Nu demult una din televizunile noastre, promova locurile frumoase din tara si cred ca este o idee buna, pentru ca Romania are multe asemenea locuri.
Locul prezentat este pe malul Dunarii - la Cazane!
14 iulie 2014
Totul din belsug, si suferinte, si mangaieri!
Sunt la birou si sunt cu ochii pe ceas. Astept cu nerabdare sa pot pleca mai repede azi. Mi-am facut in inima mea un plan si ma rog Domnului sa ma ajute sa-l duc la indeplinire.
Pentru ca turneul grupului SPERANTA si al fratelui LUIGI MITOI, au ajuns in zona Banatului, cu ajutorul Domnului vreau sa merg si sa ma bucur impreuna cu ei.
La urma urmei, job-ul meu nu isi schimba locatia, dar ei da....
Asa ca, maine, in limita timpului pe care il voi avea, voi scrie cateva cuvinte si poate voi posta cateva imagini de pe stadionul din Bocsa, insa pana cand plec, mi-a venit pe buze o melodie care mie imi place foarte mult si ii fredonam versurile. Nu ploua insa, viata in sine are parte si de soare si de furtuna.
"Dupa soare si furtuna, va veni o zi mai buna
Soarele va straluci mai minunat..."
Apostolul Pavel spune:
Căci, după cum avem parte din belşug de suferinţele lui Christos, tot aşa, prin Hristos, avem parte de belşug de mângâiere.
2 Corinteni 1:5
Cantarul prin care cantareste omul este diferit de cantarul lui Dumnezeu.
Daca Dumnezeu ingaduie incercari in viata noastra, trebuie sa stim ca in aceeasi masura are pregatite si binecuvantarile pentru noi.
Cu cat furtuna este mai mare, cu atat Soarele dreptatii lui Dumnezeu va fi mai stralucitor si biruinta va fi mai placuta.Daca nu am fi incercati, daca nu am trece prin suferinta, cum oare am putea avea parte de mangaieri?
Nu orice fel de mangaieri, ci "....prin Hristos, avem parte de belşug de mângâiere"
Din propria experienta stiu ca in belsugul meu, nu mai aveam nevoie de belsugul mangaierilor Sale.Cand ne merge bine, strigatul catre Domnul isi pierde din putere, insa din adacimea vailor strigatul este mult mai puternic.Nimanui nu ii place in vale, nimanui nu-i place in suferinta, insa tuturor ne place sa fim mangaiati.
Numai ca Pavel spune: daca avem parte din belşug de suferinţele lui Christos, avem parte si de belşug de mângâiere din partea Domnului.
Cand avem parte de belşug de suferinţe, ne raportam altfel cu Dumnezeu, stim altfel sa ne rugam.
Rugaciunea vine din adancul inimii si strigatul este sincer. In necaz, David striga catre Domnul:
"Pleacă-Ţi urechea la cuvintele mele, Doamne! Ascultă suspinele mele! Ia aminte la strigătele mele, Împăratul meu şi Dumnezeul meu, căci către Tine mă rog!"
Nu stiu prin ce fel de incercare treci, nu stiu ce fel de necaz s-a abatut asupra ta, insa tot ceea ce stiu este ca Dumnezeu aude strigatul tau.
Ridica-ti ochii si priveste cat de mare este Dumnezeu, si nu lasa ca problemele tale sa te impresioneze.
Ori fi ele mari, ori fi ele multe, dar stiu sigur ca NU sunt mai mari decat DUMNEZEU!
Pentru ca turneul grupului SPERANTA si al fratelui LUIGI MITOI, au ajuns in zona Banatului, cu ajutorul Domnului vreau sa merg si sa ma bucur impreuna cu ei.
La urma urmei, job-ul meu nu isi schimba locatia, dar ei da....
Asa ca, maine, in limita timpului pe care il voi avea, voi scrie cateva cuvinte si poate voi posta cateva imagini de pe stadionul din Bocsa, insa pana cand plec, mi-a venit pe buze o melodie care mie imi place foarte mult si ii fredonam versurile. Nu ploua insa, viata in sine are parte si de soare si de furtuna.
"Dupa soare si furtuna, va veni o zi mai buna
Soarele va straluci mai minunat..."
Apostolul Pavel spune:
Căci, după cum avem parte din belşug de suferinţele lui Christos, tot aşa, prin Hristos, avem parte de belşug de mângâiere.
2 Corinteni 1:5
Cantarul prin care cantareste omul este diferit de cantarul lui Dumnezeu.
Daca Dumnezeu ingaduie incercari in viata noastra, trebuie sa stim ca in aceeasi masura are pregatite si binecuvantarile pentru noi.
Cu cat furtuna este mai mare, cu atat Soarele dreptatii lui Dumnezeu va fi mai stralucitor si biruinta va fi mai placuta.Daca nu am fi incercati, daca nu am trece prin suferinta, cum oare am putea avea parte de mangaieri?
Nu orice fel de mangaieri, ci "....prin Hristos, avem parte de belşug de mângâiere"
Din propria experienta stiu ca in belsugul meu, nu mai aveam nevoie de belsugul mangaierilor Sale.Cand ne merge bine, strigatul catre Domnul isi pierde din putere, insa din adacimea vailor strigatul este mult mai puternic.Nimanui nu ii place in vale, nimanui nu-i place in suferinta, insa tuturor ne place sa fim mangaiati.
Numai ca Pavel spune: daca avem parte din belşug de suferinţele lui Christos, avem parte si de belşug de mângâiere din partea Domnului.
Cand avem parte de belşug de suferinţe, ne raportam altfel cu Dumnezeu, stim altfel sa ne rugam.
Rugaciunea vine din adancul inimii si strigatul este sincer. In necaz, David striga catre Domnul:
"Pleacă-Ţi urechea la cuvintele mele, Doamne! Ascultă suspinele mele! Ia aminte la strigătele mele, Împăratul meu şi Dumnezeul meu, căci către Tine mă rog!"
Nu stiu prin ce fel de incercare treci, nu stiu ce fel de necaz s-a abatut asupra ta, insa tot ceea ce stiu este ca Dumnezeu aude strigatul tau.
Ridica-ti ochii si priveste cat de mare este Dumnezeu, si nu lasa ca problemele tale sa te impresioneze.
Ori fi ele mari, ori fi ele multe, dar stiu sigur ca NU sunt mai mari decat DUMNEZEU!
Doua picaturi de sfintenie si o picatura de pacat!
Intr-un sticluta cu cerneala pun doua picaturi de apa si astept rezultatul.
Rezultat...? Nici o schimbare!
Repet procedeul, dar de data aceasta iau un pahar cu apa limpede, ca si cristalul. Dintr-o sticluta cu cerneala, extrag cu pipeta doua picaturi si pun in paharul cu apa.
Rezultatul...? Apa devine albastruie, schimbandu-si pe loc culoarea.
Asemanatoare este si viata unui crestin.
Incercam sa traim o viata neprihanita dupa voia lui Dumnezeu, insa uneori ne place sa cochetam si cu putin pacat. Nu facem pacate mari, nu facem pacate groaznice care sa-i infioare pe cei din jurul nostru, insa mai facem si noi, din cand in cand, mici si marunte pacate.
Viata de crestin cere sfintenie deplina. Isus a spus: "fiti sfanti, caci EU sunt sfant".
In acest mic experiment am putut vedea diferenta dintre cele doua picaturi.
Doua picaturi de apa, nu au aceeasi putere ca doua picaturi de cerneala.
La fel este si in procesul de sfintenie al vietii noastre. Putina sfintenie, din cand in cand, intr-o viata de compromis nu au acelasi efect ca:
"putinul pacat intr-o viata de sfintenie".
Putin necurat, spurca tot ceea ce este curat.
Putina necuratie intineaza tot ceea ce este sfant!
Mult timp m-am intrebat:slujirea adusa la altar, este primita inaintea Domnului?
Amestecand ceva curat cu ceva necurat? Peste saptamana, o viata condusa de fire, iar duminica cerem sfintire si aducem jertfe inaintea Domnului, oare ne sunt primite?
Biblia are un cuvant pentru acesti oameni:
Nu oricine-Mi zice: „Doamne, Doamne!” va intra în Împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri. Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: „Doamne, Doamne! N-am prorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Şi n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?”
Atunci le voi spune curat: „Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelege.”
Doua picaturi de sfintenie si o picatura de pacat?
Nici macar o tona de sfintenie si un gram de pacat, nu pot face ca jertfa noastra sa fie primita de Dumnezeu.
Rezultat...? Nici o schimbare!
Repet procedeul, dar de data aceasta iau un pahar cu apa limpede, ca si cristalul. Dintr-o sticluta cu cerneala, extrag cu pipeta doua picaturi si pun in paharul cu apa.
Rezultatul...? Apa devine albastruie, schimbandu-si pe loc culoarea.
Asemanatoare este si viata unui crestin.
Incercam sa traim o viata neprihanita dupa voia lui Dumnezeu, insa uneori ne place sa cochetam si cu putin pacat. Nu facem pacate mari, nu facem pacate groaznice care sa-i infioare pe cei din jurul nostru, insa mai facem si noi, din cand in cand, mici si marunte pacate.
Viata de crestin cere sfintenie deplina. Isus a spus: "fiti sfanti, caci EU sunt sfant".
In acest mic experiment am putut vedea diferenta dintre cele doua picaturi.
Doua picaturi de apa, nu au aceeasi putere ca doua picaturi de cerneala.
La fel este si in procesul de sfintenie al vietii noastre. Putina sfintenie, din cand in cand, intr-o viata de compromis nu au acelasi efect ca:
"putinul pacat intr-o viata de sfintenie".
Putin necurat, spurca tot ceea ce este curat.
Putina necuratie intineaza tot ceea ce este sfant!
Mult timp m-am intrebat:slujirea adusa la altar, este primita inaintea Domnului?
Amestecand ceva curat cu ceva necurat? Peste saptamana, o viata condusa de fire, iar duminica cerem sfintire si aducem jertfe inaintea Domnului, oare ne sunt primite?
Biblia are un cuvant pentru acesti oameni:
Nu oricine-Mi zice: „Doamne, Doamne!” va intra în Împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu care este în ceruri. Mulţi Îmi vor zice în ziua aceea: „Doamne, Doamne! N-am prorocit noi în Numele Tău? N-am scos noi draci în Numele Tău? Şi n-am făcut noi multe minuni în Numele Tău?”
Atunci le voi spune curat: „Niciodată nu v-am cunoscut; depărtaţi-vă de la Mine, voi toţi care lucraţi fărădelege.”
Doua picaturi de sfintenie si o picatura de pacat?
Nici macar o tona de sfintenie si un gram de pacat, nu pot face ca jertfa noastra sa fie primita de Dumnezeu.
Ochii Tăi sunt aşa de curaţi că nu pot
să vadă răul şi nu poţi să priveşti nelegiuirea, spune cuvantul in Habacuc 1:13
Mi-aduc aminte de un verset din cartea Apocalipsa si ma trec fiorii:
"nimic întinat nu va intra în ea"
Suntem noi oare vrednici de Imparatia lui Dumnezeu?
Hrana ta zilnica!
14 IULIE
Matei 8.1-17
Serviciul dragostei şi cel al dreptăţii Domnului sunt cele care iau acum locul învăţăturilor Sale. Pentru început, suntem martorii a trei vindecări. Leprosul din v. 12 cunoştea puterea lui Isus, dar se îndoia de dragostea Lui: „Dacă vrei, poţi". Isus voia şi 1-a vindecat (Osea 11.3 sf.).
Centurionul din Capernaum s-a apropiat condus nu numai de sentimentul autorităţii atotputerniciei Domnului, ci şi de cel al propriei nevrednicii: „numai rosteşte un cuvânt..." Această credinţă nemaiîntâlnită L-a mirat şi L-a bucurat pe Domnul Isus. El a dat-o drept exemplu celor care-L urmau, dar ea ne umileşte totodată şi pe noi.
Este nevoie ca învăţătorul să lucreze deopotrivă şi în familiile alor Săi: El o vindecă pe soacra ucenicului Petru.
Isus nu S-a ocupat de bolnavi în felul medicilor care consultă, care pun un diagnostic, prescriu un tratament, îşi încasează onorariul şi pleacă. El nu S-a mulţumit numai să vindece, ci „suferinţele noastre le-a purtat şi durerile noastre le-a luat asupra Lui" (Isaia 53.4), mergând până la sursa lor, care este păcatul. El le-a simţit toate poverile, toate amărăciunile (Ioan 11.35). O asemenea compasiune este mult mai de preţ decât eliberarea propriu-zisă şi aceasta este ceea ce experimentează mulţi credincioşi prin bolile lor.
Matei 8.1-17
Serviciul dragostei şi cel al dreptăţii Domnului sunt cele care iau acum locul învăţăturilor Sale. Pentru început, suntem martorii a trei vindecări. Leprosul din v. 12 cunoştea puterea lui Isus, dar se îndoia de dragostea Lui: „Dacă vrei, poţi". Isus voia şi 1-a vindecat (Osea 11.3 sf.).
Centurionul din Capernaum s-a apropiat condus nu numai de sentimentul autorităţii atotputerniciei Domnului, ci şi de cel al propriei nevrednicii: „numai rosteşte un cuvânt..." Această credinţă nemaiîntâlnită L-a mirat şi L-a bucurat pe Domnul Isus. El a dat-o drept exemplu celor care-L urmau, dar ea ne umileşte totodată şi pe noi.
Este nevoie ca învăţătorul să lucreze deopotrivă şi în familiile alor Săi: El o vindecă pe soacra ucenicului Petru.
Isus nu S-a ocupat de bolnavi în felul medicilor care consultă, care pun un diagnostic, prescriu un tratament, îşi încasează onorariul şi pleacă. El nu S-a mulţumit numai să vindece, ci „suferinţele noastre le-a purtat şi durerile noastre le-a luat asupra Lui" (Isaia 53.4), mergând până la sursa lor, care este păcatul. El le-a simţit toate poverile, toate amărăciunile (Ioan 11.35). O asemenea compasiune este mult mai de preţ decât eliberarea propriu-zisă şi aceasta este ceea ce experimentează mulţi credincioşi prin bolile lor.
13 iulie 2014
De ce Penticostalii sunt mai multi ca Baptistii sau Crestini dupa Evanghelie?
Un articol foarte interesant!
Sa stiti ca este un element distinctiv.
Am fost intrebat deseori: De
ce Penticostalii sunt mai multi ca Baptistii sau Crestini dupa
Evanghelie?
Fiind profesor la Institutul Penticostal 11 ani, predic
foarte des in bisericile penticostale, am multi prieteni, colegi, mi-am
facut o imagine dupa atatia ani. Si sunt cateva lucruri care ar fi bine
sa invete si fratii baptisti si fratii Crestini dupa Evanghelie. Primul
lucru, fratii penticostali se roaga mai mult. Se roaga mai mult. Dau
credit mai mare rugaciunii, decat o facem noi. Si noi ne rugam, dar,
rugaciunea in bisericile penticostale, in viata unui credincios
penticostal are o pondere mai mare. E adevarat ca baptistii sau
Crestinii dupa Evanghelie liciteaza mai mult pe Cuvant. Studiaza mai
mult, mai intens. Dar, unii atata studiaza ca uita sa se roage. Si fara
rugaciune, nu este puterea. Nu este putere. Ca vedeti si la predicatorii
penticostali, chiar daca n-au studiat mult, dar daca se roaga…
Al doilea lucru. In bisericile penticostale se canta mai pentru
inima. Se canta mai afectuos. Atinge inima mai mult. Si Crestinii dupa
Evanghelie si Baptistii canta. Dar, modul in care combina rugaciunea si
cantarea, iarasi, este important. Al treilea lucru, am observat ca
credinciosii penticostali sunt mai uniti, in special pentru lucrari
duhovnicesti, [dar] chiar si [pentru] lucrarile practice. Mobilizarea
este mai buna la fratii penticostali. E un secret, undeva trebuie gasit.
Citeste mai mult: AICI
Hrana ta zilnica!
13 IULIE
Matei 7.15-29
Dacă pomii buni pot fi recunoscuţi după fructele lor bune, atunci v. 22 nu ne prezintă oare oameni de excepţie?
Matei 7.15-29
Dacă pomii buni pot fi recunoscuţi după fructele lor bune, atunci v. 22 nu ne prezintă oare oameni de excepţie?
Aparent, ei au mâinile pline de lucrări lăudabile: profeţii, miracole, demoni scoşi... având Numele Domnului întotdeauna (toată ziua bună ziua) pe buzele lor. „Nu v-am cunoscut" le va răspunde cu hotărâre Domnul Isus. Roadele voastre nu sunt cele ale ascultării de Dumnezeu.
Nu ne este greu să pătrundem sensul tuturor acestor învăţături. Ceea ce ne lipseşte nu este, de fapt, înţelegerea lor, ci, mai degrabă, împlinirea lor. Din acest motiv, în încheierea cuvântării Sale, Domnul ilustrează printr-o scurtă parabolă diferenţa dintre această punere în practică şi simplul fapt de a auzi: Două case, din exterior asemănătoare; însă coborâţi la subsol şi priviţi! Una dintre ele are ca temelie stânca credinţei în Isus Hristos (1 Corinteni 3.11); constructorul ei a săpat în profunzime (Luca 6.48). Cealaltă casă se sprijină numai pe nisipul mişcător şi nesigur al sentimentelor omeneşti. Până la probă, care este necesară, aceste case pot fi confundate. Urmăriţi însă ce s-a întâmplat cu cea de-a doua casă... chibzuit şi nechibzuit sunt cele două nume pe care le primesc instructorii.
Nu ne este greu să pătrundem sensul tuturor acestor învăţături. Ceea ce ne lipseşte nu este, de fapt, înţelegerea lor, ci, mai degrabă, împlinirea lor. Din acest motiv, în încheierea cuvântării Sale, Domnul ilustrează printr-o scurtă parabolă diferenţa dintre această punere în practică şi simplul fapt de a auzi: Două case, din exterior asemănătoare; însă coborâţi la subsol şi priviţi! Una dintre ele are ca temelie stânca credinţei în Isus Hristos (1 Corinteni 3.11); constructorul ei a săpat în profunzime (Luca 6.48). Cealaltă casă se sprijină numai pe nisipul mişcător şi nesigur al sentimentelor omeneşti. Până la probă, care este necesară, aceste case pot fi confundate. Urmăriţi însă ce s-a întâmplat cu cea de-a doua casă... chibzuit şi nechibzuit sunt cele două nume pe care le primesc instructorii.
Care dintre acestea vi se potriveşte?
12 iulie 2014
Hrana ta zilnica!
12 IULIE
Matei 7.1-14
Versetele 1-6 şi 12 aşază înaintea noastră principiile care trebuie să reglementeze relaţiile noastre cu oamenii, cu fraţii noştri. Încercând să găsească soluţie la această problemă, marii gânditori ai tuturor civilizaţiilor au umplut biblioteci întregi cu doctrinele lor sociale, politice, morale sau religioase; Domnului însă îi este de ajuns un mic verset pentru a exprima şi a cuprinde soluţia Sa de înţelepciune divină, desăvârşită şi definitivă: „Toate deci câte doriţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel" (v. 12; comp. cu Romani 13.10).
Matei 7.1-14
Versetele 1-6 şi 12 aşază înaintea noastră principiile care trebuie să reglementeze relaţiile noastre cu oamenii, cu fraţii noştri. Încercând să găsească soluţie la această problemă, marii gânditori ai tuturor civilizaţiilor au umplut biblioteci întregi cu doctrinele lor sociale, politice, morale sau religioase; Domnului însă îi este de ajuns un mic verset pentru a exprima şi a cuprinde soluţia Sa de înţelepciune divină, desăvârşită şi definitivă: „Toate deci câte doriţi să vă facă vouă oamenii, faceţi-le şi voi la fel" (v. 12; comp. cu Romani 13.10).
Ce regulă de aur este aceasta, pentru care fiecare zi este încă un prilej de a o pune în practică! Să învăţăm să ne punem întotdeauna în locul acelora cu care avem de-a face.
Versetele 13 şi 14 ne aduc aminte că, dacă sunt doi stăpâni, sunt şi două căi şi două porţi.
Versetele 13 şi 14 ne aduc aminte că, dacă sunt doi stăpâni, sunt şi două căi şi două porţi.
Calea largă este a celor mulţi, şi aceasta în ciuda unui indicator care înfioară: „Spre pieire" (v. 13)! în schimb, puţini găsesc (pentru că puţini sunt cei care caută - vezi v. 7) „calea care duce la Viaţă". „Strâmtă este poarta": pe ea nu se poate intra fără a lăsa bagajele „eu-lui şi ale propriei îndreptăţiri, precum şi poverile cu care vieţile noastre sunt deseori încărcate.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)