Adu-ti aminte...!

Adu-ţi, dar, aminte de unde ai căzut; pocăieşte-te şi întoarce-te la faptele tale dintâi.

Apocalipsa  2:5

Cred ca acest verset, acum la inceput de an nu face altceva decat ne motiveaza sa meditam fiecare la starea noastra spirituala. 

"Adu-ti aminte", este un exercitiu al memoriei.

Intr-un an intampinam multe situatii, dar intr-o viata si mai multe.

Daca ne gandim numai in ultimul an cred ca fiecare din noi am avut situatii poate complicate prin care am trecut si cred ca fiecare am intampinat diferite probleme.Sunt convinsa ca fiecare isi aduce aminte de problemele sale.Tu le stii pe ale tale, eu pe ale mele la fel, cum si spiritual ne cunoastem starea fiecare.

Daca privim la poporul Israel si recitim istoria lui, cu siguranta ne aducem aminte prin tot ce au trecut. Dupa un an in care au bajbait  prin pustiu, ajunsi la hotarul Canaanului, acestia refuza sa intre pentru ca frica si necredinta i-au cuprins, in urma vestilor aduse de cele 12 iscoade.

Avertizati de Dumnezeu, Numeri 14:34 

"După cum în patruzeci de zile aţi iscodit ţara, tot aşa, patruzeci de ani veţi purta pedeapsa fărădelegilor voastre; adică un an de fiecare zi: şi veţi şti atunci ce înseamnă să-Mi trag Eu mâna de la voi". Poporul israelit se incapataneaza si se razvratesc impotriva lui Dumnezeu, iar timp de 40 de ani ratacesc prin pustiu, intorcandu-se in acelasi loc fara a junge la destinatie.Doar doi au intrat in Tara Promisa, Iosua si Caleb. Tinerii sub 25 de ani, noua generatie a trebuit sa faca fata pacatelor comise de parintii lor.

Sunt convinsa ca nici lor nu le-a fost usor si cred ca parintii lor le-au fost exemple in ceea ce priveste neascultarea, dar ei nu au vrut sa  calce pe urmele lor.Pentru popor, Canaanul a fost un esec, pentru ca desi au dorit sa il vada, nu au reusit sa ajunga in el.

Daca poporul se intorcea cu smerenie inaintea Lui, cu siguranta Dumnezeu s-ar fi indurat.

Pentru Israel acesta a fost esecul lor, si i-a costat, pentru tine care este...?

Poate ca anul care a trecut te-ai ambitionat in anumite privinte, si nu ai vrut sa asculti de Dumnezeu, de-aceea Dumnezeu si-a intors fata de la tine.

Cel mai bun lucru pe care poti sa il faci...."adu-ti aminte".

Adu-ti aminte cand ai renuntat in a-I asculta vocea LUI?

Adu-ti aminte unde ai incetat sa-L mai urmezi?

Adu-ţi, dar, aminte de unde ai căzut...spune versetul.Daca vrem ca drumul nostru sa se termine cu bine si sa ajungem in Tara Promisa este momentul cel mai prielnic in a ne face o analiza sa vedem pe ce drum suntm.Daca suntem pe o cale gresita, e vremea sa ne intoarcem.

"Pocainta" este modalitatea prin care ii aratam ca vrem din nou ca drumul nostru sa fie drumul lui Hristos.

Adu-ţi, dar, aminte de unde ai căzut; pocăieşte-te şi întoarce-te la faptele tale dintâi.

Hrana ta zilnica!

6 Ianuarie
Iov 5.1-27
Principala temă pe care cei trei prieteni doresc s-o dezvolte în discursurile lor este că Dumnezeu este drept. Deşi o vor aborda în moduri diferite, ei vor susţine aceeaşi idee, că Dumnezeul cel drept nu l-ar fi lovit atât de crunt pe Iov dacă acesta n-ar fi meritat-o, cu alte cuvinte, că toate încercările care s-au abătut asupra lui sunt o pedeapsă, o judecată. «Să-şi mărturisească păcatele, şi va fi restabilit!» Ştim însă, încă de la începutul cărţii, că Iov nu putea fi învinuit de nimic cert, pentru că Domnul însuşi îi spusese lui Satan: „M-ai întărâtat împotriva lui, ca să-1 înghit fără motiv" (2.3). 

Este deci o greşeală să se considere suferinţele lui ca fiind o pedeapsă.
Cu excepţia cuvântului «pedeapsă», v. 17 şi 18 sunt un admirabil rezumat al întregii istorii a lui Iov. Am putea asemăna aceste versete cu Proverbe 3.11,12, citate în Evrei 12.5,6: „Fiul meu, nu dispreţui îndrumarea Domnului şi nici nu desconsidera mustrarea Lui; pentru că Domnul îl mustră pe acela pe care-1 iubeşte". In ce priveşte mustrarea, cu siguranţă că Domnul avea ce să mustre şi să corecteze la slujitorul Său: conştienta propriei îndreptăţiri; iar în ce priveşte rana, El o făcuse şi tot El o va vindeca, spre binele lui Iov. Ce mângâiere cu totul deosebită găsim în cuvintele: «Acela pe care-l iubeşte Domnul!» Urgia dezlănţuită de Satan ajunge, în final, pentru cel credincios, o dovadă a dragostei divine.

Hrana ta zilnica!

5 Ianuarie
Iov 4.1-21
Este rândul prietenilor lui Iov să ia cuvântul. Ce pot spune aceşti «mângâietori» despre mângâiere! Cu ce înţelepciune vor aceşti «înţelepţi» să-şi instruiască prietenul nefericit şi să-i potolească disperarea? Aveau ei, precum mai târziu Divinul lor învăţător, acea limbă iscusită care să ştie „să ajute cu un cuvânt pe cel obosit" (Isaia 50.4)? 

Dimpotrivă, unul după altul, discursurile lor nu vor face decât să-1 exaspereze pe sărmanul Iov! Acest lucru se întâmplă nu pentru că argumentele lor ar fi fost mereu false - din contră, găsim în ele mari adevăruri, care fac parte din Cuvântul inspirat, unele versete fiind chiar citate în Noul Testament (de exemplu, Iov 5.13 este citat în 1 Corinteni 3.19) - ci pentru că Elifaz, Bildad şi Ţofar aplică greşit aceste adevăruri în cazul lui Iov. Asemeni acestor trei oameni, şi noi putem cunoaşte multe adevăruri, dar pe care să le cităm într-un mod nepotrivit. „Ce bun este un cuvânt spus la timpul potrivit!” - găsim scris în cartea Proverbe (15.23).
În v. 3 şi 4, Elifaz depune o mărturie bună despre Iov, amintindu-i acestuia că, înainte să fi fost sub disciplină, el însuşi întărise mâinile slăbite şi genunchii care se îndoiau (Evrei 12.12).

 In următoarele versete, schimbând oarecum tonul adresării, îi spune destul de brusc prietenului său: «Ei bine, întrucât este rândul tău să fii în necaz, pune deci în practică ceea ce tu i-ai învăţat pe alţii!» (vezi Romani 2.21).

Sfarsitul lumii

            Unul din blogurile pe care le urmaresc atent este al fratelui Branzei, http://barzilaiendan.wordpress.com/author/barzilaiendan/

Asta seara(ora Romaniei), fratele Branzei a postat una din minunatele predici ale fratelui Pitt Popovici.

Eram mica cand parintii mei ii ascultau seara de seara pe vremea "raposatului" la radio Monte Carlo, daca nu gresesc, atat pe fr. Pitt, pe fratele Valentin si Alexa Popovici. Bineinteles si noi copiii luam parte la aceste seri cand erau transmise aceste mesaje.In varsta de 95 de ani, fratele Pitt si-a pastrat acelasi glas fermecator, acelasi accent asa cum il stiu eu de pe undele de radio.Astazi ascultam acest mesaj care a fost predicat in ultima zi a anului 2013.Nu pot insa sa ma bucur doar eu, asa ca am sa il postez pentru a-l auzi si altii (cei care sunt setosi dupa Cuvantul lui Dumnezeu).

        Domnul sa fie slavit pentru ca a lasat acesti oameni minunati printre noi.

                     

                      

Inarmati cu rabdare si credinciosie!

Asa cum am promis, voi incerca sa arat cateva exemple de oameni care au avut parte de lungi asteptari a implinirii promisiunilor pe care Dumnezeu le-a facut.

Avraam este unul dintre acesti oameni care a incercat mult timp sa inteleaga de ce Dumnezeu zaboveste in implinirea fagaduintei pe care i-a dat-o. Sa nu uitam ceea ce i-a fagaduit Dumnezeu:

"Domnul zisese lui Avram: „Ieşi din ţara ta, din rudenia ta şi din casa tatălui tău şi vino în ţara pe care ţi-o voi arăta.Voi face din tine un neam mare şi te voi binecuvânta; îţi voi face un nume mare şi vei fi o binecuvântare. Voi binecuvânta pe cei ce te vor binecuvânta şi voi blestema pe cei ce te vor blestema; şi toate familiile pământului vor fi binecuvântate în tine"

Geneza 12:1-3

Cand Dumnezeu i-a facut promisiunea aceasta Avraam avea 75 de ani. Dumnezeu si-a adus aminte de ceea ce i-a fagaduit si la vremea potrivita i-a daruit un fiu. Cati ani avea Avraam cand s-a nascut primul lui fiu...? 100 de ani! 

25 de ani de asteptare....25 de ani in care Avraam s-a chinuit sa inteleaga de ce Dumnezeu zaboveste in implinirea fagaduintei.

Iosif, un alt exemplu care a tot incercat sa inteleaga de ce Dumnezeu a ingaduit sa ajunga in inchisoare nevinovat, dar cel mai mult nu a inteles de ce Dumnezeu l-a tinut atata timp acolo. Cat...? 13 ani Iosif a fost tinut ca rob din care 3 ani in temnita, fiind nevinovat.

Cu mult in urma Iosif avusese un vis, la varsta de 17 ani. Inca de-atunci Dumnezeu i-a descoperit printr-un vis profetic, in care snopii ceilalti s-au aruncat cu fata la pamant in fata snopului sau.

3 ani inchis, nevinovat - si Iosif nu intelegea! Si iata ca dupa 20 de ani (13 ani rob + 7 ani de belsug),visul lui se implineste pana in cele mai mici amanunte.

Moise pana sa scoata poporul din robia Egiptului a petrecut ani multi de singuratate si nu intelegea, de ce.

 ISUS este un alt exemplu care a asteptat in tacere  pana sa implineasca voia Celui care l-a trimis.

Cat timp..? 33 de ani si jumatate de asteptare!

Iata ca nu intotdeauna Dumnezeu raspunde imediat. Deseori ne intrebam, 

"Doamne, de ce mai zabovesti..?"

Avraam nu a incetat sa creada ca Dumnezeu va implini ceea ce a fagaduit. Cred ca nici pentru El nu a fost usoara asteptarea, insa el a ramas credincios.In Romani avem un verset care ne incurajeaza tare mult in acest scop. 

"El nu s-a îndoit de făgăduinţa lui Dumnezeu, prin necredinţă, ci, întărit prin credinţa lui, a dat slavă lui Dumnezeu, deplin încredinţat că El ce făgăduieşte, poate să şi împlinească"

Toate promisiunile Lui se vor implini pentru ca, Cuvantul LUI este plin de putere.

"....prin care El ne-a dat făgăduinţele Lui nespus de mari şi scumpe..."

Chiar daca intarzie in implinirea fagaduintei, nu inceta sa crezi in El, pentru ca ceea ce El ti-a promis va implini. Asigura-te doar ca ai primit din partea Lui o promisiune certa intr-o anumita privinta.

Ceea ce El ne-a promis prin Cuvantul Sau in Scriptura totul se va implini.Insa sunt anumite situatii cand Dumnezeu ne face promisiuni noua personal prin diferite moduri, fie prin proroci, fie prin vise profetice sau vedenii, toate acestea El le va implini, trebuie doar sa avem certitudinea ca sunt din partea lui Dumnezeu prin Cuvantul Sau.

"....şi, fiindcă avem un Mare Preot pus peste casa lui Dumnezeu, să ne apropiem cu o inimă curată, cu credinţă deplină, cu inimile stropite şi curăţate de un cuget rău şi cu trupul spălat cu o apă curată. Să ţinem fără şovăire la mărturisirea nădejdii noastre, căci credincios este Cel ce a făcut făgăduinţa."

Evrei 10:21-23

Daca sunt fagaduinte din partea lui Dumnezeu inca  neimplinite si atat eu, cat si tu in anul 2013 am asteptat ca  Domnul sa le implineasca si ele nu s-au implinit in viata noastra, rugaciunea mea este ca, Dumnezeu sa ne inarmeze cu rabdare si credinciosie fata de El, pentru ca Dumnezeu totdeauna isi tine Cuvantul.

 

Hrana ta zilnica!

4 Ianuarie
Iov 3.1-26
Asemenea valurilor care se rostogolesc şi se sparg cu zgomot unul după altul, asupra lui Iov se năpustesc şapte încercări succesive. Vrăjmaşul (a cărui mânie este întotdeauna aprinsă când vede dragostea lui Dumnezeu pentru ai Săi), 1-a lovit pe patriarh în cinci rânduri: de trei ori asupra bunurilor sale, a patra oară asupra copiilor săi, apoi asupra sănătăţii sale. A şasea lovitură, mult mai mârşavă, a venit din partea soţiei sale, însă omul lui Dumnezeu a rămas neclintit. Apoi vine cea din urmă din aceste şapte necazuri (5.19), dintr-o direcţie din care nu se aşteptase deloc: Trei prieteni se înţeleseseră să-i facă lui Iov o vizită de compătimire. Şi ceea ce n-au reuşit să producă atacurile furibunde ale lui Satan va împlini intervenţia acestor consolatori. Remarcăm cât de dificil este de făcut o vizită utilă cuiva care trece prin încercări şi cât de importantă este pregătirea ei în rugăciune. Aceşti oameni stau acolo, tăcuţi, privindu-1 în dezolarea sa pe cel pe care-1 cunoscuseră şi-1 respectaseră în prosperitatea sa. Dar prezentarea în faţa celorlalţi a nimicniciei sale, faptul de a fi compătimit, erau lucruri pe care Iov nu le putea suporta. Amărăciunea înăbuşită atâta vreme se revarsă în sfârşit. Cu cuvinte sfâşietoare, Iov îşi „blestemă ziua"; ar fi vrut să nu se fi născut. îşi doreşte moartea. Dar, în înţelepciunea şi în dragostea Sa, Dumnezeu nu-i permisese lui Satan să meargă până într-acolo.

Dezamagiri, neimpliniri, promisiuni....

Daca stam si ne gandim la inceputul anului 2013 si chiar pe parcursul anului, au fost date multe pronsticuri si au fost multe previziuni din partea multora, numai ca nimic din tot ceea ce a fost prezis nu s-a intamplat, si asta nu face altceva decat ne intareste credinta in Cuvantul lui Dumnezeu si ne incurajeaza sa credem in continuare tot ceea ce scrie si ce ne promite Dumnezeu, pentru ca EL ESTE Singurul suveran pe pamant si in cer si toata autoritatea este in Mana Lui. 

Toate Ii sunt supuse NUMAI LUI ! Slava Lui!

S-a incheiat un an! 

Pentru unii poate s-a scurs prea repede, pentru ca nu au reusit sa faca tot ce si-au propus, pentru altii poate a fost un an prea lung, mai ales daca le-a fost dat sa poarte o suferinta in trup, insa indiferent de categorie, sirul zilelor si mersul timpului isi continua ritmul dat de Dumnezeu, fie ca vrem sau nu vrem.

S-a scurs un an in care ne-am propus sa realizam atatea lucruri, un an in care am promis noi atatea lucruri, un an in care  altii ne-au facut noua promisiuni, insa nu stiu cate din toate acestea s-au realizat si s-au implinit.

Sunt convinsa ca nu tot din ceea ce ne-am propus fiecare, am si reusit sa ducem la bun sfarsit, asa cum am convingerea ca nu tot ceea ce am si promis noi altora, am dus la indeplinire, dar tot la fel cred ca si promisiunile altora facute fata de noi, nu au fost respectate. Si iata ca ne-am trezit la final de an in fata unor neimpliniri, fie ele de orice natura si in inima noastra a aparut dezamagirea.

Numai ca  daca ne uitam in Scriptura apare un verset care, facand un calcul la numarul cartilor scrise si numarul versetelor, acest verset este scris EXACT in mijlocul Bibliei:

"Mai bine este să cauţi un adăpost în Domnul, decât să te încrezi în om..."

Psalmi 118:8

 Oare la intamplare a fost scris acest verset? 

Dumnezeu a facut omul si El ne cunoaste pe fiecare. Acest verset a fost scris dupa caderea omului in pacat. Prin caderea in pacat omul si-a pierdut multe din calitatile deosebit de frumoase date de Dumnezeu, printre care si pierderea cuvantului dat. Asa ca nu trebuie sa fim mirati ca ne-au fost facute promisiuni si n-au fost implinite, ca noi am facut promisiuni si nu le-am implinit, pentru ca atat noi cat si cei din jurul nostru SUNTEM OAMENI, urmasi ai lui Adam.

Apare insa ISUS HRISTOS si accepta sa preia aceste pacate asupra Sa, se face pacat pentru noi dandu-si viata la Golgota. Prin aceasta jertfa noi suntem mantuiti si salvati, iar pacatele noastre sunt aruncate in marea uitarii, asa spune Scriptura si eu cred acest lucru. Psalmul 103 (va recomad sa il cititi) ne vorbeste atat de frumos de modul cum se indura Dumnezeu fata de noi, daca ne intoarcem la El si-L acceptam  pe Fiul Sau ca Mantuitor si Salvator al vietii noastre.

"...cât este de departe răsăritul de apus, atât de mult depărtează El fărădelegile noastre de la noi"

spune vers.12, iar in Isaia 43:25 scrie:

"Eu, Eu îţi şterg fărădelegile, pentru Mine, şi nu-Mi voi mai aduce aminte de păcatele tale"

In Mica 7:19

"El va avea iarăşi milă de noi, va călca în picioare nelegiuirile noastre, şi vei arunca în fundul mării toate păcatele lor"

Prin ISUS HRISTOS noi nu mai suntem urmasi ai lui Adam, ci suntem mostenitori pentru ca suntem Fii de Dumnezeu. Ce minunat!

In Ioan 1:12 scrie,

"Dar tuturor celor ce L-au primit, adică celor ce cred în Numele Lui, le-a dat dreptul să se facă copii ai lui Dumnezeu"

iar in Romani 8:17 scrie:

"Şi, dacă suntem copii, suntem şi moştenitori: moştenitori ai lui Dumnezeu şi împreună moştenitori cu Hristos, dacă suferim cu adevărat împreună cu El, ca să fim şi proslăviţi împreună cu El"

Iata  ca acum, ca si si Fii ai lui Dumnezeu nu mai avem acest drept de a fi ca si inainte, pana a-L cunoaste pe Hristos, acum trebuie sa semanam tot mai mult cu Tatal nostru. 

Noi deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropaţi împreună cu El, pentru ca, după cum Hristos a înviat din morţi, prin slava Tatălui, tot aşa şi noi să trăim o viaţă nouă, spune Pavel in ep. sa din  Romani 6:4, ca atare: "Cine zice că rămâne în El trebuie să trăiască şi el cum a trăit Isus" 

1 Ioan 2:6

Asta ce inseamna....? Noi nu mai putem sa traim ca si inainte! Nu mai trebuie sa facem promisiuni si sa nu le ducem la indeplinire, pentru ca Isus nu face acest lucru. Din contra in multimea de promisiuni neimplinite, exista Cineva care implineste tot ce a zis. Tot ceea ce a promis, El a implinit.

In acest caz, dezamagirea nu isi mai are rostul in viata noastra. Noi traim acum bazati pe promisiunile lui Dumnezeu si stim ca ceea ce El ne-a fagaduit, a si implinit si chiar daca a trecut si anul 2013 si Dumnezeu intarzie si inca nu a implinit ceea ce ne-a promis cu siguranta are motivele LUI.

In urmatorul editorial am sa incerc sa arat cativa oameni care au avut parte de lungi asteptari a implinirii promisiunilor lui Dumnezeu, insa cu toate acestea ei au ramas credinciosi LUI.

Hrana ta zilnica!

3 Ianuarie
Iov 2.1-13
Cu permisiunea Domnului, Satan lansează un nou asalt împotriva lui Iov: de astă dată este un atac la propria sa persoană. Pentru soţia lui Iov este prea mult. „Blestemă pe Dumnezeu şi mori!", strigă ea, provocându-şi soţul (v. 9). Este o nouă încercare pentru patriarhul nostru, ca însăşi soţia lui să fie instrumentul din mâna vrăjmaşului pentru a-1 instiga să-L „blesteme pe Dumnezeu în faţă" (cum prezisese Satan: 1.11; 2.5). Totuşi Iov rămâne ferm, primind „din partea lui Dumnezeu" atât răul, cât şi binele (v. 10; Plângeri 3.38).
Noi, care ne irităm adesea din cauza unor lucruri atât de mărunte, am face bine să luăm aminte şi să imităm exemplul acestui om al lui Dumnezeu. În timp ce tendinţa noastră este de a pune întotdeauna dificultăţile pe seama unor cauze (vizibile), Iov nu-i face responsabili de nenorocirile sale nici pe sabeeni, nici pe caldeeni şi nici chiar pe Satan. El recunoaşte mâna lui Dumnezeu în spatele acestor agenţi umani (deşi nu conştientizează încă faptul că este o mână iubitoare). Noi însă avem un Model nespus mai minunat: pe Cel care a luat totul din mâna Tatălui Său, inclusiv paharul mâniei lui Dumnezeu împotriva păcatului (Ioan 18.11).
Capitolul se încheie cu o scenă mişcătoare: Iov şi cei trei prieteni ai săi stau cufundaţi în muţenie timp de şapte zile, în faţa unei dureri fără seamăn şi a unei taine prea adânci.