Esti responsabil in slujire?

Acum, fiilor, nu mai staţi nepăsători; căci voi aţi fost aleşi de Domnul ca să staţi în slujbă înaintea Lui, să fiţi slujitorii Lui şi să-I aduceţi tămâie.”

2 Cronici 29:11

Nu stiu cat de mult constientizam ca fiecare dintre noi suntem slujitori ai Domnului. Cand spunem "slujitori" avem tendinta de a ne gandi la pastorii sau prezbiterii bisericii, cu alte cuvinte la termenul "lucrator sau conducator", insa slujirea nu a fost incredintata doar liderului din biserica, ci fiecarui crestin care calca pe urmele Domnului.

Conform Cuvantului din Scriptura, toti suntem lucratori in via lui Dumnezeu.

Căci noi suntem împreună-lucrători cu Dumnezeu. Voi sunteţi ogorul lui Dumnezeu, clădirea lui Dumnezeu. (1 Corinteni 3:9)

 Intrebarea se pune, "cum facem aceasta lucrare?"

Cati constientizam ca tot ceea ce facem in aceasta lucrare la care am fost chemati, nu facem doar un simplu act de prestari servicii, nu facem ceva din lipsa de ocupatie, ci facem o slujire pentru Dumnezeu, de-aceea este atat de important ca implicarea noastra intr-o lucrare sa fie o chemare a lui Dumnezeu.

Este asemanator ca si o activitate pe care o facem pe acest pamant, pentru viata trupeasca. Daca mergi la un job doar din obligatie, ca musai si nu din placere atunci si munca depusa este pe masura dorintei. Mergi la munca si astepti sa treaca orele dar nu te intereseaza prea mult ce lasi in urma ta, incerci sa faci strict ce ti s-a incredintat(daca faci) si asta fara prea mare responsabilitate, iar daca seful nu-i de fata...."Dumnezeu cu mila", ori daca ceea ce faci iti face placere si constientizezi ca ai fost ales sa faci o lucrare, atunci pui suflet, esti cat se poate de responsabil si fie ca esti vazut de sef sau nu, tu iti faci lucrarea cat poti mai bine.

Ni s-a incredintat o lucrare in via Domnului, dar cum o facem? Cu bagare de seama sau iresponsabili?

In primul rand trebuie sa stim ca lucrarea lui Dumnezeu, TREBUIE sa fie facuta dupa voia lui Dumnezeu, iar in aceasta lucrare se cere multa ascultare si smerenie, iar daca nu suntem gasiti vrednici si responsabili pentru lucrarea incredintata, Dumnezeu isi va cauta altii lucratori, pentru ca lucrarea Lui TREBUIE sa se faca si nu sta intr-un om.

Mi-a venit in minte cuvintele din pilda vierilor,

...vă spun că Împărăţia lui Dumnezeu va fi luată de la voi şi va fi dată unui neam care va aduce roadele cuvenite.

Unde te-a asezat Dumnezeu, aduci roada? Esti constient ce responsabilitate ai primit?

 Dai dovada de seriozitate in ceea ce faci?

Poate ca ti se pare nesemnificativa lucrarea care ti-a fost incredintata, dar sa nu uitam ca daca nu vom fi gasiti vrednici si seriosi in lucrurile marunte, cum ni se va putea incredinta o lucrare mai mare? 

 

 

 

Hrana ta zilnica!

26 MARTIE

Ezechiel 25.1-17
Ca şi în cazul celorlalţi profeţi, anunţul judecăţii împotriva lui Israel este urmat acum de profeţiile împotriva naţiunilor (vezi Isaia 13-23; Ieremia 46-51). Capitolul 21 ni 1-a arătat deja pe împăratul Babilonului stând în cumpănă dacă să atace Raba fiilor lui Amon înaintea Ierusalimului (cap. 21.19-21), iar versetele 1-5 din capitolul 22 cuprindeau avertismentul că va veni pedeapsa asupra acestor descendenţi ai lui Lot, dintotdeauna vrăjmaşi lui Israel. Cruţaţi pentru o vreme, amoniţii, în loc să tragă învăţăminte, s-au bucurat cu laşitate de loviturile care se abătuseră asupra templului, asupra ţării dispreţuite a lui Israel şi asupra împărăţiei lui Iuda (v. 3,6). Ei îşi bătuseră joc de Israel în nenorocirea lui (Proverbe 17.5). Dar Domnul „îşi bate joc de cei batjocoritori", afirmă Proverbe 3.34, citat în Noul Testament: „Dumnezeu stă împotriva celor mândri, dar dă har celor smeriţi" (Iacov 4.6; 1 Petru 5.5). Şi tocmai mândria care-i caracterizează pe Amon şi pe fratele lui, Moab (Ţefania 2.8; Isaia 16.6), va fi umilită de Domnul, prin faptul că va da ţara lor în stăpânirea unor prădători nomazi (v. 4 şi 10).
Edomul şi Filistia sunt deopotrivă foarte vinovate. Şi una şi alta au profitat de ruinarea lui Israel, pentru a se răzbuna cu cruzime pentru vechile lor înfrângeri (v. 12 şi 15). La rândul lor, ele vor avea de-a face cu răzbunarea Domnului.

Dumnezeu sa binecuvinteze Egiptul!

Cui slujeşti?

Hrana ta zilnica!

25 MARTIE
Ezechiel 24.1-27
Odată cu acest capitol începe o nouă diviziune a profeţiei. Ea este datată ca o zi solemna care marchează debutul asediului final al Ierusalimului (comp. cu 2 Impăraţi 25.1). Domnul reia comparaţia cu cazanul (cap. 11.3) şi anunţă că nu numai conţinutul Său (locuitorii cetăţii) va fi consumat, ci şi cazanul însuşi (Ierusalimul cu rugina lui învechită) va fi topit în focul care se aprinde.
Ştim în ce stadiu va ajunge cetatea odată cu acest îngrozitor asediu (2 Cronici 36.19). Aceeaşi zi însă îi aduce şi lui Ezechiel personal doliul şi suferinţa: soţia îi este luată pe neaşteptate (v. 18). Astfel, prin propriile lui circumstanţe, profetul avea să-i înveţe pe fiii poporului său ce dureri urmau să se abată asupra lor atunci când Domnul avea să le ia ceea ce le era mai scump: capitala şi locaşul lor cel sfânt. Avem aici o probă a faptului că un slujitor al lui Dumnezeu nu este scutit de a avea parte de încercările la care sunt supuşi cei în mijlocul cărora trăieşte. Şi cât de multe dureri au fost partea acestui om al lui Dumnezeu! Pentru a fi „un semn" pentru poporul său (v. 27), îl vedem supunându-se la tot ceea ce îi cere Domnul 

(comp. cu Psalmul 131.2). 

Chiar fără ca Domnul să ne ceară imperios sacrificii, El să găsească în noi instrumente supuse, ucenici ascultători!

Si-n ziua fericirii, si-n ziua nenorocirii...fii fericit!

Daca tot e lejer la munca...toti citim. Unii ziare, unii pe internet, altul Biblia...dar fiecare citim.

Citind istoria lui Saul, vad ce mare putere are cantarea de lauda la adresa lui Dumnezeu.

Şi când duhul trimis de Dumnezeu venea peste Saul, David lua harpa şi cânta cu mâna lui; Saul răsufla atunci mai uşor, se simţea uşurat, şi duhul cel rău pleca de la el.

Duhul rau care era in Saul era trimis de Dumnezeu, pentru ca DUHUL DOMNULUI se departase de Saul, din pricina neascultarii Lui.

Dar nu vreau sa vorbesc despre Saul, ci ma uit la puterea pe care o are cantarea de lauda.

 

De nenumarate ori am experimentat acest lucru. Au fost situatii cand totul mergea de-a-ndoaselea in viata mea, in jurul meu, si in acele momente este drept ca nu ai puterea sa canti, dar cand am cerut Domnului sa imi dea aceasta putere si sa imi dea bucuria de a-L lauda, pot spune ca orice duh, orice amprenta a celui rau, era nimicita si inlaturata.

Nu este usor sa canti in necazuri, nu este usor cand medicul iti spune....cancer sau ciroza, nu este usor sa canti cand copiii sunt neascultatori sau ii vezi cum se departeaza de Domnul, nu este usor sa canti cand sotia iti spune simplu...plec, nu este usor sa canti cand sotul iti spune simplu..."nu te mai iubesc" sau cand financiar esti "lefter", nu este usor in niciuna din aceste situatii sau cate-or mai fi, dar cu Domnul poti.

Versurile unei cantari care mie imi place tare mult, spune: "vorbim de credinta cand suntem sus pe munte, pare usor cand necazuri nu avem, insa vin clipe grele cu incercari si ispite, atunci Domnul vede cat ne incredem in El" 

Cand toate lucrurile sunt la locul lor, toate sunt bune si frumoase si Ii declaram multa iubire lui Hristos, insa cand vin necazurile si toate lucrurile sar de pe fagasul normal, atunci incepem sa ne clatinam, sa cartim, sa fim nemultumitori. Atunci credinta noastra se clatina, iubirea pentru Domnul parca intra in pamant, ori tocmai acest lucru vrea sa-l vada Domnul, vrea sa vada reactia noastra.

Eu am experimentat aceste lucruri si va spun din propria experienta.Cu doar cativa ani in urma pot spune ca nu a fost zi in care sa nu cant cel putin 1-2 ore pe zi, deci atentie...nu sa ascult cantari...ci sa cant. Credeti ca in aceea perioada nu aveam incercari ? Oh, slava Domnului aveam cat n-au avut altii intr-o viata, dar si biruinta dupa biruinta am avut in toata aceasta perioada. Eu insumi eram uimita...

Numai ca am avut momente si cand nu am mai cantat, drept este ca si timpul nu mi-a mai permis, dar asta nu este o scuza. Nu ma intrebati...rezultatul...

Dar a trecut ceva timp, am umplut poate si un burduf cu lacrimi pana sa inteleg ca, cantarea de lauda are foarte mare putere, si slava Domnului, ca mi-a dat iarasi puterea si bucuria de a canta. Am aceleasi probleme, poate doar natura lor difera, neajunsuri...? Oh, slava Domnului mai tot timpul sunt "la blana" financiar, dar CANT. Copiii razvartiti? Doar fac parte din aceeasi generatie a "butoanelor", dar cu toate acestea...CANT, si voi canta cate zile voi avea. Voi canta indurarea Domnului si voi lauda binefacerile Lui, chiar daca ingaduie sa trec si prin vai adanci. El ma face sa imi amintesc ca si atunci cand eram pe munte, tot El mi-a dat bucuria pe care am avut-o pe culmi, dar si valea este ingaduita de El, si slava LUI ca, si in vale EL este cu mine.

Ai probleme...? 

Lauda-L pe Domnul! 

Solomon  spunea:

În ziua fericirii, fii fericit, şi în ziua nenorocirii, gândeşte-te că Dumnezeu a făcut şi pe una şi pe cealaltă, pentru ca omul să nu mai poată şti nimic din ce va fi după el.

 

JESUS,Yahweh, is coming Again!

De cateva zile ascult acesta cantare intr-un, o ascult acasa, o ascult la munca, o ascult oriunde

Nu am cuvinte de multumire, de lauda la adresa lui Dumnezeu, pentru ca si-n zile cu soare, si-n zile cu nori si furtuna, El nu m-a parasit si ma iubeste.

Ascultand aceasta piesa, cu aceste cuvinte minunate, n-as putea si nici nu vreau sa ma mai gandesc la altceva decat la Mirele meu drag pe care Il astept sa revina. Abia astept sa-I cant cu miile de ingerii, sa laud si sa-I inalt Numele-I Sfant.

JESUS,Yahweh, is coming Again!

Hrana ta zilnica!

24 MARTIE
Ezechiel 22.1-31
Ierusalimul este numit aici „cetatea sângeroasă" (v. 2). Toate clasele erau vinovate. Căpeteniile, asemeni unor lupi, vărsaseră sânge, călcaseră legea în toate felurile, distruseseră sufletele (v. 6,27); preoţii profanaseră lucrurile sfinte (v. 26); profeţii mincinoşi jefuiseră lucrurile de preţ, devoraseră sufletele (v. 25,28); poporul, de asemenea, prăduise şi asuprise pe cel nevoiaş şi sărac (v. 29). Zadarnic căutase Domnul un om care „să repare zidul” şi care, precum Moise, „să stea la spărtură" înaintea Lui pentru ţară (v. 30; Psalmul 106.23)!
Această dublă funcţie, de a veghea şi de a se ruga, corespunde misiunii creştinului! A veghea, pentru a împiedica pătrunderea răului şi a lumii în adunare şi în inimile noastre, şi a mijloci în rugăciune, pentru mărturia Domnului.
Importanţa pe care Domnul o acordă separării alor Săi este subliniată încă o dată de întreg capitolul 23. Sub imaginea crimelor comise de Ohola (Samaria sau cele zece seminţii) şi de Oholiba (Ierusalimul şi Iuda), Dumnezeu ne vorbeşte de alianţele vinovate încheiate de Israel cu ţările vecine: Egiptul, Asiria, Babilonul, precum şi de pedepsirea Israelului prin acestea. Atunci când un creştin întreţine legături cu lumea, adesea îşi va primi pedeapsa tocmai prin intermediul lumii.