Hrana ta zilnica!

30 SEPTEMBRIE
Ieremia 25.1-14
Capitolul 25 revine la perioada domniei lui Ioiachim. Trecuseră deja douăzeci şi trei de ani de când profeţise Ieremia. În zelul şi dragostea lui pentru popor, el se scula dis-de-dimineaţă pentru a le adresa apelurile sale (v. 3). Răbdarea lui Dumnezeu avea să ia sfârşit în curând. Fiecare zi putea fi ultima, astfel că omul lui Dumnezeu se simţea obligat ca încă de dimineaţă să meargă să le transmită mesajul său. Şi, fapt remarcabil, aceeaşi expresie este folosită adesea cu privire la Domnul (aici, în v. 4). El de asemenea Se scoală dis-de-dimineaţă pentru a-Şi trimite slujitorii. Suntem noi gata la acest ceas matinal când se distribuie misiunile? 

Să urmăm exemplul Robului desăvârşit, a Cărui lucrare neobosită începea în zori (Ioan 8.2) sau chiar mai înainte (Marcu 1.35).
Dumnezeu, în harul Său, fixează o durată limită pentru deportarea în Babilon: şaptezeci de ani. Atunci când acest timp va fi aproape să se încheie, Daniel va citi această profeţie (a lui Ieremia) din cărţi şi va ţine cont de ea pentru a-i da Israelului aflat în captivitate semnul şi exemplul umilinţei (Daniel 9.2,3).
Apoi, până la sfârşitul capitolului, Dumnezeu dezvoltă declaraţia din v. 14, arătând în ce fel Se pregăteşte El să pedepsească naţiunile care nu s-au temut să subjuge şi să asuprească poporul Lui.

Hrana ta zilnica!

29 SEPTEMBRIE
Ieremia 24.1-10
Viziunea din cap. 24 corespunde unui moment în care Nebucadneţar deportase deja în Babilon o parte din Iuda, împreună cu împăratul său, Ieconia (sau „Ioiachin", sau „Conia", cap. 22.24). Profetului îi apar două coşuri cu smochine. Cele dintâi sunt minunate, foarte bune; celelalte, groaznice şi de nemâncat. Contrar cu ceea ce am putea gândi, smochinele rele sunt imaginea locuitorilor din Iuda rămaşi în ţară, în timp ce smochinele foarte bune îi reprezintă pe cei deportaţi.

 La timpul hotărât, Domnul îi va face pe cei «transportaţi» să prospere şi îi va aduce înapoi. Deşi dureroasă, această scoatere din ţara şi din obiceiurile lor este conform voii lui Dumnezeu şi se va întoarce spre folosul lor.
Dintre promisiunile care le sunt făcute, cea mai preţioasă este, cu siguranţă, cea din v. 7: „Le voi da o inimă ca să Mă cunoască". Este promisiunea care ne aminteşte că prin inimă, şi nu prin pricepere, îl poate cunoaşte omul pe Dumnezeu!
Să remarcăm că nu apare şi un al treilea coş, şi aceasta pentru că, înaintea lui Dumnezeu, într-o manieră generală, nu există o poziţie intermediară. Ca şi printre oameni astăzi, nu se pot recunoaşte decât vii şi morţi, „copii ai luminii" şi „copii ai mâniei" (Efeseni 2.3; 5.8).

 Noi de care parte ne găsim?

Hrana ta zilnica!

28 SEPTEMBRIE
Ieremia 23.16-40
Intre păstorii răi ai lui Israel, profeţii fuseseră vinovaţi în mod cu totul deosebit. Ei păstoriseră poporul cu iluzia nebună că, în ciuda păcatelor lor, totul va merge spre mai bine. Erau mincinoşi. Alergaseră ... fără să fi fost trimişi de Domnul; vorbiseră... fără să transmită oracole (sau profeţii) din partea lui Dumnezeu (v. 21 şi 38; 1 Petru 4.11). O bogată activitate religioasă este departe de a fi proba sau rezultatul unei stări spirituale potrivite. Pentru creştini astăzi, ca şi pentru profeţi altădată, nu există decât un singur dreptar în alergare şi în vorbire: rămânerea „la sfatul Domnului" (v. 18,22), altfel spus, în comuniune cu Domnul, pentru a cunoaşte şi a împlini voia Sa.
In v. 23 este pusă o întrebare: „Sunt Eu un Dumnezeu de aproape, zice Domnul, şi nu sunt un Dumnezeu de departe?" „Domnul este aproape", poate răspunde apostolul (Filipeni 4.5). Am făcut fiecare dintre noi această experienţă? Cuvântul lui Dumnezeu este un foc (v. 29); în acelaşi fel în care flacăra unui arzător permite înlăturarea zgurii unui metal, Cuvântul serveşte la curăţirea sufletului nostru, mistuind necurăţiile care îl întinează şi care-1 înăbuşă (Proverbe 25.4). El este «forţa motrice» a celui credincios, asemeni unui foc sub un cazan (cap. 20.9), însă, mai întâi de toate, este un ciocan, singurul în stare să frângă o voinţă rebelă.

Hrana ta zilnica!

27 SEPTEMBRIE
Ieremia 23.1-15
În cap. 21 şi 22 am văzut cum Cuvântul Domnului îi condamna pe cei din urmă împăraţi. în adevăr, toţi cei responsabili din Iuda, „şi profetul şi preotul" (v. 11), falimentaseră în misiunea lor. În loc să păstorească poporul ,fiind modele pentru turmă" (1 Petru 5.3), ei au fost păstori răi. Din cauza purtării lor deplorabile, turma fusese neglijată, distrusă şi risipită (comp. cu Ezechiel 34.4-6).
Din acest motiv, Dumnezeu Se va îngriji El însuşi să strângă rămăşiţa acestei turme, căreia îi va da un alt Păstor (Ioan 10.14). Când familia regală a lui Israel va lipsi complet, Dumnezeu va ridica din chiar această casă a lui David o Odraslă dreaptă, un împărat divin: „Domnul, Dreptatea noastră" (v. 6; comp. cu 1 Corinteni 1.30). Această expresie, „Odrasla", este folosită de cinci ori în profeţi şi de fiecare dată îl desemnează pe Domnul Isus:
În Ieremia: aici şi în cap. 33.15, ca împăratul, caracter care îi este specific în Evanghelia după Matei.
În Zaharia: în cap. 3.8, ca „Robul Meu, Odrasla" (Domnul Hristos în Evanghelia după Marcu) şi în cap. 6.12, ca „un om ;il cărui Nume este Odrasla" (Domnul Hristos în Evanghelia după Luca).
În Isaia 4.2: ca „Odrasla Domnului ... spre frumuseţe şi glorie", în care îl recunoaştem pe Fiul lui Dumnezeu prezentat de către Evanghelia după Ioan.

Rugati-va si pentru noi!

Cu ajutorul Domnului, maine voi fi in Viena cu corul bisericii Elim Timisoara.

Duminica vom lua parte la inchinare cu fratii si surorile de la Elim Viena.

Doresc ca Domnul sa ne pazeasca atat la plecare, cat si la venire si El sa ne ocrotesca de accidente.

Daca nu va cer prea mult, cand veti sta inaintea Domnului amintiti-va si de noi, si Domnul sa va rasplateasca.

Ps.121

Îmi ridic ochii spre munţi… De unde-mi va veni ajutorul?

Ajutorul îmi vine de la Domnul, care a făcut cerurile şi pământul.
Da, El nu va îngădui să ţi se clatine piciorul; Cel ce te păzeşte nu va dormita.

Iată că nu dormitează, nici nu doarme Cel ce păzeşte pe Israel.

Domnul este păzitorul tău, Domnul este umbra ta pe mâna ta cea dreaptă.  

De aceea nu te va bate soarele ziua, nici luna noaptea.  

Domnul te va păzi de orice rău, îţi va păzi sufletul.
Domnul te va păzi la plecare şi la venire, de acum şi până în veac. 

Marturie-Persida Haiduc

M-am regasit pas cu pas in aceasta  marturie, in special in prima parte, cu mici excceptii.

Intr-adevar, este doar  Harul lui Dumnezeu care ne da putere in astfel de momente.

Ascultati aceasta marturie si veti vedea ce mare Dumnezeu avem, Slava Lui!

Pacatul este semnul unei trairi fara Dumnezeu!

 Cel mai frumos verset din Scriptura, sta scris aici, in Ioan 3:16  

Fiindcă atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, că a dat pe singurul Lui Fiu, pentru ca oricine crede în El să nu piară, ci să aibă viaţa veşnică.

De fapt as putea spune ca este, esenta Evangheliei!

De dragul nostru, Dumnezeu a hotarat sa intervina in ceea ce priveste salvarea noastra. Fara interventia Lui, niciodata noi nu am fi reusit sa ne salvam singuri si pentru ca am fost impacati cu El, prin Isus Hristos, noi nu mai suntem osanditi, ci suntem liberi, liberi si traim cu Hristos.

Pacatul este semnul unei vieti fara Hristos si al unei trairi  fara  de EL.

Am stat de vorba cu "cineva", care in ultima vreme refuza sa mai stea in partasie cu Domnul, tocmai pentru faptul ca a pacatuit si nu mai crede ca poate fi iertata. Ori cred ca nu aici este problema, problema este exact invers, pacatuiesti pentru ca nu mai ai partasie cu Domnul. Cand relatia cu Dumnezeu este din ce in ce mai rece, atunci inevitabilul se va produce. 
Cand umbli cu Domnul este greu sa pacatuiesti, ori incepul trairii fara Dumnezeu duce la pacat.
Cand incetezi sa rodesti in Duhul, incepi sa arati faptele firii, si dupa cum bine stim faptele firii sunt,
"Şi faptele firii pământeşti sunt cunoscute şi sunt acestea: preacurvia, curvia, necurăţia, desfrânarea, închinarea la idoli, vrăjitoria, vrăjbile, certurile, zavistiile, mâniile, neînţelegerile, dezbinările, certurile de partide, pizmele, uciderile, beţiile, îmbuibările şi alte lucruri asemănătoare cu acestea"
Daca vrem sa traim cu Hristos trebuie sa rastignim firea.
Cei ce sunt ai lui Hristos Isus şi-au răstignit firea pământească împreună cu patimile şi poftele ei, spune Cuvantul. 
In orice moment al vietii, indiferent unde am fi, indiferent unde am merge, daca suntem calauziti de Duhul atunci cautam sa si facem fapte vrednice care sa placa lui Hristos, chiar daca firea va continua sa se razboiasca cu noi.
Dacă trăim prin Duhul, să şi umblăm prin Duhul!
 

Hrana ta zilnica!

26 SEPTEMBRIE
Ieremia 22.13-30
„Ascultă Cuvântul Domnului, împărate al lui Iuda ... tu şi slujitorii tăi şi poporul tău...!" (v. 2) - aşa suna invitaţia stringentă pe care Ieremia i-o adresa lui Ioiachim.

 În zadar!

 Putem vedea chiar şi roadele rele pe care, la vârsta responsabilităţii personale, a trebuit să le culeagă acest împărat care încă din tinereţea lui, pe când totul îi mergea bine, se hotărâse să nu asculte de glasul Domnului (după cum ne arată v. 21, care se aplică şi întregului popor): nedreptate, necinste, mândrie, necuviinţă, tiranie, violenţă (v. 13 şi 17, în care Ieremia nu ezită să-i spună împăratului că este un ucigaş). 

Şi totuşi, Ioiachim avusese înaintea sa exemplul frumos al tatălui său, Iosia, precum şi consecinţele fericite ale umblării acestuia în credinţă (v. 15,16). Copii de creştini, păstraţi vie în mintea voastră istoria acestui împărat!
Versetul 14 reclamă de asemenea întreaga noastră atenţie. Căutarea luxului de către un creştin nu contravine oare caracterului său de străin şi chemării sale cereşti?
Se vorbeşte apoi despre Conia, un tânăr de optsprezece ani care nu a domnit decât trei luni înainte să fie transportat la Babilon împreună cu mama lui (2 împăraţi 24.8...). Prin astfel de evenimente, Dumnezeu Se adresa atunci lumii întregi (v. 29) şi, totodată, această pedeapsă publică ne arată şi nouă că nimeni nu poate sfida voia Lui fără să fie sancţionat.