Hrana ta zilnica!

31 IULIE
Matei 15.1-20
Zelul religios al fariseilor se mărginea la respectarea cu stricteţe a unor forme exterioare şi a unor tradiţii. Sub această mască evlavioasă (care pe oameni îi poate induce în eroare, nu însă şi pe Dumnezeu), fariseii se lăsau conduşi de toate tendinţele inimii lor fireşti. Au ajuns să se sustragă, din zgârcenie, până şi de la cele mai elementare datorii, precum aceea de a se îngriji de nevoile părinţilor lor (v. 5; comp. cu Proverbe 28.24). Întrebarea Domnului din v. 3 răspunde punct cu punct celei puse de farisei în v. 2.
Prin tradiţiile lor, aceştia desfiinţau poruncile lui Dumnezeu. Atunci Isus, Cel pentru care aceste porunci erau o desfătare, îi pune pe aceşti ipocriţi în faţa propriilor lor scripturi. Apoi, spre folosul ucenicilor care fuseseră şi ei încurcaţi de cuvintele Lui, Domnul dezvăluie răutatea inimii omeneşti şi falimentul ei total: mâinile pot fi spălate cu grijă, în timp ce inima rămâne murdară. Recunoaştem cât de real este acest inventar înspăimântător al conţinutului inimii omului, al propriilor noastre inimi (v. 19,20), chiar când îl mascăm cu o înfăţişare respectabilă.

Unii cred...dar tu? Tu ce crezi?

Tot pamantul e ravasit! 

Natura intreaga s-a dezlantuit si catastrofele se muta parca din loc in loc, din tara in tara, din oras in oras.Mai lunile trecute vecinii nostri din  Serbia si Ungaria treceau prin grave inundatii. Iata ca acum Romania trece prin momente de incercare, si in mod special partea de sud a Olteniei fiind sub ape.

 La noi sunt inundatii puternice,

 alte zone sunt lovite de cutremure, in Ucraina pacea a fost luata, in Fasia Gaza si Israel conflictul ia amploare iar tragedia si suferintele din Siria continua fara ragaz,

sursa foto:http://www.lonews.ro/stiri/
copiii nevinovati  sunt victimele armelor si a razboiului care nu mai ia sfarsit.De-altfel mai toate tarile  musulmane sunt in mijlocul conflictului.

sursa foto:http://www.realitatea.net/
Din pacate mor oameni nevinovati si nu doar din aceste tari, ci si oameni ale caror tari nu sunt implicate direct. Saptamana trecuta citeam o statistica a anului 2014, ca fiind un an cu cele mai mari catastrofe aviatice. In doar patru catastrofe aviatice au murit peste 700 de oameni, si asta doar in 5 luni, iar 500 dintre ei, doar in luna iulie.

Foto: (C) Maxim Zmeyev / REUTERS 

Ba mai mult, daca ma uit la fratii mei in credinta care trec prin prigoana, constat ca sunt extraordinar de  binecuvantata. La noi Evanghelia este propavaduita pe stadioane, sali de sport, biserici, chiar si pe strada...

...in timp ce alti mor martirizati pentru Isus. 
Stim de altfel ca, Coreea de nord este tara cu cea mai mare prigoana asupra crestinilor, dar nu numai in Coreea este prigoana, ci si in alte tari. Undeva la inceputul acestui an citeam ceea ce declara o calugarita siriana, cu ocazia zilei "drepturilor omului" la Viena:
"sangele crestinilor din Siria ucisi pentru credinta lor este vandut  cu 100 000 de dolari in Arabia Saudita".
Calugarita Hatune Dogan, declara ca fanaticii musulmani dadeau si 100 000 de dolari pe o sticluta mica de sange care provenea de la un crestin.
Cata cruzime!!!

sursa foto: http://www.doxologia.ro/lumea-crestina/corea-de-nord-tara
Nu stiu cati dintre noi putem privi aceasta imagine fara sa fim miscati si fara sa fim sensibilizati?
Cu toate acestea, in ciuda prigoanei si suferintei prin care trec, ei raman neclintiti in credinta lor, in schimb noi, cu tot ceea ce vedem zi de zi, cu toate catastrofele care se abat asupra omenirii, cu toate astea....
ramanem in continuare traind o credinta superficiala sub impulsul unei religiozitati.
Cei care traiesc calauziti de Duhul Sfant si nu putini sunt, traiesc experiente minunate si traiesc intr-o dimensiune supranaturala, insa acestia sunt priviti de cei "religiosi" cu multe .."semne de intrebare..."
Vazand toate aceste lucruri, Biblia ne spune:
"Deci, fiindcă toate aceste lucruri au să se strice, ce fel de oameni ar trebui să fiţi voi, printr-o purtare sfântă şi evlavioasă, aşteptând şi grăbind venirea zilei lui Dumnezeu, în care cerurile aprinse vor pieri, şi trupurile cereşti se vor topi de căldura focului?"

Ce fel de om esti tu..?
M-ai crezi in fagaduinta Domnului? M-ai traiesti cu speranta unui cer nou si a unui pamant nou in care va locui neprihanirea?
S-a spus demult ca Domnul va reveni si atat de mult ne-am obisnuit cu aceste cuvinte, incat pentru multi acestea nu mai au prea mare valoare si prea multa credibilitate.
In 2 Petru  cap. 3 scrie:
"Ziua Domnului însă va veni ca un hoţ, iar Domnul nu întârzie în împlinirea făgăduinţei Lui, cum cred unii"
 Iata ca Petru antipase ca in zilele din urma vor fi si oameni care vor pune la indoiala fagaduintele Domnului,"cum cred unii..."
Dar poate ca uneori ne intrebam si spunem..."de ce totusi intazie Domnul?"
De ce atata suferinta? De ce ingaduie ca, Copiii Sai sa treaca prin astfel de incercari,  prin prigoana, prin tot felul de incercari?
Intreg pamantul este contaminat de pacat. Pe intreg pamantul, chiar sub vederea Aceluia care sta in cer pe scaunul de domnie si priveste spre noi oamenii, se fac atatea fapte urate de ti-e greu si sa le spui, dar sa le infaptuiesti. Si totusi....care este motivul pentru care Dumnezeu inca ne mai ingaduie, inca ne mai tolereaza?
Da, trecem prin tot felul de incercari, privesti cu ochii cum munca ta de o viata dispare intr-o clipita inghitita de puhoaie de apa, insa noi inca suntem in viata...
De ce...?
 Cu un singur motiv face acest lucru, pentru un singur motiv are o indelunga rabdare, doreste ca niciunul din noi, nici unul din copiii nostri sa nu cumva  sa piara, ci  toti sa venim la pocainta!

Intelegi tu dragul meu acest lucru...?
Isus doreste sa te salveze!
Nu sunt povesti, e o fagaduinta clara, iar eu cred Cuvantul LUI.
Evanghelia dupa Marcu incheie cap. 13, astfel:

Ce vă zic vouă, zic tuturor: Vegheaţi!”

Hrana ta zilnica!

30 IULIE
Matei 14.22-36
Această scenă a corăbiei în mijlocul furtunii zugrăveşte poziţia actuală a răscumpăraţilor Domnului. În timp ce El este în ceruri, aparent absent, dar rugându-Se şi mijlocind pentru ei, aceştia au de traversat într-un mod supărător marea agitată a acestei lumi. 

Este noaptea morală: vrăjmaşul stârneşte împotrivirea oamenilor, acţionând precum vântul şi valurile care fac zadarnice eforturile celor care vâslesc. Dar nu vine Isus în întâmpinarea alor Săi? Vocea Lui cunoscută îi îmbărbătează pe sărmanii ucenici: „Îndrăzniţi, Eu sunt; nu vă temeţi!" (v.27). 

Şi credinţa, sprijinindu-se pe cuvântul Său (vino!), îl poartă pe Petru în întâmpinarea Celui care-1 iubeşte. Dintr-o dată însă această credinţă dispare şi Petru se afundă. Ce se întâmplase? Petru şi-a luat privirile de la învăţătorul Său şi a privit la înălţimea valurilor şi la furia vântului, ca şi cum ar fi fost mai uşor de mers pe o apă liniştită decât pe o mare agitată! Dar a strigat la Domnul şi El i-a venit imediat în ajutor.
Apoi Isus este primit în ţinutul Ghenezaretului, unde înainte nu făcuse multe minuni, din cauza necredinţei oamenilor (13.58). Aceasta este o imagine a momentului când poporul Lui, cel care L-a respins, îl va recunoaşte şi ÎI va onora, fiind eliberat prin El.

Uneori suntem prea egoisti!

O istorioara, ne vorbeste despre un om care dorea sa afle cum este atat in rai, dar si in iad. 

Pentru aceasta L-a rugat pe Dumnezeu sa ii dea un vis si sa ii arate.

In visul lui, se facea ca statea inaintea lui Dumnezeu, intrebandu-L:

- Doamne as vrea sa stiu cum e Raiul, si cum e Iadul.

Dumnezeu l-a condus pe om si i-a aratat doua incaperi.

A deschis una dintre usi, iar omul a privit inauntru.

In mijlocul incaperii se afla o mare masa rotunda.

Pe masa se afla un vas mare cu diverse bunatati, care miroseau foarte bine si care l-a facut pe om sa ii lase gura apa.

Oamenii care stateau la masa erau slabi si bolnaviciosi. Pareau a fi infometati.

Tineau in mana tacamuri cu manere foarte lungi care le erau legate de brate si astfel puteau ajunge la vas pentru a se infrupta din bunatatile de pe masa. Insa, din cauza manerelor mai lungi decat propriile maini, nu puteau duce la gura lingurile pline.

Omul  s-a infiorat la vederea suferintei lor.

Atunci Dumnezeu a spus: "Acum ai vazut Iadul"

Au mers apoi catre cealalata camera si au deschis usa : arata la fel ca si prima.

Se gasea acolo o masa mare si rotunda cu un vas mare, plin de bunatati de-ti lasa gura apa.

Oamenii de la masa erau echipati cu acelasi gen de tacamuri, dar acestia pareau bine hraniti si durdulii, radeau si vorbeau intre ei.

Omul mirat a spus: "nu inteleg"..!?

"Este foarte simplu" a spus Dumnezeu. "Este nevoie insa de abilitate" 
"Acesti oameni sanatosi au invatat sa se hraneasca unul pe celalalt, in timp ce ceilalti se gandeau doar la ei insisi".

Deseori ne aflam si noi in situatia aceasta. 
Din prea mult egoism s-ar putea sa fim, chiar noi cei mai afectati.

Vreau concediu....

Inca de dimineata am deschis blogul sa intru sa scriu un gand, insa din pacate nu am apucat sa scriu absolut nimic. E perioada concediilor(la noi), nu si la clienti. Unul din sefi este in concediu, unul este absent, iar sarcinile lor mi le-au pus in "carca" (ca si cum... nu aveam destule), asa ca nici macar nu am apucat sa "respir". Sper sa rezist doua saptamani pana se vor inapoia.

  Oricum vin ei...si plec eu, insa daca iau in calcul dupa cum ma simt azi...doua saptamani o sa dorm continuu.

Hrana ta zilnica!

29 IULIE
Matei 14.1-21
Capitolul 11 ni 1-a prezentat pe Ioan Botezătorul în închisoare. 

Aici aflăm că fusese aruncat acolo de către Irod (fiul celui din cap. 2).

 Pentru ce motiv? 

Pentru că Ioan îndrăznise să-1 mustre că o luase pe soţia fratelui său. Acum martorul credincios plăteşte cu viaţa adevărul pe care a avut curajul să-1 spună direct regelui. Moartea sa în timpul serbărilor şi a distracţiilor de la curtea regală este plata cerută de cel rău în schimbul plăcerii (comp. cu Iacov 5.5,6). Poate că lui Irod i-a părut rău o clipă, dar el nutrea de mult dorinţa tainică de a-1 omorî pe Ioan (v. 5), pentru că ura faţă de adevăr şi ura faţă de cei care îl rostesc merg întotdeauna împreună (Galateni 4.16). Din punct de vedere omenesc, sfârşitul lui Ioan este tragic şi oribil; în ochii lui Dumnezeu însă este sfârşitul triumfător al „alergării sale" (Fapte 13.25).
Printre rânduri citim ceea ce a însemnat pentru Isus vestea morţii precursorului Său.

 Nu era acesta anunţul respingerii şi al răstignirii Sale?

 Pare că tristeţea L-a făcut să simtă nevoia de a rămâne singur (v. 13), dar mulţimile veniseră deja după El, iar inima Sa, gândindu-Se numai la alţii, a fost cuprinsă de milă şi El a făcut pentru ei minunea celei dintâi înmulţiri a pâinilor.

Hrana ta zilnica!

28 IULIE
Matei 13.44-58
Scurtele parabole ale comorii şi ale mărgăritarului subliniază două adevăruri minunate: preţul nespus de mare cu care Domnul Hristos estimează Adunarea Sa şi pe care 1-a plătit pentru a o dobândi: El a vândut tot ce avea, Şi-a dat chiar viaţa, iar în al doilea rând, ilustrează bucuria pe care o găseşte în ea.
În v. 47, năvodul evangheliei este aruncat în marea popoarelor. Domnul le spusese ucenicilor Săi că îi va face pescari de oameni. Acum iată-i pe slujitori la lucru. Nu toţi peştii însă sunt dintre cei buni, ... după cum nu toţi creştinii cu numele sunt şi credincioşi autentici. Cuvântul este cel care ne permite să-i deosebim: Peştele bun se recunoaşte după solzi şi după înotătoare (Levitic 11.9-11), iar adevăratul creştin, după armura sa morală, după capacitatea de a rezista la infiltrarea şi la antrenarea în curentul acestei lumi.
În afară de comoara pe care Domnul a găsit-o în ai Săi (v. 44), v. 52 ne arată ce are ucenicul în Cuvântul Său. Este el pentru fiecare dintre noi „vistieria" din care ştim să scoatem „lucruri noi şi lucruri vechi"?
Într-un mod lamentabil, acest capitol se încheie, ca şi cel precedent, cu necredinţa mulţimilor: acestea nu vedeau în Isus decât pe „fiul tâmplarului", motiv pentru care harul Său nu se poate exercita asupra lor.

Hrana ta zilnica!

27 IULIE
Matei 13.31-43
În cele şase „parabole ale împărăţiei" care urmează după cea a semănătorului, Domnul prezintă rezultatul semănăturilor Sale în această lume.
Parabola bobului de muştar devenit un copac mare descrie forma exterioară pe care a luat-o împărăţia cerurilor după respingerea împăratului, în timp ce a aluatului pus în făină pune accentul pe lucrarea tainică care alterează caracterul ei. Este vremea Bisericii responsabile. 

După un început foarte timid (câţiva ucenici), creştinismul a cunoscut marea dezvoltare, cea pe care o cunoaştem noi. Succesul şi răspândirea lui în lume nu dovedesc însă câtuşi de puţin binecuvântarea şi aprobarea lui Dumnezeu şi nici vorbă să o pună la adăpost de atacurile lui Satan: chiar de la început, ea a fost invadată de rău (păsările - conform v. 4 şi 19 - şi aluatul).
Amestecul care caracterizează creştinătatea de nume este ilustrat şi într-un alt mod: prin parabola neghinei din ogor, pe care Domnul o explică aici. Ş

tim că numele de creştin este purtat astăzi de toţi cei care sunt botezaţi, fie că sunt, fie că nu sunt copii autentici ai lui Dumnezeu. Domnul mai suportă această stare de lucruri până în ziua secerişului (Apocalipsa 14.15,16). El va arăta atunci, prin trierea finală a unora faţă de alţii, ce reprezenta fiecare dintre ei.