De fiecare data cand citesc, ma rog Domnului sa ma ajute sa si inteleg ceea ce citesc, iar ceea ce Dumnezeu imi descopera doresc sa impartasesc si altora.
Isus a spus: mergeti si duceti Evanghelia pana la marginile pamantului.
E frumos sa calatoresti si sa fi implicat direct in aceasta slujire, si mie sincer mi-ar placea sa fac acest lucru, numai ca nu toti putem face asta si nu de fiecare data. Toate la timpul lor si fiecare in slujirea la care l-a chemat Domnul. Nu cred ca trebuie sa ai neaparat studii de teologie ca le spui oamenilor ceea ce a facut Dumnezeu in viata ta, insa cred ca fiecare putem vorbi si altora despre minunile Domnului Isus, cred ca fiecare putem gasi o modalitate prin care sa fim aceea voce pe care doreste Domnul sa fim. Nu ca ar avea nevoie Dumnezeu de serviciile noastre, El este Suveran, insa Domnul vrea ca sa fim acele voci care sa-I marturiseasca minunile. Astazi, cand cu ajutorul internetului si cu un singur clik, poti accesa orice, tot la fel consider ca poti fi de folos Domnului aruncand si tu, si eu o samanta in ogorul Evangheliei.
De-aceea fac, ceea ce fac, de-aceea asez fiecare gand, aici pe acest blog, si toate le fac doar de dragul lui Dumnezeu, de dragul Fiului Sau si de bucuria pe care o am in El, stiind ca mi-a salvat sufletul de la moarte.
De ceva vreme am inceput sa citesc prorocii mici. Astazi am citit cartea Iona. Imi place tare mult aceasta carte si de fiecare data cand o citesc mai descoper inca ceva. Imi amintesc ca in urma cu un an, sau poate chiar mai bine, am scris din nou despre Iona.Nu stiu ce am scris atunci, si nici macar nu merg in arhiva sa vad ce am scris, cu siguranta am scris ceea ce mi-a dat Domnul intelegere la vremea-aceea, insa astazi din nou mi-a ramas gandul la Iona.
Citind toata cartea Iona, am stat si m-am gandit, "ce o fi fost in mintea lui Iona, atunci cand incerca sa se ascunda de Domnul?"
Domnul ii spune:
„Scoală-te, du-te la Ninive..." (v.2)
Iona aude chemarea Domnului, insa face altceva (v.3), "Iona s-a sculat să fugă la Tars, departe de faţa Domnului"
Locul in care se gaseste Iona in momentul in care Dumnezeu ii vorbeste este la o distanta de aproximativ 400 de km de cetatea Ninive. Interesant este ca Iona alege sa plece sau mai bine zis sa fuga de fata Domnului la Tars, iar distanta este de aproximativ 4000 de km, adica de zece ori mai mare.
Oare nu stia Iona ca Dumnezeu este pretutindeni si de fata Lui nu te poti ascunde, nici macar la 4000 de km?
Dar noi?
Oare nu facem ca si Iona? Domnul ne vorbeste, si ne spune mergi acolo sau fa cutare lucru, iar noi facem altfel decat ne-a vorbit sau mai mult, ignoram vocea LUI?
Vers.5: "
Corăbierii s-au temut, au strigat...", iar bietul Iona ce a a facut? "Iona s-a coborât în fundul corăbiei, s-a culcat şi a adormit dus"
Corabierii au strigat-Iona s-a culcat!
Sunt convinsa ca era mare zarva pe corabie, ma intreb: "cum a putut sa se lipeasca somnul de Iona?"
Dar noi?
Ma uit la vremurile in care traim, sunt vremuri in care multi au iesit pe campul Evangheliei sa arunce samanta, este mare zarva, semanatorii seamana, recolta este gata de strans, sunt asteptati seceratorii, si..."EU" sau poate ""TU", am plecat sa mai dormim?
Vers. 13:"Oamenii aceştia vâsleau ca să ajungă la uscat, dar nu puteau, pentru că marea se întărâta tot mai mult împotriva lor"
A plecat cu gandul sa se ascunda de Domnul, dar iata ca se izbeste de valurile furioase care impiedica fuga lui. Ma intreb, oare nu a stiut Iona ca Dumnezeu este Stapanul marilor? Sunt convinsa ca, DA!
Numai ca Iona a incercat, poate ca Domnul o fi inchis ochii sau s-o fi gandit ca ochii Domnului nu patrund pana pe fundul corabiei?
Dar noi?
Cate furtuni sau cate valuri a lasat Dumnezeu peste noi incercand sa ne opreasca din calatoria noastra, calatorie care nu Ii place Domnului? Oare nu stim ca Dumnezeu este Suveran si Stapan peste toate?
Vers.15."Apoi au luat pe Iona şi l-au aruncat în mare"
Ma gandeam la bietul Iona. Ce simtea Iona in acel moment?
M-am gandit, in ce loc a ajuns Iona! Nu stiu ce fel de peste o fi fost, Biblia nu ne scrie acest lucru, o fi fost balena sau altceva, cert este ca era un peste mare. Ori ce poate fi in pantecele unui peste mare? Cu siguranta sunt tot felul de resturi inghitite, iar Iona a trebuit sa stea in acel loc, trei zile si trei nopti.
Nici nu ma mir de rugaciunea pe care o face din pantecele pestelui...!
Dar noi?
Nu cumva stim ca toate valurile si incercarile din viata noastra sau din jurul nostru se datoreaza faptului ca incercam sa ne ascundem de Domnul?
De ce oare asteptam sa fim aruncati si noi ca Iona, pe fundul marii?
Fundul marii, poate fi o boala, un deces in familie, poate fi o criza puternica financiara, poate fi un esec, o dezamagire sau multe alte modalitati pe care Dumnezeu le poate aplica in dreptul fiecaruia.
Cap.2, vers 2: „În strâmtorarea mea am chemat pe Domnul, şi m-a ascultat"
Iona era in stramtorare si la propriu si la figurat. Indiferent cat de mare o fi fost pestele, ma gandesc ca bietul Iona statea chitic, din lipsa de spatiu, dar si spiritual vorbind, Iona era la mare stramtorare. S-a pus sa-si masoare fortele cu Domnul...!
Ioan, Iona...oare nu stiai cat este de puternic este Dumnezeu?
Dar noi?
Nu stim oare ca nu putem sa ne punem cu Dumnezeu?
Ce am putea face in stramtorarea noastra mai bine, decat ceea ce a facut Iona?
„În strâmtorarea mea am chemat pe Domnul, şi m-a ascultat"
Nu stiu daca fugi si tu ca Iona, nu stiu daca valurile sunt pornite impotriva ta, nu stiu daca nu cumva esti pe fundul marii, nu stiu in ce stramtorare te afli, dar tot ceea ce stiu este ca, altceva mai bun de facut nu ai nci tu si nici eu, decat sa-L chemam pe Domnul.
Dar,
în strâmtorarea mea, am chemat pe Domnul şi am strigat către Dumnezeul
meu: din locaşul Lui, El mi-a auzit glasul, şi strigătul meu a ajuns
până la El, până la urechile Lui.
Ps. 18:6
Atunci cand Il strigam, El aude si ne raspunde!
Când strigă un nenorocit, Domnul aude şi-l scapă din toate necazurile lui.
Ps.34:6