Hrana ta zilnica!

10 MARTIE
Ezechiel 11.1-25
După ce capitolul 8 ne-a dezvăluit fărădelegea religioasă a poporului din Ierusalim, versetele 1-12 din capitolul nostru denunţă păcatul conducătorilor lor politici. Domnul Se pregăteşte să le tulbure planurile şi prevederile, dându-le o probă prin faptul că-1 loveşte pe unul dintre aceşti oameni chiar în timp ce Ezechiel se adresa către ei.
„Vei nimici cu totul rămăşiţa lui Israel?" (v. 13), strigă profetul tulburat. Nu, deoarece înainte chiar de risipirea completă a poporului, Domnul le şi vorbeşte de restaurarea şi de strângerea lor. El le va da „o inimă neîmpărţită,... un duh nou,... o inimă de carne" (v. 19). Şi, înainte de a-Şi retrage cu totul gloria de la acel templu pângărit, care trebuia distrus, le promite că El însuşi va fi „ca un mic locaş sfânt" pentru fiecare dintre aceia care păzesc credinţa. Ce minunat har al lui Dumnezeu! Resursa din 1 Impăraţi 8.48 le va lipsi, dar chiar dacă se vor afla departe de Ierusalim, din vina lor, vor putea totuşi să-L găsească şi să-L adore. Câtă mângâiere au adus acest gând şi această experienţa de atunci încoace pentru cre-
dincioşi fără număr aflaţi în izolare! Viziunea lui Ezechiel la Ierusalim se încheie odată cu plecarea gloriei exact din locul în care ucenicii aveau să contemple înălţarea Domnului Isus (v. 23; Fapte 1.12). După acestea, duhul profetului este readus în Caldeea.

Hrana ta zilnica!

9 MARTIE
Ezechiel 10.1-22
Avem aici o pagină solemnă din istoria lui Israel. Odinioară Domnul îşi alesese o locuinţă în mijlocul poporului Său (Deuteronom 12.5). Venise să o locuiască în har, spre fericirea alor Săi, iar aceştia aveau responsabilitatea de a păstra în ea sfinţenia cuvenită casei Lui (Psalmul 93.5). In acest templu sfânt însă, ca o supremă provocare, şi-au dat întâlnire cele mai mari urâciuni păgâne. Într-adevăr, Israel a făcut tot ce i-a stat în putinţă pentru a-L izgoni pe Domnul din templul Său (cap. 8.6). De aceea, acum Dumnezeu pleacă de acolo! şi să observăm cu ce emoţionantă încetineală, în etape, pentru a ne face să simţim cât de profund îl întristează această depărtare şi ca şi cum i-ar spune lui Israel: «Nu Mă opreşti?»
Gloria a stat întâi pe pragul templului (v. 4 şi cap. 9.3), apoi s-a înălţat, după care din nou s-a oprit, „la intrarea porţii dinspre răsărit a casei Domnului", ca şi cum nu s-ar fi putut hotărî să plece (v. 19).
Creştini, să nu uităm că noi suntem templul lui Dumnezeu şi că Duhul Lui locuieşte în noi (1 Corinteni 3.16,17). Dacă acest templu (inima noastră) va fi plin de idoli, Duhul întristat nu va mai acţiona, comuniunea cu Dumnezeu nu va mai fi stabilită. El este „un Dumnezeu gelos", care nu admite ca afecţiunile noastre să fie împărţite între El şi altcineva (2 Corinteni 6.15).

La multi ani tuturor femeilor!

O floare pentru fiecare mama, o floare pentru fiecare domnisoara, o floare pentru fiecare femeie!

Toate acestea si urari de sanatate va doresc din tot sufletul  iar bucuria, pacea si dragostea sa va insoteasca mereu!

Hrana ta zilnica!

8 MARTIE

Ezechiel 9.1-11

Ezechiel a putut constata cu ochii lui în ce fel josnic fusese călcată în picioare gloria Domnului, de aceea acum nu-i este greu să înţeleagă cât de îndreptăţită era pedeapsa. 

Şi aceasta era chiar la porţi (v. 2)! Dumnezeu însă este departe de a-1 face pe cel drept să piară odată cu cel rău (Geneza 18.25). În mijlocul celor şase oameni înarmaţi cu „arme de măcel

se găsea un al şaptelea care ţinea în mână un instrument al harului: călimara scriitorului, pe care, la porunca Domnului, urma să o folosească pentru a le face un semn (ebr. „tau") pe frunte tuturor acelora pe care păcatul îi făcea să suspine şi să geamă (comp. cu Apocalipsa 9.4; această literă T, ebr. „tau", ultima din alfabetul ebraic, era folosită ca semn şi ca semnă-tură: Iov 31.35). Omul îmbrăcat în haină de in ne îndreaptă gândurile spre Domnul Isus. In casa cea mare a creştinătăţii, invadată de rău şi pe punctul de a fi judecată, El Şi-a pus pecetea Sa, Duhul Sfânt, asupra tuturor acelora care-I aparţin: un semn divin prin care Dumnezeu îşi recunoaşte copiii. După ce toţi cei credincioşi şi-au primit semnul protector, poate fi lansat ordinul de distrugere către răzbunători. Iar judecata trebuie să lovească întâi elementele cele mai responsabile: templul pângărit, cel pe care Ezechiel îl vizitase (v. 6; comp. cu 1 Petru 4.17).

Anticristul şi prorocul mincinos!

Oare cati au curajul sa spuna aceste lucruri?

Pentru multi pare o poveste SF, insa Biblia ne-a descoperit toate aceste lucruri cu  mult timp inainte, lucruri care se vor intampla, fie ca vrem sau nu vrem.

Care este atitudinea ta la toate aceste adevaruri?

Doamne trezeste-ne din somn si alunga frica din inima crestinilor!

Hrana ta zilnica!

7 MARTIE
Ezechiel 8.1-18
Într-o nouă viziune, Ezechiel este purtat la Ierusalim, unde Dumnezeu îi dezvăluie lucrurile oribile care se petreceau pe ascuns în templul Său. „Idolul geloziet”, cel dintâi obiect pe care îl zăreşte profetul, aminteşte de ceea ce Manase adusese deja în templu (2 Impăraţi 21.7 şi 23.6; comp. cu Matei 24.15). Apoi, străpungând zidul, el vede cum, în întuneric, nu cei de jos ai poporului, ci chiar bătrânii acestuia se ocupau cu venerarea a tot felul de „dobitoace urâcioase" (v. 10). Le putem compara pe acestea cu roadele necurate ale imaginaţiei noastre, cultivate în ungherele cele mai întunecoase ale sărmanelor noastre inimi, care pot deveni astfel adevărate „camere ale chipurilor" (v. 12). În mijlocul acestor idolatrii slujea un anume Iaazania, ... fiul credinciosului Şafan! (2 Cronici 34.8,15...).
Domnul îi arată apoi lui Ezechiel femei care tocmai îl plângeau pe Tamuz, un idol respingător, precum şi o scenă în care douăzeci şi cinci de bărbaţi - exponenţi ai celor douăzeci şi patru de categorii de preoţi, cu marele preot în fruntea lor - se prosternau înaintea soarelui (comp. cu Deuteronom 4.19 fi 32.16)!
Să remarcăm că Dumnezeu este Acela care descoperă răul Cu privire la cei ai Săi. Numai El, luminându-ne conştiinţa, ne poate da sentimentul potrivit, arătându-ne în ce măsură răul acela lezează propria Lui glorie.

Hrana ta zinica!

6 MARTIE
Ezechiel 6.1-14, 7.1-27
Să remarcăm numele pe care Domnul îl dă slujitorului Său: „iul omului” (sau „fiu al omului", ebr. „ben-Adam", cap. 2.1 - unul dintre titlurile Domnului Isus, Căruia Ezechiel îi este un antetip. Numele acesta sugerează un ales dintre oameni, un reprezentant în măsură să vorbească în numele rasei umane sfârşite (vezi Eclesiastul 7.28).
După ce, în capitolul 6, anunţase pustiirea, Domnul declară solemn, în capitolul 7, că a sosit ziua fatală: ziua furiei Lui. Marea Sa răbdare îndreptată către un popor vinovat rezistase de multe secole.

Ea lua sfârşit după avertismente fără număr. Şi ne gândim la această răbdare a lui Dumnezeu care se exercită şi astăzi înspre o lume care L-a crucificat pe Fiul Său. Dar şi ea va înceta într-o „zi de mânie" (Romani 2.5), incomparabil mai cumplită, zi cu privire la care acest capitol nu ne dă decât o slabă imagine. În ea, oamenii sunt loviţi de groază (v. 17,18). Aurul şi argintul, atât de puternice până atunci, încetează a mai avea vreo valoare. Sunt aruncate ca un gunoi pe străzi, pentru că şi-au dat seama, în sfârşit, că acestea nu pot sătura sufletele. Şi, mai ales, nu vor putea salva pe nimeni în acea zi, pentru că Dumnezeu nu primeşte ca preţ pentru răscumpărarea omului pierdut nimic altceva decât sângele preţios al lui Hristos (v. 19; comp. cu Proverbe 11.4 şi cu 1 Petru 1.18,19).

Ai descoperit? Esti mort sau viu?

 Daca ne uitam pe toate planurile sunt mari framantari si oriunde te uiti este numai necaz si neliniste, boala si suferinta, lipsuri si nevoi si toate acestea se rasfrang asupra starii omului.

In mijlocul acestor probleme traiesc si crestinii si fie ca vrem sau nu vrem si noi avem parte de toate aceste probleme si nu cred ca exagerez cand spun ca "parca crestinii sunt cei mai incoltiti", insa intrebarea este: ne lasam si noi coplesiti de toate acestea? Cedam presiunilor? Deznadajduim?

E asa de usor sa vorbim despre probleme, insa este atat de greu sa trecem prin probleme.

Este o vreme in care suntem pusi la incercare si suntem cernuti prin sita lui Dumnezeu. Este o vreme in care credinta noastra este testata si pusa in cantar si tot mai des ma intreb, oare cum voi fi gasita?

Am eu oare dreptul sa pun la indoiala Cuvantul Domnului si promisiunile Lui?

Daca am un Tata care are mila de slabiciunile mele, "căci n-avem un Mare Preot care să n-aibă milă de slăbiciunile noastre..." (Evrei 4:15), atunci cum as putea sa-L fac de rusine prin atitudinea mea?

Cum asa putea sa ma clatin daca spun ca sunt copil al Lui? Psalmistul spune: "neamurile se frământă...nu noi"

In mijlocul incercarilor psalmistul spune: "Domnul oştirilor este cu noi, si Dumnezeul lui Iacov este un turn de scăpare pentru noi", de-aceea noi nu ne framantam si nu ne clatinam.

Este atat de important intr-o vreme ca aceasta sa ramanem ancorati in Domnul si este atat de bine sa nu ne lasam doborati de valurile care lovesc in noi. Lovesc si le simtim cu toti, dar scutul care este in fata noastra este mai tare ca valul acestei lumi.

Este greu sa stai in bataia pustii (cum e vorba), insa ca sa rezistam in fata focului, am gasit un remediu.

In Psalmul 119: 164, psalmistul ne spune secretul, pauzele lungi si dese sunt cheia succesului, 

"De şapte ori pe zi Te laud..." 

Poti oare sa-l lauzi in mijlocul problemelor?

Tot ce are suflare să laude pe Domnul! Lăudaţi pe Domnul!

Asa incheie David, tot ce are suflare, adica toti cei vii sa-L laude pe Domnul.

Ai descoperit? Esti mort sau viu?