CINE SUNT EU, IN HRISTOS?

Este foarte important ca in viata noastra de crestin sa existe o relatie intre "NOI" si " DUMNEZEU", adica TATA SI FIU (FIICA).

Nu putem sa declaram ca suntem crestini, daca nu exista aceasta relatie. Pe de alta parte nu  putem spune ca exista o relatie daca nu ne cunoastem identitatea.

Inainte de toate lucrurile este foarte important sa stim cine suntem. In ultima vreme tot mai mult am cautat sa cunosc acest lucru, pe de alta parte si Dumnezeu mi-a descoperit aceasta, tocmai pentru ca am fost interesata sa cunosc si sa inteleg.De-altfel este ceva normal ca sa stii cine esti, de unde vii, din ce spita de neam provii, iar dupa ce ai aflat toate acestea, incerci sa vezi in calitatea pe care o ai, ce drepturi ai.

Cand am scris despre drepturi, mi-a zburat gandul la polita de asigurare. Cine oare plateste plateste o polita de asigurare fara ca sa citeasca ce drepturi are...?

Afland cine sunt, cum sa nu fiu interesata ce mostenesc?

Pe tema acestei intrebari cred am putea vorbi tare mult.

CINE SUNT EU, IN HRISTOS?

Aici pe pamant fiecare avem o carte de identitate in care scrie, copilul lui....fiica lui....nascuta la ...in localitatea....s.a.m.d. 

Nu scrie asa si pe cartea de identitate a d-tra? Atunci oare, nu este important sa imi cunosc eu identitatea mea spirituala? Eu vreau sa o stiu!

Cred ca inainte de toate trebuie sa stim fiecare ca, suntem COPII ai lui DUMNEZEU!

In  Ioan 1 vers. 12 primesc unul din cele mai importante raspunsuri la intrebarea mea:

"Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu"

Deci, pana aici imi este clar, sunt FIICA lui DUMNEZEU, pentru ca a fost o zi in viata mea cand L-am primit pe ISUS la modul cel mai real, si am crezut si cred cu tarie cat voi trai, CRED in Numele LUI.

Cine ar putea sa imi spuna ca nu este asa?

Deseori a venit diavolul si imi soptea ca nu este asa, ba chiar lasa in inima mea o samanta de indoiala, insa pentru ca am aflat ca nu ii place sa  imi cunosc identitatea am ales sa ma opun acestor ganduri rele.

Dar pot eu oare sa ma opun gandurilor?

Zilele trecute am data de un text care mi-a confirmat faptul ca pana si in somn vine diavolul si seamana ganduri "negre". Uitati ce scrie Iov:
Un cuvânt s-a furişat până la mine, şi urechea mea i-a prins sunetele uşoare. În clipa când vedeniile de noapte frământă gândul, când oamenii sunt cufundaţi într-un somn adânc, m-a apucat groaza şi spaima, şi toate oasele mi-au tremurat. Un duh a trecut pe lângă mine…tot părul mi s-a zbârlit ca ariciul…Un chip cu o înfăţişare necunoscută era înaintea ochilor mei.Şi am auzit un glas care şoptea încetişor: „Fi-va omul fără vină înaintea lui Dumnezeu? Fi-va el curat înaintea Celui ce l-a făcut? Dacă n-are încredere Dumnezeu nici în slujitorii Săi, dacă găseşte El greşeli chiar la îngerii Săi, cu cât mai mult la cei ce locuiesc în case de lut, care îşi trag obârşia din ţărână şi pot fi zdrobiţi ca un vierme!
Tot in somn si Nebucadnetar era urmarit in visele lui:
Eu, Nebucadneţar, trăiam liniştit în casa mea şi fericit în palatul meu.Am visat un vis care m-a înspăimântat; gândurile de care eram urmărit în patul meu şi vedeniile duhului meu mă umpleau de groază
Iata ca noi nu avem aceasta putere de a ne opune gandurilor, insa este UNUL care poate fii Stapan peste ele, insa trebuie sa cerem acest lucru. De-aceea este necesar ca intotdeauna inainte de a ne aseza in asternutul nostru, sa-L rugam pe Dumnezeu ca EL sa puna stapanire pe mintea noastra si sa sadeasca numai lucruri bune.

Hrana ta zilnica!

6 AUGUST

Matei 18.1-14

Lumea se complace în poziţia celui mare. Ucenicii nu scapă nici ei de această mentalitate: ei doresc să ştie „cine este deci mai mare în împărăţia cerurilor" (v. 1). Domnul le răspunde că primordial este să intre în împărăţie, iar pentru cel intrat acolo, important este să fie nu mare, ci mic. 

Pentru a le întipări şi mai bine în inimi această învăţătură, cheamă un copilaş şi îl aşază în mijlocul lor.

Avem poate şi noi copii mici în jurul nostru: ei sunt aşezaţi lângă noi ca modele de încredere şi de simplitate. Să ne ferim să nu-i dispreţuim din pricina slăbiciunilor lor, a neştiinţei sau a naivităţii lor. Mai mult însă decât aceasta, să ne ferim să nu-i facem săpăcătuiască (sau să se mânie). Exemplul rău al unuia mai vârstnic este cea mai rea cursă întinsă celor mai mici. 

Isus repetă aici ceea ce spusese deja cu privire la prilejurile de cădere (comp. v. 8,9 şi cap. 5.29,30).

Departe de a-i dispreţui pe aceşti micuţi, Dumnezeu răspunde la slăbiciunea lor printr-o grijă deosebită: responsabilizează îngeri să vegheze asupra lor. Şi să nu uităm că Domnul Isus a venit pentru a-i mântui (v. 11), astfel că ei beneficiază de lucrarea Lui chiar dacă mor înainte de a fi atins vârsta responsabilităţii. Parabola cu oaia rătăcită ne învaţă ce valoare are un singur mieluşel pentru Bunul Păstor.

TIMISOARA, orasul pe care il iubesc!

Nu putini sunt pasionati de fotografie. Asa se face ca am gasit cateva poze superbe facute de adevarati profesionisti care iubesc orasul TIMISOARA!

Piata Victoriei
sursa foto:  https://www.facebook.com/DinAerFilmate

 Fostul club sportiv CFR
sursa foto: https://facebook.wwwcom/AlinaCiucurPhotography

Zilele trecute, Timisoara sarbatorea "zilele orasului"
foto- Catalina Emilia Ganea Dobran

Fantana arteziana, p-ta Victoriei-foto-Alina Cornaciu 

 

Noul pod Michelangelo-foto Siky Marco

Undeva pe la mijlocul-sfarsitul lui iunie a demarat in Timisoara operatiunea de construire a celui mai mare pod din PET-uri din Lume.Dupa saptamani intregi de munca, podul din sticle de plastic care duce Timisoara in Cartea Recordurilor a fost in cele din urma inaugurat, chiar intr-o zi cu ploaie.

“Este o noua premiera a Timisoarei si speram sa intram cu ea in Cartea Recordurilor, pentru ca acest pod este realizat cu 104.502 sticle de plastic. Recordul anterior a fost de vreo 40.000 si nu s-a realizat un pod, ci un fel de punte. Aici s-a muncit din greu si s-a facut o lucrare foarte interesanta. Trebuie sa spunem ca dincolo de performanta in sine, noi am vrut prin actiunea aceasta sa dam un semnal catre cetateni sa colecteze aceste PET-uri si sa le predea celor care recicleaza, pentru ca este pacat sa poluam apele noastre”, a tinut sa precizeze primarul Nicolae Robu

(sursa opinia Timisoarei)

Intr-adevar arata superb!

sursa foto: https://www.facebook.com/DinAerFilmate

 

Chiar si noaptea arata superb...

sursa foto:Panfil Parvulescu

 

sursa foto:Panfil Parvulescu

sursa: foto Se Ba

https://www.facebook.com/DinAerFilmate

Poate ca v-am alinat dorul celor din Timisoara care sunteti plecati departe de oras.

TIMISOARA, orasul pe care il iubesc!

Hrana ta zilnica

5 AUGUST

Matei 17:1-27

Adorarea creştină are efectul de a-1 purta pe cel credincios, în duh, sus, „pe munte", în prezenţa Domnului glorificat. Ce bine ar fi să putem cunoaşte şi noi mai des asemenea momente...! Dar trebuie să ştim să şi coborâm împreună cu El în mijlocul împrejurărilor vieţii din această lume în care împărățeşte Satan. Aceasta este ceea ce experimentează aici ucenicii. Vindecarea copilului lunatic îi dă lui Isus ocazia să sublinieze atotputernicia credinţei.

Scena din v. 24-27 este în acelaşi timp şi instructivă şi sensibilizatoare. Petru, întotdeauna gata să treacă la fapte înainte de a cugeta, uitând de viziunea gloriei şi de glasul Tatălui, se angajează în numele învăţătorului său să plătească darea pentru Templu. Isus îl întreabă cu blândeţe dacă s-a văzut vreodată ca un fiu de împărat să plătească taxă către propriul său tată; iar Simon era tocmai cel care îl recunoscuse cu puţin înainte ca fiind ,fiul Dumnezeului celui viu" (16.16)!

 După această clarificare, Domnul îi dă totuşi lui Petru misiunea să plătească această sumă (pe care El nu era dator s-o dea), pentru a-Şi arăta deopotrivă puterea Sa, a Aceluia care stăpâneşte peste întreaga creaţie, inclusiv asupra peştilor mării (Psalmul 8.6,8), precum şi dragostea Sa, a Aceluia care Se asociază cu slabul Său ucenic, plătind în mod egal şi pentru el.

Nu te duce, nu te opri si nu te aşeza.

Ferice de omul care nu se duce la sfatul celor răi, nu se opreşte pe calea celor păcătoşi şi nu se aşază pe scaunul celor batjocoritori, asa incepe cartea Psalmilor.

Trei lucruri importante pentru un crestin care vrea sa traiasca o viata de sfintenie asa cum vrea Dumnezeu, nu se duce, nu se opreşte  si nu se aşază.

Lumea ofera multe, dar este foarte important sa ne ferim de toate aceste oferte ale ei, pentru ca in contact cu "lumea", riscam sa ne molipsim.
In Evrei 12  scrie: "păcatul care ne înfăşoară aşa de lesne", ceea ce ne confirma ca, contaminarea se face atat de usor, incat nici nu realizam.
De-aceea este bine sa ne tinem departe de tot ce se pare rau.
CUM?
 Nu te duce, nu te opri  si nu te aşeza.
E drept ca nu o sa mai fim priviti cu ochi buni, poate chiar vom fi socotiti "mai salbatici",e drept ca riscam sa ramanem fara prieteni, insa daca vrem sa fim pe placul Domnului, renuntam la toate acestea.Oricum, fie vorba intre noi, la necaz....m-ajuta prietenii sau Domnul?
Daca stam si facem scurt o comparatie intre ce ne ofera lumea si ce ne ofera Hristos, oare ce am alege?
Da...stiu! Raspunsul ar fi cam asa: cat sunt viu, vreau ceea ce ofera lumea, dupa ce mor, vreau ce ofera Hristos. Ori asta nu se poate, Hristos ne cere inca de acum sa murim, (Romani 6:11)
Tot aşa şi voi înşivă, socotiţi-vă morţi faţă de păcat, şi vii pentru Dumnezeu, în Isus Hristos, Domnul nostru. 
Care este atitudinea sau care este starea noastra fata de pacat? Simtim placere, atractie sau ne este scarba?
Uneori ne gasim pe o cale de mijloc in aceasta privinta. Poate ca nu ne dorim sa pacatuim si nu simtim o atractie deosebita fata de pacat, poate ca nu suntem nici in extrema cealalta incat sa ne fie scarba, insa suntem si noi ca sotia lui Lot...
privim din cand in cand in urma.
Lot si fetele au scapat, sotia lui Lot insa s-a transformat in stalp de sare pentru ca a nesocotit porunca data de Dumnezeu, "sa nu te uiti inapoi si sa nu te opresti....
scapa la munte ca sa nu pieri"
Privim si noi oare inapoi?
Ce etalon urmam? Pe cine imitam, pe cine idolatrizam? Cu cine vrem sa ne asemanam?
Scriptura ne da un etalon de urmat:
Să ne uităm ţintă la Căpetenia şi Desăvârşirea credinţei noastre, adică la Isus, care, pentru bucuria care-I era pusă înainte, a suferit crucea, a dispreţuit ruşinea, şi şade la dreapta scaunului de domnie al lui Dumnezeu.
Insa trebuie sa stim un lucru:
"daca vrem sa ne asemanam cu ISUS, nu suntem acceptati de lume, dar daca ne asemanam cu lumea, nu avem cum sa declaram ca suntem ai lui HRISTOS"

Hrana ta zilnica!

4 AUGUST
Matei 16.1-28
Capitolul 16 se încheia cu gândul la suferinţele şi moartea lui Isus; cap. 17 se deschide cu apariţia Sa în glorie, care răspunde promisiunii făcute ucenicilor (16.28). După dispreţul de care Fiul Său a avut parte de la poporul Israel şi după toate formele de necredinţă pe care Acesta le-a întâmpinat în capitolul precedent, Dumnezeu a dorit să pună în scenă, în faţa unor martori aleşi dintre oameni, o anticipare a decorului măreţiei Sale imperiale.
Ce scenă grandioasă!
Cei trei ucenici nu pot însă s-o suporte: teama pune stăpânire peste ei (după ce dormiseră -Luca 9.32). În final, Dumnezeu trebuie să ia cuvântul, pentru ca Preaiubitul Său să nu fie confundat cu cei doi care-L întovărăşeau în glorie. Abia mai târziu, după învierea Domnului, ucenicii vor înţelege semnificaţia acestei minunate viziuni şi li se va permite să o relateze: aceasta este ceea ce va face Petru în cea de-a doua sa epistolă (2 Petru 1.17,18).
Dar acum, în timp ce Moise şi Ilie se întorc la odihna lor, Fiul lui Dumnezeu îşi reia înfăţişarea Sa de OM smerit, cu chip de rob, pe care încetase să o poarte doar pentru o clipă... Şi, coborând de pe munte, îşi continuă drumul crucii, absolut singur...

„Întoarce-te şi supune-te.”

Îngerul Domnului a găsit-o lângă un izvor de apă în pustiu, şi anume lângă izvorul care este pe drumul ce duce la Şur. 

El a zis: „Agar, roaba Saraiei, de unde vii şi unde te duci?” 

Geneza 16:7-8

In limba araba numele Agar inseamna- FUGA.  Ce interesant nume i-au dat parintii la nastere!

Pe scena intra AGAR. desi in planul lui Dumnezeu, ea nu era  inclusa. Planul Lui era cu totul altul.

Dumnezeu i-a fagaduit Sarei si lui Avraam un fiu, insa prin faptul ca Avraam si Sara ajung sa puna la indoiala Cuvantul Domnului, iata ca intr-un moment in care Sara hotaraste sa grabeasca cumva "fagaduinta Domnului", crezand ca El a uitat, ii spune lui Avraam sa se uneasca cu Agar, in speranta ca va obtine fiul promis. Intr-adevar a venit un fiu, insa fagaduinta lui Dumnezeu nu se referea la acest fiu. Cunoastem aproape toti istoria lui Agar, iar pentru cine nu o cunoaste o gasiti in cartea Geneza cap.16.

Insa ceea ce mi-a ramas mie in  minte din aceasta intamplare nefericita, din viata lui Agar, pentru ca asa putea spune "nefericita", si asta din cauza unor oameni care au incercat sa isi ia destinul vietii in mainile lor, mi-a ramas intrebarea;
"de unde vii şi unde te duci?”

 Daca ar fi sa ne intalnim realmente cu un inger al Domnului in persoana, oare la cati nu ne-ar adresa intrebarea aceasta, "de unde vii şi unde te duci?”

Cati putem da un raspuns precis? Cunoastem noi oare destinatia? Cunoastem noi oare de unde venim si inspre ce mergem?

Multi dintre noi merg pe acest pamant sau merg prin viata in virtutea inertiei.

Merg fara sa stie de unde vin si incotro se indreapta.Trist este ca printre acesti "nestiuitori" se gasesc multi credinciosi.

Dragostea lui Dumnezeu este nemarginit de mare. Am incercat in zilele trecute sa socotesc sau mai bine zis sa cuprind in mintea mea, care sunt dimensiunile dragostei lui Dumnezeu. Va dati seama ca am incercat degeaba, pentru ca am incercat ceva ce nu pot intelege, Niciodata mintea mea nu poate sa cuprinda aceasta dragoste si nici gestul pe care l-a facut pentru mine.

In Isaia 53, vers.5 si 6, sunt cateva cuvinte care trebuie sa ni le insusim fiecare personal:

Dar El era străpuns pentru păcatele MELE, zdrobit pentru fărădelegile MELE. Pedeapsa care IMI  dă pacea a căzut peste El, şi prin rănile Lui SUNT tămăduita. EU rătăceam CA O OAIE, fiecare VAZANDU-SI de drumul lui, dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea MEA, A NOASTRA, A TUTUROR!

Ce dragoste minunata a aratat fata de mine si fata de tine!

Ori datorita dragostei Lui, ne iese si noua inainte, asa cum i-a iesit lui Agar ingerul, si ne ne pune intrebarea: "de unde...si incotro?"

 Daca nu stii dee unde vii si incotr-o te indrepti, astazi Dumnezeu iti spune ceea ce ii spunea ingerul lui Agar:

"„Întoarce-te la stăpâna ta şi supune-te sub mâna ei.”

Agar fugea de stapana ei. Deseori noi fugim de Stapanul nostru care ne-a creat.

In dragostea Lui nu ne lasa sa ratacim, ci ne porunceste azi: "

„Întoarce-te şi supune-te.”

Unde am putea fi mai in siguranta, daca nu in mana LUI?

Cine ne-ar putea ocroti mai bine ca EL?

Cine ne stie tot trecutul si ne primeste asa cum suntem?

Cine are puterea de e ne ierta?

Astazi Dumnezeu ne spune tuturor: „Întoarceţi-vă şi supuneţi-vă.”
A ramane in ascultare si supunere fata de Hristos, inseamna a avea biruinta asupra celui  rau. 

Iacov 4:7
 Supuneţi-vă, dar, lui Dumnezeu. Împotriviţi-vă diavolului, şi el va fugi de la voi.

Vrem asadar, biruinta?
„Întoarce-te şi supune-te Stapanului Tau.”

Hrana ta zilnica!

3 AUGUST

Matei 16.13-28

Din întrebarea pe care Domnul le-o pune ucenicilor Săi aflăm că părerile despre El erau împărţite; şi la fel sunt şi astăzi. 

Dar tu, cititorule, poţi spune cine este Isus şi ce reprezintă El pentru tine?

 Tatăl din ceruri i-a dictat lui Petru minunata mărturisire: „Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului celui Viu" (v. 16). Aceasta este temelia de neclintit pe care Domnul va zidi Adunarea Sa, în care fiecare credincios, asemeni lui Petru, va deveni o piatră vie. Cum ar putea izbuti forţele răului împotriva celor care sunt ai lui Hristos şi pe care El însuşi îi zideşte?

 Domnul îl va onora pe ucenicul Său cu o misiune specială: aceea de a deschide (prin predicile lui) porţile împărăţiei pentru iudei şi pentru naţiuni (Fapte 2.36; 10.43).

„De atunci", Isus, menţionând Adunarea, va trebui să vorbească şi despre preţul pe care-1 va plăti pentru a o dobândi: suferinţele şi moartea Sa. Sărmanul Petru! 

Cu o clipă înainte vorbise sub inspiraţie divină, iar acum devine un instrument al lui Satanei.

Vrăjmaşul caută să-L abată şi pe Hristos de la calea Sa de ascultare, dar este recunoscut pe dată şi respins.

Isus, Cel care a străbătut primul calea renunţării totale, nu ascunde ceea ce presupune mersul în urma Sa (comp. cu pap. 10.37-40). 

Suntem noi gata să-L urmăm cu orice preţ? (Filipeni 3.8).