11 ianuarie 2015
Toate invataturile sunt si pentru tine!
Nu stiu alta carte mai buna decat BIBLIA care sa cuprinda atatea invataturi date oamenilor si nu orice fel de invataturi, ci invataturi bune.
Nu stiu vreodata sa fii trecut printr-o situatie si sa nu fi gasit un cuvant de incurajare in Scriptura, asta bineinteles daca am cautat in ea, pentru ca multi trec prin diverse situatii dar nu gasesc rezolvare la problemele pe care le au. O multime de oamenii trec prin diferite situatii la care nu gasesc raspuns, nu gasesc rezolvare, situatii de stres, depresie si multe alte stari sufletesti care nu le fac bine nici macar din punct de vedere al sanatatii, dar spiritual sa nu mai vorbim, totusi ei continua sa stea departe de aceasta carte.
Iata ce spune Domnul:
„Eu – zice Domnul – te voi învăţa
şi-ţi voi arăta calea pe care trebuie s-o urmezi, te voi sfătui şi voi
avea privirea îndreptată asupra ta.” (Ps.32:8)
Eu, te voi invata....!
Iata asadar, ca toate sfaturile pe care Dumnezeu ni le-a lasat in Cuvantul Sau sunt la indemana noastra, la indemana mea, a ta, ale oricui este gata sa-l asculte.
Indiferent care este situatia prin care treci azi dragul meu, Dumnezeu este pregatit si este gata sa te invete ce sa faci, sa-ti arate incotr-o s-o apuci, este gata sa te calauzeasca in toate, vrea sa te sfatuiasca, vrea sa te invete, dar toate acestea le va face in masura in care esti dispus sa asculti.
Dumnezeu vorbeste si azi, sfatuieste si azi, esti tu dispus sa-l asculti?
Ai nevoie de calauzire? Si David a trecut pe acest drum si atunci cand i-a fost cel mai greu si-a inaltat sufletul catre Domnul(Ps.25). El a cerut Domnului sa-i arate calea Lui, ori atunci cand cerem ajutorul lui Dumnezeu, EL nu va intarzia sa ni-l dea.
Iata ce spune David:
Arată-mi, Doamne, căile Tale şi învaţă-mă cărările Tale.
Povăţuieşte-mă în adevărul Tău şi învaţă-mă; căci Tu eşti Dumnezeul mântuirii mele, Tu eşti totdeauna nădejdea mea!
si tot el vine si spune:
Domnul este bun şi drept: de aceea arată El păcătoşilor calea.
El face pe cei smeriţi să umble în tot ce este drept. El învaţă pe cei smeriţi calea Sa.
El face pe cei smeriţi să umble în tot ce este drept. El învaţă pe cei smeriţi calea Sa.
Oricare ar fi problema ta, apropie-te de Scriptura si acolo vei gasi raspuns la toate framantarile tale.
Dumnezeu sa te calauzeasca in toate lucrurile!
Doresti binecuvantarea sau nu?
Fiule, dă-mi inima ta şi să găsească plăcere ochii tăi în
căile mele.
Proverebe 23:26
Da-mi inima ta - asta inseamna dedicare si consacrare totala pentru Hristos. Astazi ne luptam cu aceste actiuni de consacrare totala si daca ne uitam mai bine in jurul nostru, dar nu numai, ci chiar in viata noastra, vedem o dedicare si o consacrare cu "jumatati de masura". Dumnezeu promite binecuvantari celor care raspund la chemarea „Vino după Mine.” (Matei 9:9).
Daca am cerceta mai profund acest lucru si am raspunde chemarii, am stii ca acest moment al alegerii noastre este foarte important, pentru ca in functie de alegerea noastra Dumnezeu revarsa aceste binecuvantari, dar tot in functie de alegerile noastre le putem "rata".
De-altfel, care dintre noi nu doreste sa beneficieze de aceste binecuvantari?
Sau...cati suntem dispusi sa pierdem binecuvantarile divine....?
Cred ca toti le asteptam si le dorim in viata noastra, insa trebuie sa stim un lucru:
binecuvantarile vin, insa in anumite conditii, "da-mi inima ta"
Dragul meu, in ce masura ai raspuns acestei chemari?
Te-ai dedicat Domnului in intregime sau ii dai doar "jumatati din inima ta" ?
Iacov in ep. sa ne spune:
Credeţi că degeaba vorbeşte Scriptura? Duhul pe care L-a pus
Dumnezeu să locuiască în noi ne vrea cu gelozie pentru Sine.Dar, în schimb, ne dă un har şi mai mare. (Iacov 4:5-6)
Dumnezeu nu accepta jumatati de masura, ne vrea cu gelozie pentru El.
Nu putem sa-I slujim doar duminica si in rest slujim celuilalt stapan. Nu pot curge din aceeasi inima doua izvoare de apa.
Apropiaţi-vă de Dumnezeu, şi El Se
va apropia de voi. Curăţaţi-vă mâinile, păcătoşilor; curăţaţi-vă inima, oameni
cu inima împărţită! (v.8)
Avem nevoi de un moment al alegerii in viata noastra.
Doresti binecuvantarea sau nu?
EU...DA!!!
Daca si tu doresti binecuvantarea Lui, raspunde chemarii divine
"Fiule, da-mi inima ta" !
Hrana ta zilnica!
11 IANUARIE
Psalmul 51
Psalmul 51 a fost scris de David în împrejurări deosebit de umilitoare (2 Samuel 12). Găsim aici dezvăluite sentimentele pe care le stârneşte în suflet o convingere reală a păcatului şi totodată drumul pe care-1 trasează Duhul Sfânt pentru refacerea comuniunii. Să urmărim dureroasele sale etape: mărturisirea păcatului comis (v. 3); conştientizarea faptului că Dumnezeu a fost Cel lezat, nu numai cutare sau cutare persoană (v. 4); păstrarea vie a adevărului că firea noastră este rea (v. 5); gândul îndreptat spre ce aşteaptă Dumnezeu, ca „adevărul să fie în omul dinăuntru" (să nu uităm niciodată versetul 6!); dorinţa de a avea o conştiinţă curată şi dreaptă (v. 10); în sfârşit, nevoia de a reveni la sfinţenia practică (v. 11), la bucuria şi la slujirea devotată (v. 8 şi 12). Odată restaurat, credinciosul va fi pregătit să le spună şi altora despre harul prin care el a fost iertat (v. 13; comp. cu Luca 22.32).
Toată această lucrare nu implică nici aducerea vreunei jertfe (v. 16), nici vreun act de «penitenţă». Un duh zdrobit, o inimă smerită cu adevărat - iată ce poate primi Dumnezeu prin eficacitatea lucrării Domnului Isus (v. 16 şi 17)!
Prieteni, dacă şi pe noi ne ia prin surprindere căderea în vreun păcat, să recitim acest psalm în prezenţa lui Dumnezeu, dar nu ca o mărturisire făcută de David, ci ca fiind propria noastră rugăciune.
Psalmul 51
Psalmul 51 a fost scris de David în împrejurări deosebit de umilitoare (2 Samuel 12). Găsim aici dezvăluite sentimentele pe care le stârneşte în suflet o convingere reală a păcatului şi totodată drumul pe care-1 trasează Duhul Sfânt pentru refacerea comuniunii. Să urmărim dureroasele sale etape: mărturisirea păcatului comis (v. 3); conştientizarea faptului că Dumnezeu a fost Cel lezat, nu numai cutare sau cutare persoană (v. 4); păstrarea vie a adevărului că firea noastră este rea (v. 5); gândul îndreptat spre ce aşteaptă Dumnezeu, ca „adevărul să fie în omul dinăuntru" (să nu uităm niciodată versetul 6!); dorinţa de a avea o conştiinţă curată şi dreaptă (v. 10); în sfârşit, nevoia de a reveni la sfinţenia practică (v. 11), la bucuria şi la slujirea devotată (v. 8 şi 12). Odată restaurat, credinciosul va fi pregătit să le spună şi altora despre harul prin care el a fost iertat (v. 13; comp. cu Luca 22.32).
Toată această lucrare nu implică nici aducerea vreunei jertfe (v. 16), nici vreun act de «penitenţă». Un duh zdrobit, o inimă smerită cu adevărat - iată ce poate primi Dumnezeu prin eficacitatea lucrării Domnului Isus (v. 16 şi 17)!
Prieteni, dacă şi pe noi ne ia prin surprindere căderea în vreun păcat, să recitim acest psalm în prezenţa lui Dumnezeu, dar nu ca o mărturisire făcută de David, ci ca fiind propria noastră rugăciune.
10 ianuarie 2015
Hrana ta zilnica!
10 IANUARIE
Psalmul 50
Psalmul 49 le aducea aminte tuturor locuitorilor lumii de nesiguranţa şi de deşertăciunea bogăţiilor şi a onorurilor acestor doi poli de atracţie pentru oamenii din toate timpurile. Acum, în Psalmul 50, Dumnezeu i Se adresează lui Israel, poporului Său (v. 7), pentru a-i arăta inutilitatea jertfelor. Acestea nu pot răscumpăra sufletul şi nici nu pot „să-i desăvârşească pe aceia care se apropie". Dumnezeu a consfinţit legământul Său cu Israel printr-o singură jertfă (v. 5; Evrei 10.1-10). În schimb, tot ce aşteaptă El acum de la toţi ai Săi este lauda (v. 14 şi 23; Evrei 13.15).
Scurtul verset 15 rezumă istoria eliberărilor noastre: Întâi rugăciunea, apoi răspunsul divin care ne este asigurat, iar în final acţiunea harului („tu Mă vei glorifica"), de care, regretabil, uităm adesea.
Să ne punem în Dumnezeu încrederea noastră; să-L chemăm şi El îşi va ţine promisiunea!
Versetele 16-22 cuprind o avertizare pe care Dumnezeu o face celui rău. Acesta, deşi are buzele încărcate de cuvinte evlavioase, le tăgăduieşte prin purtarea sa şi urăşte mustrarea.
Să ne păzim să nu ajungem aşa!
Să remarcăm din nou măreţia versetelor cu care se deschide psalmul (v. 1 şi 2) şi care ne oferă, ca de obicei, tema întregului psalm: Dumnezeu vorbeşte pământului, pentru a-i descoperi acestuia splendoarea Sa în Persoana Domnului Hristos, judecător suveran şi împărat glorios în Sion.
Psalmul 50
Psalmul 49 le aducea aminte tuturor locuitorilor lumii de nesiguranţa şi de deşertăciunea bogăţiilor şi a onorurilor acestor doi poli de atracţie pentru oamenii din toate timpurile. Acum, în Psalmul 50, Dumnezeu i Se adresează lui Israel, poporului Său (v. 7), pentru a-i arăta inutilitatea jertfelor. Acestea nu pot răscumpăra sufletul şi nici nu pot „să-i desăvârşească pe aceia care se apropie". Dumnezeu a consfinţit legământul Său cu Israel printr-o singură jertfă (v. 5; Evrei 10.1-10). În schimb, tot ce aşteaptă El acum de la toţi ai Săi este lauda (v. 14 şi 23; Evrei 13.15).
Scurtul verset 15 rezumă istoria eliberărilor noastre: Întâi rugăciunea, apoi răspunsul divin care ne este asigurat, iar în final acţiunea harului („tu Mă vei glorifica"), de care, regretabil, uităm adesea.
Să ne punem în Dumnezeu încrederea noastră; să-L chemăm şi El îşi va ţine promisiunea!
Versetele 16-22 cuprind o avertizare pe care Dumnezeu o face celui rău. Acesta, deşi are buzele încărcate de cuvinte evlavioase, le tăgăduieşte prin purtarea sa şi urăşte mustrarea.
Să ne păzim să nu ajungem aşa!
Să remarcăm din nou măreţia versetelor cu care se deschide psalmul (v. 1 şi 2) şi care ne oferă, ca de obicei, tema întregului psalm: Dumnezeu vorbeşte pământului, pentru a-i descoperi acestuia splendoarea Sa în Persoana Domnului Hristos, judecător suveran şi împărat glorios în Sion.
9 ianuarie 2015
Indurare sau judecata!
Multe vise visam, multe dorințe exprimam, multe planuri sau proiecte facem cat suntem in viata, insa nu intotdeauna si infaptuim ce spunem, nu întotdeauna visele se implinesc si nici macar planurile sau proiectele propuse nu le finalizam, nu ca nu am vrea, ci nu avem puterea.
Totuși deseori vedem cum multe din ele prin contur si prind viata, pentru ca exista Unul care se indura de noi, chiar daca nu meritam. In bunătatea Sa Dumnezeu priveste la noi, priveste la neputinta noastra, la slabiciunile noastre, insa nu doar acestea sunt vazute, El vede si nevoile noastre.
In Isaia cap. 30 avem scris un cuvant:
Totuşi Domnul aşteaptă să Se milostivească de voi şi Se va scula să vă dea îndurare, căci Domnul este un Dumnezeu drept: ferice de toţi cei ce nădăjduiesc în El!
(vers.18)
Domnul asteapta sa se milostiveasca....
Ce cuvinte minunate!
In loc noi sa asteptam ca El sa se milostiveasca, in loc noi sa asteptam indurarea Lui, iata-L pe Domnul asteptand.
Stim ca asteptarea aceasta divina sa va transforma intr-o zi, in actiune divina, pentru ca ceea ce promite Dumnezeu si implineste, iar pe scaunul de domnie sta chiar Dumnezeu si imparateste.
Dar suntem constienti de Suveranitatea Lui? Stim noi oare ca, atunci cand totul in jurul nostru se naruie, cand nu mai vedem nici o speranta, doar Isus este singura noastra salvare si ceea ce vorbeste se si implineste? In Ezechiel 24 cuvantul spune:
Eu, Domnul, am vorbit! Lucrul acesta se va întâmpla, şi Eu îl voi împlini!(v.14/a) insa trebuie sa luam "foarte" in serios si partea a doua a versetului, pentru ca implinirea cuvantului Domnul o face si atunci cand trebuie sa se indure de noi, dar si atunci cand trebuie sa ne judece.
Nu Mă voi lăsa, nu voi avea milă, nici nu Mă voi căi. Vei fi judecată după puterea ta şi după faptele tale, zice Domnul Dumnezeu.” (v.14/b)
Indurare sau judecata! Ce actiuni...!!!
Putem avea parte de aceste actiuni divine a lui Dumnezeu, chiar noi si cu certitudine vrem indurare, insa de noi depinde in ce fel va actiona Dumnezeu in viata noastra. De-aceea tot ceea ce faurim in mintea noastra, planuri, vise, dorinte nu le vedem implinite intotdeauna, tocmai pentru ca Dumnezeu inlatura voia noastra, sa sa-si poata implini voia Lui.
Esti gata sa accepti acest lucru? Oricum Dumnezeu isi fa face lucrarea Sa, insa noi trebuie sa fim gata de a accepta planul lui si mai mult de-atat sa stim a-I multumi si in acele momente in care ne vedem visele spulberate.
Mulţumiţi lui Dumnezeu pentru toate lucrurile; căci aceasta este voia lui Dumnezeu, în Hristos Isus, cu privire la voi.
1 Tesaloniceni 5:18
Totuși deseori vedem cum multe din ele prin contur si prind viata, pentru ca exista Unul care se indura de noi, chiar daca nu meritam. In bunătatea Sa Dumnezeu priveste la noi, priveste la neputinta noastra, la slabiciunile noastre, insa nu doar acestea sunt vazute, El vede si nevoile noastre.
In Isaia cap. 30 avem scris un cuvant:
Totuşi Domnul aşteaptă să Se milostivească de voi şi Se va scula să vă dea îndurare, căci Domnul este un Dumnezeu drept: ferice de toţi cei ce nădăjduiesc în El!
(vers.18)
Domnul asteapta sa se milostiveasca....
Ce cuvinte minunate!
In loc noi sa asteptam ca El sa se milostiveasca, in loc noi sa asteptam indurarea Lui, iata-L pe Domnul asteptand.
Stim ca asteptarea aceasta divina sa va transforma intr-o zi, in actiune divina, pentru ca ceea ce promite Dumnezeu si implineste, iar pe scaunul de domnie sta chiar Dumnezeu si imparateste.
Dar suntem constienti de Suveranitatea Lui? Stim noi oare ca, atunci cand totul in jurul nostru se naruie, cand nu mai vedem nici o speranta, doar Isus este singura noastra salvare si ceea ce vorbeste se si implineste? In Ezechiel 24 cuvantul spune:
Eu, Domnul, am vorbit! Lucrul acesta se va întâmpla, şi Eu îl voi împlini!(v.14/a) insa trebuie sa luam "foarte" in serios si partea a doua a versetului, pentru ca implinirea cuvantului Domnul o face si atunci cand trebuie sa se indure de noi, dar si atunci cand trebuie sa ne judece.
Nu Mă voi lăsa, nu voi avea milă, nici nu Mă voi căi. Vei fi judecată după puterea ta şi după faptele tale, zice Domnul Dumnezeu.” (v.14/b)
Indurare sau judecata! Ce actiuni...!!!
Putem avea parte de aceste actiuni divine a lui Dumnezeu, chiar noi si cu certitudine vrem indurare, insa de noi depinde in ce fel va actiona Dumnezeu in viata noastra. De-aceea tot ceea ce faurim in mintea noastra, planuri, vise, dorinte nu le vedem implinite intotdeauna, tocmai pentru ca Dumnezeu inlatura voia noastra, sa sa-si poata implini voia Lui.
Esti gata sa accepti acest lucru? Oricum Dumnezeu isi fa face lucrarea Sa, insa noi trebuie sa fim gata de a accepta planul lui si mai mult de-atat sa stim a-I multumi si in acele momente in care ne vedem visele spulberate.
Mulţumiţi lui Dumnezeu pentru toate lucrurile; căci aceasta este voia lui Dumnezeu, în Hristos Isus, cu privire la voi.
1 Tesaloniceni 5:18
Hrana ta zilnica!
9 IANUARIE
Psalmul 49
În continuarea viziunii profetice pe care tocmai au schiţat-o psalmii anteriori, Duhul lui Dumnezeu Se adresează acum tuturor locuitorilor lumii, indiferent de poziţia pe care ei o au în societate (v. 1 şi 2).
Psalmul 49
În continuarea viziunii profetice pe care tocmai au schiţat-o psalmii anteriori, Duhul lui Dumnezeu Se adresează acum tuturor locuitorilor lumii, indiferent de poziţia pe care ei o au în societate (v. 1 şi 2).
La ce folosesc bogăţiile cu care ei se mândresc şi în care îşi pun încrederea, dacă cea mai mare comoară din lume nu poate răscumpăra nici măcar un singur suflet? (v. 7 şi 8). Este necesară o răscumpărare inestimabilă, astfel că trebuie să renunţăm la gândul că am putea-o plăti noi înşine vreodată!
Dar Dumnezeu va răscumpăra sufletul meu...", declară versetul 15 şi cunoaştem ce preţ a trebuit plătit pentru aceasta (1 Petru 1.18,19).
Dacă cineva caută onorurile acestei lumi, să mediteze asupra versetul 12, completat de versetul 20!
Dacă cineva caută onorurile acestei lumi, să mediteze asupra versetul 12, completat de versetul 20!
Unde duce oare această goană după onoruri, această cale a nebuniei (v. 13) pe care se întrec concurenţi fără număr, săraci sau bogaţi, oameni de rând sau fii ai celor mari?
La moarte, unde nimic nu mai ure valoare (v. 17)! Moartea spulberă toate planurile omului, ameninţă hotărârile cele mai prudente, umbreşte orice bucurie şi pune toate proiectele sub semnul unei teribile incertitudini (Luca 12.20). Astfel, oamenii îşi închid ochii, pentru că se tem s-o privească în faţă. Dar, pentru cel răscumpărat, moartea nu este decât cel din urmă pas spre casa Tatălui,... pentru că El îl va primi (v. 15).
Abonați-vă la:
Postări (Atom)