Eclipsa solara 2015

Superb...!

Daca nu poti privi eclipsa, cum il vei putea privi pe DUMNEZEU?

De cateva saptamani s-a anuntat ca va fi o eclipsa in 20 Martie. Iata ca astazi este ziua in care chiar se intampla acest fenomen. Inca de dimineata razele soarelui erau atat de puternice incat nu te puteai uita spre soare. Adineauri am citit orasele unde se poate vedea aceasta eclipsa. In Timisoara a inceput la ora 10.40 si 44 sec. Curioasa am iesit din birou sa vad si eu...macar ceva.

Vreau sa va spun ca atat de puternice sunt razele soarelui incat in momentul in care am ridicat ochii spre soare, efectiv pe moment am orbit. Bineinteles suntem sfatuiti de specialisti sa nu privim spre soare in aceste momente fara ochelari speciali.

In aceasta clipa ma gandeam  la venirea Domnului. Cum va fi venirea  Lui?

Ioan in cartea Revelatiei ne spune despre maretia si puterea lui Isus Hristos.

Iată că El vine pe nori. Şi orice ochi Îl va vedea; şi cei ce L-au străpuns. Şi toate seminţiile pământului se vor boci din pricina Lui!

......................................

M-am întors să văd glasul care-mi vorbea. Şi, când m-am întors, am văzut şapte sfeşnice de aur.
Şi, în mijlocul celor şapte sfeşnice, pe Cineva care semăna cu Fiul omului, îmbrăcat cu o haină lungă până la picioare şi încins la piept cu un brâu de aur. Capul şi părul Lui erau albe ca lâna albă, ca zăpada; ochii Lui erau ca para focului; picioarele Lui erau ca arama aprinsă şi arsă într-un cuptor; şi glasul Lui era ca vuietul unor ape mari.  În mâna dreaptă ţinea şapte stele. Din gura Lui ieşea o sabie ascuţită cu două tăişuri, şi faţa Lui era ca soarele când străluceşte în toată puterea lui.
Când L-am văzut, am căzut la picioarele Lui ca mort.

 

Faţa Lui era ca soarele când străluceşte în toată puterea lui! 

Nu stiu daca  astazi este momentul in care soarele straluceste in toata puterea lui, insa stiu ca doar am ridicat privirea spre el, nici macar n-am apucat sa privesc o secunda si m-a orbit pe moment.

Constientizam noi oare, cum vom putea sa stam in fata Acelui Care straluceste ca soarele ?

Putea-vom noi sa tinem privirea indreptata spre EL?
Ioan spune, "am căzut la picioarele Lui ca mort"

 Crezi tu oare suflet pacatos, ca-n ziua aceea vei putea sta in Fata LUI?

Scriptura spune atat de clar, nu exista doi domni, nu exista doua cai.

Cine ramane in EL nu pacatuieste  si cine trăieşte în neprihănire este neprihănit, cum El însuşi este neprihănit.

Traind asa vom putea sta inaintea Lui si-I vom putea privi Fata, pentru ca noi suntem copii ai lui Dumnezeu. Şi ce vom fi nu s-a arătat încă. Dar ştim că, atunci când Se va arăta El, vom fi ca El; pentru că Îl vom vedea aşa cum este.

Iata ce promisiune minunata!

Doamne, doresc sa-Ti vad Fata, sa-Ti vad chipul bland, sa-Ti cad la picioare si sa-Ti spun cat te iubesc!

Hrana ta zilnica!

20 MARTIE
Ezechiel 18.19-32
Ca şi parabola celor doi vulturi mari, din capitolul 17, cea a leoaicei şi a puilor ei îi pune în scenă pe cei din urmă împăraţi ai lui Iuda, precum şi istoria lor tragică, aşa cum o găsim relatată la sfârşitul cărţilor împăraţi şi Cronici. Fiii credinciosului Iosia, Ioahaz şi Ioiachim, au confirmat în întregime ceea ce Domnul declarase în capitolul anterior. Pentru propriile lor păcate au suferit pedeapsa aceşti împăraţi răi, iar în ce priveşte dreptatea tatălui lor, aceasta n-a putut să-i salveze (vezi cap. 18.5... şi 18.10-13).
Din nou se vorbeşte despre captivitatea ultimului împărat al lui Iuda şi de distrugerea prin foc a viei lui Israel. Poate că unii se întreabă de ce aceste evenimente ocupă atâta spaţiu în Cartea Sfântă, când ele nu ocupă aproape deloc manualele de istorie. Totuşi, în ochii lui Dumnezeu, ele sunt una din marile cotituri ale istoriei omenirii. Centrul guvernării Lui părăsea de acum Israelul pentru multe secole. Ierusalimul înceta să mai fie locul în care îşi aşezase locuinţa Sa pe pământ. Începea vremea naţiunilor, ea durează încă şi acum şi nu va lua sfârşit decât atunci când va începe domnia lui Hristos şi când Israel va fi restaurat.

Hrana ta zilnica!

19 MARTIE
Ezechiel 18.10-18
Tot acest capitol subliniază principiul responsabilităţii individuale a fiecărui suflet (altfel spus, a fiecărei persoane) faţă de Dumnezeu. Şi repetăm încă o dată: voi nu puteţi fi mântuiţi prin credinţa părinţilor sau a bunicilor, nici pentru că frecventaţi o adunare a copiilor lui Dumnezeu. „Sufletul care păcătuieşte, acela va muri" (v. 20). „Fiindcă plata păcatului este moartea (chiar dacă în Ezechiel este vorba numai de moartea trupului); dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa veşnică în Hristos Isus, Domnul nostru" (Romani 6.23). Dumnezeu a fost acuzat de nedreptate de către acest popor orb şi vinovat (ca de atâţia necredincioşi astăzi) care a ajuns chiar să spună: „Calea Domnului nu este dreaptă" (v. 25,29; 33.17,20). „Am Eu, în adevăr, vreo plăcere în moartea celui rău?" (v. 23), este Domnul forţat să întrebe. 

Ce întrebare! In dragostea Lui nemăsurată, „Dumnezeu, Mântuitorul nostru, ... doreşte ca toţi oamenii să fie mântuiţi şi să vină la Cunoştinţa adevărului" (1 Timotei 2.4; 2 Petru 3.9). Şi cele din urmă cuvinte ale acestui capitol sunt tot o chemare a harului adresată poporului Său... şi poate şi dumneavoastră: „De aceea, întoarceţi-vă şi veţi trăi!" (v. 32).

"Vai de cei ce numesc răul bine şi binele rău!"

Hrana ta zilnica!

18 MARTIE
Ezechiel 17.22-24; 18.1-9
Misterul din capitolul 17 se sfârşeşte într-un mod divin. Domnul vorbeşte acolo despre vlăstarul pe care El însuşi - şi nu vulturul cel mare de astă dată - îl va lua din acelaşi cedru regal al lui David şi îl va planta pe un munte înalt şi măreţ, ca să fie un copac mare şi plin de roade. Înţelegem că este vorba despre Domnul Isus şi de domnia Lui viitoare (comp. cu Isaia 11.1 şi cu Psalmul 2.6).
În capitolul 18, Domnul are o dispută cu oamenii din Israel care, în loc să se smerească văzând cum se împlinesc pedepsele, caută să se justifice printr-un proverb neruşinat inventat de ei (v. 2): „Părinţii au mâncat aguridă şi copiilor li s-au strepezit dinţii"; cu alte cuvinte: generaţia noastră plăteşte pentru cele de dinainte; părinţii noştri au păcătuit, iar noi suportăm consecinţele (vezi Ieremia 31.29,30). Prin aceasta, ei Îl acuzau pe Dumnezeu de nedreptate. Acest capitol însă spulberă raţionamentele lor perverse; ei seceră ceea ce ei înşişi au semănat (Galateni 6.7).
Nu recunoaştem noi, prin aceşti oameni, trista înclinaţie a inimii noastre, de a arunca asupra altora responsabilitatea pentru propriile noastre greşeli?

 Acest fapt trădează orbirea şi mândria noastră şi deopotrivă ne face să pierdem lecţiile salvatoare pe care ni le dă Domnul (vezi Geneza 3.12 şi Romani 2.1).

Zi de zi in atelierul de slefuire a lui Dumnezeu!

Pentru ce nu mai contenește suferința mea? Pentru ce mă ustură rana și nu vrea să se vindece?” – întreabă Ieremia (15:18). Suferința este deosebit de activă în viața celui ce își dorește sfințirea, Voia lui Dumnezeu..

Ne lăsăm pătrunși de Lumina lui Dumnezeu. „Aduceti-va aminte de zilele de la inceput, cand, dupa ce ati fost luminati, ati dus o mare lupta de suferinte” (Evrei 10:32), scrie http://abielbeula.blogspot.ro/2015/03/cine-lovesc-cel-mai-tare.html . 
De ceva vreme incoace ma confrunt si eu cu aceste intrebari. Citeam aceste cuvinte scrise pe blogul dat, si mi-am dat seama ca atunci cand vrei sa-L cunosti pe El si sa fii partas suferintei Lui, atunci trebuie sa stii ca ai de suferit si trebuie sa accepti, pentru ca suferinta face parte din planul lui Dumnezeu.
Oridecate ori trec prin necaz sau suferinta imi aduc aminte de acest verset, "In Imparatia Mea veti ajunge prin multe necazuri", si-atunci dau slava Domnului ca sunt pe drumul cel bun care ma duce in Imparatia Lui. Mai mult decat atat, am observat ca la fiecare suferinta si incercare in care am fost lasata si ingaduita de Domnul sa trec, nu m-a lasat mai mult decat am putut eu duce. Cand am fost la capat de drum...atunci m-a scos si m-a izbavit! Oare nu este minunat acest lucru?
Multi dintre "ai nostri", privesc uneori cu ochi judecatori si cu scepticism prin ceea ce treci si spun, "cu siguranta a pacatuit, de-asta trece pe aici", si poate nu ai cum sa le demonstrezi ca nu este asa, insa tu cel care esti in cauza, stiind ca in realitate tu ai urcat pe o treapta mai sus pe scara credintei si pe drumul sfinteniei, stii ca toate acestea nu sunt altceva decat confirmari ca apropierea ta de Dumnezeu este una reala.
Trecand de o perioada buna prin multe si multe incercari si nu este momentul si nici locul potrivit unde as putea sa-mi impartasesc experientele prin care trec, cert este ca tot parcursul calatoriei mele pe acest pamant este asemeni unei calatorii pe un teren minat. Scot piciorul dintr-o incercare, si calc cu celalalt in alta, dar la fiecare capat vad interventia lui Dumnezeu, si credeti-ma sunt minunate aceste experiente. Nu spun ca sunt usoare, uneori chiar incep sa tremur, dar este Unul care imi da curaj de fiecare data, slava LUI.
Intotdeauna cand sunt la final imi pun intrebarea, "....maine ce-o mai fi?", si credeti-ma ca sunt, si sunt in fiecare zi. 
Cineva spunea ca diavolul nu este in concediu si asa este, n-are odihna nici o clipa, lucreaza non-stop, 24/24, zi lumina. Insa nu are treaba cu toata lumea, are el cativa cu care are de lucru. Si daca esti un Copil a lui Dumnezeu cu adevarat, si nu doar povesti, atunci te numeri printre acei "iubiti " sau "preferati" de el.
  Dragul meu ca un sfat, daca toate lucrurile "iti merg ca pe sarma", vorba romanului, fa-ti o analiza, esti pe drumul cel bun?
Crede-ma ca nu ai cum! Intr-o vreme ca aceasta in care cel rau si-a ascutit sabia impotriva Copiilor lui Dumnezeu, nu ai cum sa fii scutit de incercari, cel putin acesta este punctul meu de vedere. 
Daca esti in cuptorul incins, nu dispera, si cei trei prieteni ai lui Daniel au fost in mijlocul cuptorului si iata ca nici macar nu le mirosea hainele a fum.
Crezi ca Dumnezeu nu poate sa-ti vina si tie in ajutor?
Eu cred din tot sufletul ca DA, si de fiecare data El m-a scos la loc larg. 
Nu pot decat sa-I multumesc ca m-a ales sa ma treaca si sa ma slefuiasca zi de zi prin atelierul LUI.

Se pregateste Romania pentru ceva?

Tensiunea creste pe zi ce trece tot mai mult, atat in UCRAINA si in RUSIA, dar si in tarile vecine.

Vineri au fost filmate aceste imagini in tara noastra. Nu stim ce va fi, nu stim ce se va intampla pe fondul acestor tensiuni, dar haideti sa ne unim glasurile cei care credem in puterea Domnului, sa strigam catre EL, si sa cerem protectia LUI sa fie peste tara noastra si la granitele ei.

Generatiile mai in varsta cunosc ce inseamna razboiul, noi nu stim, dar imi doresc nici sa nu cunoastem, nici eu si nici copiii mei sa nu simtim gustul amar al razboiului.

Sa ne rugam de-altfel si pentru aceste tari care sunt in conflict. Dumnezeu sa aduca pace si sa protejeze UCRAINA SI RUSIA. Sunt oameni nevinovati care nu-si doresc aceste lupte si sunt copii si oameni care mor in aceste zile acolo. Dumnezeu sa se indure de aceste familii.

RUGATI-VA PENTRU PACE!