Domnul sa trezeasca duhul!

Inima împăratului este ca un râu de apă în mâna Domnului, pe care îl îndreaptă încotro vrea.

Prov.21:1 

Cu toate ca aceasta carte am citit-o de foarte multe ori, iata ca inca mai descopar versete noi( ptr. mine).

Ca un rau de apa, si-l indreapta incotro vrea El!

Sunt frumoase aceste cuvinte  in conditiile in care imparatul face ce este bine pentru popor, dar daca imparatul face ce este rau, oare aceasta este voia lui Dumnezeu?

Nu cred ca cineva poate spune ca Dumnezeu este calauzitorul unui imparat care face rau, pentru ca Dumnezeu NU face rau. In  ep. lui Iacov  este scris:
Nimeni, când este ispitit, să nu zică: „Sunt ispitit de Dumnezeu.” Căci Dumnezeu nu poate fi ispitit ca să facă rău, şi El însuşi nu ispiteşte pe nimeni.
Omul cand face rau nu este calauzit de Dumnezeu.
 Dumnezeu este Suveran in cer si pe pamant insa alegerea si hotararea de a face bine sau rau, ne apartine.
In mana Lui este puterea, Domnul omoară şi învie, El coboară în Locuinţa morţilor şi El scoate de acolo.
Domnul sărăceşte şi El îmbogăţeşte, El smereşte şi El înalţă.

  El ridică din pulbere pe cel sărac, ridică din gunoi pe cel lipsit. 

De ce?

Ca să-i pună să şadă alături cu cei mari. Şi le dă de moştenire un scaun de domnie îmbrăcat cu slavă; căci ai Domnului sunt stâlpii pământului şi pe ei a aşezat El lumea.

Sa ne amintim de Nebucadnetar. Cat de mult l-a smerit...!  Dar a venit vremea cand Nebucadnetar si-a venit in fire si a zis:

După trecerea vremii sorocite, eu, Nebucadneţar, am ridicat ochii spre cer şi mi-a venit iarăşi mintea la loc. Am binecuvântat pe Cel Preaînalt, am lăudat şi slăvit pe Cel ce trăieşte veşnic, Acela a cărui stăpânire este veşnică şi a cărui Împărăţie dăinuie din neam în neam.
  Toţi locuitorii pământului sunt o nimica înaintea Lui; El face ce vrea cu oastea cerurilor şi cu locuitorii pământului, şi nimeni nu poate să stea împotriva mâniei Lui, nici să-I zică: „Ce faci?”
  În vremea aceea mi-a venit mintea înapoi; slava împărăţiei mele, măreţia şi strălucirea mea mi s-au dat înapoi; sfetnicii şi mai marii mei din nou m-au căutat; am fost pus iarăşi peste împărăţia mea, şi puterea Acum, eu, Nebucadneţar, laud, înalţ şi slăvesc pe Împăratul cerurilor, căci toate lucrările Lui sunt adevărate, toate căile Lui sunt drepte, şi El poate să smerească pe cei ce umblă cu mândrie!”

 Daniel 4:34-37

Multi imparati de-a lungul timpului in Scriptura au fost inaltati si au fost smeriti de Dumnezeu pentru ca

El schimbă vremurile şi împrejurările; El răstoarnă şi pune pe împăraţi; El dă înţelepciun e înţelepţilor şi pricepere, celor pricepuţi!  Dumnezeu a calauzit oameni, a trezit duhul in ei, tocmai pentru a-Si implini planul de rascumparare pe care l-a facut.Scriptura spune ca:
În cel dintâi an al lui Cirus, împăratul perşilor, ca să se împlinească cuvântul Domnului rostit prin gura lui Ieremia, Domnul a trezit duhul lui Cirus, împăratul perşilor, care a pus să se facă prin viu grai şi prin scris vestirea aceasta în toată împărăţia lui; 
 Aşa vorbeşte Cirus, împăratul perşilor: „Domnul Dumnezeul cerurilor mi-a dat toate împărăţiile pământului şi mi-a poruncit să-I zidesc o Casă la Ierusalim în Iuda.
Ezra 1:1-2
Inainte de a fi Cir, cineva a profetit ca va veni un imparat care va accepta intoarcerea poporului  Israel in tara lor.  Iata ca dupa aproximativ 160 de ani apare Cir si implineste aceasta profetie.
Isaia 44:28
Eu zic despre Cirus: „El este păstorul Meu, şi el va împlini toată voia Mea; el va zice despre Ierusalim: „Să fie zidit iarăşi!”, şi despre Templu: „Să i se pună temeliile!”
Pentru ca Dumnezeu a trezit duhul acestui imparat, inima lui a fost binevoitoare cu poporul Israel.

Traim o vreme in care unii conducatori sunt smeriti, altii inaltati, dar in toate acestea Dumnezeu are un plan cu poporul Sau.
Ma rog ca Dumnezeu sa trezeasca duhul in conducatorul tarii noastre si el sa faca ce este bine pentru poporul nostru, iar prin ceea ce face, Numele Domnului Isus sa fie mai presus de orice nume.

Hrana ta zilnica!

26 NOIEMBRIE
Marcu 3.1-19
Are loc o a doua vindecare în sinagoga din Capernaum, şi aceasta din nou într-o zi de sabat (cap. 1.21...). Acestui bolnav, a cărui mână este uscată, Domnul îi cere exact fapta pe care el nu este în stare s-o împlinească. începând prin a asculta, omul îşi face dovada credinţei sale şi aceasta îi permite lui Isus să-1 vindece. Dar, vai, priviţi la împietrirea inimilor celor care asistă! În loc să se bucure împreună cu omul vindecat şi să admire puterea Domnului, aceşti oameni răi folosesc această minune drept pretext pentru a căuta să-L omoare. El însă îşi continuă lucrarea Sa de har, iar mulţimile, inclusiv dintre străinii din Tir şi Sidon (şi chiar şi edomiţi), continuă să vină la El pentru a-L asculta şi a găsi vindecarea.
După aceasta, El pune deoparte doisprezece ucenici şi îi rânduieşte „ca să fie cu El şi ca să-i trimită..." (comp. cu Ioan 15.16). A fi cu Isus: ce privilegiu de nemăsurat şi, în acelaşi timp, ce condiţie indispensabilă pentru a putea fi apoi trimişii. Cum să împlineşti un serviciu fără să fi primit mai întâi îndrumările Sale? (Ieremia 23.21,22).
În această Evanghelie, fiecare dintre cei doisprezece este numit singur, pentru a ne învăţa că un rob trebuie să aştepte direct şi personal de la Stăpânul său să primească îndrumare şi ajutor.

Hrana ta zilnica!

25 NOIEMBRIE
Marcu 2.18-28
În timp ce cuvântul Robului desăvârşit este „îndată", cel al iudeilor necredincioşi este „de ce?" (v. 7,16,18,24). Întrebat cu privire la post, Domnul Isus răspunde că acesta este marca tristeţii, care, prin urmare, nu se potriveşte cât timp El Se află împreună cu ei. 

Nu era oare venirea Lui un prilej de mare bucurie pentru tot poporul? (Luca 2.10).
El Se foloseşte apoi de această ocazie pentru a pune în contrast regulile şi tradiţiile iudaismului cu evanghelia libertăţii harului pe care venise să le-o aducă. Este trist de remarcat că omul preferă, în locul acestei evanghelii, formele religioase, pentru că acestea îi permit să-şi facă o bună reputaţie înaintea altora,... în timp ce continuă să-şi împlinească propria voie. Spre deosebire de această categorie, v. 22 ni-1 arată pe creştin ca fiind un om înnoit în întregime. Câtă vreme inima îi este schimbată şi este plin de o bucurie nouă, obligatoriu şi comportamentul său exterior va fi transformat.
Fariseii îi învinuiesc în mod public pe ucenici că smulg spice în zi de sabat. Omul suceşte întotdeauna după placul său ceea ce i-a dăruit Dumnezeu. Sabatul era un har acordat lui Israel, însă evreii l-au folosit ca pe un jug pentru a-şi îngreuna robia spirituală (Fapte 15.10).

Peste zid, te-asteapta victoria!

Ata de frumos incepe David unul din psalmii sai, Ps. 18

„Te iubesc din inimă, Doamne, tăria mea!"

Si-apoi continua, "Esti stanca, cetatuia si izbavitorul meu!"

 Cu Tine mă năpustesc asupra unei oşti înarmate, cu Dumnezeul meu sar peste un zid întărit. (v.29)

Pe langa multumiri, zi de zi pe altarul Domnului aducem noi, si noi cereri. Aducem inaintea Lui problemele si poverile noastre, problemele copiilor nostri, cerem sanatate si  toata umblarea noastra pe pamant este mai mult "asteptare". Asteptam sa ni se rezolve problema, asteptam sa primim raspunsuri, asteptam continuu.

Insa in toata asteptarea aceasta avem inaintea noastra si ziduri. Probleme nerezolvate si rugaciuni neimplinite. Insa cei care traiesc aproape de Domnul au invatat sa traiasca prin credinta si nu prin vedere.

Cel neprihanit va trai prin credinta! (Romani 1 :17/b)

Cu Dumnezeul meu sar peste un zid întărit!

Este un zid inaintea ta, poate parea acum un "NU" la cererea pe care ai adus-o inaintea Domnului, dar prin credinta, arunca-te inainte, caci peste zid te asteapta VICTORIA.

Priveste-ma!

De strig eu... un nevrednic,
Îndată Doamne, Tu m-auzi.
Îmi dai puteri să mă ridic
Pe braţe iarăşi mă cuprinzi.

Şi îmi vorbeşti:
„Ridică-te şi mergi cu Mine
 Ridică-te, nimic nu-i greu.
 Nu te lăsa învins de nimeni,
 Aşa-ţi vorbeşte Dumnezeu”!

De-i grea azi, încercarea,
Puteri cumva de nu mai ai,
Tu lasă-ţi gura să Mă strige
Eu... izbăvirea îţi voi da.

Strâmtorarea de-o fi mare
Îndreaptă-ţi ochii-nspre cer.
De-acolo-ţi vine rezolvarea
Prin Isus, care-I Dumnezeu!

Priveşte-n sus, priveşte bine,
Acolo este Domnul Care,
Mâna-şi întinde peste tine
Scriind şi azi cu ea  „Salvare”.

Tu nu privi în urma ta
Deloc, la tot ce a fost.
Eu, Sunt prezent într-una
Eu... Mă găsesc la Post!

 

                                                   autor: Doina Ketterer

Leac alinator din Galaad!

Nu este niciun leac alinător în Galaad? Nu este niciun doctor acolo? Pentru ce nu se face, dar, vindecarea fiicei poporului meu?

Ieremia  8:22 

Este strigatul de mare durere a lui Ieremia, "nu este niciun leac alinător?"

El suferea atat de mult pentru ca stia ca exista vindecare pentru toate ranile, dar cu toate acestea poporul nu era vindecat.

„Secerişul a trecut, vara s-a isprăvit, şi noi tot nu suntem mântuiţi!”(v.20)

Sa nu gaseasca vindecarea, pentru ca nu-si dadeau seama? Sau pentru ca  nu stiau in ce directie sa se indrepte? Nu cumva, nu au gasit leacul alinator pentru ca respingeau ascultarea?

Cred ca astazi traim  vremuri asemanatoare si in poporul nostru este mare confuzie.

Cautam leac alinator pentru vindecarea sufletelor si nu-l gasim. Cautam leac alinator pentru vindecarea ranilor din biserici si vindecarea nu se face.

Cati oare nu au o durere in suflet asa cum avea si Ieremia?

Aş vrea să-mi alin durerea; dar mă doare inima în mine.(v.18)

Exista vindecare pentru ca avem un medic extraordinar al carui nume este Iehova Rafa.

El aduce vindecare sufletelor care asculta cu luare aminte de glasul Lui si celor care pazesc poruncile Lui.

El a zis: „Dacă vei asculta cu luare aminte glasul Domnului Dumnezeului tău, dacă vei face ce este bine înaintea Lui, dacă vei asculta de poruncile Lui şi dacă vei păzi toate legile Lui, nu te voi lovi cu niciuna din bolile cu care am lovit pe egipteni; căci Eu sunt Domnul care te vindecă.”  

Exod 15:26

Asculta glasul Domnului, cauta sa faci bine inaintea Lui, asculta poruncile Lui si pazeste toate legile Lui !

Acestea sunt cerintele Domnului. 

Hrana ta zilnica!

24 NOIEMBRIE
Marcu 2.1-17
În casa din Capernaum, Domnul Isus Se face recunoscut, conform Psalmul 103.3, ca Cel care iartă toate nelegiuirile şi care vindecă toate neputinţele. Cu privire la paralitic, El împlineşte, în această ordine, cele două părţi ale acestui verset, ca o mărturie pentru toţi. Cel care iartă păcatele - lucrare spirituală - şi care dă şi o dovadă materială, vindecând astfel boala, nu poate fi altul decât Domnul, Dumnezeul lui Israel.
Vameşii percepeau taxele pentru a le plăti romanilor, fapt ce atrăgea asupra lor pe de o parte bogăţia (pentru că păstrau o parte pentru ei), iar pe de altă parte, dispreţul compatrioţilor. Domnul însă, chemându-1 pe Levi şi acceptând invitaţia lui, arată că nu dispreţuieşte şi nu respinge pe nimeni. Dimpotrivă, El a venit pentru păcătoşii notorii (cunoscuţi de toată lumea), care nu-şi ascund starea (1 Timotei 1.15); şi ia masa împreună cu ei, devenind Prietenul lor. Pentru că, încă de la cădere, omului îi este frică de Dumnezeu şi fuge de El, din cauza conştiinţei sale rele, cea dintâi grijă a lui Dumnezeu, înainte de a salva făptura Sa, este să Şi-o apropie, câştigându-i încrederea. Şi aceasta a făcut Domnul Isus coborând până la întâlnirea cu omul mizerabil, pentru a-1 face să înţeleagă că Dumnezeu îl iubeşte.

Cu Dumnezeu sau degeaba!