Hrana ta zilnica!

10 Ianuarie
Iov 9.1-21
Bildad scoate în evidenţă fermitatea dreptăţii lui Dumnezeu şi Iov nu poate face altceva decât să fie de acord cu el. Dar imediat se naşte şi întrebarea: „Cum poate omul să fie drept înaintea lui Dumnezeu?'1 (v. 2). Este marea problemă care a frământat mulţimi de înţelepţi şi
de gânditori încă de la începuturile lumii şi al cărei răspuns îl găsim nu în raţionamentele filosofilor sau ale moraliştilor, nici în lucrările de putere ale Creatorului (cu privire la care Iov dă aici câteva exemple), ci în Cuvântul lui Dumnezeu. După ce stabileşte că „nu este niciunul drept, niciunul măcar", Cuvântul ne anunţă vestea bună: suntem „îndreptăţiţi fără plată, prin harul Său, prin răscumpărarea care este în Hristos Isus..." Şi, în acelaşi timp, aflăm că „omul este îndreptăţit prin credinţă...” (Romani 3.10,24,28; vezi şi Tit 3.7; 1 Corinteni 6.11; Galateni 3.24).
Începând cu v. 15, Iov îşi exprimă totala sa neputinţă. Lupta dintre Dumnezeu şi el i se pare inegală. El se consideră zdrobit de un Judecător necruţător, care îi „înmulţeşte rănile fără motiv" (v. 15,17). 

Ce tristă gândire pentru un credincios!
Prin Isus, noi avem un Tată plin de afecţiune. Fie ca nicio împrejurare, oricât de dureroasă ar fi ea, să nu ne facă să uităm acest lucru!

Hrana ta zilnica!

9 Ianuarie
Iov 8.1-22
Să ascultăm acum ce are de spus Bildad. Neîndrăznind încă să afirme deschis că nenorocirile lui Iov sunt rezultatul propriilor sale păcate, începe prin a vorbi despre fiii acestuia. Pentru el, problema era simplă: «moartea copiilor lui Iov era consecinţa fărădelegilor lor (v. 4): au păcătuit şi Dumnezeu i-a lovit». Erau vorbe crude pentru acest om evlavios, căruia îi cunoaştem fericitul obicei: Iov se scula dis-de-dimineaţă ca să aducă arderi-de-tot pentru fiii săi (1.5). Era ca şi cum prietenul său i-ar fi spus: «Rugăciunile tale au fost inutile; Dumnezeu nu te-a ascultat şi n-a vrut să-ţi salveze copiii».
Cei trei prieteni îl cunoşteau pe Dumnezeu doar ca Judecătorul cel drept. Desigur că dreptatea Celui Atotputernic (v. 3) este un aspect al adevărului. Ea este atât de perfectă, încât, atunci când propriul Său Fiu S-a încărcat cu păcatele noastre, Dumnezeu a fost nevoit să-L lovească, în mânia Sa. Dar crucea, prin care s-a făcut dovada supremă a dreptăţii Sale, ne aduce în acelaşi timp cea mai minunată dovadă a dragostei Sale. Dacă le vorbim oamenilor numai despre dreptate, nu şi despre dragoste, îi expunem atât descurajării, cât şi riscului de a se justifica singuri: acesta este dublul efect pe care îl vor produce raţionamentele prietenilor săi asupra lui Iov.

Goana dupa vant....

Bine a fost acasa...!

Tare greu este sa revin la un program strict, dupa doua saptamani in care am trait ca o pensionara fara griji. Insa  nu am de ales, sa ies la pensie...inca nu pot, sa devin casnica... nu imi permit, asa ca neavand  alternativa nu imi ramane decat sa incerc sa ma adaptez din nou cu "cronometrul".

Si dupa cateva ore de munca...am si uitat cum e sa fii liber, insa viata merge inainte cu acelasi ritm fie ca vrem acest lucru sau nu .Viata merge inainte cu bune, cu rele, cu necaz sau cu bucurii, vesel sau trist, indiferent in ce stare ne gasim.....viata trece.

Si daca stam sa ne gandim bine...trece parca prea repede, cel putin asa zicea azi un coleg...

 Si este adevarat, daca ne gandim bine...imediat e jumatatea lui ianuarie... Va vine sa credeti!!!???

Lasand acum problemele de pe pamant si gandindu-ma cat de repede trece timpul, nu pot sa nu ma gandesc la modul cum ma raportez eu la viata. Ce fac eu in scurtul timp pe care il traiesc? Las in urma mea ceva, sunt de folos cuiva pe acest pamant? Ziua care a trecut, am trait-o doar pentru mine sau am trait-o pentru Domnul? Pentru ca la urma, urmei ceea ce fac pentru Domnul ramane in veci.Mi-a venit in minte acum una din cantarile care de obicei se canta la inmormantari:

 Precum trec stele strălucitoare,
De raza soarelui dimineaţa,
Aşa vei trece de-aici lăsând toate,
Dar, ce lui Isus ai făcut va sta.

Refren:
Asta rămâne, nu veştejeşte,
Ce pentru Isus ai făcut va sta;
Căci tu vei trece de-aici lăsând toate,
Dar ce lui Isus ai făcut va sta.

Cred ca ar trebui sa o auzim cantand mai des, si ar trebui sa o auzim noi cei care am ramas in viata,  pentru ca intr-adevar, NOI trebuie sa luam aminte.

Muncim din zori si pana in noapte si multi, chiar foarte multi isi castiga painea  cu truda, departe de familie, departe de casa in conditii vitrege chiar, si daca stam si ne uitam toate acestea sunt facute cu un singur scop....doar pentru trupul acesta trecator. Facem atatea sacrificii pentru ceva care trece ca iarba, dar nu suntem in stare sa facem sacrificii pentru Dumnezeu care va ramane vesnic. Muncim pe branci sa strangem avutii, sa facem case, dar inspirat a fost poetul cand a scris cantarea aceasta, pntru ca versul urmator spune:

De lucrul tău altul se va bucura,
Pe tine uitarea te v-aştepta,
Chiar de-ai semănat, tu nu vei secera;
Dar, ce lui Isus, ai făcut, va sta.

Oh...si cat este de adevarat!!!

Cred ca fiecare dintre noi cunoastem "n" cazuri care s-au zbatut o viata sa faca, si sa tot faca. Numai ca, atunci cand au zis si ei ca in sfarsit au terminat si de-acuma se vor bucura...au plecat subit din viata aceasta. Nu cunoasteti  asemenea cazuri? Eu am avut chiar alaturi de mine....

Am tot muncit, am tot  facut si iar am facut (atentie nu am facut avutii), si cand a zis...in sfarsit asta este ultima, de-acuma ne putem bucura...in urmatoarea luna...a plecat fara sa aibe timp sa-si ia macar la revedere...

Si-atunci ma intreb....merita toata truda aceasta? Dau dreptate inteleptului Solomon cand spunea:

"totul este desertaciune si goana dupa vant..."

Da, Scriptura spune: "cine nu vrea să lucreze nici să nu mănânce,” insa cred ca e o mare deosebire intre "a munci, ca sa traiesc" sau "traiesc pentru a munci".

 Astazi am muncit pentru trup opt ore la birou plus inca vreo patru-cinci acasa, vreo sapte-opt am sa dorm (ca sa imi refac trupul, bineinteles), imi raman vreo patru, din care una mi-o petrec inspre si dinspre servici, o ora de pregatire inainte de a pleca la birou si aproape o ora inainte de culcare,Bineinteles tot ocupandu-ma de trup, mai raman vreo doua pe care am sa le incerc sa le impart cum pot mai bine intre sot, copil si Dumnezeu...
Oare, doar atat merita Dumnezeu?
 Si la urma, urmei... cat timp oare a mi-a mai ramas pentru Dumnezeu?

Hrana ta zilnica!

8 Ianuarie
Iov 7.1-21
O privire îndreptată spre strâmtorarea lui Iov - cel zdrobit în trup, chinuit în suflet, aflat faţă-n faţă cu un Dumnezeu a Cărui tăcere îl umple de teamă - le-ar putea fi de folos acelora care trec prin descurajare, care nu înţeleg scopul încercării în viaţa lor. Iov ne mai învaţă, la sfârşitul cărţii sale, că sensul încercării nu poate fi cunoscut decât prin credinţă.
În finalul cuvântării, Iov nu i se mai adresează lui Elifaz, ci Domnului. El zugrăveşte pe scurt starea jalnică a omului pe pământ, folosind expresii care rezumă atât de bine experienţa umană: trudă, suspin, decepţie, sărăcie, frământare, amărăciune, strâmtorare, dezgust, deşertăciune... Dar cuvântul cheie încă nu fusese pronunţat, cel care, fie că-1 recunoaştem, fie că nu, exprimă cauza iniţială a nenorocirii omului. In cele din urmă, Iov strigă: „am păcătuit (v. 20). însă adaugă: „Ce Ţi-am făcut?", ca şi cum, pentru om, păcatul nu s-ar rezuma decât la un singur lucru: sursă a mizeriei umane. De fapt, păcatul este mai întâi şi mai presus de toate o ofensă adusă lui Dumnezeu. într-o manieră generală, acesta este întreg mersul gândirii pe care Dumnezeu caută să o producă în cel pe care-1 încearcă: constatarea stării sale mizerabile, condamnarea păcatului şi mărturisirea în faţa lui Dumnezeu.
La întrebarea disperată din v. 17 şi 18, Psalmul 8 aduce un răspuns glorios, prezentându-L pe Hristos, Fiul Omului, ultimul Adam (1 Corinteni 15.22,45).

Un sfat!

Un proverb indian spune:

"Acolo unde domnește iubirea și imposibilul poate fi atins"

 O zi minunata alaturi de cei dragi!

El nu avea nevoie de pocainta, si totusi a fost botezat!

Profit de faptul ca este ultima zi in care sunt libera, am intrat sa citesc cate ceva, dar si sa las un measaj pentru toti cei care urmaresc acest blog.

 Am stat si m-am gandit, cat de maret este Dumnezeu si cat de frumoasa a fost lucrarea LUI facuta prin Domnul Isus.

Se citea acum doua zile, unul din textele in care este scris:

" Iată că tatăl Tău şi eu Te-am căutat cu îngrijorare.”

„De ce M-aţi căutat? Oare nu ştiaţi că trebuie să fiu în Casa Tatălui Meu?”

Desi Isus este Dumnezeu din Dumnezeu adevarat, si El a trait asemeni tuturor copiilor pe pamant. A trecut si El prin fazele prin care orice copil trece. Avea nevoie si El de crestere trupeasca, si a crescut, insa cresterea lui spirituala a fost una deosebita. El crestea neincetat in intelepciune, si in statura, spune vers.52 din Luca 2.

Ceea ce este interesant si am sesizat, la varsta de 12 ani Biblia ne spune ca El s-a suit in Ierusalim la templu, iar mai tarziu ne vorbeste despre botezul care l-a primit.Stim din Scriptura ca a primit botezul la varsta de 30 de ani. Perioada de 18 ani intre aceste relatari, respectiv suirea la templu in Ierusalim si botezul LUI, Biblia nu relateaza nimic. Asta nu inseamna ca acesti ani a fost o perioada moarta in viata lui Isus in care  nu a facut nimic. Stim ca Isus facea parte dintr-o familie numeroasa cu frati multi, cu un tata tamplar(Matei 13:55).In toata aceasta perioada Isus traia exact ca un copil normal. Ii era si Lui dat sa faca diferite treburi in casa, il ajuta pe tatal Sau in atelierul de tamplarie, insa pe langa toate aceste activitati zilnice, Isus crestea  si traia  dupa voia lui Dumnezeu. Era pe deplin constient ca Dumnezeu este Tatal Sau.

Am stat si m-am intrebat....traind alaturi de mai multi frati, traind si El intr-o familie in care cu siguranta aveau si ei nevoi si neajunsuri, cum a fost posibil ca in tot acest timp sa nu faca nici un pacat? Scriptura ne spune ca Isus a trait fara de pacat! 

Hristos, de asemenea, a suferit o dată pentru păcate, El, Cel Neprihănit, pentru cei nelegiuiţi, ca să ne aducă la Dumnezeu.1 Petru 3:18

Iata ca a fost posibil, pentru ca El era din Dumnezeu, chiar daca a luat trup de om. Toate acestea si tot ce a urmat au fost facute cu un scop si acesta a fost ca sa implineasca Voia Celui care L-a trimis.

Stiind ca Ioan facea botezul pocaintei, multi poate isi pun intrebarea:

"daca a fost fara de pacat, de ce a fost nevoie sa primeasca botezul lui ?"

Isus era sfant, de ce avea nevoie oare de botez?

Desi era Dumnezeu din Dumnezeu, iata ca Isus urmeaza cativa pasi pe care orice crestin trebuie sa ii urmeze. De fapt acesta era si scopul, de a trasa o cale pentru cei care vin dupa El.Prin actul acesta de botez, in mod public  si-a consacrat intreaga viata lui Dumnezeu si a implinit cerinta Tatalui Sau.

Ce spune Dumnezeu...?

„Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea Mea: de El să ascultaţi!”

Cu toate ca El nu avea nevoie de pocainta  prin acest act El se identifica cu noi, pacatosii.Iata de ce botezul se face la o varsta matura cand esti deplin constient de decizia pe care o iei.Nici un copil de 3 luni nu isi va aminti botezul lui si nici scopul pentru care a facut acest lucru, de fapt parintii il fac si nu el. 

Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, spune Isus(Matei 28:19)

Botezul este actul prin care noi marturisim credinta in Isus Hristos crucificat si inviat a treia zi din morti, este un gest al ascultarii fata de Dumnezeu. Asa cum El a inviat, noi credem intr-o inviere finala a mortilor despre care ne vorbeste Scriptura.Cufundarea in apa simbolizeaza ingroparea trecutului nostru fata de pacat si capatarea unei noi identitati  transformate in HRISTOS.

2 Corinteni 5:17

Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi.

Daca cineva putea trece pe langa acest act al botezului, Singurul care ar fi putut sa faca acest lucru, era ISUS, si totusi nu a facut-o.

 Toata viata Lui Isus pe pamant, a avut un singur scop:

"EL A VENIT SA  CROIASCA O CALE"

Calea trasata de Isus este calea care duce in cer, alaturi de Dumnezeu si de Fiul Sau care sade acum la dreapta Tatalui.

Dragul meu prieten, poate ca iti place sa mergi la biserica  sa asculti cantece si mesaje si faci acest lucru  de ani de zile, insa amani sau poate nu vrei sa faci acest act al botezului considerand ca nu este nevoie, poate ca ti-e rusine sau nu-l faci din diferite motive, iata ca ISUS ti-a dat un exemplu, ti-a croit o cale, ti-a croit un drum pe care trebuie sa mergi.

Daca vei calca pe urmele Lui, implinesti Voia lui Dumnezeu. Prin aceasta vei arata tuturor ca viata ta ai incredintat-o in mainile lui Dumnezeu, vei arata ca ti-ai consacrat viata pentru El si Imparatia LUI.

Scriptura spune:

Căci de oricine se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, se va ruşina şi Fiul omului de el, când va veni în slava Sa şi a Tatălui şi a sfinţilor îngeri.

Luca 9:26

„Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea Mea: 

 de El să ascultaţi!”

Hrana ta zilnica!

7 Ianuarie
Iov 6.1-30
Fiecare cuvântare a vreunuia dintre prietenii lui Iov face loc unui nou răspuns din partea acestuia. Patriarhul este conştient de faptul că durerea lui peste măsură a fost aceea care 1-a făcut să pronunţe „cuvinte pripite" (v. 3). Să fim atenţi şi noi la ceea ce poate să ne scape într-o izbucnire de iritare ... sau de mânie (Proverbe 29.20).
„Care îmi este sfârşitul, ca să mai am răbdare?", întreabă Iov în v. 11. răbdarea lui Iov", despre care aduce mărturie epistola lui Iacov, nu a ţinut decât până la a şasea încercare. El dorea să-şi poată cunoaşte sfârşitul" sau, mai degrabă, „sfârşitul dat lui de la Domnul", dar mai înainte de aceasta era neapărată nevoie ca răbdarea să-şi fi făcut „desăvârşit" lucrarea în el. Iar cea care produce răbdarea este încercarea credinţei (Iacov 1.3,4; 5.11).
Ca şi Iov, suntem întotdeauna nerăbdători să ştim care va fi sfârşitul celor ce ni se întâmplă, dar Dumnezeu, în înţelepciunea Lui, nu ne descoperă, în general, mai dinainte lucrul acesta, pentru a putea ajunge să învăţăm adevărata răbdare, cea care nu cere întâi să înţeleagă, pentru a ne putea apoi supune sau bizui pe El. Iov a învăţat o primă lecţie, că nu se poate ajuta singur şi că orice înţelepciune „a fost alungată" de la el (v. 13).

 Ar fi bine dacă am învăţa-o şi noi. Şi nu trebuie nicidecum să trecem prin multe suferinţe pentru a ne-o însuşi, ci doar să credem simplu ceea ce ne spune Cuvântul lui Dumnezeu.

Căutaţi pe Domnul !

Iata ca a trecut si mini-vacanta de iarna si majoritatea s-au reintors la locurile de munca, chiar daca mai sunt pe ici-colo doi-trei(cum este si cazul meu) care inca mai au liber aceasta sarbatoare de astazi, Botezul Domnului.

E minunat ca si azi am putut petrece in Casa Domnului. Psalmistul spunea: "Căci mai mult face o zi în curţile Tale decât o mie în altă parte"

Am stat si m-am gandit, cate mii de zile am trait deja si anul acesta...? Multe ...!

Cu cat petrec mai mult in prezenta Domnului, cu atat dorinta e mai mare.

Ma gandeam la tristele perioade din viata mea, cand mersul la biserica devenise rutina, la momentele cand uneori era aproape o corvoada, cand mergeam cu sufletul gol si ma intorceam acasa tot atat de seaca si pustie in suflet, nu ca nu as fi avut cu ce sa ma incarc, ci in inima mea nu era loc pentru Dumnezeu, pentru ca mi-era sufletul ocupat cu alte lucruri, dar dau slava Domnului ca astazi imi gasesc placerea in Casa Tatalui meu.Si daca as putea sa traiesc doar prin hrana sufletului, mi-ar fi suficient.

Cineva spunea, "prea multa biserica"....

Oare....? Pentru cine e prea multa? Pentru cei care nu isi gasesc placerea in Domnul, cred eu.

 Astazi m-a sunat o prietena dupa orele pranzului, si cum eram singura acasa am avut timp sa stau mai mult la telefon. Printre altele vorbeam despre timpul acesta care nu ne mai permite de a ne vedea, de a mai povesti si motivul pentru care nu mai gasim timpul necesar.I-am marturisit ca intr-adevar mi-e dor sa ne vedem, insa  timpul meu e foarte limitat, mai ales cand sunt si la servici, insa am ajuns la acest stadiu si pentru asta nu pot decat sa Ii multumesc lui Dumnezeu, am ajuns  sa imi gasesc toata placerea in  EL.

Nu exagerez cu nimic, si nu zic acest lucru din mandrie(departe de mine), ci pur si simplu tot ceea ce am, ma implineste. Am nevoie de prieteni si ma rog pentru ei ca Domnul sa ii binecuvinteze, insa nu tanjesc de a avea alt program. Daca inainte imi doream sa merg sa ma plimb, sa ies la o cafea cu o prietena, sa ies ore in sir la shopping(si cu rost si fara rost), iata ca azi tot ceea ce imi doresc este sa  stau in prezenta lui Dumnezeu, sa vorbesc cat mai mult despre El, sa impartasesc cu oamenii experientele  prin care Dumnezeu ma trece si ne trece pe fiecare, sa-I cant, sa-mi vorbeasca, sa-L ascult, sa spun si altora tot ceea ce Dumnezeu a facut in viata mea. Imi place oridecate ori  am ocazia  sa stau si sa vorbesc despre Domnul cu toti ce-i care doresc acest lucru.
Iata ca Dumnezeu ne poate schimba atentia si focalizarea noastra a fiecaruia.

Stiu ca uneori este greu sa intelegem acest lucru, insa atunci cand cauti sa IL cunosti pe Dumnezeu cu toata fiinta ta, vei intelege si tu acest lucru.
Isaia 55:6

Căutaţi pe Domnul câtă vreme se poate găsi; chemaţi-L câtă vreme este aproape.