Dupa fapta si rasplata!

Nu sunt microbista, nu ma dau in vant dupa o echipa anume, insa nu pot sa nu fiu la curent cu ceea ce se intampla printre mai marii fotbalului romanesc.Nu pot sa zic ca ma bucur, pentru ca nici macar de nenorocirea vrajmasilor nu trebuie sa ne bucuram, cu-atat mai putin cu cat acesti oameni mie nu mi-au facut nimic rau. Insa n-as putea sa nu ma gandesc la ei cu mila, si ma rog ca in aceasta situatie, pentru ca tot au timp de-aici incolo, sa reflecteze mai mult la viata lor si sa isi puna cateva  intrebari.
 Simt mila dintr-o anumita privinta...

Cine si-ar fi inchipuit totusi ca pana in final, interminabilele procese si nenumaratele amanari se vor incheia totusi cu asemenea decizie, "condamnare cu executare" si nu unul...ci toti.

Acum nu stau eu sa analizez fraudele si evaziunile lor, insa nu pot sa nu imi amintesc modul in care au privit lumea de rand.Ei cu banii, noi cersetori, ei  undeva"SUS", noi jos..."pleava societatii". Noi...muritori de rand, ei crezand ca sunt "vesnici". Cam asa eram considerati...
Imi amintesc una din rabufnelile lui Giovani Becali  la proces in sala de judecata:
Doamna judecătoare, pe dumneavoastră v-a trimis Ceauşescu? Vă credeţi instanţa supremă? Mie nu-mi e frică. Să vă ferească Dumnezeu să ajungă familia mea să coducă ţara asta. Cu biciul o să o conducă!'', a strigat Giovani Becali în sala de judecată.

Nu am sa stau sa insir multimea declaratilor caraghioase si fara scrupule  facute de-a lungul timpului de multi dintre acesti oameni care au crezut ca ei au inventat lumea si au tiparit primul ban.

Este greu pentru ei acum, de la un mod de viata trait in lux si bogatie, de la rolls royce si caviar sa ajunga dupa gratii asemeni oamenilor de jos. Repet, nu ma bucur de suferinta prin care trec ei acum, insa fiecare din noi trebuie sa stim un lucru:

"daca aici pe pamant exista legi si ni se cere sa le respectam, oare Divinitatea  nu are legile si pedepsele Sale?"

Fiecare fapta  are si rasplata, fie ca e buna, fie ca e rea, tot asa si rasplata va fi in functie de faptele noastre.

Nu poti sa traiesti o viata calcand  pe cadavre doar ca sa iti atingi scopul. 

Nu poti sa inseli, sa minti, sa furi, sa   faci tot ceea ce iti trece prin minte fara sa tii cont de ranile pe care le provoci celor de langa tine, nu poti sa faci toate aceste lucruri si la final sa ai aceeasi soarta ca si acel are toata viata a trait sacrificandu-se pe el pentru altii, traind curat, fara minciuna, fara hotie, etc.

Daca pe pamant printre oameni, se face dreptate, chiar daca  mai tarziu....credem noi oare ca Dumnezeu care este Sfant, Sfant, Sfant nu va face dreptate El printre noi, creatia mainilor Sale?

Eu sunt convinsa ca DA!

Dumnezeu va judeca orice fapta pe care am facut-o, fie la intuneric, fie la lumina, fie ca a fost sau va fi descoperita  sau... poate ca nu va fi descoperita niciodata aici pe pamant, insa in evidentele lui Dumnezeu ea este contabilizata.

De-aceea sa nu ne inselam singuri  nimic nu va ramane ascuns.

Astazi, inca avem ocazia de a indrepta toate lucrurile cu care nu suntem in randuiala fata de semeni  si fata de Dumnezeu. Nu trebuie sa asteptam pedeapsa, pentru ca daca pedepsele pamantesti sunt dureroase desi sunt temporare, oare cum va fi pedeapsa lui Dumnezeu  care este vesnica.....?

Hrana ta zilnica!

6 MARTIE
Psalmul 20

Dumnezeu a dat lumii mai mult decât mărturii (cele amintite în Psalmul 19): El a dat un Martor viu, pe Isus Hristos. Psalmul 16 ni L-a arătat pe Omul desăvârşit găsindu-Şi întreaga desfătare în cei credincioşi, „sfinţii", „aleşii" de pe pământ. În Psalmul 20 îl vom vedea pe Domnul Hristos ca fiind centrul preocupărilor şi al afecţiunilor alor Săi. Celui care, pe cruce, era nevoit să strige: „Strig ziua, şi nu-Mi răspunzi" (Psalmul 22.2), ei îi spun: „Domnul să-Ţi răspundă...! Domnul să împlinească toate cererile Tale!" (v. 1,5). Apoi vine siguranţa credinţei: „îi va răspunde" (v. 6), căreia îi corespunde strigătul de eliberare din Psalmul 22.21: „Mi-ai răspuns..."
Numai după aceea, credincioşii mijlocesc pentru ei înşişi: „Să ne răspundă împăratul..." (v. 9). Ce bine ar fi să înţelegem şi noi mai profund ce au însemnat pentru Isus părăsirea Sa şi apoi eliberarea Sa, precum şi care sunt rezultatele glorioase ale acestora pentru noi!
„Aceştia se încred în care şi aceia în cai, dar noi ne încredem în Numele Domnului Dumnezeului nostru" (v. 7). Omul modern se mândreşte mai mult ca oricând cu mijloacele sale de transport puternice şi rapide, precum şi cu multe alte lucruri. Dar gloria creştinului este de a aparţine lui Hristos şi de a purta frumosul Său Nume (Iacov 2.7).

Hrana ta zilnica!

5 MARTIE
Psalmul 19
Dumnezeu S-a descoperit succesiv printr-o dublă mărturie: Prima este cea a CREAŢIEI Sale ( 1-6), al cărei limbaj tăcut, dar foarte convingător, face cunoscut până la marginile lumii puterea şi înţelepciunea Lui (Fapte 14.17). Acţiunea regulată şi binefăcătoare a soarelui, vărsând peste tot pământul lumina şi căldura sa, este dovada constantă a bunătăţii lui Dumnezeu faţă de toate creaturile Sale (Psalmul 136.8; Matei 5.45).
A doua mărturie este cea a CUVÂNTULUI (v. 7-11). Dacă acesta era sfânt, drept, bun, spiritual, chiar şi atunci când cuprindea numai legea dată către Israel (Romani 7.12,14), cât de nepreţuit este el acum, când este complet! Acest Cuvânt minunat îl învaţă pe cel care slujeşte (v. 11) şi îi atinge conştiinţa.
CONŞTIINŢA constituie, am putea spune, cea de-a treia mărturie şi se află în interiorul fiecărui om; ea pune în lumină atât greşelile comise fără voie, ascunse (v. 12), cât şi păcatele comise cu voie (cu propria voinţă, rod al mândriei sau al orgoliului); distincţia între cu voie şi jără voie se poate observa în Numeri 15.27-30.
Şi la începutul epistolei către Romani putem vedea aceeaşi triplă mărturie, a creaţiei (Romani 1.20), a conştiinţei (Romani 2.15) şi a legii (Romani 2.17...), aşezată înaintea imului cu scopul de a scoate în evidenţă starea acestuia şi de a-l conduce la mântuire.

De la orfelinat...pe scena!

                        

Tot ce ai, e ziua de azi!

                       

Hrana ta zilnica!

4 MARTIE
Psalmul 18.30-50
Domnul Isus găseşte plăcere în a ni-L face cunoscut pe Dumnezeul Său, pe Cel a Cărui cale este desăvârşită şi al Cărui Cuvânt este încercat (v. 30; Proverbe 30.5). In prima parte a psalmului, El ne-a învăţat, dându-ne propriul Său exemplu, cum să II chemăm pe Dumnezeu în întristările noastre. Acum ne va învăţa cum să ne sprijinim pe Dumnezeu atât pentru umblare (v. 33,36), cât şi pentru luptă (v. 34,35,39).
Cunoaştem noi din experienţă ce înseamnă ca El să ne facă să stăm pe înălţimile noastre! (comp. cu Habacuc 3.19: să umblăm pe înălţimile noastre). De pe o culme înaltă ne bucurăm de o perspectivă largă şi cu bătaie lungă (vezi Isaia 33.17). Să o privim pe cea care ni se oferă la încheierea acestui psalm. Privirile ne sunt îndreptate spre viitor, asupra momentului când Dumnezeu va nimici pe vrăjmaşii Fiului Său. La orizont vedem mijind zorii împărăţiei Lui. Isus va fi rânduit Prinţ peste poporul Său, Israel, dar şi Conducător al naţiunilor. «Să-L contemplăm pe Măreţul împărat al împăraţilor domnind în putere peste întreg universul şi, prin prezenţa Lui, rupând orice lanţ» este invitaţia cuprinsă într-un imn creştin. Era necesar, pentru gloria lui Dumnezeu, ca naţiunile să-L laude; şi toate o vor face în timpul împărăţiei. Dar noi, cei care am fost scoşi din mijlocul naţiunilor, avem un privilegiu deosebit, acela de a cânta psalmi încă de acum, spre gloria Numelui Său (v. 49 citat în Romani 15.9).

 Să nu-L privăm de aceasta!

Fugi de poftele tineretii !

"Nelegiurile voastre pun un zid de despartire....",
 scrie prorocul Isaia in cap.59.

Din cate stim la construirea zidului se foloseste caramida.Pacatele noastre zilnice, mici sau mari, stiute sau nestiute, toate acestea sunt caramizi cu care ne construim propriul zid, zidul despartirii.

Din pacate  zi de zi, zidul multor crestini se inalta tot mai mult...si tot mai sus.

 Traim intr-o lume atat de destrabalata si-atat de infectata de pacat, in care cel rau si-a pus si continua sa isi pune amprenta tot mai mult.Strategia pe care o foloseste diavolul, care este extraordinar de dibaci, se pare ca functioneaza din plin, si ma ales printre crestini.

Niciodata nu o sa vina diavolul sa ne ispiteasca cu lucruri "mari" la inceput, el  vine si se strecoara cu lucruri aparent nevinovate, ne intinde cateva capcane in care, daca nu veghem cu greu mai putem iesi.

Ma gandesc la cateva lucruri minore cu care ar putea sa vina sa ne ispiteasca, lucruri care aparent nu par cine stie ce,  chiar din contra nu putem sa declaram ca sunt "pacate".

Fiecare ispita vine prin ceva si prin cineva, si dupa cum Dumnezeu se foloseste de oameni pentru a-si duce planul la indeplinire, tot asa si diavolul are oamenii lui pe care ii foloseste pentru a-i ispiti pe altii.

Ex.- vine 8 Martie, la munca  se pregateste un mic "bairam" pregatit special femeilor. Din colectivul de munca  fac parte si eu "crestina" fiind. Sunt invitata sa merg acolo.Prima reactie a mea este sa refuz invitatia, insa vine la mine colega cu care ma inteleg cel mai bine si imi spune:

"... draga mea, stiu ca esti pocaita, nu trebuie sa dansezi, sa bei sau sa fumezi, stim  ca tu nu faci asa ceva...insa un gratar si un suc poti servi linistita cu noi...nu cred ca e  un pacat....asa-i?

Si hai sa fim seriosi...oare ce pacat e....? Doar servesc ceva de-ale gurii, beau un suc si stau la povesti...
Numai ca noi, "eu" sau "tu"...locul nostru nu e acolo.
Poate ca par...invechita, insa imi vine in minte ceva. Cand plec dimineata de acasa, eu Il rog sa ma insoteasca pas cu pas, ba mai mult Ii spun, 
"Doamne daca Tu nu mergi cu mine, nu ma lasa sa plec singura".
Vin si va intreb, oare daca eu merg acolo...Dumnezeu ma va insoti...?
Nicidecum!
O iesire azi la un suc, maine se poate transforma in ceva mai mult, si ma voi trezi intr-o zi ca sunt prinsa intr-un anturaj rau si cu vicii, din care nu pot scapa. Cu toate acestea nimic din ceea ce fac ei, chiar nu mi se pare ca e ceva rau, e doar o "socializare", si daca aceea socializare e stropita si cu un pahar de vin sau o tigara mentolata....nu este nimic rau, doar nu dau in cap la nimeni.
Am dat un singur exemplu si m-am pus eu in acest exemplu, desi nu e cazul meu acum, insa dragii mei,
( ma adresez in special tinerilor), dar nu numai lor, pentru ca ispita vine la orice varsta, si in aceste capcane am cazut si eu odata si va spun aceste lucruri din propria experienta. La inceput si eu am crezut ca nu e nimic rau in a onora invitatia, insa aceasta e doar o strategie a celui rau,  mai tarziu ajungi sa nu mai astepti invitatiile, pentru ca te vei interesa tu singur cand se tin aceste "chermeze", pentru ca lumea este atragatoare, de-aceea Pavel ii spunea lui Timotei,
"Fugi de poftele tinereţii şi urmăreşte neprihănirea, credinţa, dragostea, pacea, împreună cu cei ce cheamă pe Domnul dintr-o inimă curată."
Lumea ofera placere, insa fiecare placere nu e decat o caramida pusa pe zidul despartirii tale de Dumnezeu.
 Oamenii  sunt zidarii, caramizile sunt  pacatele care construiesc zidul despartirii intre OM si DUMNEZEU.
Nu lasa ca pacatele tale sa puna un zid de despartire intre tine si Dumnezeu, pentru ca intr-o zi, zidul va fi atat de mare incat nu-l vei mai putea vedea pe Dumnezeu.

Tot in cartea prorocului Isaia sta scris un verset minunat, care  da incurajare oricarui zidar neintelept care pana acum  a zidit....si iarasi a zidit,
"Eu îţi şterg fărădelegile ca un nor, şi păcatele, ca o ceaţă: întoarce-te la Mine, căci Eu te-am răscumpărat"

Asadar, fii intelept(a)  si nu te lasa ispitit de vrajmas!

Hrana ta zilnica!

3 MARTIE
Psalmul 18.1-29
Psalmul 18 (un psalm mesianic) cuprinde măreaţa profeţie cu privire la moartea, învierea, înălţarea, victoria finală şi domnia lui Mesia.
Primele trei versete enunţă tema - iar următoarele o vor expune pe larg - referitor la cum a fost ELIBERAT „Slujitorul Domnului" (nume al Domnului Isus despre care aflăm încă din titlul psalmului).

 Ca Unul care a experimentat El însuşi puterea lui Dumnezeu, Domnul Isus ne învaţă, din propria Lui experienţă, ce este Dumnezeu pentru cel care se încrede în El. „Nemărginita mărime a puterii Lui faţă de noi, care credem", a fost demonstrată în învierea lui Hristos, în înălţarea Sa, în aşezarea Sa (în locul care îi este dat) deasupra tuturor vrăjmaşilor Săi (citiţi Efeseni 1.19-21).
Ceea ce a fost Dumnezeu pentru Domnul Isus în ceasul strâmtorării Sale (v. 6), al necazului Său (v. 18), este şi pentru noi; iar încercările prin care trecem constituie tot atâtea ocazii de a-L cunoaşte pe acest Dumnezeu într-un fel nou. Sunt obosit, istovit? El este tăria mea. Şovăie credinţa mea? El este Stânca mea. Se arată un pericol? El este cetățuia mea, turnul cel înalt unde găsesc un adăpost sigur (Psalmul 9.9). Sunt în luptă cu duşmanul? El este scutul care mă apără de loviturile lui.
Pentru Isus, ELIBERAREA Sa a fost o consecinţă a dreptăţii Sale (v. 19,24); pentru noi, ELIBERAREA noastră este asigurată în baza relaţiei pe care o avem cu El.