Mare dreptate...!

Pornisem laptopul sa imi continui mesajul pe care l-am inceput la servici inca de ieri, dar nu am reusit sa-l termin, (il voi continua mai tarziu), insa m-am lasat furata de  o interventie in direct, a unui reporter de la un post de televiziune si una din expresiile sale pe care tocmai le-a rostit....

"vad cu ochii mei, ceva ce nu poate fi controlat de nimeni"

Intrebat din colega lui, "de ce nu se vede nici un fel de utilaj care dezapezeste", raspunsul  a venit prompt, "tocmai au plecat acasa, pentru ca in zadar au dezapezit, totul este la loc..."vad cu ochii mei, ceva ce nu poate fi controlat de nimeni"

Asa cum a-ti aflat din presa si de pe toate canalele tv, o parte a Romaniei si nu numai, se confrunta cu nameti, viscol si judete sub cod rosu si portocaliu.

 Intr-adevar cei din Vest, N-V si S-V, putem multumi Domnului ca nu trecem prin asemenea clipe prin care trec o parte din locuitorii tarii.La noi putem spune ca este vara in comparatie cu ce se intampla in zonele afectate, insa asa cum spunea si reporterul,
este ceva ce nu poate fi controlat de nimeni.

Nu stiu cati realizam ca noi, dar si intreg universul este in Mana lui Dumnezeu. Nimeni nu poate interveni in planul si voia Lui, nici in privinta binecuvantarilor pe care le revarsa asupra vreunei persoane, asupra unui popor, asupra unei natiuni, insa tot la fel de bine, nimeni dintre noi oamenii, nici un parlament, si nimeni altcineva nu poate interveni, atunci cand mania lui Dumnezeu este revarsata asupra unui popor. Nu vreau sa fiu inteleasa gresit, nu  fac referire in nici un fel la ceea ce se intampla acum, in aceasta situatie, ci ma refer strict  la ceea ce spuneam mai sus, NIMENI NU E MAI PRESUS CA DUMNEZEU, nimeni nu-L poate influenta in vreun fel pe Dumnezeu, si nimeni nu-L poate controla!
Ma rog ca Dumnezeu sa ne dea intelepciune sa intelegem acest lucru si mai presus de toate, sa intelegem ca, atunci cand noi si tara noastra in care ne-a asezat cautam fata lui Dumnezeu, ne inchinam LUI si NUMAI LUI, atunci cand nu cautam ca inchinarea noastra sa o dam altcuiva,
 atunci Dumnezeu ne va binecuvanta, pentru ca ceea ce El binecuvanta, ramane binecuvantat.
1 Cronici 17:27

Binecuvântă, dar, casa robului Tău, ca să rămână pe vecie înaintea Ta! Căci ce binecuvântezi Tu, Doamne, este binecuvântat pentru veşnicie!”

Hrana ta zilnica!

30 Ianuarie
Iov 31.1-40
În cap. 29, Iov desfăşurase pe larg binele pe care-l făcea; aici expune în amănunt răul pe care nu-l făcea: s-a ferit şi de imoralitate (v. 1-12), şi de nedreptate (v. 13-15), şi de egoism (v. 15-23) şi de idolatrie (v. 24-28). Într-un fel sau în altul, el se laudă, uitând că numai Dumnezeu ne dă putere să facem binele şi tot El ne păzeşte şi să nu facem răul.
Bineînţeles că, dacă ar exista vreun om care să aibă dreptul să se sprijine pe lucrările lui, acela ar fi, mai mult ca sigur, Iov. Pavel a scris aceleaşi lucruri despre sine în Filipeni 3.4. Dar a adăugat: „cele care îmi erau câştig le-am socotit pierdere, datorită lui Hristos..." (Filipeni 3.7). Avantajele sale naturale de bun israelit, dreptatea sa anterioară de fariseu conştiincios, pe toate acestea el le consideră de atunci gunoaie. De altfel, Dumnezeu nu a mai fost nevoit să i le îndepărteze, precum lui Iov; prin har, Pavel pusese deja deoparte tot ce nu era Hristos.
Să remarcăm numeroasele provocări din text, rămase fără răspuns; ele par să implice toate gândurile bune pe care le avea Iov despre sine şi despre lucrările lui din trecut.
La încheierea acestei expuneri a tuturor meritelor sale, Iov îşi pune solemn semnătura şi îl provoacă sfidător pe Dumnezeu să-i răspundă (v. 35).

Hrana ta zilnica!

29 Ianuarie
Iov 30.1-31
Câtă deosebire între acest capitol şi cel precedent! Copleşit de onoruri, bucurându-se de o popularitate măgulitoare, Iov se trezeşte, de pe o zi pe alta, obiect al dispreţului şi al bătăii de joc. Lumea este ipocrită şi trădătoare. Cei credincioşi care au crezut că-şi pot pune nădejdea în ea, fie şi pentru un moment, au ajuns, mai devreme sau mai târziu, la această dureroasă concluzie. 

Inima omului găseşte plăcere în nenorocirea altora. Nu se bucurau oamenii cu răutate de înjosirea Domnului Isus? (comp. v. 9 cu Psalmul 69.12).
Binecuvântările pământeşti ale lui Iov putuseră să se ofilească, însă cele ale creştinului sunt „binecuvântări spirituale în locurile cereşti, în Hristos" (Efeseni 1.3), şi pe acestea nici Satan, nici lumea, nici chiar moartea nu le pot răpi vreodată. Iov, cel care gândea că evlavia sa îi dădea dreptul la prosperitate, merge acum până acolo încât se plânge de Dumnezeu. 

Suntem noi siguri că nu vom face niciodată aşa ceva? Şi încă pentru motive mai mărunte!
„Strig către Tine şi nu-mi răspunzi" (v. 20) - sunt şi cuvintele Psalmului 22.2. Dar ce contrast între amărăciunea lui Iov, cel care îl învinuieşte pe Dumnezeu de sentimente de ură şi de cruzime (v. 21), şi supunerea desăvârşită a Domnului Isus, care nu Şi-a părăsit nici măcar o clipă încrederea în Dumnezeul Său.

Ne-a ales si ne-a randuit!

Azi de dimineata citeam un text care m-a incurajat mult in calatoria mea spre Tara Promisa.

În El, Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii, ca să fim sfinţi şi fără prihană înaintea Lui, după ce, în dragostea Lui, ne-a rânduit mai dinainte să fim înfiaţi prin Isus Hristos, după buna plăcere a voii Sale..... 

Efeseni 1:4, iar in versetul 11 scrie,

În El am fost făcuţi şi moştenitori, fiind rânduiţi mai dinainte, după hotărârea Aceluia care face toate după sfatul voii Sale,

Inteleg din acest verset, ca Dumnezeu a avut inca de la intemeierea lumii un plan cu intreaga omenire, dar nu numai un plan ci si o destinatie precisa, ne-a ales si ne-a randuit!

Cu mult inainte de a exista noi, inainte de inceput, Dumnezeu a facut acest plan maret in care ne-a randuit mai dinainte, ceea ce inseamna  asa cum spune si versetul din 2 Petru 3:9

Domnul nu întârzie în împlinirea făgăduinţei Lui, cum cred unii; ci are o îndelungă răbdare pentru voi şi doreşte ca niciunul să nu piară, ci toţi să vină la pocăinţă.

Desori aud aceasta  afirmatie din gura celor care tot amana sa se intoarca la Dumnezeu..."poate nu-i voia Lui sa ma pocaiesc" sau "poate ca nu sunt in planul lui Dumnezeu", ori Dumnezeu nu doreste asa ceva....ba din contra, El doreste ca NICIUNUL sa nu piara.

Versetul 11 ne arata  atat de limpede ca Dumnezeu a stabilit cu precizie sopul si tinta intregii omeniri.

Dumnezeu a vrut o comuniune cu noi inca de la inceput si toate acestea pentru ca ne-a iubit, insa Adam nu a inteles acest lucru, el nu a inteles scopul lui Dumnezeu, de-aceea a si cazut in pacat.

Cand intelegi scopul lui Dumnezeu pentru tine, atunci cauti sa umbli cu Dumnezeu si in voia lui Dumnezeu.

Umbland cu Dumnezeu nu ai cum sa ratezi tinta, nu ai cum sa nu ajungi la destinatie, pentru ca El ne-a randuit mai dinainte.

Ne-a randuit unde vom merge, daca (si subliniez) vom trai in Voia Lui

Iarna nu-i ca vara !

Tot mai des aud expresia "iarna nu-i ca vara", si intr-adevar am simtit-o pe pielea mea. Daca pana acum nu am avut probleme cu masina, iata ca gerul a atins-o si pe ea. Asa ca...nici bine nu m-am urcat, i-am dat o  cheie si am pornit-o, drept e ca nu a luat din prima, dar insistenta cum sunt, am m-ai incercat o data si m-a ascultat. Bucuroasa foc ca am masina, nu jucarie....tocmai cand imi frecam mainile de fericire dar bineinteles inghetate, deodata in bordul meu s-au aprins toate becurile posibile si unul din ele chiar facea o galagie de ziceai ca esti in gara de nord. Bineinteles mi-am alertat sotul care fiind si el atat de concentrat sa-si deschida yala inghetata la masina lui de servici, nu auzea strigatul meu disperat.

Numai ca la fel de insistenta(ca de obicei) nu m-am lasat pana nu mi-a oferit consultanta, ca ajutor....nu avea ce sa imi faca, decat sa ma duca la magazinul de piese auto si sa imi cumpar acumulator.

Gradele cu minus, m-au facut sa bag mana la pusculita. Asta e...."iarna nu-i ca vara".

Va urez o zi cu multa caldura sufleteasca, ca afara......

Hrana ta zilnica!

28 Ianuarie

Iov 29.1-25

La începutul cărţii, Dumnezeu vorbise pe scurt despre cea dintâi stare a lui Iov. Acum, aceste versete completează tabloul; dar, de data aceasta, Iov îşi face portretul singur. Şi tot ce spune el despre lucrările sale este cu certitudine adevărat, astfel că acuzaţiile lui Ţofar (20.19) şi cele ale lui Elifaz (22.6,7,9) apăreau ca pure calomnii (comparaţi cu v. 12,13).

Oare cine ar putea astăzi să mai alinieze tot atâtea titluri demne de aprobarea lui Dumnezeu şi totodată şi de consideraţia oamenilor? Cu toate acestea, mulţumirea de sine cu care Iov îşi descrie condiţia precedentă arată că el îşi pusese inima acolo şi se glorifica prin aceasta. Încă nu învăţase, precum apostolul, „să fie mulţumit" în împrejurările în care se găsea; nu suportase nici pe departe să fie „smerit" sau „în lipsuri", pe cât era „în belşug" (Filipeni 4.11,12). în plus, am putut remarca cum „eu", „mă", „îmi" vin unul după altul în aceste versete (de circa o sută de ori). Sunt cuvinte mici, dar care dezvăluie părerea înaltă pe care Iov o hrănea cu privire la propria persoană. Până în acel moment îşi ascunsese acest sentiment în străfundul inimii, sub o aparentă modestie, dar acum apare evident: explodează în plină zi. Aceasta îi va permite lui Dumnezeu să îl elibereze, dar numai după ce Iov şi-o va mărturisi.

Domnul Isus e Salvatorul meu!

Stalpul de sare!

Asa cum am promis ca voi reveni cu cateva ganduri din predica fratelui Iosif Berce, bineinteles daca sanatatea imi permite si slava Domnului ca EL asculta rugaciunile, rugaciunile  mele, ale voastre si tin sa va multumesc, pentru ca pana acum slava Domnului nu m-a ajuns inca raceala.

Asa cum va spuneam finalul de saptamana a fost o adevarata binecuvantare pentru suflet, si cred ca in asentimentul meu sunt  toti acei care au fost prezenti sau care au urmarit live.

Este clar ca traim sfarsitul vremurilor, si vremea sfarsitul a inceput inca de cand a venit Isus pe pamant, acum traim finalul acestor vremuri.
 Generatia noastra traim acest moment si traim finalul acestor vremuri, insa trebuie sa stim un lucru,
"Dumnezeu nu mantuie si nu ne tine in har, daca nu traim in adevarul Evangheliei", dar in acelasi timp trebuie sa stim ca,
" Atunci cand Dumnezeu salveaza pe cineva din casa, El are in vedere toata casa",
si nu pot decat sa zic AMIN!

Uitand-ne la Lot si familia lui, Dumnezeu a vrut ca sa-l salveze, insa nu a vrut doar pe el, ci toata casa lui.
Bărbaţii aceia (adica ingerii) au zis lui Lot: „Pe cine mai ai aici? Gineri, fii şi fiice şi tot ce ai în cetate: scoate-i din locul acesta. Căci avem să nimicim locul acesta, pentru că a ajuns mare plângere înaintea Domnului împotriva locuitorilor lui. De aceea ne-a trimis Domnul, ca să-l nimicim.” Geneza 19:12-13
Au trecut mii de ani de cand s-a intamplat aceasta catastrofa in Sodoma si Gomora, si vine dr. Luca  si ne reaminteste acest episod:
"Aduceţi-vă aminte de nevasta lui Lot", Luca 17:32
 Intr-adevar chiar trebuie sa ne amintim, pentru ca ceea ce s-a intamplat cu nevasta lui Lot, se poate intampla si cu noi daca nu traim in ascultare.
Practic pacatul ei "minor" (doar stim care este, doar a intors capul spre Sodoma), a costat-o viata, insa tocmai pentru ca s-au intamplat aceste lucruri, trebuie sa retinem:

• Chiar daca am trait sau avem experiente frumoase cu Dumnezeu, acestea nu sunt definitorii in ce priveste mantuirea prezenta si mantuirea finala.

Vizita ingerilor a fost una dintre cele mai frumoase experiente a lor ca familie, si implicit si a nevestei lui Lot. Nu ne este dat la multi sa  primim in vizita chiar ingeri trimisi de Domnul....!

 Iata ca in ciuda acestei experiente minunate,  la final....sotia lui s-a pierdut.

Poate ca la un moment dat si noi am trait sau traim experiente minunate cu Dumnezeu, insa nimic din toate acestea nu ne vor garanta  mantuirea noastra finala, daca nu traim in adevarul Evangheliei.

• Chiar daca ai fost salvat, te poti pierde.

Un studiu facut de cercetatori in privinta cauzelor care duc la accident, a aratat ca majoritatea accidentelor se intampla la final de drum. De ce....? Pentru ca la final, cu cat ne apropiem de destinatie devenim stapani pe noi sau cel putin asa credem. Asa a fost si cu nevasta lui Lot, a fost salvata si de-acum era sigura ca nimic nu i se mai poate intampla, probabil de-aceea si-a permis sa intoarca capul, insa nu a fost asa.

 Stiti care este culmea  ratacirii....? Sa te ratacesti chiar mergand la biserica, chiar slujindu-l pe Dumnezeu. 

Chiar daca am avut experiente frumoase, chiar daca am mers la biserica o viata, chiar daca L-am slujit si am fost implicati in diferite activitati in biserica....ne putem pierde.

DACA NU ESTI NASCUT DIN NOU, nimic nu poate fi mai dureros, decat sa te pierzi la granita dintre lume si Imparatia lui Dumnezeu.

Poate ca ne intrebam, de ce nevasta lui Lot a fost salvata din Sodoma, ca mai apoi sa piara in acest mod?

Pacatul nu pare atat de mare, ba chiar deloc am putea spune, si totusi a fost pedepsita drastic.

Pentru ca Dumnezeu este un Dumnezeu sfant, dar in acelasi timp este si  un Dumnezeu drept! 

Intr-adevar ea iesise din Sodoma, insa Sodoma era inca in inma ei.

• In mijlocul judecatii, Dumnezeu inca are mila, dar sa nu uitam ca in mijlocul milei, El are si o zi de judecata!
  

Judecata lui Dumnezeu a si inceput asupra omenirii prin tot felul de catastrofe care ne sunt date, uitati-va ce se intampla in jur, dar cu toate aceste Dumnezeu are inca mila de noi, inca traim si ne mai da binecuvantari prin mila Sa. Insa va veni o vreme cand doar prin mila Sa vom ajunge in Imparatia Sa, dar in acelasi timp atunci, in mijlocul milei va avea o zi de judecata pentru cei care nu au trait in adevar si in ascultare.

Un om care se împotriveşte tuturor mustrărilor va fi zdrobit deodată şi fără leac, spune Solomon in cartea sa din Proverbe 29:1

Da, pacatul sotiei lui Lot nu a fost mare, insa:

• Dumnezeu nu-si negociaza termenii salvarii.

Ingerii trimisi de Dumnezeu au stabilit clauze clare:

"După ce i-au scos afară, unul din ei a zis: „Scapă-ţi viaţa; să nu te uiţi înapoi şi să nu te opreşti în vreun loc din câmpie: scapă la munte, ca să nu pieri.”

Geneza  19:17

Ingerii trimisi de Dumnezeu au stabilit  clar termenii salvarii, insa nevasta lui Lot a ignorat, si asta a transformat-o in stalp de sare.

Pentru intreaga omenire s-au stabilit termenii salvarii, si acestia sunt scrisi in urmatoarele versete,

din Marcu 16:16

Cine va crede şi se va boteza va fi mântuit; dar cine nu va crede va fi osândit.

iar in Ioan 6:47, Isus spune:

Adevărat, adevărat vă spun că cine crede în Mine are viaţa veşnică.