„Întoarce-te şi supune-te.”

Îngerul Domnului a găsit-o lângă un izvor de apă în pustiu, şi anume lângă izvorul care este pe drumul ce duce la Şur. 

El a zis: „Agar, roaba Saraiei, de unde vii şi unde te duci?” 

Geneza 16:7-8

In limba araba numele Agar inseamna- FUGA.  Ce interesant nume i-au dat parintii la nastere!

Pe scena intra AGAR. desi in planul lui Dumnezeu, ea nu era  inclusa. Planul Lui era cu totul altul.

Dumnezeu i-a fagaduit Sarei si lui Avraam un fiu, insa prin faptul ca Avraam si Sara ajung sa puna la indoiala Cuvantul Domnului, iata ca intr-un moment in care Sara hotaraste sa grabeasca cumva "fagaduinta Domnului", crezand ca El a uitat, ii spune lui Avraam sa se uneasca cu Agar, in speranta ca va obtine fiul promis. Intr-adevar a venit un fiu, insa fagaduinta lui Dumnezeu nu se referea la acest fiu. Cunoastem aproape toti istoria lui Agar, iar pentru cine nu o cunoaste o gasiti in cartea Geneza cap.16.

Insa ceea ce mi-a ramas mie in  minte din aceasta intamplare nefericita, din viata lui Agar, pentru ca asa putea spune "nefericita", si asta din cauza unor oameni care au incercat sa isi ia destinul vietii in mainile lor, mi-a ramas intrebarea;
"de unde vii şi unde te duci?”

 Daca ar fi sa ne intalnim realmente cu un inger al Domnului in persoana, oare la cati nu ne-ar adresa intrebarea aceasta, "de unde vii şi unde te duci?”

Cati putem da un raspuns precis? Cunoastem noi oare destinatia? Cunoastem noi oare de unde venim si inspre ce mergem?

Multi dintre noi merg pe acest pamant sau merg prin viata in virtutea inertiei.

Merg fara sa stie de unde vin si incotro se indreapta.Trist este ca printre acesti "nestiuitori" se gasesc multi credinciosi.

Dragostea lui Dumnezeu este nemarginit de mare. Am incercat in zilele trecute sa socotesc sau mai bine zis sa cuprind in mintea mea, care sunt dimensiunile dragostei lui Dumnezeu. Va dati seama ca am incercat degeaba, pentru ca am incercat ceva ce nu pot intelege, Niciodata mintea mea nu poate sa cuprinda aceasta dragoste si nici gestul pe care l-a facut pentru mine.

In Isaia 53, vers.5 si 6, sunt cateva cuvinte care trebuie sa ni le insusim fiecare personal:

Dar El era străpuns pentru păcatele MELE, zdrobit pentru fărădelegile MELE. Pedeapsa care IMI  dă pacea a căzut peste El, şi prin rănile Lui SUNT tămăduita. EU rătăceam CA O OAIE, fiecare VAZANDU-SI de drumul lui, dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui nelegiuirea MEA, A NOASTRA, A TUTUROR!

Ce dragoste minunata a aratat fata de mine si fata de tine!

Ori datorita dragostei Lui, ne iese si noua inainte, asa cum i-a iesit lui Agar ingerul, si ne ne pune intrebarea: "de unde...si incotro?"

 Daca nu stii dee unde vii si incotr-o te indrepti, astazi Dumnezeu iti spune ceea ce ii spunea ingerul lui Agar:

"„Întoarce-te la stăpâna ta şi supune-te sub mâna ei.”

Agar fugea de stapana ei. Deseori noi fugim de Stapanul nostru care ne-a creat.

In dragostea Lui nu ne lasa sa ratacim, ci ne porunceste azi: "

„Întoarce-te şi supune-te.”

Unde am putea fi mai in siguranta, daca nu in mana LUI?

Cine ne-ar putea ocroti mai bine ca EL?

Cine ne stie tot trecutul si ne primeste asa cum suntem?

Cine are puterea de e ne ierta?

Astazi Dumnezeu ne spune tuturor: „Întoarceţi-vă şi supuneţi-vă.”
A ramane in ascultare si supunere fata de Hristos, inseamna a avea biruinta asupra celui  rau. 

Iacov 4:7
 Supuneţi-vă, dar, lui Dumnezeu. Împotriviţi-vă diavolului, şi el va fugi de la voi.

Vrem asadar, biruinta?
„Întoarce-te şi supune-te Stapanului Tau.”

Hrana ta zilnica!

3 AUGUST

Matei 16.13-28

Din întrebarea pe care Domnul le-o pune ucenicilor Săi aflăm că părerile despre El erau împărţite; şi la fel sunt şi astăzi. 

Dar tu, cititorule, poţi spune cine este Isus şi ce reprezintă El pentru tine?

 Tatăl din ceruri i-a dictat lui Petru minunata mărturisire: „Tu eşti Hristosul, Fiul Dumnezeului celui Viu" (v. 16). Aceasta este temelia de neclintit pe care Domnul va zidi Adunarea Sa, în care fiecare credincios, asemeni lui Petru, va deveni o piatră vie. Cum ar putea izbuti forţele răului împotriva celor care sunt ai lui Hristos şi pe care El însuşi îi zideşte?

 Domnul îl va onora pe ucenicul Său cu o misiune specială: aceea de a deschide (prin predicile lui) porţile împărăţiei pentru iudei şi pentru naţiuni (Fapte 2.36; 10.43).

„De atunci", Isus, menţionând Adunarea, va trebui să vorbească şi despre preţul pe care-1 va plăti pentru a o dobândi: suferinţele şi moartea Sa. Sărmanul Petru! 

Cu o clipă înainte vorbise sub inspiraţie divină, iar acum devine un instrument al lui Satanei.

Vrăjmaşul caută să-L abată şi pe Hristos de la calea Sa de ascultare, dar este recunoscut pe dată şi respins.

Isus, Cel care a străbătut primul calea renunţării totale, nu ascunde ceea ce presupune mersul în urma Sa (comp. cu pap. 10.37-40). 

Suntem noi gata să-L urmăm cu orice preţ? (Filipeni 3.8).

Hrana ta zilnica!

2 AUGUST
Matei 16.1-12
Încă o dată fariseii cer un semn (cap. 12.38...); încă o dată Isus le aminteşte de semnul lui Iona: moartea Sa pe care urma să o împlinească. Creştinii de azi, care sunt în ajunul revenirii Lui, nu mai trebuie să aştepte semne înainte de venirea Sa. Credinţa lor se odihneşte pe promisiunea Sa şi nu pe dovezi vizibile, pentru că altfel nu ar mai fi credinţă. Totuşi, câte indicii avem că aici, jos, se apropie sfârşitul istoriei Bisericii! 

Mândria omului creşte mai mult ca oricând; lumea creştinată manifestă caracteristicile din 2 Timotei 3.1-5.

 În plus, sunt şi semne exterioare: poporul evreu se întoarce în ţara lui, naţiunile Europei încearcă să se unească în cadrul vechiului imperiu roman... Să deschidem ochii şi să ni-i ridicăm spre cer: Isus revine.
Domnul îi lasă pe aceşti necredincioşi şi pleacă (v. 4). Acum însă chiar ucenicii Lui îl întristează, atât prin lipsa lor de încredere, cât şi prin faptul că nu-şi mai aduc aminte, după cum în cap. 15.16,17 Îl mâhniseră prin lipsa lor de pricepere. 

Nu suntem şi noi uneori ca ei? 

Să reţinem îndemnul pe care Dumnezeu ni-1 dă prin chiar gura lui Petru, de a arunca asupra Lui toate îngrijorările noastre, căci El însuşi Se îngrijeşte de noi (1 Petru 5.7).

Tainele vremurilor!

Trebuie sa recunosc ca sunt captivata de studiul profetiilor. Citesc cu mare placere orice analiza care se bazeaza pe Cuvantul lui Dumnezeu. Astazi  dupa ce am scris ceea ce Domnul mi-a vorbit din cartea Hagai, am intrat pe blogul fr. Branzei. Aici veti gasi o analiza de exceptie in ceea ce priveste destinul  urmasilor lui Isaac si Ismael. Multi privesc la evenimentele care se intampla in poporul Israel si lumea musulmana nestiind insa ca toate acestea fac parte din planul lui Dumnezeu. Toate acestea sunt scrise in Scriptura, insa ca sa le intelegem este nevoie de multa lumina din partea lui Dumnezeu si eu ma rog sa imi daruiasca atat mie, cat si celor interesati si preocupati de acestea.

Trebuie sa stim in ce vreme traim, trebuie sa stim care este ceasul dupa care ne orientam si unde se gasesc acele acestui ceasornic.

In Matei 24 este scris:

De la smochin învăţaţi pilda lui: când îi frăgezeşte şi înfrunzeşte mlădiţa, ştiţi că vara este aproape. Tot aşa, şi voi, când veţi vedea toate aceste lucruri, să ştiţi că Fiul omului este aproape, este chiar la uşi.
Adevărat vă spun că nu va trece neamul acesta, până se vor întâmpla toate aceste lucruri.
Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.
Cine este acest smochinul? POPORUL ISRAEL!  

Dar nu ma pun eu sa fac analize, sunt oameni carora Dumnezeu le-a dat acest dar de a intelege  tainele Lui si-I multumesc pentru ei.

ISMAEL, oh ISMAEL!

Ismael s-a născut ca să aline durerile unei femei sterpe, dar sfârșește prin a sfâșia inimile a milioane de mame. Viața acestui personaj biblic este un paradox care oscilează între alegere, predestinare, blestem și binecuvântare.

...............................

Ismael este „copilul problemă al istoriei“. Vom privi spre el din câteva puncte de vedere diferite.
 Ismael este …

1. O problemă născută din nerăbdarea lui Avraam și Sara.
2. O problemă permanentizată de Dumnezeu
3. O problemă pentru toți oamenii lumii
4. O problemă pentru el însuși
5. O problemă care va fi rezolvată frumos de Dumnezeu.

 continuarea pe :http://barzilaiendan.wordpress.com/2014/07/31/ismael-oh-ismael/

„Uitaţi-vă cu băgare de seamă la căile voastre.V-am lovit cu.... cu toate acestea, tot nu v-aţi întors la Mine.

Citeam de dimineata cartea prorocului Hagai. Desi este o carte scurta formata doar din doua capitole, este o carte foarte interesanta. Dumnezeu il foloseste pentru o perioada scurta de timp pe Hagai pentru a vorbi poporului, deoarece dupa el a venit Zaharia. 

De patru ori Duhul lui Dumnezeu vorbeste prin Hagai, atat cuvant de mustrare cat si incurajare.

In primul capitol, intalnim de doua ori acest indemn, (vers.5 si 7)

 „Uitaţi-vă cu băgare de seamă la căile voastre!"

Cati dintre noi mai luam seama la caile noastre pe care mergem zi de zi?

Nu ne vorbeste azi Hagai in persoana, insa si astazi Duhul Domnului ne vorbeste prin diferite metode, insasi Cuvantul lui Dumnezeu il avem ca dreptar al invataturilor sanatoase.

 V-am lovit cu rugină în grâu şi cu tăciune, şi cu grindină; am lovit tot lucrul mâinilor voastre.

 Şi cu toate acestea, tot nu v-aţi întors la Mine, zice Domnul,

 vers.17 din cap.2

Ma uit la ceea ce se intampla in jur. Au fost atatea interviuri luate si am auzit atatea comentarii, si atatea pareri in ceea ce priveste situatia actuala, si aici ma refer la inundatiile care sunt acum in tara. Invinuirile si acuzele sunt aruncate dintr-o "gradina" in alta. Unii acuza guvernul, altul  primarul, unul prefectul, altul ministru si tapii ispasitori pot fi multi, insa n-am auzit pe nimeni spunand:

DA, recunoastem ca mania lui Dumnezeu s-a abatut asupra noastra pentru ca suntem pacatosi...!

 V-am lovit cu......si cu toate acestea, tot nu v-aţi întors la Mine.

De cate ori oare nu am fost loviti de Dumnezeu? Citeam ieri un reportaj, in care se spunea ca anul acesta, localitatea respectiva,(fiind vorba de o laciltate din tara noastra) de trei ori au fost loviti de inundatii. Din martie si pana in iulie...de trei ori! Tot ceea ce omul a facut, Domnul a luat.

Si cu toate acestea oamenii nu cauta ajutorul la Domnul... Nu vreau sa judec pe nimeni, insa bazata pe cuvintele din Scriptura, vad ca oamenii in loc sa se smereasca inaintea lui Dumnezeu si sa vina cu pocainta si cu cainta, mai bine prefera sa alearga la tot felul de oseminte, la "babe", la carti de ghicit si alte lucruri idolatre.

Uitati-va ce spune in vers.6:

"Uitaţi-vă cu băgare de seamă la căile voastre!
Semănaţi mult, şi strângeţi puţin, mâncaţi, şi tot nu vă săturaţi, beţi, şi tot nu vă potoliţi setea, vă îmbrăcaţi, şi tot nu vă este cald; şi cine câştigă o simbrie o pune într-o pungă spartă!”

Oare nu asa se intampla si in ziua de azi...? 

Oare nu am devenit robi ai acestui pamant vremelnic si tot ce avem timp, bani, etc, investim si....intr-o clipita ne trezim "goi" si toata munca "goana dupa vant"?

De ce...?

Pentru ca nu este o munca binecuvantata de DOMNUL! 

Asa cum mesajul pe care l-a adus prorocul Hagai, indemna poporul la o intoarcere cu fata spre Dumnezeu si o stabilire clara a prioritatilor, tot asa si noi suntem indemnati la o intoarcere(reintoarcere) cu toata inima spre Dumnezeu. Trebuie sa recunoastem ca si in privinta aceasta, Cuvantul Domnului ne vorbeste si noua azi.

"Din pricina Casei Mele care stă dărâmată, pe când fiecare din voi aleargă pentru casa lui",

(vers.9, cap.1),

Poate ca nu este daramata Casa Domnului, insa in ceea ce priveste lucrurile si lucrarile spirituale, trebuie sa recunoastem ca ale noastre sunt  prioritatea nr.1.

  Daca am fi sinceri cu noi insine, am recunoaste ca, daca ar fi sa ni se ceara sa investim timp pentru o lucrarea a Domnului, am sta umpic si ne-am face socotelile. Am scoate agenda si am privi cand avem o "fereastra" libera, si abia atunci am da raspunsul daca putem onora sau nu. Oare nu este asa...?

Daca suntem sinceri cu noi insine, am vedea ca de multe ori am fost in aceasta ipostaza si eu recunosc acest lucru, iar daca nu as recunoaste, L-as minti pe Dumnezeu.

Sincer, imi doresc ca Domnul sa trezeasca si in noi duhul, asa cum a trezit in Zorababel, in Iosua si in ramasita poporului Sau.Sa ne facem o ordine in viata si sa ne stabilim prioritatile. Este vremea cand suntem chemati de Domnul sa ne unim fortele, atat in rugaciune, cat si in aruncarea samantei Evangheliei. Stim ca Domnul a fagaduit ca va fi cu noi si va da binecuvantarea celor care isi pun nadejdea in Domnul.

Fii tare şi tu, tot poporul din ţară, zice Domnul, şi lucraţi! 

Căci Eu sunt cu voi, zice Domnul oştirilor.

 Hagai 2:4

De ce...? Pentru ca EL rămâne credincios legământului pe care l-a făcut cu noi!

 Ce cuvant de incurajare!

„Voi clătina cerurile şi pământul; voi răsturna scaunul de domnie al împărăţiilor, voi nimici puterea împărăţiilor neamurilor, voi răsturna şi carele de război, şi pe cei ce se suie în ele; caii şi călăreţii lor vor fi trântiţi la pământ, şi unul va pieri ucis de sabia altuia. 

  În ziua aceea, zice Domnul oştirilor, pe tine, Zorobabel, fiul lui Şealtiel, robul Meu – zice Domnul – te voi lua şi te voi păstra ca pe o pecete; căci Eu te-am ales, zice Domnul oştirilor.”

 

In ziua aceea, iti spune Domnul si tie, si mie:

 " te voi lua şi te voi păstra ca pe o pecete; căci Eu te-am ales!”

Hrana ta zilnica!

1 AUGUST
Matei 15.21-39
Isus face o vizită în părţile Tirului şi ale Sidonului. Aceste cetăţi păgâne, după cum spusese El, erau mai puţin vinovate decât cele din Galileea, în care făcuse cele mai multe dintre minunile Sale (cap. 11.21,22); ele nu aveau parte de niciuna din binecuvântările „Fiului lui David" (v. 22) şi erau străine de legămintele promisiunii (Efeseni 2.12). Acesta era şi cazul nostru, al oamenilor dintre naţiuni. Printr-un cuvânt neobişnuit gurii Sale, Domnul începe să sublinieze acest fapt în faţa sărmanei cananite care-L ruga pentru fiica ei. Şi această femeie îşi recunoaşte întreaga nevrednicie. Când ne însuşim poziţia noastră înaintea lui Dumnezeu, harul poate străluci cu toată intensitatea. In adevăr, dacă ar fi vorba de Cel mai mic drept sau de cel mai mic merit al omului, atunci nu ar mai fi har, ci lucru datorat (Romani 4.4). Pentru a preţui din ce în ce mai mult măreţia acestui har faţă de noi, nu trebuie să uităm niciodată nimicnicia şi nevrednicia noastră înaintea lui Dumnezeu.
După acestea, Domnul Se întoarce din nou spre poporul Său. Potrivit Psalmului 132.15, El îi binecuvântează din belșug hrana şi îi satură cu pâine pe săracii acestui popor. Şi în această a doua minune, ca şi în cea dinainte, El acţionează cu inima mişcată de milă pentru mulţimi (v. 32; cap. 14.14).

Nu contest nimic....dar eu, prefer totusi biserica !

 De cateva saptamani, chiar luni, de fapt aproape toata "vara"(desi numai vara nu a fost) ploua mai tot timpul, doua, trei zile soare, si iarasi ploua si tot asa o tine  de ceva vreme.

 Nu stiu la cati dintre noi ii place ploaia...? E placut sa te plimbi poate in zilele toride prin stropii de ploaie reci, insa sa stai afara in mijlocul tornadelor si  a potopului care este de ceva vreme...nu stiu la cati ne-ar face placere. Mie nu...cu siguranta. Asa ca indiferent cat de cald este in casa, indiferent ca mai gatesc ceva care provoaca mirosuri si care persista cateva ore bune(cu toate ca hota  incearca sa le elimine), tot mai bine este in casa.

La fel este si in biserica....

Cineva imi spunea ca nu mai merge la biserica pentru ca si aici a vazut mai mult sau mai putini "crestini" care doar isi poarta numele. Ba ca "X" vine imbracat asa, ba ca "Y" face asa  si exemplele pot fi multe si nu are rost sa le enumar aici, nu ar ajuta spiritual, pe nimeni.

Este drept si nu contest ceea ce imi spunea persoana in cauza, insa intre "biserica" si "strada", PREFER BISERICA !

Nu contest ca si in biserica nu vezi ici-colo, fete(femei) care isi imagineaza ca pasesc pe podium etalandu-si  tinutele, nu contest ca si in biserica nu vezi fete(femei) care timp de doua ore nu fac altceva, decat se chinuiesc sa-si lungeasca sau sa-si largeasca materialul din fusta cu care au venit imbracate, nu contest ca n-ai sa vezi si in biserica, femei care isi imagineaza ca sunt pe banca in parc la un "pahar de vorba", nu contest ca n-ai sa vezi si in biserica fete(femei) care se straduiesc sa-si ridice cumva decolteul prea adanc, scotand in evidenta o manichiura viu colorata, fie ea frantuzeasca cu french sau fara franch, cu model sau  fara model, cu pietre sau fara pietre, insa cu toate acestea, intre ceea ce-mi ofera strada si biserica... 

EU, PREFER BISERICA!  

Nu am sa contrazic pe nimeni ca, venind la biserica n-ai sa vezi tineri cu capul tuns jumatate da-jumatate ba, n-am sa contrazic pe nimeni ca uneori privesti fara sa vrei si te intrebi, nu cumva au gresit magaziunul cand si-au cumparat pantalonii cu care au venit imbracati, deorece sunt foarte mulati, nu contest ca nu ai sa vezi si in biserica baieti care zici ca, tocmai au iesit din salonul de cosmetica unde au avut programare la pensat, nu contest nimic din toate acestea, insa intre ceea ce  este afara si ceea ce este in biserica...

EU, PREFER BISERICA!

Cand Dumnezeu i-a spus lui Noe sa-si faca o corabie, sa-si ia familia si dobitoace din fiecare cate doua, parte barbateasca si parte femeiasca si sa se salveze, Noe nu a stat pe ganduri, ci a facut tot ce-i poruncise Domnul.(Geneza 6:22)

Am stat si m-am intrebat...oare timpul pe care l-a petrecut Noe in corabia nu a avut de suportat nimic? Nu a suportat si el tot felul de mirosuri? Luand cate doua din fiecare dobitoc, din fiecare pasare, din fiecare taratoare, ma intreb oare nu cumva s-a transformat corabia lui Noe in grajd?

Credeti ca lui Noe i-au placut toate acestea...? Eu am convingerea ca nu, insa stiind ce este afara, stiind ca era potop, stiind ca in mijlocul apei nu are nici o sansa de salvare, Noe a preferat mai bine mirosul de grajd decat sa moara inecat.

Dragul meu, si in biserica vei vedea lucruri care poate te vor dezamagi, insa intre ceea ce ofera lumea afara si ceea ce ofera Dumnezeu, alege biserica !

La urma, urmei  Scriptura ne-a si instiintat in privinta aceasta. Amintiti-va pilda cu graul si neghina. Amandoua le gasim pe acelasi camp, insa Isus ne-a spus:

 Lăsaţi-le să crească amândouă împreună până la seceriş; şi, la vremea secerişului, voi spune secerătorilor: „Smulgeţi întâi neghina şi legaţi-o în snopi, ca s-o ardem, iar grâul strângeţi-l în grânarul meu.”

Nu lasa ca florile de neghina viu colorate sa te impresioneze, si nu te uita la firul firav de grau care uneori este aplecat pana la pamant sub rafalele de vant. Neghina indiferent cat este de frumoasa, vine vremea seceratului si nefiind folositoare este aruncata, pe cand firul firav de grau care a fost aplecat si culcat la pamant, se ridica de jos semet, vine seceratorul, il secera si bobul lui hraneste milioane si milioane de suflete.

Nu te preocupa de neghina, e multa si se inmulteste tot mai mult. Lasa-l pe Dumnezeu sa se ocupe de ea, tu doar ai grija, ca dupa fiecare rafala de vant sa ai puterea sa te ridici semet de la pamant, pentru ca timpul este aproape de secerat si vine SECERATORUL!

Ceea ce suntem, determina ceea ce facem!

Deseori, intalnesc oameni in jurul meu care imi pun tot felul de intrebari atunci cand afla ca sunt crestina.

"Voi, aveti voie sa faceti....? Aveti voie sa mergeti...?  Sau, ai voie sa te uiti..? Ai voie sa...etc, ai voie sa...etc..?"

DA! Am voie absolut orice! Bineinteles raman uimiti de raspunsul meu. 

Cum...? Ai voie..? Pai si atunci, de ce nu mergi, de ce nu faci, de ce...si intrebarile continua.

Le deschid Scriptura si le citesc:

 "Toate lucrurile sunt ingaduite, dar nu toate sunt de folos. Toate lucrurile sunt ingaduite, dar nu toate zidesc"

Am un gand pentru aceasta seara si chiar ma urmareste de ceva timp:

Nu ceea ce facem determina ceea ce suntem, ci ceea ce suntem, determina ceea ce facem!

Comportamentul unui crestin este intotdeauna vizibil de cei din jur. 

Eu nu ma comport cinstit ca sa dovedesc ca sunt crestina, eu ma comport cinstit pentru ca SUNT CRESTINA!

Eu nu fur, nu mint pentru a dovedi ca sunt crestina, eu nu fur si nu mint pentru ca sunt crestina, si exemplele pot continua.

Faptele noastre bune nu ne vor ajuta sa dovedim ca suntem crestini, in schimb faptul ca suntem crestini va determina sa facem doar fapte bune.

Ceea ce suntem, determina ceea ce facem!