Anunt mortuar!

Orice actiune incepe cu o rugaciune!

Fratele Emil Bartos face un anunt mortuar care ar trebuie sa sfasie inimile tuturor credinciosilor.Este atat de trist anuntul, dar este foarte adevarat!

*

*

**************

*

*

*

*

*

„Cu regrete anunțăm trecerea în neființă a doamnei Rugăciune. S-a stins din viață de curând, la Biserica Neglijența.

Născută cu mulți ani în urmă în mijlocul unei treziri spirituale, a crescut sănătoasă și puternică, hrănită de studiul biblic și mărturie, devenind una dintre cele mai influente membre din familia Bisericii.

Dar, în ultimii ani, sora Rugăciune o ducea tot mai rău cu sănătatea și, devenind neajutorată, genunchii fiindu-i vizibil slăbiți, ea nu mai avea simțămintele sensibile de altădată, viața ei spirituală degradându-se dramatic.

Ultimele ei cuvinte au fost: „Unde sunt cei dragi ai mei?”

I s-a spus că sunt la piață, căutând medicamentul relevanței.

Experții, incluzându-i pe domnii doctori Activistul, Divertismentul și Delăsătorul au avut dispute serioase și, în final, nu au căzut de acord asupra motivului bolii doamnei Rugăciune.

I-au administrat doze mari de scuze, chiar i-au făcut în ultimul minut un by-pass motivațional, dar fără succes. O examinare post mortem a arătat că deficiența de hrănire spirituală constantă și lipsa de părtășie au contribuit la sfârșitul doamnei Rugăciune!”

                                   sursa:https://rodiagnusdei.wordpress.com

Hrana ta zilnica!

22 IANUARIE
Psalmul 61
Când cel credincios întâmpină răutatea, sub toate formele ei, când este urmărit de oameni şi inima îi este copleşită înăuntrul său, el îşi are adăpostul în Dumnezeu (v. 2,3). Aceasta a fost experienţa lui David atunci când a fost urmărit, pentru început de Saul şi mai târziu de Absalom, şi tot aceeaşi experienţă va fi şi a rămăşiţei care va fugi pentru a scăpa de dominaţia lui Antihrist.
„Mă vei conduce pe o stâncă prea înaltă pentru mine" (v. 2). Duhul Sfânt conduce credinţa pe înălţimi pe care inteligenţa firească nu le poate atinge şi faţă de care se simte nevrednică. Şi, de pe înălţimea stâncii, cel credincios ÎI proslăveşte pe Dumnezeu pentru tot ceea ce Persoana Sa este pentru el, pentru toate aspectele sub care găseşte la El ajutor şi ocrotire. Astfel, Dumnezeu îi este „un turn tare împotriva vrăjmaşului" (v. 3; comp. cu Proverbe 18.10), un „cort", ca adăpost de furtună sau de dogoarea soarelui (v. 4) şi un „ascunziş al aripilor (Sale)", care vorbeşte despre îngrijire şi siguranţă (v. 4).
Ca şi în Psalmul 56.12, cel credincios îşi aminteşte de jurămintele pe care le-a făcut, de angajamentele pe care şi le-a luat faţă de Dumnezeu (v. 5 şi 8). Pentru noi, creştinii, echivalentul acestor jurăminte este o conştiinţă pătrunsă de sentimentul că Domnul are drepturi asupra noastră, că acum suntem daţi lui Dumnezeu şi deci nu ne mai aparţinem deloc nouă înşine, ci Aceluia care ne-a răscumpărat (2 Corinteni 5.15; citiţi şi Romani 12.1).

Si eu, si tu putem fi un Iosif!

Iosif a zis fraţilor săi: „Apropiaţi-vă de mine.” Şi ei s-au apropiat. El a zis: „Eu sunt fratele vostru Iosif, pe care l-aţi vândut ca să fie dus în Egipt. Acum, nu vă întristaţi şi nu fiţi mâhniţi că m-aţi vândut ca să fiu adus aici, căci ca să vă scap viaţa m-a trimis Dumnezeu înaintea voastră.

Geneza 45:4-5 

Nu pot sa trec peste aceasta carte si sa nu vad frumusetea caracterului pe care il avea Iosif. Dupa toata suferinta pe care i-au provocat-o fratii lui, el da dovada de o inima plina de dragoste, ceea ce din pacate astazi lipseste din inimile noastre. Nu stiu ce reactie au avut pe chipul lor cand si-a descoperit Iosif identitatea, insa cred ca i-a apucat o mare frica si sincer aveau si de ce. Chiar daca actul barbar pe care l-au facut fratii lui a fost spre binele lui, si al familiei lui, prima reactia in momentul intalnirii ar fi fost una care sa-i produca amintiri dureroase  lui Iosif. Fireste era ca suferinta prin care a trecut,  pana sa ajunga ceea ce a ajuns la Faraon, sa-l faca sa se razbune pe ei sau macar sa le spuna cateva cuvinte de ocara, in momentul in care au cazut in mana lui, insa Iosif procedeaza dumnezeieste cu ei. Cred ca acest comportament al lui Iosif, a facut sa se produca in sufletul lor o tulburare mare, un sentiment de vinovatie fata de ceea ce i-au facut.

 Iosif se apropie foarte mult de modelul Domnului Isus. Daca nu ar fi fost Iosif cu un asemenea comportament si am fi gasit in Scriptura doar modelul si atitudinea Domnului Isus, am fi spus ca "noi nu putem fi asa, doar Dumnezeu", insa iata ca Iosif dovedeste ca aceasta dragoste delicata care a dus la iertarea fratilor sai, este posibila si la noi oamenii.

 

Nu stiu cati dintre noi avem in inima noastra "un nod in gat" pentru cineva. Poate ca unii am depasit aceasta situatie si am rezolvat problemele, dar poate ca unii inca mai avem probleme nerezolvate si un gram de neiertare in noi. Cu siguranta persoana pentru care inca mai pastram "un cui" nu ne-a facut ceea ce i-au facut fratii lui Iosif, dar astazi as vrea ca atitudinea lui Iosif sa ne puna pe ganduri. 

Daca dorim sa facem voia lui Dumnezeu trebuie sa urmam exemplul lui Iosif, insa exemplul dragostei desavarsite L-a dat DOMNUL ISUS!

 

 

Hrana ta zilnica!

21 IANUARIE
Psalmul 60
Citind paginile glorioase din 2 Samuel 8 şi din 1 Cronici 18, (care relutează victoriile lui David asupra sirienilor şi edomiţilor, cine oare s-ar putea gândi la faptul că Israel şi împăratul lui trecuseră printr-un asemenea necaz ca cel pe care ni-1 zugrăvesc versetele 1-3 şi versetele 10 şi 11 din acest psalm? Victoria creștinului este adesea precedată de lupte lăuntrice apăsătoare, pe care singur Domnul le cunoaşte. Iar o parte din prada cucerită în urma acestor lupte o constituie lecţiile pe care, în acelaşi timp, Dumnezeu ni le dă în taina inimii noastre. Aceasta este ceea ce se poate înţelege prin expresia din Romani 8.37 — deja ilustrată prin victoriile lui David - „mai mult decât biruitori", După cum ne ajută să înţelegem chiar titlul acestui psalm, el a fost ucris special „spre învăţătură". David a învăţat — şi ne aminteşte şi nouă - că „zadarnic este ajutorul omului" (v. 11, comp. cu Psalmul 146.3) şi, de asemenea, ne mai spune: „cu Dumnezeu vom face fapte mari" (v. 12).
„Ai dat un steag celor care se tem de Tine, ca să-1 înalţe pentru adevăr" (v. 4). Să-1 înălţăm şi noi foarte sus şi să ţinem cu hotărâre la acest steag al adevărului!
Psalmii anteriori ne înfăţişau experienţe individuale ale sufletului cu Dumnezeu; aici vom găsi experienţe comune, ale întregului popor. Să nu pierdem niciodată din vedere unitatea răscumpăraților Domnului, caracterul lor de, preaiubiti" (v. 5), precum și mărturia colectivă pe care sunt chemaţi să o dea.

Hrana ta zilnica!

20 IANUARIE
Psalmul 59
Dintre psalmii care ne relatează împrejurări din viaţa lui David, acesta surprinde evenimentul cel mai îndepărtat (vezi 1 Samuel 19.11-18). A fost compus în cursul acelei nopţi dramatice în care, în trei rânduri, Saul şi-a trimis emisarii criminali pentru a-l pândi (v. 11), a-l prinde (v. 14) şi a-l ucide pe cel pe care-1 ura (v. 15; în psalmul de faţă se poate vedea perseverenţa lor în a face rău: v. 6 şi 14). In timpul acestei nopţi de nelinişte, cel asuprit se îndreaptă către Dumnezeul lui: „Trezeşte-Te să mă întâmpini şi priveşte! ... Dumnezeul lui Israel, ridică-Te ..." (v. 4,5; comp. cu Psalmul 44.23 şi cu Marcu 4.38). El II cunoaşte în puterea Sa, ştie că Dumnezeu poate să-1 scape, dacă doreşte; dar nu-L cunoaşte în credincioşia Sa, în atenţia Sa, în tandreţea cu care El Se îndreaptă spre ai Săi (comp. cu Matei 8.2,3). Psalmul 121.3-8 vine în întâmpinarea neliniştii celui credincios: „Cel care te păzeşte nu va dormita ...". Iar versetul 17 din psalmul nostru ne dezvăluie că David a experimentat nu numai puterea, ci şi bunătatea Dumnezeului său; şi psalmistul Ii celebrează aceste două trăsături ale Sale.
Planul lui Saul cu privire la vrăjmaşul său era „să-1 pândească şi să-1 omoare dimineaţa" (1 Samuel 19.11). Dar, pentru David, ca şi pentru noi, acest moment al dimineţii poartă steagul eliberării, al bucuriei şi al laudei (v. 16; 2 Samuel 23.4).

ISRAEL, ISLAM SI ARMAGHEDON!

Rugaţi-vă pentru pacea Ierusalimului! Cei ce te iubesc să se bucure de odihnă.

Psalmii 122:6

Ca sa te rogi pentru Ierusalim, ai nevoie sa cunosti istoria acestui popor ales de Dumnezeu.Acest documentar te va ajuta sa intelegi mai multe despre tot ceea ce a suferit acest popor.

Dumnezeu sa binecuvinteze ISRAELUL!

La vremea potrivita cel smerit va fi inaltat!

Apoi le-a venit în gând să ştie cine dintre ei ar fi cel mai mare. Isus le-a cunoscut gândul inimii, a luat un copilaş, l-a pus lângă El şi le-a zis: „Oricine primeşte pe acest copilaş, în Numele Meu, pe Mine Mă primeşte; şi oricine Mă primeşte pe Mine primeşte pe Cel ce M-a trimis pe Mine. Fiindcă cine este cel mai mic între voi toţi acela este mare.”

Luca 9:46-48

 

Nu stiu cat de mult ne dorim sa fim socotiti "cei mai mari", poate ca nu dorim neaparat, dar cu siguranta am avut macar un moment in viata in care am dorit sa fim "mari".

Ma uit in familii chiar, intotdeauna copilul cel mai mare are anumite privilegii, mosteneste poate ceva in plus fata de ceilalti, insa citind cartea Geneza am vazut ca randuiala pe care o au oamenii, diferea de cea a lui Dumnezeu. Inca de pe primele pagini ale Vechiului Testament, vedem cum cel mic este ales de Dumnezeu si are intaietate asupra celui mare.

Incepand cu copiii lui Avraam, Dumnezeu face o alegere neobisnuita am putea spune noi. 

Desi Ismael este primul copil al lui Avraam, iata ca Isaac are intaietate mai mare si legamantul lui Dumnezeu este incheiat intre Dumnezeu si Isaac. 

Dumnezeu a zis: „Cu adevărat, nevasta ta, Sara, îţi va naşte un fiu; şi-i vei pune numele Isaac. Eu voi încheia legământul Meu cu el, ca un legământ veşnic pentru sămânţa lui după el. (Geneza 17:19), iar in cap.21:12 "Dar Dumnezeu a zis lui Avraam: „Să nu te mâhneşti de cuvintele acestea, din pricina copilului şi din pricina roabei tale: fă Sarei tot ce-ţi cere; căci numai din Isaac va ieşi o sămânţă, care va purta cu adevărat numele tău.

La fel se intampla si intre Iacov si Esau, "Şi Domnul i-a zis: „Două neamuri sunt în pântecele tău, şi două noroade se vor despărţi la ieşirea din pântecele tău. Unul din noroadele acestea va fi mai tare decât celălalt. Şi cel mai mare va sluji celui mai mic”.

Mergem mai departe si vedem istoria copiilor lui Iacov. Desi Ruben era intaiul nascut, iata ca Iosif, cel de-al unsprezecelea copil are intaietate mai mare, si bineinteles ca acelasi lucru se intampla si cu cei doi copii ai lui Iosif.Cand Iacov le da binecuvantarea, iata ca Efraim are intaietate inaintea lui Manase, desi Iosif cerea tatalui sau sa-l binecuvinteze pe Manase pentru ca el este cel mai mare(17,18)

Lui Iosif nu i-a venit bine când a văzut că tatăl său îşi pune mâna dreaptă pe capul lui Efraim; de aceea a apucat mâna tatălui său, ca s-o ia de pe capul lui Efraim şi s-o îndrepte pe al lui Manase.
Şi Iosif a zis tatălui său: „Nu aşa, tată, căci acela este cel întâi născut; pune-ţi mâna dreaptă pe capul lui”, si-apoi il avem pe  David exemplu, care este cel mai mic, dar iata ca Dumnezeu il alege pe David peste fratii sai.

Nu este interesant? Ba da, as putea spune din punctul nostru sau al meu personal, insa Dumnezeu ne arata ca ceea ce la noi are intaietate nu are si la El. In slujire, Dumnezeu nu alege oamenii in baza criteriilor noastre, ci alege oamenii dupa sinceritatea inimii lor.

Noi alegem oamenii in functie de pozitie, de cultura lor, alegem poate in baza unor criterii financiare, alegem in functie de varsta, de clasa sociala sau te miri ce alte criterii, Dumnezeu insa nu tine cont de nimic din toate acestea. El alege in functie de sinceritatea inimii lor, alege pe cei mai neinsemnati si chiar daca in ochii oamenilor sunt fara pret, in ochii Lui au valoare.

Dar Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele înţelepte. Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele tari. Şi Dumnezeu a ales lucrurile josnice ale lumii şi lucrurile dispreţuite, ba încă lucrurile care nu sunt, ca să nimicească pe cele ce sunt.( Corinteni 1:27-28)

Noi inca ne lasam amagiti de aparente si apreciem  pe cei din jur in functie de ceea ce ne ofera  imaginea pe care si-au creat-o intentionat, insa Dumnezeu nu se lasa impresionat de aparente. Convietuiesti ani si ani, crezand in cei de langa tine (sau invers) crezand ei despre tine ca esti "cel mai bun sau crezi ca ai alaturi de tine persoana cea mai de incredere. Si te trezesti ca la primul colt, te vinde pentru un pumn de linte...!La fel se intampla chiar si in viata spirituala.

Astazi "nume sonore" sunt in diferite functii cheie, care au avut grija sa-si creeze o imagine in jurul lor, insa uneori  constatam cu tristete ca am fost inselati, insa vine vremea si ma rog ca Dumnezeu sa scoata lucratori plini de Duh pe care sa-i foloseasca in lucrarea Sa, oameni neinsemnati, oameni smeriti  dar pe care Dumnezeu sa ii inalte.

 

 „Oricine primeşte pe acest copilaş, în Numele Meu, pe Mine Mă primeşte; şi oricine Mă primeşte pe Mine primeşte pe Cel ce M-a trimis pe Mine. 

Fiindcă cine este cel mai mic între voi toţi acela este mare.”

   

Hrana ta zilnica!

19 IANUARIE
Psalmul 58
Versetele de la 1 la 5 ne spulberă şi cea din urmă iluzie pe care ne-am mai fi făcut-o cu privire la justiţia omenească; iar dacă acest tablou ne pare prea exagerat, este suficient să evocăm crucea. Relaţiile dintre oameni sunt prea adesea guvernate de legea celui mai tare, iar minciuna şi veninul calomniei sunt arme folosite la tot pasul (v. 3,4; Psalmul 140.3). Într-adevăr, lumea din jurul nostru este tot atât de plină de Nedreptate cum era şi pe vremea lui David. Atitudinea noastră de Creştini trebuie să fie însă cu totul diferită de cea a israelitului evlavios, aşa cum reiese ea din versetele 6-10. În ceasul necazului celui mare, israelitul credincios nu va putea să se adreseze decât Dumnezeului răzbunărilor, pentru a grăbi venirea zilei când dreptatea va împăraţi pe pământ. Această zi va veni, cu adevărat, dar, în aşteptarea ei, acum este încă ziua mântuirii" (2 Corinteni 6.2). Iar partea noastră, a celor care am primit har, este să mijlocim pentru oameni nu înaintea Dumnezeului răzbunărilor, ci înaintea Dumnezeului Mântuitor. Nedreptatea din jurul nostru este pentru noi o ocazie de a face bine şi de a semăna „rodul dreptăţii" (Iacov 3.8). Nu-i misiunea noastră să încercăm să ameliorăm lumea, care nu poate fi altfel decât este, ci să manifestăm în ea caracterele Mântuitorului.