Nervi, zambet si binecuvantari!

Ce bine este ca am unde sa imi scriu offff-urile!!!

Prefer sa scriu decat sa ma cert cu cineva.Nu ca sunt eu cu fite si figuri, insa stau si ma intreb, chiar ne-am obisnuit noi, romanii in special sa fim bataia de joc?

Astazi am avut parte de una din acele zile pentru care "trebuie" sa multumesc Domnului, chiar daca nu a fost asa cum m-am obisnuit sau cum as fi dorit.

Dimineata nu s-a aratat a fi o zi plina de evenimente, chiar a inceput bine, o zi normala ca oricare alta. Obisnuita sa merg cu masina la munca, astazi nu a fost asa. Sotul avea de rezolvat ceva si in drumul lui m-a lasat pe mine la birou, planuind ca la plecare sa ma recupereze, insa planurile de-acasa nu se nimeresc cu cele de la targ.Asa ca la ora plecarii m-am indreptat spre mijloacele de transport.

Din acel moment a inceput  cosmarul.

Prima surpriza... se lucreaza pe un tronson, tramvaiul este suspendat temporar si circula un autobuz, dar se pare ca soferul o fi fost in concediu, pentru ca nici urma de autobuz, asa ca am luat-o pe jos.Ajung la un capat de traseu, obosita de picioare,  imi iau politicos si eu tichete de calatorie, ca deh sa fiu corecta, asa am invatat, ajung in statie...surpriza, in statie aglomeratie mare. Repede si eu m-am indreptat acolo, mi-am zis in gand, "eh, bine e si cu tramvaiul, primesc ceva pe gratis" numai ca intr-adevar se imparteau gratis "nervi". Oameni obositi de la munca statea atarnati tinandu-se de o balustrada, "cam de vreun ceas stam asa" imi zice o doamna. Pai cum se poate, intreb si eu nedumerita?!

-Aaaa, a deraiat un tramvai...si nu vine nimeni sa repare.

-Pai si nu au pus altceva pe ruta sa-l inlocuiasca, am intrebat si eu, timp in care imi cautam si eu un loc sa ma agat de balustrada.

-Nu doamna, nu au pus nimic.

Nah, asta e buna! Vin si eu o data cu tramvaiul si am ghinion. Eh, ma gandeam daca de o ora stau oamenii, inseamna ca nu mai dureaza mult si trebuie sa vina. Numai ca ...a mai trecut o ora.In sfarsit apare, unul mic si lume multa, care sa intre mai intai...? De-as intra macar eu, ca deh am tichete.

sursa foto:http://blogsferatu.frogcp.com/2013/12/ziua-nationala-serbata-in-stil-romanesc-pumni-in-tramvai/

M-a ajutat Domnul si am urcat pe ultima usa.Caut cu disperare sa compostez biletul, vad un aparat, nimic...spune"apropiati cardul". Nah asta-i buna, o vrea sa imi ia din nou banii ma gandeam!

Avansez mai la mijloc....aceeasi replica"apropiati cardul".

Bine, bine...dar unde compostez tichetul? Sau...o fi gratis, ca doar am stat sa-l astept muuulllt si bine....!

Ma indrept in fata spre nenea care conduce tramvaiul, in sfarsit, un singur aparat pentru cei ca mine...cu tichete. Ma binecuvinteaza Domnul si cu scaun, imi scot cartea din geanta si incep sa citesc. Un baietel atent la mine....se uita sa vada ce citesc.Era deschis la al saselea capitol, 
 "Dragostea lui Dumnezeu in mijlocul incercarilor".
Ce capitol....!
Ma priveste lung si intoarce capul...continui sa lecturez.Tresar la sunetul telefonului. 

Oh...nu se poate! Alarma imi amintea ca trebuie sa-mi schimb directia, trebuia sa ajung la un atelier de reparat telefoane. Cobor numaidecat si o iau ...bineinteles iar pe jos.

Nervii incep sa cedeze, pantofii ma strang, fusta parca nu mai sta la locul ei, geanta mi se pare grea...

N-am de ales....merg zambind.

Rezolv problema si imi continui drumul indreptandu-ma spre statie, o alta statie.
Doamne ce departe locuiesc....!
Pantofii ma strang iarasi..Doamne, ce bine era daca imi luam masina mea pe doua roti...(bicicleta) 
Ajung in statie, ma intampina o sora din biserica zambind si ma binecuvinteaza. Zambetul  si binecuvantarile ei m-au calmat, am uitat si de pantofi, am uitat de toate...
Apare troleibuzul...si in sfarsit ajung acasa.
ACASA....? Nici gand, casa mea este sus, abia atunci ajung ACASA, insa pana atunci trebuie sa zambesc si sa Ii multumesc Domnului pentru toate.

Hrana ta zilnica!

12 SEPTEMBRIE
Ieremia10.1-25
In timp ce ne stă la dispoziţie un vechi şi un bun drum, cu privire la care este bine să ne informăm (cap. 6.16), să nu uităm că există şi un altul de care trebuie să ne păzim să apucăm pe el: este cel al naţiunilor sau, altfel spus, al lumii (v. 2). De fapt, fiecare contact cu lumea tinde să ne imprime felul ei de a trăi şi de a gândi. Bineînţeles, nu ne putem sustrage de la aceste contacte, iar unii dintre noi sunt chiar foarte expuşi acestora, din cauza ocupaţiei lor, dar în niciun caz nu trebuie să fim curioşi să cunoaştem sau să arătăm interes faţă de „cele din lume" (1 Ioan 2.15). Exemplul Dinei din Geneza 34.1 constituie un avertisment serios. Să ne ferim de anumite tovărăşii, de anumite cărţi pregătite să ne instruiască cu privire la acest drum periculos! Să nu ignorăm locul unde îi duce pe cei care-1 urmează (Matei 7.13)! 

Ceea ce îi caracteriza pe cei dintre naţiuni în timpul lui Ieremia (ca şi pe cei din lume, astăzi) este închinarea la idoli. Dumnezeu declară ceea ce gândeşte despre acest lucru şi le-o rosteşte acestor naţiuni în propria lor limbă (v. 11 este scris în aramaică).
Versetul 23 ne aduce aminte de un dublu adevăr, că ziua de mâine nu este a noastră, ca să dispunem de ea (Iacov 4.13), şi, de asemenea, că nu suntem capabili să ne dirijăm propriii noştri paşi.

 Ieremia ştia aceasta. 

În ce ne priveşte, am înţeles noi, fiecare în parte, acest adevăr?

Ucenic sau doar convertit?

                     

Domnul este bun, milos, indurator, dar....!

În ziua următoare, Isus Se ducea într-o cetate numită Nain. Împreună cu El mergeau ucenicii Lui şi norod mult. Când S-a apropiat de poarta cetăţii, iată că duceau la groapă pe un mort, singurul fiu al maicii lui, care era văduvă; şi cu ea erau o mulţime de oameni din cetate. Domnului, când a văzut-o, I S-a făcut milă de ea şi i-a zis: „Nu plânge!” Apoi S-a apropiat şi S-a atins de raclă. Cei ce o duceau s-au oprit. El a zis: „Tinerelule, scoală-te, îţi spun!” Mortul a şezut în capul oaselor şi a început să vorbească. Isus l-a dat înapoi maicii lui.Toţi au fost cuprinşi de frică, slăveau pe Dumnezeu şi ziceau: „Un mare proroc S-a ridicat între noi; şi Dumnezeu a cercetat pe poporul Său.” Vestea aceasta despre Isus s-a răspândit în toată Iudeea şi prin toate împrejurimile.

Luca 7:11-17

Inainte de aceasta vizita a Domnului Isus in cetatea Nain, conform textului din Luca 7 stim ca Isus venea din Capernaum.Este o distanta relativ mica  intre Capernaum si Nain, si Capernaum este o cetate asezata intr-o vale, pe malul Marii Galileii, pe cand Nain este o cetate asezata pe un munte.
 Iata doua multimi, unii coboara, altii urca, unii sunt cu Isus, altii fara Isus, insa ochii Domnului sunt peste toti.
Ce spirit de observatie? Erau atatia oameni acolo, tocmai pe aceasta femeie a vazut-o?
Din multimea aceea vede suferinta acestei femei si-I se face mila de ea.
Mi-am amintit de versurile unei cantari pe care am cantat-o, "Tu nu dispretuiesti un duh zdrobit..."
La aceasta femeie cred ca era totul zdrobit. Fara sot, un singur fiu si acela moare?! Ori Dumnezeu a vazut acest lucru, I-a fost  mila si a privit spre nevoia ei, pentru ca asa este El, cunoaste nevoile fiecaruia, slava Lui.
Stiti ce am remarcat: atitudinea Domnului Isus.
I s-a facut mila, insa nu a ramas doar cu acest sentiment, EL a luat si atitudine.
Domnului când a văzut-o, I S-a făcut milă de ea.....S-a apropiat şi S-a atins de raclă...
El a zis: „Tinerelule, scoală-te, îţi spun"
Uneori si noi suntem cuprinsi de acest sentiment MILA, insa din pacate ramanem doar la atat si nu intreprindem nici un fel de actiune.Consideram ca rugandu-ne e suficient, e bine sa ne rugam pentru problema celui in suferinta insa nu este suficient, pentru ca raspunsul si ajutorul primit in urma rugaciunii vine tot prin oameni.De-aceea e nevoie si de implicarea noastra.
Atunci cand Domnul se atinge si se implica in viata noastra, totul se schimba!
Atunci cand I se face mila, atingerea Lui aduce pace, aduce viata, aduce bucurie, liniste, traseul vietii noastre nu va mai fi la fel. 
Insa ne-am gandit vreodata ca atingerea Lui, atunci cand nu suntem gasiti placuti inaintea Lui si nu vrem sa ne intoarcem de pe calea noastra cea rea, ne poate aduce suferinta?
Iată ce spune Domnul despre poporul acesta: „Le place să alerge încoace şi încolo. Nu-şi cruţă picioarele; de aceea Domnul n-are plăcere de ei; acum îşi aduce aminte de nelegiuirile lor şi le pedepseşte păcatele!” (Ieremia 14:10)
Citeam  de dimineata cap. din Proverbe 11:
Adevărata neprihănire duce la viaţă, dar cel ce urmăreşte răul găseşte moartea.
Cei cu inima stricată sunt o scârbă înaintea Domnului, dar cei ce umblă fără prihană Îi sunt plăcuţi.
Sunt convinsa ca fiecare doreste ca Domnul sa priveasca spre noi si daca se poate sa priveasca cu mila, insa acest lucru depinde de cum suntem gasiti inaintea LUI.

De prea multe ori am auzit si multi continua sa vorbeasca despre atributele lui  Dumnezeu ca fiind un Dumnezeu care este iubitor, milos, indurator, iertator, bun, credincios, insa nu ne place cand auzim si celelate atribute ale lui Dumnezeu: sfant, drept, judecator, nepartinitor, manios.

Iata cum ne este descris Dumnezeu: 

„Domnul este încet la mânie şi bogat în bunătate, iartă fărădelegea şi răzvrătirea; dar nu ţine pe cel vinovat drept nevinovat şi pedepseşte fărădelegea părinţilor în copii până la al treilea şi al patrulea neam.

Numeri 14:18 

Ce bine ar fi fost daca se oprea Cuvantul aici, Domnul este încet la mânie şi bogat în bunătate, iartă fărădelegea şi răzvrătirea, fara sa mai existe si acel DAR....

Insa exista si un...DAR!

El a fost randuit sa fie si Judecatorul celor vii si celor morti, spune cartea Faptelor:
Isus ne-a poruncit să propovăduim norodului şi să mărturisim că El a fost rânduit de Dumnezeu Judecătorul celor vii şi al celor morţi. 

Fapte 10:42
Dumnezeu iarta, insa ca sa fim iertati trebuie in primul rand sa recunoastem ca suntem pacatosi si am pacatuit. Fara recunoastere si fara cainta, nu exista iertare. Ori multi se amagesc crezand ca pot fi iertati fara a parcurge aceasta etapa, ba mai mult sa ne amintim ce a spus Isus acelei femei prinsa in pacat:
"Dute si sa nu mai pacatuiesti!"

Doamne ajuta-ne sa constientizam ca Tu esti iertator, insa Esti si drept.
 Esti bun, insa Te si mânii, Esti milos, insa Esti si judecator.
Astazi Iti multumesc, ca inca o data ne-ai aratat acest lucru.

Atributul personal si secretul casniciei!

O femeie şi un bărbat erau căsătoriţi de 60 de ani. Singurul secret dintre cei doi: o cutie de pantofi, ţinută de femeie în dulapul său, cutie în care soţul nu a avut niciodată dreptul să caute si sa vada ce se afla în ea.

Bărbatul a ascultat rugămintea soţiei şi, în toţi cei 60 de ani, nu a încercat să descopere secretul cutiei de pantofi. Până într-o zi când soţia a început să se simtă foarte rău.
Atunci, bărbatul a adus cutia pe patul în care se afla femeia şi a intrebat-o: 

"draga mea, pot sa ma uit in cutie?"

"Poti sa o deschizi", ii spuse sotia.
Când cutia a fost deschisă, omul a văzut două păpuşi croşetate şi o grămadă de bani. "Ce inseamna asta?", s-a bâlbâit el.
"Când ne-am căsătorit", a spus femeia, "bunica mea mi-a spus secretul unei căsătorii perfecte. Mi-a spus că, dacă vreodată voi fi supărat pe tine, să tac din gură şi să croşetez o păpuşă".
Bătrânul a încremenit când a auzit asta. După 60 de ani, în cutie se aflau doar două păpuşi. 

"Doar o singura data, te-am suparat?"

...........

Totuşi, a întrebat el, de unde sunt banii?

"Ah", a spus femeia, "banii sunt din vânzarea celorlalte păpuşi croşetate".

Daca ne-am face o analiza a persoanei noastre in relatia cu sotul sau cu sotia, oare ce am descoperi despre noi?
Putem sa inlocuim cuvantul DRAGOSTE din acest verset cu numele nostru?
Atentie, nu al sotului sau al sotiei ci al nostru personal!

 Monna, Maria, Ioana sau fiecare cu numele lui 

- este îndelung răbdătoare, 

-este plină de bunătate;

-nu pizmuieşte; 

-nu se laudă, 

-nu se umflă de mândrie, 

-nu se poartă necuviincios,

-nu caută folosul său, 

-nu se mânie, 

-nu se gândeşte la rău,  

-nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr,  

-acoperă totul, 

-crede totul, 

-nădăjduieşte totul, 

-suferă totul...

????

Personal nu ma regasesc in toate aceste fraze si nici nu pot sa-mi insusesc aceste atribute, insa ma rog Domnului sa ma ajute ca, macar un atribut pe saptamana sa mi-l pot insusi.

 

Hrana ta zilnica!

11 SEPTEMBRIE
Ieremia 9.1-26
La fel ca în timpul lui Ieremia, şi astăzi poporul lui Dumnezeu are numeroşi răniţi de moarte (v. 1).
Dacă-i cunoaştem, să-i aducem în rugăciune înaintea Doctorului suprem, a Celui care are putere să-i vindece (cap. 8.22).
Capitolul care ne stă în faţă exprimă durerea de negrăit a profetului. Severitatea cuvântărilor ţinute către popor nu-1 pot împiedica să fie profund afectat de soarta acestuia. El suferă, cu siguranţă, gândindu-se la starea lui Israel şi la pedeapsa care-1 ameninţa, dar, mai presus de toate, din cauza necinstirii aruncate asupra Numelui Domnului.
 Cu cât îl vom iubi mai mult pe Domnul, cu atât mai profund ne vom întrista văzând nerecunoştinţa şi indiferenţa cu care dragostea Lui este atât de des întâmpinată.
Să medităm la importanţa v. 23 şi 24 (citate în 1 Corinteni 1.31). Este în natura fiecăruia să se mândrească cu capacităţile sale şi să se laude cu ceea ce are. Sportivul îşi va pune în valoare agilitatea, muşchii şi supleţea; elevul bun, succesele şcolare; automobilistul, maşina sa mai puternică decât cea a vecinului. Singurul lucru însă cu care Dumnezeu ne permite să ne lăudăm este cunoaşterea Lui
 (Psalmul 20.7; 2 Corinteni 10.17).
Apreciem noi la adevărata valoare relaţia noastră cu Domnul Isus? Sau uneori chiar ne este ruşine de ea?

Dumnezeu si norocul

 Care dintre noi putem spune ca nu avem nici o vina?

Hrana ta zilnica!

10 SEPTEMBRIE
Ieremia 8.1-22
Capitolul 5.3 ne-a arătat că Israel nu simţise câtuşi de puţin loviturile cu care Domnul fusese nevoit să-1 lovească. Aici îi vedem pe cei responsabili legând ei înşişi „cu uşurătate" rănile (v. 11) şi pretinzând pacea pe care Dumnezeul lor nu le-o «putea» da (6.14). Cu toate acestea, „balsamul din Galaad” (harul) se afla la dispoziţia lor, la fel şi Medicul credincios, Cel care ştia cum să-1 aplice (v. 22; comp. cu Matei 9.12). Este în aceasta o lecţie pentru cel credincios, anume că Dumnezeu disciplinează. Dacă acceptăm din mâna Domnului încercările care ne sunt necesare, de asemenea să-L lăsăm pe El însuşi să vindece rănile pe care le-a permis (Iov 5.18). 

Să nu încercăm să le vindecăm superficial, prin propriile noastre resurse.
In v. 12, profetul adaugă: „Nicidecum nu s-au ruşinat": este caracteristica unei conştiinţe împietrite 

(Ţefania 3.5 )

Acest sărman popor era caracterizat printr-o indiferenţă totală faţă de răul pe care îl comisese.
Pentru că şi noi ne aflăm tot într-o vreme când „secerişul a trecut" şi „vara s-a sfârşit", la acest început de septembrie, subliniem într-un mod cu totul deosebit v. 20. 

Există o vreme potrivită pentru a fi mântuiţi şi aceasta este: astăzi!

 În curând, Domnul va strânge spicele coapte, la marele Său seceriş al sufletelor. Atunci vara se va fi sfârşit. Ce trezire grozavă pentru aceia care vor fi nevoiţi să spună: „Noi nu suntem salvaţi"