Hrana ta zilnica!

5 IANUARIE
Psalmul 45
Sub acţiunea Duhului Sfânt, „scriitor iscusit" (v. 1), acest psalm ne invită să-L lăudăm pe Hristos, Preaiubitul, Cel care-i întrece în frumuseţe şi în har pe toţi fiii oamenilor. Înainte însă de a ţâşni de pe buze, lauda a fost pregătită, contemplată într-o inimă care clocoteşte (comparaţi cu Matei 12.34); ea celebrează Persoana lui Hristos, cuvintele Sale, lucrările Sale.
Cineva a spus că închinarea de duminică este cântarea care îngemănează toate strofele pe care Duhul le-a insuflat răscumpăraţilor în timpul zilelor săptămânii, având ca temă inepuizabilă gloriile şi harurile Domnului Isus. El este „Împăratul", însă versetele 6 şi 7, citate în Evrei 1.8,9, îl numesc „Dumnezeu". Când apare în măreţia şi în splendoarea Sa, El este obiectul unei admiraţii universale. Puterea Lui se afirmă în judecata înfricoşătoare pe care o înfăptuieşte (v. 3-5). Veşmintele Sale sunt pline de parfumuri: smirna aminteşte de suferinţele Sale, aloea, de moartea Sa (loan 19.39), iar casia, de înălţarea Sa. 

Dar ce va preţui cel mai mult pentru Hristos dintre toate gloriile Sale va fi frumuseţea Miresei care îi va fi dăruită (aici Ierusalimul) şi dragostea pe care ea I-o va arăta.

 Drag prieten creştin, este privilegiul tău de a-ţi exprima încă de acum această dragoste născută din recunoştinţă. „Este Domnul tău: adoră-L" (v. 11)!

Am nevoie de Tine!

Unde sunt oamenii rugăciunii?

Descurajare - incurajare!

Incurajare sau descurajare!

Doua cuvinte care cuprind doua stari. Doua stari sufletesti prin care am trecut deseori fiecare dintre noi. Fie ca uneori am fost in postura in care am incurajat pe altii, fie ca noi am fost aceia care am avut nevoie de a fi incurajati, cu alte cuvinte am fost descurajati. 

Care dintre noi am putea spune ca nu am trecut niciodata prin ambele stari sufletesti?

Le numesc sufletesti pentru ca sunt stari ale sufletului. Cand vorbesc despre descurajare, vorbesc despre o stare a interiorului nostru, cum de-altfel si starea de imbarbatare, de incurajare, de fapt curajul este o stare care vine tot din interiorul sufletului. 

Cand am inceput sa scriu aici pe blog, mi-amintesc ca eu am fost cea care am avut nevoie de incurajare, eu eram cea descurajata. De ce am inceput sa scriu? In acel moment nu stiu exact....

Dar pe masura ce scriam simteam ca ceea ce scriu s-ar putea sa incurajeze pe altii. De fapt era si este si acum, o dorinta a sufletului meu ca prin ceea ce fac sa incurajez, iar daca a fost incurajat macar un suflet in fiecare zi, eu sunt mai mult decat multumita.

Astazi tot mai multi si tot mai des se intampla sa trecem prin astfel de stari de descurajare. De fapt descurajarea este o stare de deprimare, demoralizare, o stare in care nu mai ai nici un curaj, o stare in care aproape ca ti-ai pierdut speranta. 

De-altfel ce  este mai tragic, decat sa traiesti fara nici o speranta...?

Cand ajungem in astfel de stare este bine sa cautam punctul de plecare. De unde a plecat aceasta stare? Ce ne-a determinat sa intram in aceasta stare, care la urma urmei nu este numai o stare neplacuta si daunatoare pentru sanatatea omului, dar este si un mare pacat.

Cred ca este un pacat foarte raspandit astazi. De fapt diavolul nici nu vine la inceput cu ceva greu, ci vine cu aceasta stare de descurajare care de-altfel duce la una din cele mai raspandite boli de pe glob, depresia ca sa folosesc acest termen care este de actualitate.

Depresia este a patra boala ca raspandire pe glob si pe zi ce trece face tot mai multe victime. 

De-aceea este nevoie ca noi cei care-L cunoastem pe Dumnezeu sa fim acei care aduc un cuvant de incurajare celor care trec prin aceasta stare.

Insa nu intotdeauna suntem alaturi de cei care trec prin aceste situatii, poate ca stam alaturi de ei si nici macar nu le cunoastem nevoia.

Daca ne uitam in Scriptura il vedem pe David intr-o situatie similara.

 In prima carte a lui Samuel il vedem pe David ca trece printr-o perioada de descurajare fugind de Saul. Istoria este lunga si puteti citi textul acesta (1 Samuel cap. 27,28,29,30), dar ce este de remarcat la David, gasim in cap.30 versetul 6/b,-"Dar David s-a îmbărbătat, sprijinindu-se pe Domnul Dumnezeul lui."

Primul lucru pe care trebuie sa il faci atunci cand esti descurajat, ROAGA-TE!

Poate ca nu vei avea un prieten langa tine sa-ti spuna cuvinte incurajatoare, dar in schimb vei primi curaj cand vi tu inaintea Domnului si ii vei spune starea ta, cand ii vei spune tot ceea ce simti in sufletul tau. El va fi Acel care iti va da curajul care iti lipseste.

Al doilea lucru pe care trebuie sa-l faci cand esti descurajat- CITESTE!

Biblia este Cuvantul lui Dumnezeu, ori in asemenea momente este bine sa vezi ce are Dumnezeu sa-ti spuna. 

Este foarte important in aceste momente sa preiei tu controlul sentimentelor tale, al starii tale, nu astepta sa treaca totul de la sine, nu astepta sa vina un prieten in ajutor, poate ca nu va fi nimeni in acel moment langa tine, poate ca nici macar nu va stii prin ce treci, mai ales daca nu spui nimic despre starea ta, insa ceea ce poti face este sa cauti ajutorul la Cel mai bun prieten care este disponibil 24/24, care sta mereu la dispozitia ta, iar acesta este Isus Hristos.

Multi oamenii care trec prin aceste stari cauta ajutor  la psihologi, insa vindecarea deplina o face doar Isus.

In vers. 10 din psalmul 27 avem una dintre cele mai frumoase incurajari:

Căci tatăl meu şi mama mea mă părăsesc, dar Domnul mă primeşte.

Indiferent cat de dezamagit esti de cei sau de ceea ce este in jurul tau, nu uita:

Domnul te primeşte!

 

Hrana ta zilnica!

4 IANUARIE
Psalmul 44.9-26
Începând cu versetul 9, tonul psalmului se schimbă. În loc să continue să privească la Dumnezeu, la lumina feţei Sale şi la puterea Numelui Său (v. 3 şi 5), cei credincioşi măsoară încercările care se abat asupra lor. Sufletul celui răscumpărat nu este întotdeauna într-o stare înaltă - ştim aceasta din experienţă. Cu toate acestea, credinţa celor credincioşi nu este descumpănită; ei ştiu să pună în seama lui Dumnezeu tot ceea ce întâmpină şi primesc loviturile ca venind din mâna Lui (lov 1.21). Au conştiinţa dreaptă şi nu numai că paşii nu li s-au „abătut din calea" ascultării, dar nici inima lor „nu s-a întors înapoi" (v. 18). Şi martor la aceasta este Dumnezeu, ( el care „cunoaşte tainele inimii"'.

 Să nu dăm niciodată uitării acest verset, 21!
Cum ar trebui înţeleasă expresia din versetul 22 - care ne sună atât de străină - „daţi morţii toată ziua"? Citarea ei în Romani 8.36 ne ajută să înţelegem motivul, anume că, prin intermediul încercărilor, ne este împrospătat sau rememorat sentimentul nimicniciei şi al totalei noastre incapacităţi. Acelaşi pasaj însă ne invită să urcăm triumfători şi celălalt versant: „Dar, în toate acestea, suntem mai mult decât învingători prin Acela care ne-a iubit" (Romani 8.37).

Tata, am pacatuit...!

Aceasta cantare este interpretata intr-o adunare Oastea Domnului din Zalau.

 Tată, am păcătuit
Împotriva cerului și împotriva Ta
Mă întorc, ca un fiu blând
Și la picioarele-Ți cad, primește-mă cum sunt.

  Am rătăcit atât de mult, Părinte
În noaptea fără de hotar
Dar, iată, noaptea mă cuprinde
Și vin la Tine iar
Pentru că-Ți sunt copil, pentru că-Ți sunt copil
Port chipul Tău adânc în mine,
Și port numele Tău
Pentru că-ți sunt copil, pentru că-Ți sunt copil
Țin mâna Ta în mâna-mi slabă,
Mă odihnesc pe brațul Tău
Și-aud cum glasul Tău mă cheamă:
„Tu ești copilul Meu!”

Tată, cum pot să-Ţi mulțumesc?
La pieptul Tău cel cald că m-ai primit
Cu veșmânt curat m-ai îmbrăcat
Mi-ai șters obrazul plâns
Cu pâine m-ai hrănit.

Urmeaza exemplul lui Iona!

Dar Domnul a făcut să sufle pe mare un vânt năprasnic şi a stârnit o mare furtună. Corabia ameninţa să se sfărâme. Corăbierii s-au temut, au strigat fiecare la dumnezeul lui şi au aruncat în mare uneltele din corabie, ca s-o facă mai uşoară. Iona s-a coborât în fundul corăbiei, s-a culcat şi a adormit dus.

Iona 1:4-5

Nu stiu daca este cineva care sa nu cunoasca  aceasta carte, carte care descrie cu amanuntul experienta lui Iona.  Dupa ce Iona refuza sa mearga la Ninive cetatea in care l-a trimis Dumnezeu sa duca un mesaj, el fuge la Tars si il gasim pe Iona pe o corabie  in mijlocul valurilor furioase care stau sa inghita corabia.

Speriati corabierii au inceput sa se roage, fiecare la dumnezeul lui. Numai ca niciunul nu pare sa auda. Dupa ce este trezit si luat la intrebari cine este si de unde vine, corabierii pun la sorti sa vada cine este vinovatul din cauza caruia s-a dezlantuit furia. Sortul cade pe  Iona, iar acesta este aruncat in mare. Acolo si el incepe  sa se roage la Dumnezeul lui.

Rugaciuni toti au facut, insa doar rugaciunile lui Iona capata raspuns.

De ce? 

CONTEAZA CUI TE ROGI! 

Corăbierii s-au temut, au strigat fiecare la dumnezeul lui...(v.5/a)  

In mitologia greaca zeul marilor era Poseidon, iar al vanturilor era Eol. Nu stiu carui zeu s-au rugat acesti corabieri, insa indiferent carui zeu s-au rugat rugaciunile lor au ramas fara raspuns.

Iona s-a rugat Domnului Dumnezeului său din pântecele peştelui. (Iona 2:1)

Din adancul mari Iona isi inalta glasul, insa el nu o face catre alti zei ci isi inalta glasul spre Singurul Dumnezeu capabil sa intervina. 

Insa interventia lui Dumnezeu s-a datorat nu doar faptului ca Iona I s-a adresat, ci si pentru ca rugaciunea lui a fost sincera.

CONTEAZA CUM TE ROGI!

In cap. 2 vedem sinceritatea lui Iona, (v. 2-6)

„În strâmtorarea mea am chemat pe Domnul, şi m-a ascultat; din mijlocul Locuinţei morţilor am strigat, şi mi-ai auzit glasul. Şi totuşi mă aruncaseşi în adânc, în inima mării, şi râurile de apă mă înconjuraseră; toate valurile şi toate talazurile Tale au trecut peste mine.
Ziceam: „Sunt lepădat dinaintea ochilor Tăi! Dar iarăşi voi vedea Templul Tău cel sfânt.”
Apele m-au acoperit până aproape să-mi ia viaţa, adâncul m-a învăluit, papura s-a împletit în jurul capului meu.M-am coborât până la temeliile munţilor, zăvoarele pământului mă încuiau pe vecie; dar Tu m-ai scos viu din groapă, Doamne Dumnezeul meu!

 Iona putea sa se roage, dar daca nu venea inaintea lui Dumnezeu cu sinceritate nu stiu daca Dumnezeu ar fi intevenit. Poate ca da, poate ca nu...dar Iona s-a rugat sincer si a avut credinta ca Dumnezeu poate sa-l scape.

 

Poate ca te gasesti ca Iona in mijlocul unei furtuni, insa nu furtuna pe mare, ci furtuni de probleme in viata ta personala. Conform traditiilor in care ai crescut faci rugaciuni catre sfintii, despre care ai auzit ca au puterea sa te ajute. 

Daca vrei ca sa fi ajutat si sa primesti raspuns la problema ta, te sfatuiesc sa inalti rugaciuni catre Singurul care poate sa iti dea ajutorul, acesta este Isus Hristos, fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu din Dumnezeu adevarat.

 Doar El poate sa iti ofere ajutorul!

De-altfel, daca vrei ca sa primesti ajutorul, nu ezita sa-i marturisesti problema si nevoia de a interveni in rezolvarea problemei tale.

 Ziceam: „Sunt lepădat dinaintea ochilor Tăi! Dar iarăşi voi vedea Templul Tău cel sfânt.”(v.4)

Cata credinta...! Dar iarăşi voi vedea.....

Iona  credea ca numai Dumnezeu il poate scapa din pantecele pestelui si apoi va ajunge din nou in Templul Lui cel sfant.

Roaga-te, marturiseste-i, recunoaste-I puterea si autoritatea si-apoi crede ca doar El iti poate da ajutorul!

 

 

 

Hrana ta zilnica!

3 IANUARIE
Psalmul 44.1-8
In timp ce psalmii din cea dintâi carte erau aproape toţi ai lui David, cei de care ne ocupăm acum (Psalmii de la 42 la 49) au fost compuşi de fiii lui Core, acele obiecte ale harului care fuseseră cruţate de pedeapsa care-1 urmărise pe tatăl lor (vezi Numeri 26.11).
Iată de ce este atât de minunat să-i auzim pe aceşti oameni amintind de minunile împlinite de Dumnezeu „în zilele de demult" (v. 1). Ei sunt în măsură să aprecieze şi să celebreze îndurarea divină mai bine decât oricare altul. Nu, nu sabia copiilor lui Israel a fost aceea care i-a putut salva, dându-le în stăpânire ţara (pentru a înţelege aceasta este suficient să ne gândim la trecerea Mării Roşii şi la luarea Ierihonului). Evocarea marilor izbăviri din trecut este întotdeauna o preţioasă lecţie pentru credincioşi. Ca şi părinţii lor, nici ei nu se pot încrede în propriile arme, pentru a ieşi învingători (v. 6). „Prin Tine" şi ,prin Numele Tău", iată singurele resurse ale celui credincios (v. 5: Osea 1.7)!
O altă trăsătură care o face să fie diferită de cea dintâi carte a Psalmilor este folosirea aici a numelui comun pentru Dumnezeire, Elohim, în timp ce, până la Psalmul 41 inclusiv, Dumnezeu era redat cu numele Său propriu special, Iahve. Este trista dovadă că acum cei credincioşi nu mai sunt în legătură cu închinarea oficială, devenită apostată. Legământul garantat prin numele lui Iahve este rupt (Exod 6.3,6-8), însă credinciosul face din nou apel la Dumnezeul suprem.