Staul si palat!

Vin cu o completare la "Hrana ta zilnica" din data de 27 decembrie, si as vrea sa postez cateva randuri  ale unui cititor care mi-a lasat un mesaj legat de acest subiect, textul fiind din Marcu 14:55-72, rugandu-ma sa-l postez, lucru pe care il fac acum.Pe aceasta cale doresc sa-i multumesc pentru aceste ganduri impartasite cu noi.

Dumnezeu sa ne ajute sa cautam staul si pe Cel intrupat in staul.

 

-------------------------------------------------

Ce diferenta colosala intre palat si staul. Dar ce asemanare este intre casa marelui preot si palatul lui Irod. Cei doi, Irod si Caiafa parca ar fi frati. Sa vedem cateva aspecte ce caracterizeaza ocupantii locului de frunte (palatul) dar si ocupantii locului de jos, simplu si smerit (staulul).
La palat era imparat Irod. Un imparat peste o natiune. In staul era pruncul ISUS HRISTOS, DOMNUL, Imparatul imparatilor.
La palat era elita politica. Oameni cu nume, cu putere, influenti, corupti, mandri, unde pacatul era baut ca apa. In staul nu era politica. In staul era credinta. Erau oameni simpli dar neprihaniti, care aveau un singur scop: de a asculta si de a pazi (a trai), dupa scripturi (cuvantul lui Dumnezeu).
La palat era tulburare si invidie. In staul era pace si bucurie. La palat politica se impaca bine cu religia. Colaboreaza impreuna. Toata lauda si inchinarea era adusa imparatului Irod. In staul partasia cu Domnul o au oamenii simpli si curati la suflet. Acestia aduc o inchinare placuta lui Isus Hristos, de unde pleaca plini de bucurie laudand pe Dumnezeu.
La palat sunt planuri ascunse, marsave, criminale. Acolo unde e fatarnicie nu gresim daca spunem caci sunt tot felul de lucruri rele, fiindca nu poate sa izvorasca din aceasta lucruri bune. In staul era Dumnezeu. Era lucrarea lui Dumnezeu. Era neprihanirea lui Dumnezeu. Era modelul lui Dumnezeu. Raul nu exista. Daca exista inseamna ca nu e staul.
Atunci si acum, poporul era legat de ceea ce era la palat si nu in staul. Putini au fost cei care s-au bucurat de Nasterea Domnului Isus pe cand toata cetatea Ierusalimului s-a tulburat, la aflarea vestii ca s-a nascut un Imparat ce nu facea parte din palat.
La palat ca de altfel in casa marelui preot Caiafa se facea judecata. Cata nedreptate in judecati nu era? 

In staul pastorii au gasit liniste si pace si intocmai cum li s-a zis despre prunc, de catre inger. La palat putea sa se nasca un print care sa devina imparat, in staul s-a nascut un Imparat, nu un print.
Intrebarea se pune: te caracterizeaza palatul sau staulul?
Este o diferenta uimitoare dintre cele doua: staul si palat.
La fel si astazi, sunt crestini care imbina politica cu religia. Se lucreaza la ecumenism. Fac marsuri impreuna pentru Isus. Pun la cale strategii. Sunt membri in biserica dar si in partid. Colaboreaza impreuna, au proiecte impreuna, aliante impreuna, insa aceste compromisuri impreuna duc la un rezultat spiritual negativ, pe care biblia il cuprinde intr-un articol intitulat: prietenia cu lumea este vrajmasie cu Dumnezeu. Politica face parte din lume, iar Mantuitorul in fata unui mare politician al vremii de atunci, pe nume Pilat a zis: Împărăţia Mea nu este din lumea aceasta”, a răspuns Isus. „Dacă ar fi Împărăţia Mea din lumea aceasta, slujitorii Mei s-ar fi luptat ca să nu fiu dat în mâinile iudeilor; dar acum, Împărăţia Mea nu este de aici.”

 Nu este clar pentru cine citeste?

 Ce cauti tu om al lui Dumnezeu in politica? Poti face parte din doua imparatii? Te inseli crezand ca mergi pe doua cai si ajungi in cer. Poti sa fii tu cine ai fi! Imparatia lui Isus nu este din lumea aceasta. Nu este de aici, a zis Domnul. Ori cetateni cu sfintii care au plecat acasa la Domnul ori politicieni cu contemporanii? Daca in vechime Dumnezeu a avut oameni ai sai in politicile vremii acestia au fost oameni deosebiti. Crezi ca esti tu unul dintre ei ca Daniel si prietenii lui?
Daca totusi Dumnezeu alege pe cineva sa intre in politica se va auzi si se va vedea lucrarile lui Dumnezeu prin el, asa incat va uimi intreaga clasa politica si omul respectiv este dezinteresat de facilitatile materiale. Oricum, aceasta slujba este rara de tot, ca pe vremea lui Neemia, sau Estera. Poate unul, doi, la o tara intreaga. Ori la noi in Romania sunt sa zicem minim doi intr-un oras. Numai mandria de ei si castigul profesional si material ii caracterizeaza. Traim vremea cand multi se alipesc de duhurile inselatoare (de la palat). Politica nu are cum sta pe cale ingusta fiindca e stapanita de alt domn, al veacului acestuia. In privinta aceasta imi aduc aminte de cateva versuri:
............................................................
Doar calea ingusta este adevarata
ce duce la mantuire garantat.
Isus Hristos ii este singur POARTA,
ea 'ncepe de la staul nu palat.

Ea 'ncepe de la ieslea umilintei;
e primul semn al nasterii cu-adevarat.
De aici incep urmele credintei.
Aici, intreaba-te, tu ai intrat?
......................................................
Ce-i drept, magi au intrat la palat din greseala, dar au iesit indata de acolo gasindu-l pe Isus in casa si s-au inchinat lui. In schimb preotii cei mai de seama si carturarii chemati de Irod la palat dupa discutia avuta cu Irod nu au cautat nici staulul nici casa unde putea fi gasit Isus.
Dezinteres total fata de mantuire. Si istoria se repeta si in zilele noastre.

Daca ai primi un mesaj ca si Ezechia, care ar fi cel mai urgent lucru pe care ai cauta sa-l rezolvi?

În vremea aceea, Ezechia a fost bolnav pe moarte. Prorocul Isaia, fiul lui Amoţ, a venit la el şi i-a zis: „Aşa vorbeşte Domnul:

 „Pune-ţi în rânduială casa, căci vei muri, şi nu vei mai trăi.”

Isaia 38:1 

Cum am reactiona daca am primi un asemenea mesaj din partea Domnului?

Nu intreb daca avem domenii in viata noastra in care nu avem randuiala, pentru ca ar fi inutil ci care ar fi domeniile din viata noastra in care nu avem ordine si randuiala totala si care ar fi primul lucru pe care am incerca sa-l rezolvam?

Doua intrebari la care ar trebui sa  raspundem, dar nu numai sa raspundem, ci sa le si rezolvam. 

Poate ne punem intrebarea, de ce?

Acest mesaj era pentru Ezechia si nu pentru mine! Insa cati suntem siguri ca nu poate fi rostit si in dreptul nostru?

Cati dintre noi avem garantia ca intram in anul 2015? 

Cati dintre prietenii nostri, rude sau cunostinte nu s-au stins din viata in anul 2014?

Oare s-au gandit ei...ca nu vor intra in anul 2015?

Citisem adineauri despre un tanar parlamentar de la noi din tara care s-a stins in urma cu cateva ore. INFARCT ! Oare s-a gandit el la asa ceva? Numai ce se casatorise, avea un bebe mic, avea o sotie frumoasa din cate am vazut, numai ce le facuse ieri urari prietenilor si cunoscutilor sai, Sarbatori fericite si Craciun minunat, si peste cateva ore....s-a dus.

Oare nu realizam cat suntem de trecatori?

Oare nu realizam ca suntem neputinciosi in fata mortii, oricare dintre noi si oricine am fi?

Ezechia s-a întors cu faţa la perete şi a făcut Domnului următoarea rugăciune:
„Doamne, adu-Ţi aminte că am umblat înaintea Ta cu credincioşie şi inimă curată şi am făcut ce este bine înaintea Ta!” Şi Ezechia a vărsat multe lacrimi. (v.2-3)
Dupa ce a fost ales imparat, Ezechia a cautat in toate lucrurile sa fie gasit placut inaintea Domnului, a indepartat idolii si a sfaramat altarele din mijlocul poporului. Acest lucru a placut Domnului.

Cand a auzit vestea ca va muri, Ezechia a cerut indurare si i-a amintit Domnului faptele sale. 

Domnul si-a adus aminte si s-a indurat!
Atunci cuvântul Domnului a vorbit lui Isaia astfel:
„Du-te şi spune lui Ezechia: „Aşa vorbeşte Domnul Dumnezeul tatălui tău David: „Am auzit rugăciunea ta şi am văzut lacrimile tale. Iată că voi mai adăuga încă cincisprezece ani la zilele vieţii tale. (v.4-5)
 
 Domnul si-a aratat indurarea fata de Ezechia cu inca cincisprezece ani, cu alte cuvinte i-a dat un "bonus de viata", insa si faptele lui au contribuit la acordarea acestui bonus.

Poate ca venim si noi ca Ezechia si cerem inca un an de indurare, insa avem cu ce ne prezenta inaintea Domnului?

Am facut anul acesta fapte vrednice de rasplata si de indurare?

Eu nu cunosc faptele tale, cum nici tu, stimate cititor nu le stii pe ale mele, insa exista Unul care le cunoaste  pe-ale amandurora.

Hai sa venim inaintea Domnului si sa-i cerem indurare.

 Indurare si iertare este tot ceea ce putem sa-i cerem la acest final de an, pentru ca niciunul nu stie ceasul plecarii lui de pe pamant, insa inainte de toate sa punem in randuiala tot ceea ce mai avem de pus.

 

 
  

Hrana ta zilnica!

28 DECEMBRIE
Marcu 15.1-21
Şi lucrarea morţii trebuie împlinită tot „îndată" (v. 1). Urgentaţi de apropierea Paştelui şi de graba de a isprăvi cu acest Prizonier care le inspiră teama, căpeteniile poporului nu pierd nicio clipă. II duc pe Isus la Pilat, dar nu înainte de a-I lega mâinile care vindecaseră atâţia nenorociţi şi care făcuseră întotdeauna numai bine. Înaintea guvernatorului roman, Mântuitorul din nou păstrează tăcerea, o tăcere al cărei profund motiv îl dezvăluie Psalmul 38.13-15; 39.9 şi Plângeri 3.28. Rugăciunea Sa din aceste clipe este: „Pe Tine Te aştept,... Tu vei răspunde, Doamne, Dumnezeul Meu" ... şi: „Tu ai făcut aceasta".
Întărâtat de preoţii cei mai de seamă, tot poporul, cuprins de o oarbă nebunie, cere cu strigăte mari să fie pus în libertate ucigaşul Baraba şi să fie răstignit împăratul lor. Atunci Pilat, vrând să satisfacă mulţimea, îl eliberează pe criminal şi îl condamnă pe Acela Căruia îi recunoaşte nevinovăţia. Iată până unde poate merge dorinţa de a plăcea oamenilor. (Ioan 19.12).
Soldaţilor brutali nu le pasă (îşi bat joc), pierzând ocazia de a se supune Celui care este la mâna lor (pentru că Se dăduse de bunăvoie). Şi omul îşi încununează Creatorul cu spinii pe care pământul îi produsese drept consecinţă a păcatului (Geneza 3.18).

Hrana ta zilnica!

27 DECEMBRIE
Marcu 14.55-72
În plină noapte, palatul marelui preot fierbe de agitaţie. Isus Se află înaintea acuzatorilor. Martori mincinoşi aduc mărturii care nu se potrivesc, însă El nu Se foloseşte de aceasta pentru a Se apăra. Este condamnat, pălmuit şi lovit; îl scuipă în faţă. Scumpul nostru Mântuitor acceptă toate aceste insulte vestite de profeţie (Isaia 50.6).
În mod regretabil, curtea palatului este scena unui alt joc! Petru nu îl crezuse pe învăţătorul lui, pe Care chiar îl asigurase: „Nicidecum nu Te voi tăgădui" (v. 31), apoi nu îl ascultă, pentru a veghea şi a se ruga în Ghetsimani: în acestea consta secretul înfrângerii lui. Deşi Domnul îl avertizase, spunându-i despre carne că „este fără putere" (v. 38), totuşi Petru nu era pregătit să accepte, de aceea va gusta o amară experienţă. Ceea ce nu vrem să învăţăm cu Domnul, primind cu smerenie Cuvântul Său, vom putea învăţa, într-un mod dureros, având de-a face cu Vrăjmaşul sufletelor noastre.
Pentru a fi şi mai convingător că nu-L cunoaşte „pe Omul acesta", sărmanul Petru proferează blesteme şi se jură. Să nu-1 condamnăm! mai degrabă să ne gândim în câte feluri îl putem renega noi pe Domnul dacă nu veghem: prin faptele noastre, prin cuvintele noastre sau ... prin tăcerea noastră (citiţi 1 Corinteni 10.12).

Preaiubitul meu e Unul!

Preaiubitul meu e Unul
Fără seamăn pe pământ
(:Glasul Lui e armonie
Farmec e a Lui Cuvânt:)

Orice drum pe unde trece
De miresme-alese-i plin
(:Câmpu-i mai frumos pe-acolo
Cerul este mai senin:)

Dulcea lui înfăţişare
Este-ntreagă-un farmec sfânt
(:Mii de primăveri vin parcă
Toate odată pe pământ:)

Preaiubitul meu e Isus
Nimeni asemenea nu-i
(:Cât aţi da de l-aţi cunoaşte
Ca să fiţi şi voi ai Lui:)

Scrisoare cu privire la apostazie!

 Iubiți frați și surori în Domnul,
Ziua apostaziei se apropie cu pași repezi și de asemenea ziua în care Domnul va veni să îi răpească pe cei ai Săi. Timpul prezent este de o importanță atât de solemnă încât mă văd constrâns să vă adresez aceste îndemnuri. Oameni evlavioși de pretutindeni, care privesc semnele timpurilor, văd apropiindu-se momentul care va încheia activitatea prezentă a harului. Evident că a sosit timpul când cineva trebuie să vorbească deschis și decisiv și să vă întrebe unde vă situați și ce urmăriți. Prin harul care a strălucit din ce în ce mai strălucitor, pe măsură ce se apropie de încheiere, ați fost adunați din mulțimea clocotind de idolatrie și răutate care amenință acum creștinătatea și întreaga lume cu o revărsare mult mai crâncenă decât aceea a Sodomei și Gomorei din vechime; iar întrebarea este dacă înțelegeți îndeajuns responsabilitatea precum și binecuvântarea terenului pe care vă aflați și dacă umblați ca bărbați și femei ai căror ochi au fost deschiși.
Credeți-mă, nu a existat niciodată în istoria lumii o asemenea vreme ca cea prezentă și Satan nu se ocupă de nimeni așa cum o face cu voi; și preocuparea lui cu voi este mai de temut datorită subtilității acțiunilor lui. Ținta lui este să vă distragă atenția de la Hristos în timp ce voi presupuneți că vă aflați pe un teren sigur și nu aveți de ce vă teme. El ar dori să vă dărâme cu adevărul însuși. Pentru că remarcați subtilitatea: voi sunteți pe teren sigur însă numai câtă vreme Hristos vă este totul. Aici îi abate Satan pe unii. Interpuneți orice între sufletul vostru și Hristos și Filadelfia voastră devine Laodiceea. Terenul vostru sigur este la fel de nesigur ca restul creștinătății. Puterea voastră s-a dus de la voi și deveniți slabi, precum orice alt muritor. Unii dintre voi sunt tineri, recent întorși la Dumnezeu sau aduși la căile drepte ale Domnului, și nu cunoașteți adâncimile lui Satan. Sunteți însă în felul acesta atenționați solemn cu privire la pericol și, dacă dați de bucluc, nu puteți să dați vina pe neștiință.
Spun din nou, Satan are privirea special asupra voastră, cu scopul de a  interpune lumea sub orice formă între sufletul vostru și Hristos. Lui nu-i pasă cât de puțin sau în ce formă face aceasta. Dacă ați cunoaște cât de puțin ajută scopului său, v-ați alarma. Nu prin ceea ce este rușinos sau obscen, aceasta reprezintă dezvoltarea, nu începutul răului. El nu caută să vă ruineze prin ceva strălucitor ci prin mici și aparent inofensive fleacuri, fleacuri care nu ar șoca sau ofensa pe cineva și cu toate acestea ele constituie otrava mortală și perfidă, destinată să distrugă mărturia voastră și să vă abată de la Hristos. Întrebați care sunt aceste simptome alarmante și unde sunt ele văzute? Întrebarea nu face altceva decât să arate caracterul opiului la lucru. Frați și surori, sunteți infectați în prezent cu duhul lumii. Îmbrăcămintea voastră, conduita voastră, vorbirea voastră, lipsa voastră de spiritualitate trădează acest lucru în fiecare strângere ca adunare. Există o greutate moartă, o austeritate, o lipsă de putere, care se descoperă singură în întâlnirile adunării, la fel de limpede ca și cum inima voastră ar fi afișată vizibil și gândurile ei ar fi citite în mod public. O formă de evlavie fără putere începe să se vadă printre voi, la fel de limpede ca și în creștinătate în mod general. Pe măsură ce cochetați cu lumea veți coborâ în mod sigur la nivelul ei. Așa este natura lucrurilor. Trebuie să fie așa. Dacă cochetați cu lumea, locul privilegiat pe care îl ocupați, în loc să vă protejeze, doar vă va expune la și mai mare judecată. Trebuie să fie ori Hristos ori lumea. Nu poate fi – nu trebuie să fie – Hristos și lumea. Harul lui Dumnezeu în a te scoate din lume fiind în ignoranță este un lucru, însă Dumnezeu nu-ți va permite niciodată să schimbi în destrăbălare harul Lui și să umbli cu două măsuri, după ce ai fost despărțit de lume. Amintește-ți că ocupi locul și privilegiile unuia ai cărui ochi au fost deschiși. Și dacă pe de o parte acest fapt este negrăit de binecuvântat (și este, într-adevăr!), pe de altă parte este poziția cea mai de temut în care se poate afla un om. Înseamnă să fi la un ospăț de nuntă fără să ai haina de nuntă. Înseamnă să spui „Doamne, Doamne”, în timp ce nu faci lucrurile pe care el le cere. Înseamnă să spui „mă duc, domnule”(Matei 21:28-32) ca acela care a spus și nu s-a dus.
Preaiubiților, sunt convins de lucruri mai bune despre voi, deși vorbesc astfel; și am încredere în voi, în Domnul, că Îl veți binecuvânta pentru aceste puține cuvinte sincere. Nimic nu poate fi mai glorios decât poziția pe care sunteți chemați să o ocupați în aceste zile din urmă. Sfinții au stat în spărtură, au vegheat în zile și nopți de trudă în toți acești 1800 de ani (articol scris în sec. al XIX-lea, n.tr.) și așteptăm doar trâmbița victoriei pentru a intra și a lua în posesie glorioasa moștenire. Alţii au muncit, şi voi aţi intrat în munca lor (Ioan 4:38) și totuși, vă coborâți demnitatea până la nivelul bietelor cioburi ale pământului care nu așteaptă decât toiagul Biruitorului să le spargă în bucăți. O! Treziți-vă deci din letargie, nu  mai dormiți, îndepărtați idolii și zeii voștri falși, spălați-vă veșmintele și mergeți la Betel, unde veți afla că Dumnezeu este mai bun  decât L-ați cunoscut vreodată, chiar și în zilele voastre cele mai bune. Dați la o parte și ultima haină lumească, vegheați la vorbirea voastră, ca să fie despre Hristos și interesele Lui și nu, așa cum știți că se întâmplă adesea, despre orice altceva decât despre El. Faceți ca rugăciunile voastre să se unească cu cele ale altor sfinți în adunările de rugăciune, nu au fost niciodată mai necesare ca acum. Nu neglijați niciun prilej de a culege învățătură din acel Cuvânt care singur ne poate păzi de căile nimicitorului și faceți ca viața voastră să fie mărturia comorilor pe care le strângeți la prezentări din Cuvânt sau la studii biblice sau în ascuns cu Domnul. Dacă doriți preocupare, cu o răsplată glorioasă de la un Stăpân preaiubit, cereți-I Stăpânului să vă dea de lucru pentru El: nu veți regreta niciodată, nici în lumea aceasta, nici în cea care vine.
Preaiubiților, îngăduiți-mă. Sunt gelos pentru voi cu o gelozie evlavioasă. Îi aparțineți lui Hristos și Hristos vouă. Nu întrerupeți această sfântă unire. Nu lăsați ca cea logodită să Îi fie necredincioasă Mirelui ei! De ce trebuie să fiți jefuiți și sărăciți? Și pentru ce? Pleavă și fructe amare, în timp ce risipiți acest puțin timp de binecuvântare! Toate răsplățile adunate aici în energia Duhului Sfânt nu vor face altceva decât să slujească pentru a vă spori frumusețea și să vă facă mai plăcuți în ochii Aceluia care v-a făcut Mireasă a Lui. Puteți să-I refuzați plăcerea de a se bucura de voi? Puteți să-I refuzați rodul muncii sufletului Său, El care a atârnat odată, un Om murind, între doi tâlhari pe Calvar, ca priveliște pentru oameni și îngeri și pentru voi – voi care ați uitat (pentru că nu ați putea să disprețuiți) dăruirea Lui pentru voi. Ar fi putut să Își ia lumea fără cruce și v-ar fi lăsat afară, dar nu a făcut-o. Iar acum voi, fiind îmbogățiți de acele chinuri de moarte și de sângele Său, veți lua lumea în posesie și Îl veți lăsa afară? Imposibil! Mintea voastră curată nu are nevoie de altceva decât să fie stârnită de amintire.
Să ne încurajăm deci. În ultima vreme ne-am rugat, mărturisindu-ne lipsa de credincioșie și evlavie. Să nu luăm acest cuvânt ca un răspuns al Domnului nostru pentru a ne stârni, a trezi din nou puterea noastră care scade? Iar după aceasta, cu cât El vine mai repede, cu atât mai bine. Nu vom fi dați de rușine înaintea Lui, la venirea Lui. Evrei 10:23-25,37
 
Un articol de J. N. Darby 
sursa acestui articol: http://comori.org/

Cea mai minunata veste adusa celor mai dispretuiti oameni!

Nu stiu cati dintre noi, daca am avea meseria de cioban sau pastor la oi, am radia de fericire sau ne-am mandri daca am fi pusi sa vorbim despre cariera noastra?

Eu una sincer....nu as fi mandra deloc, ba chiar mi-ar fi rusine sa spun ca am aceasta meserie, si daca am fi sinceri fiecare dintre noi, nu stiu cati nu ne-am rusina.

Iata ca cea mai frumosa veste a fost adusa nu unui imparat, nu unui rabin ci unor pastori la oi.

În ţinutul acela erau nişte păstori care stăteau afară în câmp şi făceau de strajă noaptea împrejurul turmei lor.
Şi iată că un înger al Domnului s-a înfăţişat înaintea lor, şi slava Domnului a strălucit împrejurul lor. Ei s-au înfricoşat foarte tare.
  Dar îngerul le-a zis: „Nu vă temeţi: căci vă aduc o veste bună, care va fi o mare bucurie pentru tot norodul: astăzi, în cetatea lui David, vi S-a născut un Mântuitor, care este Hristos, Domnul.

Luca 2:8-11 

De ce pastori, si nu imparati ?

 Pe ce criterii a facut Dumnezeu aceasta alegere?

Nu S-a gandit ca niste bieti pastori nu vor avea credibilitate in fata nimanui cand vor spune aceasta veste?

Sa nu uitam ca in aceea vreme aceasta categorie de oameni erau dispretuiti, iar acest lucru le-a afectat credibilitatea lor, cu toate ca mesajul adus de ei era cel mai veritabil.

Dovada stau cele scrise in vers 18 din Luca 2, "Toţi cei ce i-au auzit s-au mirat de cele ce le spuneau păstorii".

 Cred ca si noi am fi reactionat la fel, de-altfel cum reactionam si astazi, cine ar crede un amarat cersetor de pe strada daca ne-ar aduce un mesaj extraordinar? Cat de credibil ar fi in fata noastra? Asa-i ca... prima data am cauta la fata lui?

Cam la fel au fost tratati si pastorii in vremea aceea. Numai ca venirea in lume a lui Isus Hristos s-a intamplat fie ca au crezut, fie  ca nu. A fost alegerea lui Dumnezeu ca ingerii sa mearga  la pastori, cum de-altfel a fost alegerea Lui si in privinta locului unde sa se nasca. Intr-un grajd, cu tot felul de mirosuri neplacute si nu intr-un palat, un prunc la fel ca toti pruncii.

Iata, inca de la inceput  toate aceste evenimente s-au petrecut in cele mai neinsemnate si josnice  locuri si au avut contribuitia cele mai neinsemnate persoane.

In 1 Corinteni 1:27, vedem inca o data ca Dumnezeu lucreaza cum vrea El,

Dar Dumnezeu a ales lucrurile nebune ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele înţelepte. Dumnezeu a ales lucrurile slabe ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele tari.

 

Astazi Dumnezeu trimite mesajul Evangheliei prin diferiti oameni, unii cu mare vaza, altii aparent fara valoare in ochii nostri, insa  in ochii lui Dumnezeu sunt la fel de importanti.

Defectul nostru este ca privim la fata omului, de-aceea uneori acest mesaj adus din partea Domnului il respingem tocmai ca omul care ne vorbeste nu este la nivelul asteptarilor noastre.

Dumnezeu alege lucrurile slabe ale lumii, ca să facă de ruşine pe cele tari.

Premiul ca am castigat un CEC de  10 000 de dolari este la fel de valabil indiferent de omul care ne aduce vestea.

 Vestea ca ISUS  S-A INTRUPAT este adevarata si este cea mai buna veste pentru omenire, indiferent ca  aceasta veste a fost impartasita prima data la un pastor sau la un imparat.

Daca credem sau nu, este alegerea noastra, insa ea ramane, si este incontestabila.

 ISUS s-a intrupat in ieslea Betleemului venind in aceasta lume pentru a ne invata sa traim spre slava lui Dumnezeu!  

 

Hrana ta zilnica!

26 DECEMBRIE
Marcu 14.32-54
Îi revine acum Celui care a luat „chip de rob" (Filipeni 2.7) să arate până unde va merge ascultarea Sa. Va fi ea „până la moarte, şi chiar moarte de cruce"! (Filipeni 2.7,8). Satan pune totul la bătaie pentru a-L face pe Isus să Se abată de la calea perfecţiunii Sale. În această luptă decisivă, el se foloseşte de teama şi de înfiorarea Domnului care măsoară întreaga grozăvie a paharului mâniei lui Dumnezeu împotriva păcatului. Arma lui Isus este însă dependenţa Sa. Numele pe care îl auzim rostit numai aici exprimă intimitatea atât de profundă dintr-un astfel de moment: „Ava, Tată", strigă El, ştiind că această comuniune perfectă se va întrerupe când El va purta păcatul. Dar ceea ce antrenează o ascultare fără rezerve este tocmai dragostea Sa fără rezerve pentru Tatăl: „Nu ceea ce vreau Eu, ci ceea ce vrei Tu"
In faţa unei astfel de lupte, cât de nescuzabil este somnul ucenicilor! Doar cu puţin timp înainte, învăţătorul lor îi îndemnase să vegheze şi să se roage (cap. 13.33) şi le cere aceasta cu insistenţă încă în trei rânduri. În zadar! El însă este gata. Trădătorul înaintează împreună cu cei care vin să-L prindă. Atunci toţi îl părăsesc şi fug, inclusiv, în final, tânărul înfăşurat într-o pânză fină de in: imagine a mărturiei creştine care nu rezistă la probă.