Un sfat!

Un proverb indian spune:

"Acolo unde domnește iubirea și imposibilul poate fi atins"

 O zi minunata alaturi de cei dragi!

El nu avea nevoie de pocainta, si totusi a fost botezat!

Profit de faptul ca este ultima zi in care sunt libera, am intrat sa citesc cate ceva, dar si sa las un measaj pentru toti cei care urmaresc acest blog.

 Am stat si m-am gandit, cat de maret este Dumnezeu si cat de frumoasa a fost lucrarea LUI facuta prin Domnul Isus.

Se citea acum doua zile, unul din textele in care este scris:

" Iată că tatăl Tău şi eu Te-am căutat cu îngrijorare.”

„De ce M-aţi căutat? Oare nu ştiaţi că trebuie să fiu în Casa Tatălui Meu?”

Desi Isus este Dumnezeu din Dumnezeu adevarat, si El a trait asemeni tuturor copiilor pe pamant. A trecut si El prin fazele prin care orice copil trece. Avea nevoie si El de crestere trupeasca, si a crescut, insa cresterea lui spirituala a fost una deosebita. El crestea neincetat in intelepciune, si in statura, spune vers.52 din Luca 2.

Ceea ce este interesant si am sesizat, la varsta de 12 ani Biblia ne spune ca El s-a suit in Ierusalim la templu, iar mai tarziu ne vorbeste despre botezul care l-a primit.Stim din Scriptura ca a primit botezul la varsta de 30 de ani. Perioada de 18 ani intre aceste relatari, respectiv suirea la templu in Ierusalim si botezul LUI, Biblia nu relateaza nimic. Asta nu inseamna ca acesti ani a fost o perioada moarta in viata lui Isus in care  nu a facut nimic. Stim ca Isus facea parte dintr-o familie numeroasa cu frati multi, cu un tata tamplar(Matei 13:55).In toata aceasta perioada Isus traia exact ca un copil normal. Ii era si Lui dat sa faca diferite treburi in casa, il ajuta pe tatal Sau in atelierul de tamplarie, insa pe langa toate aceste activitati zilnice, Isus crestea  si traia  dupa voia lui Dumnezeu. Era pe deplin constient ca Dumnezeu este Tatal Sau.

Am stat si m-am intrebat....traind alaturi de mai multi frati, traind si El intr-o familie in care cu siguranta aveau si ei nevoi si neajunsuri, cum a fost posibil ca in tot acest timp sa nu faca nici un pacat? Scriptura ne spune ca Isus a trait fara de pacat! 

Hristos, de asemenea, a suferit o dată pentru păcate, El, Cel Neprihănit, pentru cei nelegiuiţi, ca să ne aducă la Dumnezeu.1 Petru 3:18

Iata ca a fost posibil, pentru ca El era din Dumnezeu, chiar daca a luat trup de om. Toate acestea si tot ce a urmat au fost facute cu un scop si acesta a fost ca sa implineasca Voia Celui care L-a trimis.

Stiind ca Ioan facea botezul pocaintei, multi poate isi pun intrebarea:

"daca a fost fara de pacat, de ce a fost nevoie sa primeasca botezul lui ?"

Isus era sfant, de ce avea nevoie oare de botez?

Desi era Dumnezeu din Dumnezeu, iata ca Isus urmeaza cativa pasi pe care orice crestin trebuie sa ii urmeze. De fapt acesta era si scopul, de a trasa o cale pentru cei care vin dupa El.Prin actul acesta de botez, in mod public  si-a consacrat intreaga viata lui Dumnezeu si a implinit cerinta Tatalui Sau.

Ce spune Dumnezeu...?

„Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea Mea: de El să ascultaţi!”

Cu toate ca El nu avea nevoie de pocainta  prin acest act El se identifica cu noi, pacatosii.Iata de ce botezul se face la o varsta matura cand esti deplin constient de decizia pe care o iei.Nici un copil de 3 luni nu isi va aminti botezul lui si nici scopul pentru care a facut acest lucru, de fapt parintii il fac si nu el. 

Duceţi-vă şi faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în Numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh, spune Isus(Matei 28:19)

Botezul este actul prin care noi marturisim credinta in Isus Hristos crucificat si inviat a treia zi din morti, este un gest al ascultarii fata de Dumnezeu. Asa cum El a inviat, noi credem intr-o inviere finala a mortilor despre care ne vorbeste Scriptura.Cufundarea in apa simbolizeaza ingroparea trecutului nostru fata de pacat si capatarea unei noi identitati  transformate in HRISTOS.

2 Corinteni 5:17

Căci, dacă este cineva în Hristos, este o făptură nouă. Cele vechi s-au dus: iată că toate lucrurile s-au făcut noi.

Daca cineva putea trece pe langa acest act al botezului, Singurul care ar fi putut sa faca acest lucru, era ISUS, si totusi nu a facut-o.

 Toata viata Lui Isus pe pamant, a avut un singur scop:

"EL A VENIT SA  CROIASCA O CALE"

Calea trasata de Isus este calea care duce in cer, alaturi de Dumnezeu si de Fiul Sau care sade acum la dreapta Tatalui.

Dragul meu prieten, poate ca iti place sa mergi la biserica  sa asculti cantece si mesaje si faci acest lucru  de ani de zile, insa amani sau poate nu vrei sa faci acest act al botezului considerand ca nu este nevoie, poate ca ti-e rusine sau nu-l faci din diferite motive, iata ca ISUS ti-a dat un exemplu, ti-a croit o cale, ti-a croit un drum pe care trebuie sa mergi.

Daca vei calca pe urmele Lui, implinesti Voia lui Dumnezeu. Prin aceasta vei arata tuturor ca viata ta ai incredintat-o in mainile lui Dumnezeu, vei arata ca ti-ai consacrat viata pentru El si Imparatia LUI.

Scriptura spune:

Căci de oricine se va ruşina de Mine şi de cuvintele Mele, se va ruşina şi Fiul omului de el, când va veni în slava Sa şi a Tatălui şi a sfinţilor îngeri.

Luca 9:26

„Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc plăcerea Mea: 

 de El să ascultaţi!”

Hrana ta zilnica!

7 Ianuarie
Iov 6.1-30
Fiecare cuvântare a vreunuia dintre prietenii lui Iov face loc unui nou răspuns din partea acestuia. Patriarhul este conştient de faptul că durerea lui peste măsură a fost aceea care 1-a făcut să pronunţe „cuvinte pripite" (v. 3). Să fim atenţi şi noi la ceea ce poate să ne scape într-o izbucnire de iritare ... sau de mânie (Proverbe 29.20).
„Care îmi este sfârşitul, ca să mai am răbdare?", întreabă Iov în v. 11. răbdarea lui Iov", despre care aduce mărturie epistola lui Iacov, nu a ţinut decât până la a şasea încercare. El dorea să-şi poată cunoaşte sfârşitul" sau, mai degrabă, „sfârşitul dat lui de la Domnul", dar mai înainte de aceasta era neapărată nevoie ca răbdarea să-şi fi făcut „desăvârşit" lucrarea în el. Iar cea care produce răbdarea este încercarea credinţei (Iacov 1.3,4; 5.11).
Ca şi Iov, suntem întotdeauna nerăbdători să ştim care va fi sfârşitul celor ce ni se întâmplă, dar Dumnezeu, în înţelepciunea Lui, nu ne descoperă, în general, mai dinainte lucrul acesta, pentru a putea ajunge să învăţăm adevărata răbdare, cea care nu cere întâi să înţeleagă, pentru a ne putea apoi supune sau bizui pe El. Iov a învăţat o primă lecţie, că nu se poate ajuta singur şi că orice înţelepciune „a fost alungată" de la el (v. 13).

 Ar fi bine dacă am învăţa-o şi noi. Şi nu trebuie nicidecum să trecem prin multe suferinţe pentru a ne-o însuşi, ci doar să credem simplu ceea ce ne spune Cuvântul lui Dumnezeu.

Căutaţi pe Domnul !

Iata ca a trecut si mini-vacanta de iarna si majoritatea s-au reintors la locurile de munca, chiar daca mai sunt pe ici-colo doi-trei(cum este si cazul meu) care inca mai au liber aceasta sarbatoare de astazi, Botezul Domnului.

E minunat ca si azi am putut petrece in Casa Domnului. Psalmistul spunea: "Căci mai mult face o zi în curţile Tale decât o mie în altă parte"

Am stat si m-am gandit, cate mii de zile am trait deja si anul acesta...? Multe ...!

Cu cat petrec mai mult in prezenta Domnului, cu atat dorinta e mai mare.

Ma gandeam la tristele perioade din viata mea, cand mersul la biserica devenise rutina, la momentele cand uneori era aproape o corvoada, cand mergeam cu sufletul gol si ma intorceam acasa tot atat de seaca si pustie in suflet, nu ca nu as fi avut cu ce sa ma incarc, ci in inima mea nu era loc pentru Dumnezeu, pentru ca mi-era sufletul ocupat cu alte lucruri, dar dau slava Domnului ca astazi imi gasesc placerea in Casa Tatalui meu.Si daca as putea sa traiesc doar prin hrana sufletului, mi-ar fi suficient.

Cineva spunea, "prea multa biserica"....

Oare....? Pentru cine e prea multa? Pentru cei care nu isi gasesc placerea in Domnul, cred eu.

 Astazi m-a sunat o prietena dupa orele pranzului, si cum eram singura acasa am avut timp sa stau mai mult la telefon. Printre altele vorbeam despre timpul acesta care nu ne mai permite de a ne vedea, de a mai povesti si motivul pentru care nu mai gasim timpul necesar.I-am marturisit ca intr-adevar mi-e dor sa ne vedem, insa  timpul meu e foarte limitat, mai ales cand sunt si la servici, insa am ajuns la acest stadiu si pentru asta nu pot decat sa Ii multumesc lui Dumnezeu, am ajuns  sa imi gasesc toata placerea in  EL.

Nu exagerez cu nimic, si nu zic acest lucru din mandrie(departe de mine), ci pur si simplu tot ceea ce am, ma implineste. Am nevoie de prieteni si ma rog pentru ei ca Domnul sa ii binecuvinteze, insa nu tanjesc de a avea alt program. Daca inainte imi doream sa merg sa ma plimb, sa ies la o cafea cu o prietena, sa ies ore in sir la shopping(si cu rost si fara rost), iata ca azi tot ceea ce imi doresc este sa  stau in prezenta lui Dumnezeu, sa vorbesc cat mai mult despre El, sa impartasesc cu oamenii experientele  prin care Dumnezeu ma trece si ne trece pe fiecare, sa-I cant, sa-mi vorbeasca, sa-L ascult, sa spun si altora tot ceea ce Dumnezeu a facut in viata mea. Imi place oridecate ori  am ocazia  sa stau si sa vorbesc despre Domnul cu toti ce-i care doresc acest lucru.
Iata ca Dumnezeu ne poate schimba atentia si focalizarea noastra a fiecaruia.

Stiu ca uneori este greu sa intelegem acest lucru, insa atunci cand cauti sa IL cunosti pe Dumnezeu cu toata fiinta ta, vei intelege si tu acest lucru.
Isaia 55:6

Căutaţi pe Domnul câtă vreme se poate găsi; chemaţi-L câtă vreme este aproape.

Adu-ti aminte...!

Adu-ţi, dar, aminte de unde ai căzut; pocăieşte-te şi întoarce-te la faptele tale dintâi.

Apocalipsa  2:5

Cred ca acest verset, acum la inceput de an nu face altceva decat ne motiveaza sa meditam fiecare la starea noastra spirituala. 

"Adu-ti aminte", este un exercitiu al memoriei.

Intr-un an intampinam multe situatii, dar intr-o viata si mai multe.

Daca ne gandim numai in ultimul an cred ca fiecare din noi am avut situatii poate complicate prin care am trecut si cred ca fiecare am intampinat diferite probleme.Sunt convinsa ca fiecare isi aduce aminte de problemele sale.Tu le stii pe ale tale, eu pe ale mele la fel, cum si spiritual ne cunoastem starea fiecare.

Daca privim la poporul Israel si recitim istoria lui, cu siguranta ne aducem aminte prin tot ce au trecut. Dupa un an in care au bajbait  prin pustiu, ajunsi la hotarul Canaanului, acestia refuza sa intre pentru ca frica si necredinta i-au cuprins, in urma vestilor aduse de cele 12 iscoade.

Avertizati de Dumnezeu, Numeri 14:34 

"După cum în patruzeci de zile aţi iscodit ţara, tot aşa, patruzeci de ani veţi purta pedeapsa fărădelegilor voastre; adică un an de fiecare zi: şi veţi şti atunci ce înseamnă să-Mi trag Eu mâna de la voi". Poporul israelit se incapataneaza si se razvratesc impotriva lui Dumnezeu, iar timp de 40 de ani ratacesc prin pustiu, intorcandu-se in acelasi loc fara a junge la destinatie.Doar doi au intrat in Tara Promisa, Iosua si Caleb. Tinerii sub 25 de ani, noua generatie a trebuit sa faca fata pacatelor comise de parintii lor.

Sunt convinsa ca nici lor nu le-a fost usor si cred ca parintii lor le-au fost exemple in ceea ce priveste neascultarea, dar ei nu au vrut sa  calce pe urmele lor.Pentru popor, Canaanul a fost un esec, pentru ca desi au dorit sa il vada, nu au reusit sa ajunga in el.

Daca poporul se intorcea cu smerenie inaintea Lui, cu siguranta Dumnezeu s-ar fi indurat.

Pentru Israel acesta a fost esecul lor, si i-a costat, pentru tine care este...?

Poate ca anul care a trecut te-ai ambitionat in anumite privinte, si nu ai vrut sa asculti de Dumnezeu, de-aceea Dumnezeu si-a intors fata de la tine.

Cel mai bun lucru pe care poti sa il faci...."adu-ti aminte".

Adu-ti aminte cand ai renuntat in a-I asculta vocea LUI?

Adu-ti aminte unde ai incetat sa-L mai urmezi?

Adu-ţi, dar, aminte de unde ai căzut...spune versetul.Daca vrem ca drumul nostru sa se termine cu bine si sa ajungem in Tara Promisa este momentul cel mai prielnic in a ne face o analiza sa vedem pe ce drum suntm.Daca suntem pe o cale gresita, e vremea sa ne intoarcem.

"Pocainta" este modalitatea prin care ii aratam ca vrem din nou ca drumul nostru sa fie drumul lui Hristos.

Adu-ţi, dar, aminte de unde ai căzut; pocăieşte-te şi întoarce-te la faptele tale dintâi.

Hrana ta zilnica!

6 Ianuarie
Iov 5.1-27
Principala temă pe care cei trei prieteni doresc s-o dezvolte în discursurile lor este că Dumnezeu este drept. Deşi o vor aborda în moduri diferite, ei vor susţine aceeaşi idee, că Dumnezeul cel drept nu l-ar fi lovit atât de crunt pe Iov dacă acesta n-ar fi meritat-o, cu alte cuvinte, că toate încercările care s-au abătut asupra lui sunt o pedeapsă, o judecată. «Să-şi mărturisească păcatele, şi va fi restabilit!» Ştim însă, încă de la începutul cărţii, că Iov nu putea fi învinuit de nimic cert, pentru că Domnul însuşi îi spusese lui Satan: „M-ai întărâtat împotriva lui, ca să-1 înghit fără motiv" (2.3). 

Este deci o greşeală să se considere suferinţele lui ca fiind o pedeapsă.
Cu excepţia cuvântului «pedeapsă», v. 17 şi 18 sunt un admirabil rezumat al întregii istorii a lui Iov. Am putea asemăna aceste versete cu Proverbe 3.11,12, citate în Evrei 12.5,6: „Fiul meu, nu dispreţui îndrumarea Domnului şi nici nu desconsidera mustrarea Lui; pentru că Domnul îl mustră pe acela pe care-1 iubeşte". In ce priveşte mustrarea, cu siguranţă că Domnul avea ce să mustre şi să corecteze la slujitorul Său: conştienta propriei îndreptăţiri; iar în ce priveşte rana, El o făcuse şi tot El o va vindeca, spre binele lui Iov. Ce mângâiere cu totul deosebită găsim în cuvintele: «Acela pe care-l iubeşte Domnul!» Urgia dezlănţuită de Satan ajunge, în final, pentru cel credincios, o dovadă a dragostei divine.

Hrana ta zilnica!

5 Ianuarie
Iov 4.1-21
Este rândul prietenilor lui Iov să ia cuvântul. Ce pot spune aceşti «mângâietori» despre mângâiere! Cu ce înţelepciune vor aceşti «înţelepţi» să-şi instruiască prietenul nefericit şi să-i potolească disperarea? Aveau ei, precum mai târziu Divinul lor învăţător, acea limbă iscusită care să ştie „să ajute cu un cuvânt pe cel obosit" (Isaia 50.4)? 

Dimpotrivă, unul după altul, discursurile lor nu vor face decât să-1 exaspereze pe sărmanul Iov! Acest lucru se întâmplă nu pentru că argumentele lor ar fi fost mereu false - din contră, găsim în ele mari adevăruri, care fac parte din Cuvântul inspirat, unele versete fiind chiar citate în Noul Testament (de exemplu, Iov 5.13 este citat în 1 Corinteni 3.19) - ci pentru că Elifaz, Bildad şi Ţofar aplică greşit aceste adevăruri în cazul lui Iov. Asemeni acestor trei oameni, şi noi putem cunoaşte multe adevăruri, dar pe care să le cităm într-un mod nepotrivit. „Ce bun este un cuvânt spus la timpul potrivit!” - găsim scris în cartea Proverbe (15.23).
În v. 3 şi 4, Elifaz depune o mărturie bună despre Iov, amintindu-i acestuia că, înainte să fi fost sub disciplină, el însuşi întărise mâinile slăbite şi genunchii care se îndoiau (Evrei 12.12).

 In următoarele versete, schimbând oarecum tonul adresării, îi spune destul de brusc prietenului său: «Ei bine, întrucât este rândul tău să fii în necaz, pune deci în practică ceea ce tu i-ai învăţat pe alţii!» (vezi Romani 2.21).

Sfarsitul lumii

            Unul din blogurile pe care le urmaresc atent este al fratelui Branzei, http://barzilaiendan.wordpress.com/author/barzilaiendan/

Asta seara(ora Romaniei), fratele Branzei a postat una din minunatele predici ale fratelui Pitt Popovici.

Eram mica cand parintii mei ii ascultau seara de seara pe vremea "raposatului" la radio Monte Carlo, daca nu gresesc, atat pe fr. Pitt, pe fratele Valentin si Alexa Popovici. Bineinteles si noi copiii luam parte la aceste seri cand erau transmise aceste mesaje.In varsta de 95 de ani, fratele Pitt si-a pastrat acelasi glas fermecator, acelasi accent asa cum il stiu eu de pe undele de radio.Astazi ascultam acest mesaj care a fost predicat in ultima zi a anului 2013.Nu pot insa sa ma bucur doar eu, asa ca am sa il postez pentru a-l auzi si altii (cei care sunt setosi dupa Cuvantul lui Dumnezeu).

        Domnul sa fie slavit pentru ca a lasat acesti oameni minunati printre noi.