodată" (v. 33), uitând printr-un ciudat lapsus, sau mai curând din mândrie, de istoria lor în Egipt, de Babilon ... şi de prezenta stăpânire romană. Aşa este omul: nu este dispus să admită că este robit de păcat şi-şi închipuie că este liber să facă ce vrea (2 Petru 2.19).

Să recunoaştem, dragi prieteni, starea cumplită în care am fost găsiţi, dar să reţinem şi adevărata libertate în care Fiul ne-a aşezat, în calitate de copii ai lui Dumnezeu!

Hrana ta zilnica!

21 IULIE

loan 8.1-20

Este o cursă foarte subtilă cea cu care cărturarii şi fariseii se gândesc să-L prindă pe Domnul Isus. Prin El au venit împreună harul şi adevărul (cap. 1.17). Dacă El o condamnă pe această femeie vinovată, unde este harul pe care toţi îl cunosc (Luca 4.22)? Dacă o cruţă, nu este aceasta în detrimentul adevărului, în contradicţie cu legea? In înţelepciunea Lui perfectă, Isus le arată că această lege îi atinge pe toţi. Am putea-o compara cu o sabie fără mâner care-1 răneşte întâi pe cel care o foloseşte. Insă, în loc să-şi mărturisească păcatele care le revin în memorie, acuzatorii se retrag unul după altul, peste măsură de încurcaţi (Iov 5.13). Lumina lumii este înaintea lor (v. 12), dar „oamenii au iubit mai mult întunericul decât lumina" (cap. 3.19), precum acele insecte care, atunci când ridici piatra sub care se adăpostiseră, fug să se ascundă în altă parte. Atunci singurul care, fiind fără păcat, ar fi avut dreptul să exercite judecata îi declară femeii: „Nici Eu nu te condamn". EI adaugă: „Du-te şi să nu mai păcătuieşti" (v. 11). Multe persoane se străduiesc ca prin propria lor purtare să fie vrednice de iertarea lui Dumnezeu, în timp ce Domnul începe prin a ierta şi numai după aceea porunceşte „să nu mai păcătuieşti" (comp. cu cap. 5.14, cu Psalmul 130.4 şi cu 1 loan 3.9).

Dialog!

L-am intalnit intr-un pridvor 

pe Domnul slavilor senine.

El suspina ca vântu-n zbor,

ca apa lină de izvor,

prin lunci de pietre pline. 

L-am întrebat de-atunci mereu:

- "De ce eşti trist, o, Doamne Sfinte?"

- "Sunt trist acum, iubitul Meu,

că duc de mult al lumii greu,

dar cine ia aminte ?

Mă doare după toţi ai Mei

ce-adună snopi de frunze moarte,

nu-n zboruri dulci de porumbei,

ci-n zvon de şerpi cu clopoţei,

sfidând divina Carte.

Le-am tot trimis din cer scrisori,

dar ei toţi, fără să le pese,

n-aşteaptă-ai zilei Mele zori

ci se petrec în sărbători

şi chefuiesc la mese.

Prin multe vreau să le-amintesc

că revenirea Mea e-aproape.

În arca traiului lumesc

n-aş vrea, pe nimeni, să găsesc

pierdut pe-ntinse ape.

Eu am venit ca să-i conving,

cu-a suferinţei Mele şcoală,

pe toţi ai Mei ce nu se-ating

de pânza negrului  paing

ce lumea o înşeală!"

Eu, printre lacrimi, I-am răspuns:

- "Sfinţeşte-mi, Doamne, Tu chivotul!

Când sus pe cruce-ai fost străpuns,

tot chinul greu Ţi-a fost de-ajuns,

să-Ţi dau şi eu azi totul."

sursa:http://reteacrestina.ro/poezie-crestina/dialog

Am asteptat atat de mult, dar n-ai facut-o. Poate maine!

Un simplu click pe telefon si intri in legatura cu persoana de la celalalt capat al firului, chiar daca e la mii de km distanta. Tot cu un simplu click te conectezi la reteaua de internet si navighezi in lumea intreaga, "crezand" astfel ca pamantul a devenit minuscul in fata ta. Poti fi conectat in timp real sau nu, iar tehnica a avansat atat de mult si pe zi ce trece ne-am lasat furati  si captati de toate aceste mijloace de comunicare, incat am uitat de mult mijloacele pe care le-am folosit cu ani in urma. 

Dar exista o forma de dialog vie si pe care NU ar trebui sa o uitam niciodata (desi este tot mai neglijata) indiferent cat de mult avanseaza tehnica moderna, aceasta este conexiunea cu CERUL, este firul de legatura cu Dumnezeu.

Universul este plin de unde si semnale, si trebuie s-o recunoastem ca de multe ori incingem reteaua si comunicam din zori si pana in noapte, lucruri fara importanta, fara de valoare, neesentiale, vorbim "verzi si uscate", pierdem vreme si timp pretios uitandu-ne la asa zisi "prieteni" virtuali, comunicam cu persoane pe care nu le-am vazut niciodata si poate ca murim si nici n-o sa-i cunoastem vreodata.

In loc sa gasim timp pentru a sta de vorba de fapt cu Cel Caruia Ii sta in putere sa ne dea ajutorul, ne spunem "off-ul" si durerea unor persoane incapabile de a ne ajuta in vreun fel. Ne deschidem sufletul in fata unor persoane straine care in fata te asculta, te compatimesc, iar mai apoi te batjocoresc, in loc sa venim inaintea Celui care ne asteapta cu atata drag sa ne ofere rezolvare la problemele noastre. 

Daca prietenii se plictisesc de problemele tale, Isus nu se plictiseste niciodata, daca prietenii tai nu au rabdare sa te asculte, Isus este rabdator sa-ti asculte intreaga poveste.

Astazi tot mai putini isi pleaca genunchiul in rugaciune si tot mai putini mijlocesc inaintea Domnului si asta nu pentru ca nu am avea motive de mijlocire, ci pentru ca am devenit prea nepasatori. Nepasatori fata de cei din jurul nostru care zac in pacat, nepasatori fata de biserica "atipita" si furata de somn datorita nevegherii, nepasatori fata de cei nemantuiti din casa noastra care se indreapta spre iad, nepasatori fata de cei prigoniti pentru Numele lui Hristos, nepasatori chiar fata de noi insine, fata de starea noastra de  ignoranta, fata de starea noastra de crestini "caldicei". Avem  atata nevoie de rugaciune, avem nevoie de asa multa indurare din partea lui Dumnezeu, si totusi suntem atat de nepasatori...

Ne facem timp pentru toate si gasim timpul necesar pentru tot, insa timp pentru Domnul...prea putin sau chiar deloc.

Imi amintesc, cu ceva timp in urma, citeam cateva ganduri care pareau mai degraba a fi un monolog a lui Dumnezeu. Poate ca randurile acestea vor sensibiliza inima noastra. Sunt doar cateva randuri asternute pe o hartie, dar exprima o realitate si un adevar.

Cum te-ai trezit m-am uitat si speram ca vei vorbi cu mine. Doar cateva cuvinte, sa-mi multumesti pentru ceva bun din viata ta de ieri sau de saptamana trecuta.

Dar am observat ca erai ocupat sa alegi hainele potrivite pentru munca. Am asteptat iarasi sa te aud. Cand ai iesit din casa, am stiut ca ai cateva minute sa te opresti si sa-mi spui “Buna”, dar tu nu te-ai oprit.

Am vrut sa-ti spun ca as putea sa te ajut sa realizezi mai mult decat ai visat vreodata daca ai petrece fiecare zi ceva timp cu mine. La un moment dat ai asteptat pe scaun 15 minute fara sa faci nimic. Am asteptat sa-mi vorbesti.

Apoi te-am vazut dintr-o saritura in picioare; am crezut ca vrei sa-Mi vorbesti, dar ai mers si ti-ai sunat un prieten. Te-am urmarit in timp ce mergeai la servici si am asteptat cu rabdare toata ziua sa vorbesti cu Mine. Cu toate activitatile, erai prea ocupat(a) ca sa vorbesti cu mine.

Am observat ca la pranz te uitai in jur; poate ti-e era rusine sa vorbesti cu Mine.

 Ai aruncat o privire si ai observat la 3 mese distanta niste prieteni vorbind cu Mine inainte sa manance, dar tu n-ai facut-o. 

A mai ramas timp destul si credeam ca vom vorbi. Ai plecat acasa si ai avut multe lucruri de facut. Dupa ce ai terminat, ai pornit televizorul; chiar daca nu era nimic interesant, totusi ai petrecut cateva ore bune. Am asteptat in timp ce te uitai la televizor si iti savurai cina...dar din nou n-ai vrut sa vorbesti cu mine.

Cand ai mers sa te culci erai epuizat(a). Dupa ce ai spus “Noapte Buna” celor din jur, te-ai trantit in pat si ai adormit. Vroiam asa mult sa fac parte din ziua ta. Puteam sa ne simtim asa de bine si sa realizam asa multe impreuna.

Te iubesc asa mult incat astept in fiecare zi un gand, o rugaciune, un “Multumesc”. Ei bine, poate maine! O sa te astept.

Prietenul tau, 

           Dumnezeu.

Hrana ta zilnica!

20 IULIE

loan 7.37-53

Aceste capitole, 6 şi 7, ne fac să ne gândim, respectiv, la capitolele 16 şi 17 din Exod. în capitolul 6, Domnul Isus Se prezenta ca fiind adevărata Pâine venită din cer, căreia mana nu îi era decât un simbol. Acum El este înaintea noastră ca stânca din Exod 17, din care apa vie ţâşneşte îmbelşugat. Isaia, în capitolul său 55, invita pe „oricine însetează" să vină la apele harului. Aici însă, însuşi Domnul strigă: „Dacă însetează cineva, să vină la Mine şi să bea" (v. 37). Şi credinciosul, umplut de Duhul Sfânt, devine un canal pentru binecuvântarea altora (v. 38).

Dar - ce trist - la orice răspuns apar noi contestări! Este ca şi cum oameni însetaţi, aflaţi în faţa unui izvor curat, în loc să bea, s-ar apuca să discute compoziţia chimică a apei sau originea ei.

Capitolul se încheie prezentându-ne două mărturii pentru Domnul făcute înaintea fariseilor. Slujbaşii (aprozii) trimişi să-L prindă sunt nevoiţi să recunoască faptul că nu sunt cuvinte omeneşti cele rostite de El: „Niciodată n-a vorbit vreun om aşa, ca Omul acesta" (v. 46). Apoi Nicodim este cel care, cu timiditate, pledează în favoarea Celui cu care, în capitolul 3, avusese o întrevedere de neuitat.