Hrana ta zilnica!

9 SEPTEMBRIE
Ieremia 7.1-34
Domnul îl trimite pe Ieremia la poarta templului, pentru a rosti acolo o cuvântare aspră; aceasta deoarece, în ciuda stării sale de răzvrătire, poporul de la Ierusalim, în timp ce continua să practice un cult doar de formă, se fălea în mod zgomotos că are „Templul Domnului". Câtă inconsecvenţă! Oare ceea ce dădea valoare templului nu era însuşi Cel care locuia în el? (Matei 23.21). Ei însă tocmai pe Acela îl renegau prin faptele lor rele, a căror listă îngrozitoare ne-o prezintă v. 9. Călcau în picioare aproape toată legea lui Dumnezeu şi, fără să se teamă de Domnul, continuau să se înfăţişeze înaintea Lui în Casa Lui (v. 10). Făcuseră din aceasta o peşteră de tâlhari (v. 11, citat de Domnul), pângărind-o prin urâciunile lor (v. 10). Şi astăzi, aşa-zisa creştinătate (cea mărturisitoare) oferă aceeaşi imagine cu două feţe: respect pentru formele religioase exterioare şi totodată o tragică absenţă a vieţii lăuntrice (Apocalipsa 3.1). Fiecare dintre noi, dacă nu veghem, ne expunem aceluiaşi pericol, de a ne mulţumi cu forme de evlavie, în timp ce îi tăgăduim puterea,... care este dragostea pentru Domnul (2 Timotei 3.5). Dumnezeu doreşte realitate în vieţile noastre, iar a face caz de relaţia cu El fără a fi despărţiţi de rău înseamnă a-L insulta.
Domnul a vorbit mult timp, iar poporul a refuzat să asculte. Acum este rândul Lui să refuze să asculte, chiar dacă este vorba de însăşi rugăciunea profetului (v. 16)

Iubesc pe Domnul

 "Iubesc pe Domnul caci El aude
Glasul meu, cererile mele
Da! El si-a plecat urechea spre mine
De-aceea il voi chema toata viata mea"

Iubesc pe Domnul caci EL aude
Glasul meu
Da! El si-a plecat urechea spre mine
De-aceea il voi chema toata viata mea

Ma-nfasurasera legaturile mortii
Eram prada necazului din bezna noptii
Da, am strigat la Tine Doamne Sfant:
Te rog, mantuieste-mi sufletul infrant
Caci Tu esti bun si drept si-ndurator
Nu-ngadui sa se clatine al meu picior

Iubesc pe Domnul caci EL aude
Glasul meu
Da! El si-a plecat urechea spre mine
De-aceea il voi chema toata viata mea

Da, mi-ai izbavit sufletul de la moarte
Caci Tu pazesti pe cei fara rautate
Intoarce-te suflete la odihna ta
Domnul sa-ti fie de-acum desfatarea
Cum voi putea rasplati Domnului
Toate binefacerile Lui


Iubesc pe Domnul caci el imi aude
Glasul meu
// Da! El si-a plecat urechea spre mine
De-aceea il voi chema toata viata mea //

 

Hrana ta zilnica!

8 SEPTEMBRIE
Ieremia 6.1-30
Treptat-treptat, profetul schimbă tonul, nemaipunând de acum accentul pe dragostea divină, ci pe mânie. Domnul este pregătit să-Şi „viziteze" poporul în judecată (v. 6,15; Isaia 10.3). Pentru aceasta Se va folosi de un vrăjmaş venind din nord (v. 22), după cum prevestea cazanul „fierbând" din cap. 1, gata să-şi reverse conţinutul înspăimântător şi să inunde ţara lui Israel. Un nou apel al harului se interpune însă între aceste pedepse. Să-1 ascultăm; el se adresează fiecăruia în parte: „Staţi pe căi şi vedeţi şi întrebaţi de cărările cele vechi, care este calea cea bună; şi umblaţi pe ea şi veţi găsi odihnă pentru sufletele voastre" (v. 16; cap. 7.23). Aceste cărări vechi, ale credincioşiei şi ale despărţirii de lume, nu sunt nicidecum cele mai uşoare; ele se străbat adesea de unul singur. Sunt însă căi sigure, căi de odinioară, marcate şi verificate de înaintaşii noştri, căi ale puterii, «pe care este belşug de fericire, pe care totul este pace, în ciuda locului arid». Să refuzăm deci drumurile largi şi atât de plăcute care ni se deschid şi să căutăm cu atenţie această „cale bună”, aceste „cărări ale dreptăţii" (Psalmul 23.3) şi ale adevărului, în «ghidul» nostru care este Cuvântul lui Dumnezeu si să mergem pe ele!

Eroii slavei vin acum acasa!

Se va canta cantarea minunata
Mireasa-si va canta imnul dorit
Si se va-ncepe nunta asteptata
Cu-acei ce-n lupte si prigoane-au biruit

Eroii slavei vin acum acasa
Au biruit in marele necaz
Si ei vor sta cu Domnul lor la masa
El le va sterge lacrima de pe obraz

Din orice neam din orice semintie
Din orice limba din orice norod
O mare gloata pentru-mparatie
Isus va strange-al suferintei rod

In fata scaunului de domnie
S-or arunca cu fata la pamant
Vor preamari vor lauda pe Domnul
Pe-acel ce este Sfant de trei ori Sfant

Interesanta declaratie a fostului lider israelian!

„Astăzi ne confruntăm cu sute, sau poate cu mii de mişcări teroriste care spun că ucid în numele lui Dumnezeu”, a spus Peres. „Este un război cu totul nou faţă de cele din trecut, atât în ceea ce priveşte tehnica şi în special în ceea ce priveşte motivaţia. Pentru a ne opune  acestor derive, avem ONU.  Este un organism politic care nu are nici armata pe care o au naţiunile şi nici convingerile pe care religia le produce. Şi ca să fim mai clari: atunci când ONU trimite în Orient forţele de pace şi acestea pot veni din Insulele Fiji sau Filipine, iar când aceşti soldaţi sunt sechestraţi de către terorişti, ce poate să facă Secretarul General al Naţiunilor Unite?
O declaraţie frumoasă, care nu are nici forţa şi nici eficienţa in orice predica  a Papei, care doar în Piaţa Sfântul Petru atrage o jumătate de milion de persoane”.
„Prin urmare, ținând cont de faptul că ONU este depășit, avem nevoie de o Organizație a religiilor unite, un ONU al religiilor” a continuat Peres. „Ar fi cel mai bun mod de a ne opune teroriștilor care ucid în numele credinței”, deoarece majoritatea persoanelor nu sunt ca şi ei, ci îşi practică religia fără să omoare pe nimeni şi nici măcar nu se gândesc la aceasta. Eu cred că ar trebui să avem o Cartă a religiilor Unite, aşa cum este Carta Naţiunilor Unite. Noua cartă ar stabili în numele tuturor crezurilor că acei care omoară pe alţii sau produc masacre masive, aşa cum am văzut aceste săptămâni, nu au nimic în comun cu religia. Aceasta este ceea ce eu i-am propus papei”.

Citeşte mai mult pe www.stiricrestine.ro Shimon Peres în audienţă la Vatican – “Avem nevoie de o Organizaţie a Religiilor Unite”

Cardul de sanatate si semnul 666

In urma cu numai cateva zile, am citit o stire privind distribuirea cardurilor de sanatate. S-a tot vehiculat prin mass-media si prin alte mijloace ca se va implementa un nou sistem in ce priveste sanatatea, ca vom avea carduri cu cip, dar totul era la nivel de "discutii", nimic concret. Iata ca aceste discutii s-au concretizat si incepand cu 18 septembrie aceste carduri vor veni prin posta acasa fiecarui cetatean.Bineinteles ca si discutiile pe aceasta tema nu au ezitat sa apara.Unii oameni sunt speriati la auzul acestei vesti, altii refuza sa primeasca, cu alte cuvinte s-a lasat o agitatie peste oameni, ba mai mult citeam adineauri ca circula pe internet o petitie de acest fel:

“Din motive bazate în principal pe libertatea credinţelor religioase, pe libertatea gândirii şi a opiniilor şi pe libertatea conştiinţei (drepturi fundamentale care nu pot fi îngrădite sub nicio formă), precum şi din dorinţa de a mi se respecta dreptul la viaţa intimă şi privată, (toate fiind drepturi fundamentale garantate prin Constituţia României), vă aduc la cunoştinţă faptul că nu doresc să primesc un card electronic de sănătate, cu cip, ca dovadă de asigurat şi nu doresc să mi se întocmească un dosar electronic, cerând dreptul la alternativă (document non-electronic), pentru a beneficia în continuare de serviciile medicale garantate prin lege. (...) Alternativa pe care o solicit este să pot face dovada plăţii contribuţiei la fond cu adeverinţă eliberată de Casa de Asigurări, ca şi până acum, sau să mi se ofere o variantă în care nici nu-mi este atribuit numelui un număr şi nici nu mi se oferă un document cu cip cu care să mă identific”. 

Cum petitia este online si comentariile au inceput sa apara, unele pro, unele contra.
Dar ce facem noi crestinii?

Biblia ne spune clar despre vremurile sfarsitului si referitor la tot ceea ce ni se pregateste.Nu cardul de sanatate este acel semn 666 despre care ne vorbeste Scriptura, ci cardul de sanatate este doar un preambul, pe langa multe altele care au fost deja , la ceea ce va urma.
Nu trebuie sa fii savant sau mare filozof ca sa iti dai seama ca ceva  nu merge bine in lumea aceasta, iar daca urmaresti cu regularitate stirile cotidiene toate acestea le poti observa.
Intreaga lume este bulversata, razboaie, boli, eruptii vulcanice, cutremure, inundatii, epidemii de tot felul, iar daca ne uitam putin si la starea omenirii la care s-a ajuns, ne ingrozim si ne intrebam adesea...."Doamne cata rabdare mai ai?"
Noi, oamenii care nu suntem fara de pacat am ajuns sa privim cu scarba la ceea ce se intampla in jurul nostru, si atunci ma intreb oare cum mai poate Dumnezeu sa priveasca spre omenire?
 El care este sfant si ochii Lui nu pot sa priveasca raul?
Dar, iata ca in ciuda starii  depravate in care a ajuns omul, in ciuda nelegiurilor in care se complace omul, Dumnezeu inca  ne iubeste si inca mai are rabdare cu noi.
Cei care citim Biblia stim ca in ea se vorbeste mult despre lucrurile care vor predomina in vremurile din urma.
Pavel ii vorbeste  lui Timotei  despre vremurile  din urma, " Dar Duhul spune lămurit că, în vremurile din urmă",ii vorbeste  despre zilele din urma, " să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele",  Daniel ne vorbeste in cartea sa despre sfarsitul zilelor,  "iar tu, du-te, până va veni sfârşitul; tu te vei odihni şi te vei scula iarăşi odată în partea ta de moştenire, la sfârşitul zilelor”,  si mai direct  Matei in cartea sa ne vorbeste chiar de sfarsitul veacului, "El a şezut jos pe Muntele Măslinilor. Şi ucenicii Lui au venit la El la o parte şi I-au zis: „Spune-ne, când se vor întâmpla aceste lucruri? Şi care va fi semnul venirii Tale şi al sfârşitului veacului acestuia?”
Deci suntem avertizati asupra acestor vremuri de sfarsit si nu putem spune ca ne-a luat prin surprindere. Chiar tehnica zilelor noastre a avansat atat de mult, incat suntem uimiti zi de zi sa descoperim lucruri pe care alta data nici macar nu visam la ele.
Versetul din 2 Timotei caracterizeaza generatia zilei de azi:
Să ştii că în zilele din urmă vor fi vremuri grele.Căci oamenii vor fi iubitori de sine, iubitori de bani, lăudăroşi, trufaşi, hulitori, neascultători de părinţi, nemulţumitori, fără evlavie, fără dragoste firească, neînduplecaţi, clevetitori, neînfrânaţi, neîmblânziţi, neiubitori de bine, vânzători, obraznici, îngâmfaţi; iubitori mai mult de plăceri decât iubitori de Dumnezeu;având doar o formă de evlavie, dar tăgăduindu-i puterea.
De-aceea Dumnezeu a hotarat o vreme de stramtorare peste locuitorii pamantului, iar in aceasta vreme ingrozitoare isi va face aparitia asa zisul salvator al omenirii"anticristul" sau "fiara" cum mai este numit, care va incerca la inceput sa arate multa grija si intelegere pentru umanitate, insa nu dupa multa vreme va cere ca toti sa i se inchine, dandu-se drept dumnezeu.El va avea o putere deosebita  facand multe semne si minuni.
Semnul fiarei va fi 666.
Scriptura insa ne avertizeaza asupra acestui lucru:
Apoi am văzut ridicându-se din pământ o altă fiară, care avea două coarne ca ale unui miel şi vorbea ca un balaur.Ea lucra cu toată puterea fiarei dintâi înaintea ei şi făcea ca pământul şi locuitorii lui să se închine Săvârşea semne mari, până acolo că făcea chiar să se coboare foc din cer pe pământ în faţa oamenilor.Şi amăgea pe locuitorii pământului prin semnele pe care i se dăduse să le facă în faţa fiarei. Ea a zis locuitorilor pământului să facă o icoană fiarei care avea rana de sabie, şi trăia. I s-a dat putere să dea suflare icoanei fiarei, ca icoana fiarei să vorbească şi să facă să fie omorâţi toţi cei ce nu se vor închina icoanei fiarei. Şi a făcut ca toţi, mici şi mari, bogaţi şi săraci, slobozi şi robi, să primească un semn pe mâna dreaptă sau pe frunte, si nimeni să nu poată cumpăra sau vinde fără să aibă semnul acesta, adică numele fiarei sau numărul numelui ei. Aici e înţelepciunea. 
Cine are pricepere să socotească numărul fiarei. Căci este un număr de om. Şi numărul ei este şase sute şaizeci şi şase.

Hrana zilnica!

7 SEPTEMBRIE
Ieremia 5.1-31
În ciuda frumoaselor mărturisiri de credinţă, trebuia multă osteneală pentru a găsi în Ierusalim un om „care să facă judecată, care să caute adevărul" (v. 1; vezi şi Ezechiel 22.30). Dumnezeul îndurării ar fi fost gata să ierte cetatea vinovată, pentru un singur om (v. 1; comp. cu Geneza 18.23...). Din nefericire, această credincioşie plăcută lui Dumnezeu nu putea fi găsită nici printre oamenii de rând, nici printre cei mari, care erau mai învăţaţi şi deci mai responsabili (comp. cu Psalmul 62.9).

 Finalul capitolului, ca de altfel întreaga istorie a lui Ieremia, confirmă aceasta în mod trist.
„Iată, ei sunt sărmani, sunt fără minte..." (v. 4).

 Oare nu acelaşi lucru se poate spune şi astăzi despre mulţimile care merg inconştiente spre pierzare?
În zadar Şi-a pedepsit Domnul poporul: „Ei nu simt durere, ... au refuzat să primească disciplinarea,... au refuzat să se întoarcă" (v. 3; Ţefania 3.2). 

Ce poate face un medic când pacientul său, pretinzând că nu suferă de nimic, refuză să-şi ia medicamentele? Să nu ne sustragem niciodată de la această corecţie necesară, ci să ne păstrăm o conştiinţă cât mai sensibilă la ceea ce vrea Domnul să ne vorbească pe această cale. 

Dacă nu, „ce veţi face la sfârşit?", întreabă profetul (v. 31).

Armament pentru ostasi!

Astazi am avut o zi de lupta sau mai bine zis razboi. Cu cine? Cu cel caruia i-am declarat razboi inca de cand am hotarat sa-L urmez pe Domnul.Se pare ca supararea este atat de mare incat "nu scot piciorul" dintr-o incercare, ca si intru in alta, nu apuc sa-mi trag aer bine in piept ca din nou sunt lovita.

Dar pentru toate dau slava Domnului si chiar Ii multumesc, ca prin aceste incercari stiu ca nu fac parte din aceea categorie de "prieteni" ai diavolului si mai mult decat atat vad biruinta pe care mi-o da Domnul prin sangele Lui.

Cert este ca, indiferent cat de mare este lupta am hotarat sa o duc pana la capat.

Mi-am sunat prietena in Italia sa-i spun ce surprize mi-a mai pregatit diavolul si saptamana aceasta si mai ales azi, mai ales ca saptamana este pe final, insa nu mica mi-a fost mirarea sa constat ca si ea adevenit ostas.

Pana nu demult imi spunea ca ea simte ca este prea linisita, prea....prea, avand in vedere ca este intoarsa de curand la Domnul, insa se pare ca si ea a devenit "soldat". Nu am putut decat sa-i urez bun venit in armata lui Hristos, si i-am sugerat armamentul necesar in aceasta lupta.

Acelasi armament il recomand tuturor celor care  au devenit luptatori in armata mareata a lui Hristos.

Încolo, fraţilor, întăriţi-vă în Domnul şi în puterea tăriei Lui. Îmbrăcaţi-vă cu toată armura lui Dumnezeu, ca să puteţi ţine piept împotriva uneltirilor diavolului.Căci noi n-avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva căpeteniilor, împotriva domniilor, împotriva stăpânitorilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti.  
De aceea, luaţi toată armura lui Dumnezeu, ca să vă puteţi împotrivi în ziua cea rea şi să rămâneţi în picioare, după ce veţi fi biruit totul. Staţi gata, dar, având mijlocul încins cu adevărul, îmbrăcaţi cu platoşa neprihănirii, având picioarele încălţate cu râvna Evangheliei păcii. Pe deasupra tuturor acestora, luaţi scutul credinţei, cu care veţi putea stinge toate săgeţile arzătoare ale celui rău. Luaţi şi coiful mântuirii şi sabia Duhului, care este Cuvântul lui Dumnezeu. Faceţi în toată vremea, prin Duhul, tot felul de rugăciuni şi cereri.

De altă parte, ştim că toate lucrurile lucrează împreună spre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu, şi anume spre binele celor ce sunt chemaţi după planul Său.Căci pe aceia pe care i-a cunoscut mai dinainte, i-a şi hotărât mai dinainte să fie asemenea chipului Fiului Său, pentru ca El să fie Cel întâi născut dintre mai mulţi fraţi. Şi pe aceia pe care i-a hotărât mai dinainte, i-a şi chemat; şi pe aceia pe care i-a chemat, i-a şi socotit neprihăniţi; iar pe aceia pe care i-a socotit neprihăniţi, i-a şi proslăvit. Deci ce vom zice noi în faţa tuturor acestor lucruri? Dacă Dumnezeu este pentru noi, cine va fi împotriva noastră? El, care n-a cruţat nici chiar pe Fiul Său, ci L-a dat pentru noi toţi, cum nu ne va da fără plată, împreună cu El, toate lucrurile? 
Cine va ridica pâră împotriva aleşilor lui Dumnezeu? Dumnezeu este Acela care-i socoteşte neprihăniţi!
  Cine-i va osândi? Hristos a murit!
 Ba mai mult, El a şi înviat, stă la dreapta lui Dumnezeu şi mijloceşte pentru noi! 
 Cine ne va despărţi pe noi de dragostea lui Hristos?
 Necazul, sau strâmtorarea, sau prigonirea, sau foametea, sau lipsa de îmbrăcăminte, sau primejdia, sau sabia? 
După cum este scris: „Din pricina Ta suntem daţi morţii toată ziua; suntem socotiţi ca nişte oi de tăiat.”Totuşi, în toate aceste lucruri, noi suntem mai mult decât biruitori, prin Acela care ne-a iubit. 
Căci sunt bine încredinţat că nici moartea, nici viaţa, nici îngerii, nici stăpânirile, nici puterile, nici lucrurile de acum, nici cele viitoare, nici înălţimea, nici adâncimea, nicio altă făpturăb, nu vor fi în stare să ne despartă de dragostea lui Dumnezeu care este în Isus Hristos, Domnul nostru.