Hrana ta zilnica!

22 AUGUST
Matei 25.14-30
Parabola celor zece fecioare se referea la aşteptarea Domnului. Cea a talanţilor va privi latura slujirii. Viaţa creştinului, după întoarcerea la Dumnezeu, are două caracteristici: „să slujiţi unui Dumnezeu viu şi adevărat şi să aşteptaţi din ceruri pe Fiul Său" (1 Tesaloniceni 1.9,10). A aştepta nu înseamnă nicidecum a nu face nimic până la venirea Lui, ci fiecare răscumpărat are privilegiul de a putea lucra pentru El. În acest scop, fiecare a primit un anumit număr de talanţi pe care are răspunderea de a-i valorifica: sănătate, memorie, inteligenţă, timp liber, bunuri materiale... Mai presus de toate însă, el are Cuvântul divin împreună cu cunoştinţa care decurge din acesta (1 Corinteni 2.12).
Dragi prieteni, chiar dacă suntem mântuiţi, putem totuşi să ne asemănăm, mai mult sau mai puţin, cu robul cel rău. Suntem noi siguri că n-am lucrat într-un mod egoist, leneş sau în alt fel necinstit, îngropând unul sau altul dintre aceşti talanţi care-I aparţin Domnului? 

Cum anume îi vom da noi socoteală când va veni? Ne va putea El face să intrăm în bucuria Sa, cea a lucrării împlinite şi a dragostei satisfăcute, bucurie care îi era şi Lui „pusă înainte" (Evrei12.2)? 

Răsplata este aceeaşi pentru primii doi robi, şi aceasta pentru că Domnul pune preţ nu pe rezultatele cantitative (întotdeauna „puţine lucruri"), ci pe credincioşie.

Copii si parinti!

Dupa cateva zile petrecute alaturi de parintii mei la tara, in satul meu natal, iata ca ne-am reintors cu bine, slava Domnului si mai mult, ma bucur c-am putut petrece cu ei momente de bucurie, depanand amintiri frumoase.

Am ales sa petrec cateva zile de concediu cu ei, tocmai in acest scop, amintindu-mi de  cuvintul pe care le-am intalnit in Scriptura, "astazi" , maine nu pot sti daca vor mai fi in viata, asa ca m-am lasat calauzita de ceea ce imi spunea duhul si-I multumesc lui Dumnezeu ca i-am gasit bine. Spun  acest lucru pentru ca au ajuns la o varsta destul de inaintata, tatal a pornit spre 81 de ani iar mama se apropie de 73, dar acest lucru nu ma impiedica sa ii iubesc la fel de mult ca atunci cand erau tineri si plini de viata.

Trecand prin sat si vazand multi batrani in pragul portii asezati pe un scaun si cunoscandu-le fiecaruia situatia, am stat si m-am gandit in aceste zile  la acesti parinti care sunt in varsta si obrajii le sunt brazdati de lacrimi si riduri, parinti batrani dupa care nu miroase a after shave ci miroase a transpiratie si sudoare dupa o zi de munca, parinti care asteapta o vorba buna de la copilul pe care l-au crescut, s-au sacrificat o viata ca sa-l trimita la o scoala buna, iar astazi nu le calca pragul sau poate le calca pragul cerandu-le amarata-aceea de pensie si vorbindu-le urat, parinti ale caror maini nu sunt finute de la cremele scumpe ci sunt aspre si pline de bataturi de la atata munca, parinti care ies in pragul portii uitandu-se in stanga si-n dreapta poate vine copilul plecat departe sa le dea un sarut pe frunte.

La acei parinti m-am gandit.....si m-am gandit si la acei copii carora azi le este rusine cu asemenea parinti.

 Insa m-am gandit si la acei copii care ar vrea sa-si strige parinti pe nume, insa nu au cui. M-am gandit la acei copii care traiesc din amintiri si privesc poze cu parintii care odata i-au alintat si azi nu mai sunt. 

Parinti care azi nu mai sunt, nu pentru ca viata a fost cruda cu ei si au plecat mai devreme dintre ai lor, ci parinti care mai sunt in viata, dar care si-au uitat copii. Parinti egoisti si fara sentimente care isi vad de viata lor, fara a se gandi ca indiferent de varsta, copilul le simte lipsa. Parinti care desi pe hartie sunt trecuti la rubrica parinte, dar isi tradeaza copilul mintindu-l. 

Daca sunt parinti care asteapta sa auda vocea copilului, iata ca sunt si copii care asteapta sa auda vocea parintelui, insa pacatul a denaturat pana si aceste sentimente de parinte.

Astazi diavolul lupta cu putere pe toate fronturile, dar in mod special in aceasta directie as putea spune, "FAMILIA"

Este cea mai atacata institutie, si este atacata din toate directiile.

 Ma rog ca Domnul sa binecuvinteze acei parinti care desi au copii, nu primesc respectul si dragostea care se cuvine.Scriptura ne da noua copiilor un sfat minunat, care este insotit si de o fagaduinta.

 Copii, ascultaţi în Domnul de părinţii voştri, căci este drept. „Să cinsteşti pe tatăl tău şi pe mama ta” – este cea dintâi poruncă însoţită de o făgăduinţă – „ca să fii fericit şi să trăieşti multă vreme pe pământ.”

Efeseni  6:1-3

Este o promisiune facuta de Domnul, si El isi respecta Cuvantul!

Ca si copii avem obligatia sa ascultam IN DOMNUL de parintii nostri.Am subliniat cuvantul "in Domnul", pentru ca sunt si parintii care n-au nici o tangenta cu Domnul, ori acestora le datoram doar respect, cat priveste ascultarea s-ar putea ca in multe lucruri sa nu gandim la fel, ori inainte de mama si de tata, trebuie sa cautam sa facem voia Domnului.

Ma rog ca Domnul sa binecuvinteze fiecare familie cu pace, cu dragoste, cu unitate si cu intelegere.

El sa ne dea tuturor un duh de intelepciune, atat noua copiilor sa stim sa-i apreciem si sa-i respectam, dar si parintilor sa le dea un duh de pricepere si de dragoste fata de cei pe care i-au adus pe lume.

Nimeni nu va putea gasi un loctiitor, nici parintii nu pot fi inlocuiti, dealtfel nici copiii.

Scriptura are si pentru parinti un Cuvant:

 Şi voi, părinţilor, nu întărâtaţi la mânie pe copiii voştri, 

ci creşteţi-I în mustrarea şi învăţătura Domnului. 

 Ma rog ca fiecare din noi sa intelegem  Cuvantul, fie ca ne gasim in postura de copii, fie ca suntem parinti.

Doamne ajuta-ne!

Hrana ta zilnica!

21 AUGUST
Matei 25.1-13
Potrivit obiceiului oriental, mirele care venea noaptea pentru sărbătoarea nunţii sale era escortat de lumini purtate de fete tinere, prietene ale miresei (noi le numim astăzi domnişoare de onoare; comp. cu Psalmul 45.9,14). Domnul foloseşte această imagine emoţionantă pentru a ne arăta cum trebuie aşteptat El, Mirele ceresc. Lucru trist însă, în adunările lor, creştinii nu şi-au mai dat osteneala în această aşteptare! Somnul spiritual a pus stăpânire pe toţi aceştia şi a durat multe secole. A trebuit ca, în istoria recentă a Bisericii, într-un moment numit pe drept „Trezirea", să răsune acest „strigăt de la miezul nopţii": „Iată mirele...!" (v. 6). Domnul vine! Ca urmare, a apărut o diferenţă: Fecioarele înţelepte aveau ulei în candelele lor; în acelaşi fel, adevăraţii credincioşi sunt pregătiţi pentru venirea Domnului, iar lumina lor, cea a Duhului Sfânt, poate străluci în noaptea lumii. Alte persoane, precum fecioarele nechibzuite, au mărturisit că-L aşteaptă pe Domnul, fără să aibă viaţa Lui. Ele purtau pe nedrept frumosul nume de creştini. 

Ce jalnică iluzie şi ce deşteptare cutremurătoare!
O, dacă s-ar întreba fiecare, până când mai este timp: Am eu ulei în candelă? 

Sunt eu pregătit pentru venirea Lui? (Romani 8.9 sf).

Hrana ta zilnica!

20 AUGUST
Matei 24.32-51
Domnul îşi întrerupe expunerea Sa profetică pentru a-i îndemna pe ai Săi la veghere şi la lucrare. Judecata asupra lumii va cădea pe neaşteptate şi îi va lovi şi pe necredincioşi şi pe batjocoritori. În acelaşi timp însă, ea îi va atinge şi pe cei indiferenţi, pe cei nehotărâţi şi pe copiii cu părinţi creştini care nu sunt şi copii ai lui Dumnezeu. Este cumva aceasta şi situaţia ta? „De aceea şi voi fiţi gata" (v. 44) ne îndeamnă Domnul pe fiecare în parte.
În v. 45, o frumoasă slujbă este aşezată înaintea celor rânduiţi de El: aceea de a împărţi în jur hrana Cuvântului (Fapte 20.28; 1 Timotei 1.12). Pentru aceasta sunt de îndeplinit două condiţii: Credincioşia, pentru a cunoaşte Cuvântul şi a nu ne abate de la el, şi priceperea, pentru a şti cum să-1 folosim potrivit cu nevoile şi cu situaţiile altora. In cercul larg al creştinătăţii sunt însă şi robi răi; aceştia stăpânesc cu asprime peste suflete şi se îmbată de plăcerile lumii (comp. cu 1 Tesaloniceni 5.7...). Din ce cauză? Pentru că, în străfundul lor, aceştia nu cred în întoarcerea Stăpânului. Slujitorul Domnului Hristos nu poate fi credincios şi priceput decât dacă păzeşte un fericit secret: în fiecare zi, el il aşteaptă pe Domnul. „Sufletul meu aşteaptă pe Domnul mai mult decât aşteaptă străjerii dimineaţa", scrie psalmistul (Psalmul 130.6).

Hrana ta zilnica!

19 AUGUST
Matei 24.15-31
Evenimentele anunţate în aceste versete îl privesc pe Israel şi ele nu vor avea loc decât după răpirea Bisericii. Pentru a dovedi şi mai bine că acestea sunt consecinţele respingerii Lui, prezentată în capitolele precedente, Domnul Se adresează ucenicilor ca şi cum generaţia lor ar fi aceea care trebuia să treacă prin această perioadă de groază. în realitate, când Antihrist va ademeni naţiunile, când va pângări Templul (v. 15) şi îi va persecuta pe credincioşi (v. 16...), creştinii din dispensaţia actuală nu vor mai fi pe pământ. În felul acesta putem înţelege că toate avertismentele şi încurajările date aici nu ne privesc direct, însă Isus însuşi are un interes deosebit faţă de împrejurările care preced venirea Lui în glorie (v. 30). El Se gândeşte cu o afecţiune deosebită la credincioşii care vor suferi atunci. De asemenea, El presupune că şi aceia pe care îi numeşte prietenii Săi împărtăşesc acelaşi interes şi aceeaşi simpatie (Ioan 15.15). Faptul că El ne vorbeşte despre acestea mai dinainte (v. 25) arată încrederea şi dragostea Lui (comp. cu Geneza 18.17). Nu sunt aceste motive suficient de convingătoare pentru a ne determina să căutăm să înţelegem această profeţie? Cu siguranţă, şi, în plus, este un izvor de îndemnuri, de folos în orice vreme pentru toţi credincioşii Domnului, îndemnuri precum: „Răbdaţi!" (v. 13), „Rugaţi-vă!" (v. 20) şi „Vegheaţi!" (v. 42).

Hrana ta zilnica!

18 AUGUST
Matei 24.1-14
Ucenicii nu au ezitat să-I împărtăşească Domnului cât de mult se mândreau ei cu Templul a cărui semeţie părea să sfideze vremurile, ... dar care în curând urma să fie distrus. Atunci Domnul, luându-i deoparte, le expune pe parcursul a două capitole, 24 şi 25, cum se vor succeda evenimentele profetice. Înainte de a le răspunde una câte una la toate cele trei întrebări puse de ucenici (când se vor întâmpla aceste lucruri? - v. 15-28; care va fî semnul venirii Sale? - v. 29-31; care va fi semnul sfârşitului veacului acestuia? - v. 32-51), Domnul începe prin a Se adresa conştiinţei lor (v. 4). Un adevăr trebuie să aibă întotdeauna un efect moral: de exemplu, de a înteţi teama de Dumnezeu sau de a înflăcăra dragostea pentru Domnul. Fără aceste rezultate, adevărul ar hrăni doar curiozitatea, iar cugetul (sau conştiinţa) s-ar împietri.
Aici ucenicii sunt puşi în gardă exact cu privire la aceasta. Ei sunt tot „copilaşi" în credinţă; îl cunosc pe Tatăl, pe care Isus li L-a descoperit (11.27), dar nu sunt încă înarmaţi împotriva celor pe care 1 Ioan 2.18 îi numeşte „mulţi antihrişti", adică împotriva acelora care răspândesc diverse erezii, motiv pentru care ei au nevoie să fie avertizaţi. Satan caută să înşele prin contrafaceri (2 Tesaloniceni 2.9,10), dar noi, ca unii care suntem avertizaţi, să nu ne lăsăm tulburaţi (v. 6), ci să veghem, astfel ca dragostea noastră faţă de Dumnezeu şi faţă de fraţi să nu se răcească.

Hrana ta zilnica!

17 AUGUST
Matei 23.13-39
Prin cuvinte furtunoase, Domnul îi condamnă grav pe aceia pe care i-am putea numi clerul lui Israel. Aceste călăuze oarbe erau de două ori vinovate: nu numai că nu intrau ele însele în împărăţia cerurilor, ci, în plus, abuzau de poziţia lor de autoritate pentru a-i împiedica şi pe alţii să intre (v. 13). Tipicari (sau exigenţi) în lucrurile mărunte, ei le neglijau pe cele importante: judecata, mila şi credincioşia (v. 23). În felul acesta, masca lor ipocrită încă înşela încrederea celor simpli. Isus, plin de indignare, le descoperă adevărata faţă: sunt „morminte văruite" (morţi pe dinăuntru), „şerpi", ucigaşi, fii de ucigaşi.
Înainte de a părăsi Templul şi de a lăsa goală această casă în care Dumnezeu nu-Şi mai găsea locul, Isus Se exprimă în termeni dramatici (răscolitori) cu privire la judecata care avea să se abată asupra Ierusalimului. Ce puţin înţelegem noi din ce a însemnat pentru inima Lui, de o sensibilitate divină, acest dispreţ faţă de oferta harului! Nu vreţi să veniţi... (22.3: „n-au vrut să vină" - Osea 11.7): ce cuvânt copleşitor! 

Dintre cei care vor trebui să-1 audă într-o zi, cine va putea să-L facă atunci răspunzător pe Dumnezeu de nenorocirea lui veşnică? 

Mântuirea în Domnul Hristos i-a fost oferită, însă el nu a vrut s-o primească.

Ma ridic in numele lui Isus!

Si ma ridic in Numele lui Isus, ma ridic

Ca un steag de biruinta ma inalt

Si nu voi renunta

Caci stiu ca Domnul e de partea mea!