Traim intr-o lume in care roada Duhului dispare pe zi ce trece tot mai mult si faptele firii iau locul.Acum tristetea cea mai mare este ca aceasta inlocuire o vedem nu afara, ci chiar printre crestini.
Vad scris in multe locuri si chiar aud in multe mesaje in care suntem indemnati sa ne rugam pentru o trezire a bisericii din care facem parte, in orasul in care locuim sau in tara in care suntem asezati si nu este rau, insa inainte de toate aceste rugaciuni cred ca ar trebui sa ne facem fiecare o analiza personala si sa vedem daca nu cumva chiar noi impiedicam aceasta trezire.
Doamne, nu cumva sunt eu o piedica in calea trezirii?
Mergem la biserica poate de ani si ani si vedem ca toate lucrurile sunt parca tot la fel, nu vedem nici o schimbare, ba mai mult vedem de la duminica, la duminica inca un scaun gol, si inca unul... si inca unul, si ne intrebam...oare de ce?
Nu fac nici un fel de aluzie la vreo biserica anume, nu fac referire la biserica din care fac parte, nu fac referire la una...ci la toate.
Ne rugam ca prezenta Domnului sa fie cu noi si simtim aceasta prezenta, insa stim noi oare ca si diavolul este prezent chiar in Casele de rugaciune?
As vrea sa apelam putin la imaginatia noastra si sa facem un mic scenariu in minte?
Noi in biserica cantand, Dumnezeu prezent in mijlocul laudelor noastre si Satana in mijlocul nostru?
E foarte greu sa credem lucrul acesta insa citind cartea Iov, realizez ca acesta nu este doar un scenariu, ci este cat se poate de real.
Uitati cum incepe cartea Iov:
Fiii lui Dumnezeu au venit într-o zi de s-au înfăţişat
înaintea Domnului. Şi a venit şi Satana în mijlocul lor.Domnul a zis Satanei: „De unde vii?” Şi Satana a răspuns Domnului:
„De la cutreierarea pământului şi de la plimbarea pe care am făcut-o pe
el.”
Fiii lui Dumnezeu s-au înfăţişat
înaintea Domnului.....si a venit şi Satana.
Unde?.... în mijlocul lor.
Ce cauta oare Satana acolo?
Credeti oare ca nu stia ca este o adunare a Fiilor lui Dumnezeu?
Credeti ca vreun Fiu i-a facut aceasta onoare de a-l invita?
Nici vorba!
Acum dupa ce am vazut cat este de tupeist, stau si ma intreb, "daca a avut curajul sa mearga in mijlocul lor acolo unde era Dumnezeu in persoana, credeti ca in mijlocul nostru nu are curajul sa vina?"
Eu cred ca da!
Sunt convinsa ca niciunul din Fiii lui Dumnezeu nu l-au invitat sa participe dar iata ca a venit si neinvitat, ori in mijlocul adunarilor noastre cred ca de nenumarate ori a fost prezent, fie invitat, fie nu, ba chiar a fost adus de catre unii dintre noi.
Adus chiar de catre noi?
Cati oare dintre noi nu am mers la adunare de atatea ori si poate nu am vorbit cu un frate sau o sora din biserica?
Cati oare, sot si sotie nu au mers la adunare impreuna, iar ei cu doar o zi sau o ora inainte s-au certat si nu isi vorbeau?
Cati oare nu merg la adunare si fratii de corp fiind, nu isi vorbesc?
Cati oare, parinti si copii sunt suparati unii pe altii si nu isi vorbesc saptamani sau poate luni, daca nu chiar ani, si totusi vin la adunare?
Cati oare....?
Cati oare nu stim viata de desfrau pe care o duce cel din casa noastra, si mergem impreuna la adunare si ne prefacem ca totul este bine, pentru ca am acceptat o viata de compromis?
Oare aflandu-ne vreodata intr-una din aceste situatii, nu l-am dus si pe diavol cu noi de mana la adunare? Si vrem trezire? Ne rugam pentru trezire?
Cine sa se trezesca?
Daca trebuie sa faca Dumnezeu o trezire in cineva, aceia suntem noi.
De prea multe ori invinovatim pe diavolul pentru pacatele noastre.Si trebuie sa recunoasc ca avem acest obicei de a-i pune lui in cârca toata prostia noastra.
De ce ai facut "cutare lucru", doar ai stiut ca e pacat?
M-a amagit diavolul!
Un raspuns simplu, insa niciodata nu avem curajul sa spunem ca am pacatuit ca ne-a placut, ci aruncam asupra lui. El e vinovat ca m-am imbolnavit de lacomie, el e vinovat ca imi place minciuna, el e vinovat ca imi intorc capul dupa alte femei, el e vinovat ca nu-mi place sa mai merg la biserica, el e vinovat ca am fusta de o palma, el e vinovat ca imi place sa mai trag cate un paharel, el e vinovat ca nu mai vreau sa imi ascult parintii, el e vinovat de toate.....Noi? Noi nu suntem vinovati de nimic!
El asta vrea, sa pacatuim, doar acesta este si scopul lui, insa daca stau bine si ma gandesc, el nu ne poate obliga sa pacatuim, el nu ne poate obliga sa mergem in iad.Daca mergem in iad este din cauza alegerilor noastre, nicidecum fortati de el, pentru ca la urma urmei, nici el nu vrea sa mearga in iad, dar este constient ca finalul ii va fi acolo, de-aceea si lupta lui este mare.
El lupta, dar nu ma obliga.
Si eu imi doresc o trezire, in biserica, in oras, in tara, in lume, insa analizandu-ma personal, am constat ca de nenumarate ori si eu am fost o piedica in calea acestei treziri, si nu pot decat sa spun,
Doamne iarta-ma, te rog.
Cred ca la fel ca si mine si tu dragul meu doresti acelasi lucru, insa inainte de a insista inaintea Domnului pentru o trezire, roaga-L si tu pe Domnul sa vezi,
"nu cumva esti si tu o piedica in calea trezirii?"
Devenind responsabili si credinciosi in urma cercetarii pe care Domnul ne-o va face, vom vedea ca, indiferent daca diavolul va mai veni chiar neinvitat in adunarile noastre, biruinta nu va mai avea, pentru ca biruinta este a Domnului atunci cand noi suntem gasiti placuti inaintea LUI!